Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale şi domeniul de aplicare
ART. 1
Prezenta lege reglementează evaluarea impactului asupra mediului a proiectelor publice şi private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) acord de mediu - actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;
b) aprobare de dezvoltare - decizia autorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în:
1. autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. a), c), e), f), g) şi pct. 2-13;
2. acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. b);
3. acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru proiectele privind împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);
4. actul emis de autoritatea competentă în domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării destinaţiei terenului, prevăzute la anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);
c) autoritate competentă - autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române“ şi unităţile aflate în subordinea acesteia;
d) evaluarea impactului asupra mediului - un proces care constă în:
1. pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11;
2. desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17;
3. examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12, şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2;
4. prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 şi, după caz, de propria examinare suplimentară;
5. includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9);
e) proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale;
f) public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile ori grupurile constituite de acestea;
g) public interesat - publicul afectat sau care ar putea fi afectat de procedura decizională privind mediul, prevăzută la art. 4, ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia în materie sunt considerate ca având un interes;
h) raport privind impactul asupra mediului - documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi art. 13 alin. (2) şi (3);
i) titularul proiectului - solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat, autoritatea publică care iniţiază un proiect sau entităţile aflate în subordinea/sub autoritatea autorităţilor publice centrale.
ART. 3
(1) Autorităţile publice care aplică prevederile prezentei legi sunt autorităţile competente definite la art. 2 lit. c).
(2) Autorităţile competente îndeplinesc cu obiectivitate obligaţiile care decurg din prezenta lege şi nu se află într-o situaţie care generează un conflict de interese.
(3) În cazul în care autoritatea competentă definită la art. 2 lit. c) este şi titularul proiectului, aceasta are obligaţia de a asigura separarea adecvată a funcţiilor în scopul evitării conflictului de interese.
(4) Separarea adecvată a funcţiilor, aşa cum este prevăzută la alin. (3), se realizează prin asigurarea unei entităţi distincte din cadrul autorităţii competente care are propriile resurse umane şi administrative ce îi conferă o autonomie reală şi capacitatea de a îndeplini în mod obiectiv şi independent obligaţiile care îi revin.
ART. 4
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului, prevăzută în anexa nr. 5, este parte integrantă din procedura de emitere a aprobării de dezvoltare.
(2) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului integrează, după caz, evaluarea adecvată asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, precum şi evaluarea posibilelor efecte ale emisiilor industriale şi evaluarea pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase.
(3) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, se derulează coordonat cu procedura de emitere a avizului de gospodărire a apelor care include evaluarea impactului asupra corpurilor de apă.
(4) Coordonarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului cu procedura de emitere a avizului de gospodărire a apelor se realizează de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
ART. 5
(1) Prevederile prezentei legi nu se aplică proiectelor sau părţilor proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea şi securitatea naţională ori reacţia la situaţii de urgenţă, dacă autorităţile publice centrale pentru apărare şi securitate naţională, respectiv cea pentru situaţii de urgenţă, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabilesc, printr-o analiză de la caz la caz, că realizarea evaluării impactului asupra mediului ar avea un efect negativ asupra acestor obiective.
(2) În situaţii excepţionale, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate excepta de la aplicarea prevederilor prezentei legi, parţial sau în totalitate, un anumit proiect, cu condiţia ca obiectivele prezentei legi să fie realizate fără a aduce atingere prevederilor art. 17.
(3) Într-o astfel de situaţie, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele obligaţii:
a) analizează dacă o altă formă de evaluare este potrivită;
b) pune la dispoziţia publicului interesat informaţiile obţinute în cadrul formelor de evaluare prevăzute la lit. a), precum şi informaţiile privind decizia de exceptare şi motivele care au stat la baza luării unei astfel de decizii;
c) informează Comisia Europeană, înainte de emiterea aprobării de dezvoltare, cu privire la decizia de exceptare luată, precum şi motivele care justifică acordarea exceptării şi îi furnizează, după caz, informaţiile puse la dispoziţia publicului.
(4) În cazul în care un proiect este adoptat printr-un act normativ special, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate excepta proiectul respectiv de la dispoziţiile ce vizează consultările cu publicul prevăzute de prezenta lege, cu condiţia ca obiectivele acestei legi să fie realizate, fără a aduce atingere prevederilor art. 17.
(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la decizia de exceptare luată, la fiecare 2 ani începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.
CAP. II
Procedura de reglementare
SECŢIUNEA 1
Atribuţii şi responsabilităţi
ART. 6
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de către autorităţile publice centrale sau teritoriale pentru protecţia mediului, cu participarea autorităţilor publice centrale ori locale, după caz, care au atribuţii şi responsabilităţi specifice în domeniul protecţiei mediului.
(2) Procedura de emitere a avizului de gospodărire a apelor, care include evaluarea impactului asupra corpurilor de apă, este condusă de către autorităţile competente de gospodărire a apelor.
(3) Participarea autorităţilor prevăzute la alin. (1) se realizează în cadrul unei comisii de analiză tehnică (CAT), constituită la nivel central prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, prin ordin emis de prefect, potrivit legislaţiei în vigoare, iar la nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, prin ordin emis de prefectul judeţului Tulcea.
(4) Comisia de analiză tehnică este constituită din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi/sau locale, respectiv ai administraţiei publice, inclusiv din cadrul compartimentelor care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanismului, autorităţii de sănătate publică, autorităţii competente de gospodărire a apelor, autorităţii competente pentru protejarea patrimoniului cultural, inspectoratului pentru situaţii de urgenţă, autorităţilor publice teritoriale de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, reprezentanţi ai structurilor responsabile pentru inspectoratele teritoriale silvice, ai direcţiilor pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti şi ai altor autorităţi, după caz, în funcţie de natura proiectului. Prezenţa în comisia de analiză tehnică a reprezentanţilor autorităţilor prevăzute în prezentul alineat este obligatorie la solicitarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului.
(5) Autorităţile prevăzute la alin. (4) prezintă, în scris, puncte de vedere cu privire la solicitarea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, în urma verificării, conform competenţelor proprii, a faptului că informaţiile prezentate de titularul proiectului în cadrul evaluării impactului asupra mediului respectă legislaţia specifică.
(6) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi, autorităţile publice pentru protecţia mediului pun la dispoziţia autorităţilor prevăzute la alin. (1) informaţiile relevante, inclusiv raportul privind impactul asupra mediului, şi asigură organizarea şedinţelor comisiei de analiză tehnică.
SECŢIUNEA a 2-a
Etapele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului
ART. 7
(1) Proiectele prevăzute în anexa nr. 1, precum şi cele din anexa nr. 2 care pot avea efecte semnificative asupra mediului, datorită, printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor, fac obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi al unei evaluări a impactului lor asupra mediului înaintea emiterii acestei aprobări.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător, pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu prevederile prezentei legi, efectele semnificative directe şi indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:
a) populaţia şi sănătatea umană;
b) biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
c) terenurile, solul, apa, aerul şi clima;
d) bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul;
e) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a)-d).
(3) Printre efectele asupra factorilor prevăzuţi la alin. (2) se numără cele preconizate ca urmare a vulnerabilităţii proiectelor faţă de riscul de accidente majore şi/sau dezastre, respectiv schimbări climatice, relevante pentru proiectul în cauză.
(4) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care intră sub incidenţa prevederilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează cu respectarea dispoziţiilor respectivelor acte normative în vigoare.
(5) Pentru proiectele care fac obiectul Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare, evaluarea impactului asupra mediului se realizează cu respectarea dispoziţiilor respectivului act normativ şi împreună cu documentaţia specifică ce vizează prevenirea şi controlul integrat al poluării stau la baza obţinerii autorizaţiei integrate de mediu.
(6) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care fac obiectul Legii nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu completările ulterioare, include cerinţele legislaţiei specifice.
ART. 8
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape, după cum urmează:
a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;
c) etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) este precedată de o evaluare iniţială a proiectului, realizată de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, în cadrul căreia este identificată localizarea proiectului în raport cu ariile naturale protejate, precum şi dacă proiectul propus intră sub incidenţa prevederilor art. 48 şi 54 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
ART. 9
(1) Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 se supun evaluării impactului asupra mediului, conform prevederilor art. 10-20 şi art. 29, cu respectarea prevederilor art. 3 şi art. 5 alin. (2) şi (3).
(2) Pe baza informaţiilor furnizate de către titular, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide, pe baza unei examinări de la caz la caz, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (2) şi (3), dacă proiectele prevăzute în anexa nr. 2 se supun evaluării impactului asupra mediului, potrivit prevederilor art. 10-20 şi art. 29.
(3) În cadrul examinării prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă pentru protecţia mediului utilizează criteriile din anexa nr. 3.
(4) Pentru realizarea examinării prevăzute la alin. (2), titularul proiectului are următoarele obligaţii:
a) furnizează în cadrul memoriului de prezentare informaţiile prevăzute în anexa nr. 5.E cu privire la caracteristicile proiectului şi la efectele sale semnificative probabile asupra mediului;
b) ţine seama, după caz, de rezultatele disponibile ale altor evaluări relevante ale efectelor asupra mediului efectuate în temeiul altor prevederi legale naţionale, decât cele din prezenta lege;
c) prezintă o descriere a tuturor caracteristicilor proiectului şi/sau a măsurilor vizate pentru evitarea ori prevenirea eventualelor efecte negative semnificative asupra mediului.
(5) Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 fac obiectul etapei de încadrare numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă.
(6) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia etapei de încadrare pe baza informaţiilor furnizate de titularul proiectului în cadrul memoriului de prezentare şi luând în considerare rezultatele verificărilor preliminare sau ale evaluărilor efectelor asupra mediului efectuate în temeiul altor prevederi legale naţionale decât cele din prezenta lege.
(7) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia potrivit prevederilor alin. (2) cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data la care titularul proiectului a transmis toate informaţiile necesare potrivit alin. (4).
(8) În situaţii excepţionale, ca de exemplu cele legate de natura, complexitatea, amplasarea şi dimensiunea proiectului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate prelungi termenul respectiv în vederea luării deciziei; în acest caz, autoritatea competentă pentru protecţia mediului informează în scris titularul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea şi la data la care preconizează că va lua decizia.
(9) Deciziile luate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului potrivit prevederilor alin. (2) se pun la dispoziţia publicului şi:
a) în cazul în care s-a hotărât că este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, se enumeră motivele principale pentru care s-a solicitat o astfel de evaluare, făcând trimitere la criteriile relevante enumerate în anexa nr. 3;
b) în cazul în care s-a decis că o evaluare a impactului asupra mediului nu este necesară, se enumeră motivele principale pentru care nu s-a solicitat o astfel de evaluare, făcând trimitere la criteriile relevante enumerate în anexa nr. 3, şi se descriu toate caracteristicile proiectului şi/sau condiţiile de realizare a proiectului pentru evitarea ori prevenirea eventualelor efecte negative semnificative asupra mediului.
ART. 10
(1) Pentru proiectele care necesită efectuarea evaluării impactului asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, ţinând seama de informaţiile furnizate de titularul proiectului, îndeosebi de cele privind caracteristicile specifice ale proiectului, inclusiv amplasarea şi capacitatea sa tehnică, şi posibilul său impact asupra mediului, pregăteşte şi transmite titularului de proiect un îndrumar în care stabileşte domeniul de evaluare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului.
(2) În vederea elaborării îndrumarului prevăzut la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a) analizează memoriul de prezentare şi informaţiile depuse de titular;
b) consultă celelalte autorităţi publice implicate, prevăzute la art. 6 alin. (1), şi ia în considerare propunerile justificate ale publicului interesat, după caz.
(3) Îndrumarul se pune la dispoziţia publicului, spre informare.
(4) Transmiterea, de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, a îndrumarului nu exclude posibilitatea solicitării ulterioare de informaţii suplimentare de la titularul proiectului.
ART. 11
(1) Pentru proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului, titularii acestora pregătesc şi transmit un raport privind impactul asupra mediului, în conformitate cu anexa nr. 4.
(2) Informaţiile care trebuie furnizate de titularul proiectului în cadrul raportului privind impactul asupra mediului includ cel puţin:
a) o descriere a proiectului, cuprinzând informaţii referitoare la amplasarea, concepţia, dimensiunea şi alte caracteristici relevante ale acestuia;
b) o descriere a eventualelor efecte semnificative ale proiectului asupra mediului;
c) o descriere a caracteristicilor proiectului şi/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea ori reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului;
d) o descriere a alternativelor rezonabile examinate de titularul proiectului, care sunt relevante pentru proiect, şi caracteristicile sale specifice, precum şi o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ţinând seama de efectele proiectului asupra mediului;
e) un rezumat netehnic al informaţiilor prevăzute la lit. a)-d);
f) orice alte informaţii suplimentare relevante specificate în anexa nr. 4 în funcţie de caracteristicile specifice ale unui anumit proiect sau tip de proiect şi de aspectele de mediu care ar putea fi afectate.
(3) Autorităţile publice, în special cele prevăzute la art. 6 alin. (4), care deţin informaţii relevante pentru evaluarea posibilelor efecte semnificative directe şi indirecte ale proiectului, astfel cum sunt prevăzute la art. 7 alin. (2) şi (3), au obligaţia să pună aceste informaţii la dispoziţia titularului de proiect.
(4) Autorităţile competente pentru protecţia mediului verifică dacă titularul proiectului a furnizat într-o formă adecvată informaţiile prevăzute în anexa nr. 4, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4).
(5) Raportul privind impactul asupra mediului se bazează pe îndrumarul prevăzut la art. 10 alin. (1) şi include informaţii care pot fi solicitate în scopul stabilirii unei concluzii motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului, luând în considerare actualele cunoştinţe şi metode de evaluare.
(6) Pentru a se evita suprapunerea evaluărilor, titularul proiectului ia în considerare, la realizarea raportului privind impactul asupra mediului, rezultatele evaluărilor relevante efectuate în temeiul altor prevederi legale naţionale decât cele din prezenta lege.
ART. 12
(1) Pentru a garanta integralitatea şi calitatea rapoartelor din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a) titularul proiectului se asigură că raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, raportul de securitate, studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă sunt întocmite de experţi a căror competenţă este recunoscută conform legislaţiei specifice în vigoare;
b) autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că dispune de expertiza necesară sau are acces la aceasta pentru a examina rapoartele prevăzute la lit. a);
c) după caz, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită titularului proiectului informaţii suplimentare, în concordanţă cu anexa nr. 4, informaţii care sunt direct relevante pentru stabilirea concluziei motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului.
(2) Experţii prevăzuţi la alin. (1) lit. a) sunt persoane fizice şi juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele prevăzute la alin. (1) şi care sunt atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează în cadrul asociaţiei profesionale din domeniul protecţiei mediului, recunoscută la nivel naţional.
(3) Condiţiile de elaborare a rapoartelor prevăzute la alin. (1), regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa comisiei prevăzute la alin. (2), precum şi criteriile de atestare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4) Persoanele fizice care au condamnări penale definitive pentru fapte care au legătură cu exercitarea calităţii lor de experţi atestaţi îşi pierd dreptul de a elabora rapoartele prevăzute la alin. (1), până la împlinirea termenului de reabilitare.
(5) Persoanele juridice, ai căror administratori sau experţi, pe baza cărora s-a obţinut atestarea, au suferit condamnări penale definitive, îşi pierd dreptul de a elabora rapoartele prevăzute la alin. (1), până la împlinirea termenului de reabilitare a expertului din cauza căruia s-a instituit interdicţia.
(6) Calificarea experţilor atestaţi este în concordanţă cu specificul şi natura proiectului de investiţii aflat în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cu particularităţile amplasamentului propus şi cu mediul posibil afectat de un impact semnificativ.
(7) În funcţie de specificul şi natura proiectului de investiţii, informaţiile/studiile necesare elaborării raportului privind impactul asupra mediului, respectiv cele privind impactul asupra sănătăţii umane, asupra patrimoniului cultural şi asupra corpurilor de apă se furnizează/realizează de experţi atestaţi de către autorităţile cu responsabilităţi în domeniul respectiv.
(8) Responsabilitatea privind corectitudinea informaţiilor furnizate în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului aparţine titularului proiectului, iar responsabilitatea privind calitatea informaţiilor/studiilor/rapoartelor prevăzute la alin. (1) şi (7) aparţine experţilor atestaţi.
(9) Experţii atestaţi declară în scris că nu au un interes personal în implementarea/dezvoltarea proiectului de investiţii aflat în procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
(10) Pentru parcurgerea procedurii şi examinarea raportului privind impactul asupra mediului şi a studiului de evaluare adecvată, autoritatea competentă pentru protecţia mediului utilizează ghiduri pentru diferite domenii şi categorii de proiecte.
(11) În cazul proiectelor a căror complexitate este deosebit de mare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate utiliza expertiză externă pentru examinarea raportului privind impactul asupra mediului, a studiului de evaluare adecvată şi a raportului de securitate.
ART. 13
(1) Elaborarea raportului privind impactul asupra mediului se realizează de către experţi competenţi atestaţi, potrivit legii, cu respectarea îndrumarului prevăzut la art. 10 alin. (1).
(2) Raportul privind impactul asupra mediului este însoţit de următoarele documente, după caz:
a) studiul de evaluare adecvată întocmit conform conţinutului-cadru prevăzut în ghidul metodologic privind evaluarea adecvată;
b) studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă cu conţinutul prevăzut de legislaţia specifică;
c) politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate, pentru acele proiecte care se supun prevederilor Legii nr. 59/2016, cu completările ulterioare, cu conţinutul prevăzut de legislaţia specifică;
d) rezumatul netehnic al informaţiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului.
(3) Raportul privind impactul asupra mediului se realizează pe baza informaţiilor şi concluziilor rezultate, după caz, din studiul de evaluare adecvată, studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă şi politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate.
(4) Rezumatul netehnic al informaţiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului include concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă şi ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate, după caz.
ART. 14
(1) Raportul privind impactul asupra mediului, al cărui conţinut respectă prevederile art. 11, se înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, însoţit de documentele prevăzute la art. 13 alin. (2).
(2) Raportul privind impactul asupra mediului, conform prevederilor alin. (1), este supus comentariilor şi observaţiilor publicului, ale cărui propuneri/recomandări justificate sunt luate în considerare în etapa de analiză a calităţii acestuia.
(3) Raportul privind impactul asupra mediului, conform prevederilor alin. (1), se pune la dispoziţia autorităţilor cu atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţiei mediului, participante în comisia de analiză tehnică.
(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile participante în comisia de analiză tehnică, analizează calitatea raportului privind impactul asupra mediului şi a documentelor prevăzute la art. 13 alin. (2) şi decide, pe baza punctelor de vedere emise de autorităţile implicate şi a propunerilor justificate ale publicului, acceptarea, completarea sau respingerea motivată a acestora.
SECŢIUNEA a 3-a
Informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra mediului
ART. 15
(1) În vederea asigurării participării efective a publicului interesat la procedurile de luare a deciziilor, autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare aduc la cunoştinţa publicului, de la începutul procedurii şi, cel mai târziu, de îndată ce informaţia poate fi furnizată, prin anunţuri publice şi prin afişare pe pagina de internet, următoarele aspecte:
a) orice solicitare de aprobare de dezvoltare;
b) datele de contact ale autorităţilor publice competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare, ale autorităţilor de la care pot fi obţinute informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta propuneri/recomandări sau adresa întrebări, precum şi termenul pentru transmiterea acestora;
c) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;
d) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului.
(2) În vederea asigurării participării efective a publicului interesat la procedurile de luare a deciziilor, autorităţile competente pentru protecţia mediului care derulează procedura de evaluare a impactului asupra mediului aduc la cunoştinţă publicului, de la începutul procedurii şi, cel mai târziu, de îndată ce informaţia poate fi furnizată, prin anunţuri publice şi prin afişare pe pagina de internet, următoarele aspecte:
a) orice solicitare de acord de mediu;
b) faptul că proiectul face obiectul evaluării impactului asupra mediului, indicând, după caz, şi că proiectul intră sub incidenţa prevederilor art. 17;
c) datele de contact ale autorităţilor competente pentru protecţia mediului, ale autorităţilor de la care pot fi obţinute informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta comentarii sau adresa întrebări, precum şi termenul pentru transmiterea acestora;
d) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;
e) faptul că au fost obţinute şi sunt disponibile informaţiile prevăzute de art. 11;
f) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului;
g) modalităţile de participare a publicului, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2).
(3) Autorităţile publice pentru protecţia mediului şi autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare pun la dispoziţia publicului interesat, de îndată ce intră în posesia lor, următoarele:
a) orice informaţie obţinută în conformitate cu prevederile art. 11;
b) rapoartele şi recomandările relevante transmise autorităţii publice centrale sau teritoriale pentru protecţia mediului ori, după caz, autorităţii competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare la momentul informării publicului interesat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2);
c) alte informaţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), care sunt relevante pentru luarea deciziei privind aprobarea de dezvoltare şi care devin disponibile după momentul informării publicului în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2), cu respectarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare.
ART. 16
(1) Publicul interesat, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 5, are posibilitatea să participe efectiv şi de la început la procedura prevăzută la art. 4 alin. (1), să se documenteze şi să transmită propuneri/recomandări autorităţilor publice competente, atunci când toate opţiunile sunt posibile şi înaintea luării unei decizii privind aprobarea de dezvoltare.
(2) Informarea şi participarea publicului sunt coordonate de autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare şi autorităţile competente pentru protecţia mediului, potrivit competenţelor specifice, şi se realizează după cum urmează:
a) modalitatea de informare a publicului: prin afişe pe o anumită zonă teritorială, publicaţii în presa centrală şi/sau locală, organizarea unor expoziţii cu planuri, schiţe, tabele, grafice, modele referitoare la proiectul respectiv şi altele;
b) modalitatea de consultare a publicului interesat, în scris sau prin dezbateri publice.
(3) Informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului în format electronic, pe pagina proprie de internet a autorităţilor prevăzute la alin. (2).
(4) Termenele corespunzătoare pentru diferite etape, astfel încât să se asigure timp suficient pentru informarea autorităţilor prevăzute la art. 6 alin. (1) şi a publicului, precum şi pregătirea şi participarea efectivă a acestora la procedura prevăzută la art. 4 alin. (1), sunt prevăzute în anexa nr. 5.
(5) Perioada de timp pentru consultarea publicului cu privire la raportul privind impactul asupra mediului este de cel puţin 30 de zile.
SECŢIUNEA a 4-a
Procedura transfrontalieră
ART. 17
(1) În situaţia în care un proiect care urmează să fie realizat pe teritoriul României poate să aibă un efect semnificativ asupra mediului altui stat membru al Uniunii Europene sau când un alt stat membru al Uniunii Europene care este posibil să fie afectat semnificativ solicită informaţii despre proiect, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite autorităţii publice centrale de mediu din acel stat membru al Uniunii Europene cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul când este informat propriul public cel puţin următoarele informaţii referitoare la proiect:
a) o descriere a proiectului împreună cu informaţiile disponibile asupra posibilului impact transfrontalier al acestuia;
b) informaţii privind tipul deciziei care ar putea să fie luată.
(2) În situaţia în care un proiect care urmează să fie realizat pe teritoriul României poate să aibă un efect semnificativ asupra mediului unui stat terţ sau când un alt stat terţ, care este posibil să fie afectat semnificativ, solicită informaţii despre proiect, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul când este informat propriul public, cel puţin informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului comunică statului prevăzut la alin. (1) şi (2) intervalul de timp în care să precizeze dacă doreşte să participe la procedura prevăzută la art. 4 alin. (1).
(4) În cazul în care statul potenţial afectat care a primit informaţiile prevăzute la alin. (1) comunică intenţia sa de participare la procedura prevăzută la art. 4 alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului îi transmite informaţiile despre proiect prevăzute la art. 15 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. a) şi b).
(5) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului:
a) pune la dispoziţia autorităţilor prevăzute la art. 6 alin. (1) şi a propriului public interesat, de îndată ce intră în posesia lor, informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), primite de la statul de origine;
b) asigură autorităţilor prevăzute la art. 6 alin. (1) şi publicului interesat posibilitatea de a înainta autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului din statul de origine opiniile cu privire la informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), de îndată ce intră în posesia lor, înainte de emiterea aprobării de dezvoltare.
(6) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului iniţiază consultări cu autorităţile publice pentru protecţia mediului ale altor state cu privire la efectele potenţiale transfrontaliere ale proiectului şi la măsurile avute în vedere pentru a reduce sau a elimina astfel de efecte şi stabileşte împreună cu aceste autorităţi un interval de timp privind durata consultărilor. Aceste consultări pot fi organizate şi prin intermediul unui organism comun adecvat.
(7) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte împreună cu autorităţile competente de pe teritoriul statului posibil afectat măsuri care să permită participarea efectivă a publicului interesat la procedura prevăzută de art. 4 alin. (1), inclusiv în cazul proiectelor cu posibile efecte semnificative pe teritoriul României, iniţiate în alte state.
(8) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate utiliza atât mecanismele prevăzute de Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, cu completările ulterioare, cât şi pe cele stabilite de Reuniunea Părţilor la această Convenţie, pentru a proteja drepturile şi interesele statului român în cadrul procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier.
(9) Ministerul Afacerilor Externe sprijină, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, demersurile acesteia prevăzute la alin. (1)-(8), inclusiv prin participarea, după caz, la activitatea comisiei de analiză tehnică.
SECŢIUNEA a 5-a
Deciziile autorităţilor competente
ART. 18
(1) Concluzia motivată prevăzută la art. 2 lit. d) pct. 4 se concretizează în acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de emitere a acordului de mediu.
(2) Acordul de mediu se anexează aprobării de dezvoltare şi face parte integrantă din aceasta.
(3) Acordul de mediu cuprinde în mod obligatoriu următoarele:
a) descrierea proiectului;
b) concluziile raportului privind impactul asupra mediului, inclusiv ale studiului de evaluare adecvată şi ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz;
c) descrierea tuturor caracteristicilor proiectului şi/sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului;
d) condiţiile şi măsurile prevăzute în avizul de gospodărire a apelor;
e) măsurile/condiţiile de monitorizare, după caz: tipul de parametri care trebuie monitorizaţi şi durata monitorizării, acestea fiind proporţionale cu natura, amplasarea şi dimensiunea proiectului, precum şi cu gravitatea efectelor sale asupra mediului;
f) concluziile opiniilor exprimate de către comisia de analiză tehnică, relevante din punctul de vedere al protecţiei mediului;
g) informaţii privind participarea publicului;
h) rezumatul consultărilor transfrontaliere, după caz.
(4) În situaţia în care rezultatul evaluării adecvate relevă un impact negativ semnificativ asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia de respingere a solicitării de emitere a acordului de mediu.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu doar pentru proiectele care trebuie realizate din considerente imperative de interes public major, inclusiv de ordin social sau economic, şi în lipsa unor soluţii alternative la acestea, însă numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa reţelei Natura 2000.
(6) În cazul în care aria naturală protejată de interes comunitar adăposteşte un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea ori siguranţa publică, de anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu ori alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene.
(7) Termenele pentru parcurgerea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului sunt prevăzute în anexa nr. 5.
(8) Decizia de emitere a aprobării de dezvoltare include cel puţin următoarele:
a) concluzia motivată a autorităţii competente pentru protecţia mediului cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, prevăzută la art. 2 lit. d) pct. 4);
b) toate condiţiile de mediu anexate deciziei, o descriere a tuturor caracteristicilor proiectului şi/sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea ori reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului, precum şi, după caz, a măsurilor de monitorizare, potrivit prevederilor din anexa nr. 5.
(9) Decizia de respingere a emiterii aprobării de dezvoltare prezintă principalele motive care stau la baza respingerii.
(10) Rezultatele consultărilor şi informaţiile obţinute potrivit prevederilor art. 6 şi art. 10-17 se iau în considerare la emiterea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, respectiv la respingerea solicitării de emitere a acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare pentru proiectele publice sau private care fac obiectul prezentei legi, potrivit prevederilor din anexa nr. 5.
(11) Deciziile prevăzute la alin. (8) şi (9) se emit pe baza informaţiilor actualizate, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiilor complete.
(12) Acordul de mediu/decizia etapei de încadrare este valabil(ă) pe toată perioada de realizare a proiectului, iar în situaţia în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii acestora, se aplică prevederile art. 41 din anexa nr. 5.
(13) În cazul în care una dintre deciziile prevăzute la alin. (8) şi (9) nu se emite în termen de 5 ani de la emiterea acordului de mediu, titularul proiectului este obligat să se adreseze autorităţii de mediu emitente în vederea confirmării faptului că acordul de mediu nu este depăşit.
(14) În situaţia prevăzută la alin. (13), autoritatea competentă pentru protecţia mediului se asigură că informaţiile prevăzute în raportul privind impactul asupra mediului sunt încă valabile, prin aplicarea prevederilor art. 41 alin. (4) din anexa nr. 5.
ART. 19
(1) Autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare şi, respectiv, pentru emiterea acordului de mediu pun la dispoziţia publicului, de îndată ce acestea sunt disponibile, decizia privind emiterea/respingerea solicitării acestora, precum şi următoarele informaţii:
a) conţinutul aprobării de dezvoltare şi, respectiv, al acordului de mediu, care include toate condiţiile necesar a fi îndeplinite de titularul proiectului sau, după caz, conţinutul deciziei de respingere;
b) principalele motive şi argumente pe care se bazează decizia de emitere/respingere a aprobării de dezvoltare şi, respectiv, a acordului de mediu, inclusiv informaţii privind procesul de participare a publicului; printre acestea se numără şi o sinteză a rezultatelor consultărilor şi informaţiilor colectate în temeiul prevederilor art. 10-17, precum şi o explicaţie a modului în care rezultatele respective au fost încorporate sau abordate, în special observaţiile primite din partea statului afectat, prevăzute la art. 17.
(2) Autorităţile competente pentru protecţia mediului informează autorităţile competente pentru protecţia mediului ale statului care a fost consultat conform prevederilor art. 17 alin. (1)-(3) şi (5) şi transmit acestora informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autorităţile competente pentru protecţia mediului asigură punerea la dispoziţia propriului public interesat, într-o formă corespunzătoare, a informaţiilor prevăzute la alin. (1), primite de la statul de origine.
SECŢIUNEA a 6-a
Actualizarea informaţiilor
ART. 20
(1) În situaţia în care, după emiterea acordului de mediu şi înaintea obţinerii aprobării de dezvoltare, proiectul a suferit modificări, titularul proiectului este obligat să notifice în scris autoritatea competentă pentru protecţia mediului emitentă cu privire la aceste modificări.
(2) Constatarea modificărilor prevăzute la alin. (1) se realizează de:
a) în cazul proiectelor pentru care se emite autorizaţie de construire, de către verificatorii tehnici atestaţi conform actelor normative în vigoare, pentru cerinţa esenţială de calitate „D) igienă, sănătate şi mediu înconjurător“ prevăzută la art. 3 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2.264/2018 pentru aprobarea procedurii privind atestarea verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici în construcţii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) în cazul celorlalte categorii de proiecte, de către autoritatea competentă, pentru emiterea aprobării de dezvoltare.
(3) Pe baza notificării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului parcurge etapa de încadrare şi, cu consultarea comisiei de analiză tehnică, decide:
a) menţinerea acordului de mediu/deciziei etapei de încadrare emis(e) iniţial;
b) reluarea în parte sau integral a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi, în consecinţă, revizuirea acordului de mediu/deciziei etapei de încadrare emis(e) iniţial ori emiterea unora noi, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 9-18.
CAP. III
Accesul în justiţie
ART. 21
(1) Orice persoană care face parte din publicul interesat sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile ori omisiunile autorităţii publice competente care fac obiectul participării publicului, inclusiv aprobarea de dezvoltare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente şi orice organizaţie neguvernamentală care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 2 lit. f), considerându-se că acestea sunt vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim.
(3) Actele sau omisiunile autorităţii publice competente care fac obiectul participării publicului se atacă în instanţă odată cu decizia etapei de încadrare, cu acordul de mediu ori, după caz, cu decizia de respingere a solicitării acordului de mediu, respectiv cu aprobarea de dezvoltare sau, după caz, cu decizia de respingere a solicitării aprobării de dezvoltare.
ART. 22
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoanele prevăzute la art. 21 au obligaţia să solicite autorităţii publice emitente a deciziei prevăzute la art. 21 alin. (3) sau autorităţii ierarhic superioare revocarea, în tot ori în parte, a respectivei decizii. Solicitarea trebuie înregistrată în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa publicului a deciziei.
(2) Autoritatea publică emitentă are obligaţia de a răspunde la plângerea prealabilă prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la acea autoritate.
(3) Procedura de soluţionare a plângerii prealabile prevăzută la alin. (1) şi (2) este gratuită şi trebuie să fie echitabilă, rapidă şi corectă.
ART. 23
(1) Pentru proiectele prevăzute de prezenta lege este interzisă realizarea acestora fără obţinerea deciziei etapei de încadrare/acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare.
(2) Pentru proiectele prevăzute de prezenta lege este interzisă emiterea deciziei etapei de încadrare/acordului de mediu, respectiv a aprobării de dezvoltare pentru lucrări de investiţii iniţiate sau realizate.
(3) Titularii proiectelor au obligaţia respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare, a acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare.
(4) Titularii proiectelor au obligaţia respectării termenelor prevăzute în anexa nr. 5, precum şi a termenelor stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
ART. 24
Actele şi deciziile prevăzute de prezenta lege trebuie să includă informaţii concrete despre accesul publicului la procedurile prevăzute la art. 21 şi 22.
CAP. IV
Raportare. Dispoziţii tranzitorii şi finale
SECŢIUNEA 1
Raportare către Comisia Europeană
ART. 25
(1) O dată la 6 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, în cazul în care există informaţii disponibile, cu privire la:
a) numărul proiectelor prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 care au făcut obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, în conformitate cu prevederile art. 10-20 şi art. 29;
b) defalcarea evaluărilor impactului asupra mediului în funcţie de categoriile de proiecte prevăzute în anexele nr. 1 şi 2;
c) numărul proiectelor prevăzute în anexa nr. 2 care au făcut obiectul unei proceduri de stabilire în conformitate cu art. 9 alin. (2);
d) durata medie a procesului de evaluare a impactului asupra mediului;
e) estimări generale privind costul mediu direct al evaluărilor impactului asupra mediului, inclusiv a impactului rezultat în urma aplicării prezentei legi, pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(2) În vederea raportării la Comisia Europeană a informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), înainte de emiterea acordului de mediu de către autoritatea competentă, titularii proiectelor depun o declaraţie pe propria răspundere pentru confirmarea îndeplinirii criteriilor de întreprinderi mici şi mijlocii şi precizează costul evaluării impactului asupra mediului, inclusiv a impactului rezultat.
(3) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti transmit anual Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, până la 31 ianuarie anul următor, informaţiile prevăzute la alin. (1).
(4) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului transmite anual autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, până la 31 martie, informaţiile primite conform alin. (3), precum şi informaţiile deţinute cu privire la cerinţele alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a
Sancţiuni
ART. 26
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (3) cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de personalul împuternicit din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, conform reglementărilor legale în vigoare.
(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(4) Pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (3) se aplică şi sancţiunea complementară de desfiinţare a lucrărilor şi aducerea terenului la starea iniţială, coroborat cu prevederile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile totale pentru efectuarea lucrărilor de desfiinţare şi aducerea terenului la starea iniţială sunt suportate de titularul proiectului.
(5) Încălcarea obligaţiilor de desfiinţare a lucrărilor şi aducerea terenului la starea iniţială, prevăzute la alin. (4), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 150.000 lei la 200.000 lei, pentru persoane juridice.
ART. 27
Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii tranzitorii
ART. 28
(1) Pentru proiectele care nu se supun evaluării impactului asupra mediului, conform deciziei etapei de încadrare emise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se aplică prevederile art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru proiectele pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a emis îndrumarul de definire a domeniului evaluării înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se aplică prevederile art. 5 şi ale art. 11-25 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii finale
ART. 29
(1) În aplicarea prezentei legi autorităţile competente respectă restricţiile impuse de legislaţia privind secretul comercial şi industrial, inclusiv proprietatea intelectuală, ţinând cont de necesitatea protejării interesului public.
(2) În soluţionarea unei cereri de informaţie privind mediul care face obiectul restricţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile competente sunt obligate să interpreteze motivele de refuz în sens restrictiv, acordând întâietate interesului public prin dezvăluirea şi furnizarea informaţiilor care pot fi separate de cele care sunt restricţionate.
(3) În soluţionarea unei cereri de informaţie privind mediul conform prevederilor alin. (2), autorităţile competente explică modul în care au luat în considerare interesul public.
(4) În cazul aplicării art. 17, transmiterea informaţiilor către alte state şi primirea acestora de către statul român fac obiectul restricţiilor prevăzute de legislaţia naţională în vigoare a statului în care se va realiza proiectul.
ART. 30
(1) Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Anexele nr. 1-5 se actualizează prin hotărâre a Guvernului în funcţie de progresul tehnic şi legislativ, în conformitate cu legislaţia europeană, reglementările, ghidurile şi instrucţiunile în domeniu.
ART. 31
La articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"2. acte de reglementare - decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic;"
ART. 32
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) art. 2 pct. 13 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2016, cu modificările şi completările ulterioare;
b) art. 8 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 13 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/76/84/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 27 aprilie 2010;
e) Ordinul ministrului mediului nr. 1.026/2009 privind aprobarea condiţiilor de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate şi studiului de evaluare adecvată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 12 august 2009.
ART. 33
(1) În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, ghidurile prevăzute la art. 12 alin. (10).
(2) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, condiţiile de elaborare a raportului de mediu, a raportului privind impactul asupra mediului, a bilanţului de mediu, a raportului privind situaţia de referinţă, a raportului de securitate şi a studiului de evaluare adecvată.
(3) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, modificarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.
(4) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală din domeniul apelor aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, procedura de emitere a avizului de gospodărire a apelor care include evaluarea impactului asupra corpurilor de apă.
ART. 34
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 26 din 28 ianuarie 2012, modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 124 din 25 aprilie 2014.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 3 decembrie 2018.
Nr. 292.
ANEXA 1
LISTA
proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului
1. Rafinării de ţiţei, cu excepţia celor care produc numai lubrifianţi din ţiţei, şi instalaţii de gazeificare şi lichefiere a minimum 500 tone de cărbune sau şisturi bituminoase pe zi
2. a) Termocentrale şi alte instalaţii de ardere cu o putere termică de minimum 300 megawaţi
b) Centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea sau dezasamblarea acestor centrale sau reactoare^1, cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi transformarea materialelor fisionabile şi fertile, a căror putere maximă nu depăşeşte un kilowatt de putere termică continuă
^1 Centralele nucleare şi alte reactoare nucleare încetează a mai fi considerate ca atare atunci când tot combustibilul nuclear şi alte elemente contaminate radioactiv au fost îndepărtate definitiv de pe amplasamentul instalaţiei.
3. a) Instalaţii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat
b) Instalaţii destinate:
1. producerii sau îmbogăţirii combustibilului nuclear;
2. tratării combustibilului nuclear iradiat sau tratării deşeurilor cu nivel ridicat de radioactivitate;
3. depozitării finale a combustibilului nuclear iradiat;
4. în exclusivitate depozitării finale a deşeurilor radioactive;
5. în exclusivitate stocării, planificată pe o perioadă mai mare de 10 ani, a combustibililor nucleari iradiaţi sau a deşeurilor radioactive pe un amplasament diferit de cel de producţie.
4. a) Instalaţii integrate pentru producerea fontei cenuşii pentru turnătorie şi a oţelului
b) Instalaţii destinate producerii metalelor brute neferoase din minereuri, concentrate din minereu sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice
5. Instalaţii pentru extracţia azbestului^2 şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a produselor care conţin azbest:
^2 Azbestul a fost interzis pe teritoriul Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2005.
a) instalaţii pentru produse din azbociment, cu o producţie anuală de cel puţin 20.000 tone de produs finit;
b) instalaţii pentru materiale de fricţiune, cu o producţie anuală de cel puţin 50 tone de produs finit;
c) instalaţii pentru alte utilizări ale azbestului, cu cantităţi utilizate de peste 200 tone anual.
6. Instalaţii chimice integrate, cum sunt instalaţiile pentru producerea substanţelor la scară industrială folosind procese de conversie chimică, în care mai multe unităţi alăturate sunt legate funcţional una de cealaltă şi sunt destinate pentru:
a) producerea substanţelor chimice organice de bază;
b) producerea substanţelor chimice anorganice de bază;
c) producerea îngrăşămintelor pe bază de fosfor, azot sau potasiu - îngrăşăminte simple sau compuse;
d) obţinerea produselor de bază pentru protecţia plantelor şi a biocidelor;
e) obţinerea produselor farmaceutice de bază folosind procese chimice sau biologice;
f) producerea explozibililor.
7. a) Construirea de linii pentru traficul feroviar de lungă distanţă şi a aeroporturilor^3 cu cel puţin o pistă de decolare-aterizare mai lungă de 2.100 m
^3 Aeroport - aeroport care se conformează definiţiei din Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu amendamente aduse ulterior acestei convenţii, anexa nr. 14, ratificată prin Decretul nr. 194/1965.
b) Construirea de autostrăzi şi de drumuri expres^4
^4 Drumuri expres - drumuri care se conformează definiţiei din Acordul european asupra marilor drumuri de circulaţie internaţională, încheiat la Geneva la 15 noiembrie 1975, ratificat prin Decretul nr. 149/1985.
c) Construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea şi/sau lărgirea unui drum existent cu două ori mai puţine benzi până la 4 sau mai multe benzi, în cazul în care aceste drumuri noi sau realinierea lor şi/sau secţiunea lărgită a acestora este de cel puţin 10 km lungime continuă.
8. a) Căi navigabile interioare şi porturi fluviale care asigură traficul, respectiv operarea navelor de peste 1.350 tone
b) Porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare şi descărcare legate de uscat şi porturi exterioare, exclusiv cheiuri pentru feribot, care permit operarea navelor de cel puţin 1.350 tone
9. Depozite de deşeuri periculoase sau instalaţii pentru eliminarea deşeurilor periculoase prin incinerare ori tratare chimică, astfel cum sunt definite în anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
10. Instalaţii cu o capacitate mai mare de 100 tone/zi pentru eliminarea deşeurilor nepericuloase prin incinerare ori tratare chimică, astfel cum sunt definite în anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
11. Sisteme de captare a apelor subterane sau sisteme artificiale de reîncărcare a acviferului, acolo unde volumul anual de apă captată sau reîncărcată este de cel puţin 10 milioane de metri cubi
12. a) Lucrări de transfer al resurselor de apă între bazine hidrografice, executate în scopul prevenirii deficitului de apă, pentru un volum anual de apă transferată de cel puţin 100 de milioane metri cubi; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile.
b) În toate celelalte cazuri, lucrări de transfer al resurselor de apă între bazine hidrografice, pentru un debit mediu multianual al bazinului de captare de cel puţin 2.000 de milioane metri cubi/an şi pentru o cantitate de apă transferată de cel puţin 5% din acest debit; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile.
13. Staţii pentru epurarea apelor uzate de cel puţin 150.000 echivalenţi locuitor^5
^5 Echivalenţi locuitor exprimă încărcarea cu poluanţi a apelor uzate, conform definiţiei prevăzute la art. 2 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare.
14. Extracţia petrolului şi a gazelor naturale în scopuri comerciale, în cazul în care cantitatea extrasă este de cel puţin 500 tone/zi în cazul petrolului şi 500.000 metri cubi/zi în cazul gazelor naturale.
15. Baraje şi alte instalaţii proiectate să reţină sau să stocheze permanent apa, cu o capacitate nouă ori suplimentară de apă reţinută sau stocată de cel puţin 10 milioane m^3.
16. Conducte având un diametru mai mare de 800 mm şi o lungime de cel puţin 40 km:
a) pentru transportul gazelor, al petrolului, al substanţelor chimice; şi
b) pentru transportul fluxurilor de CO_2, în scopul stocării geologice, inclusiv staţiile auxiliare conexe.
17. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor având cel puţin:
a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare;
b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg; sau
c) 900 de locuri pentru scroafe.
18. Instalaţii industriale pentru:
a) producerea celulozei din cherestea sau alte materiale fibroase similare;
b) producerea hârtiei şi a cartonului, cu o capacitate de producţie de cel puţin 200 tone/zi.
19. Cariere şi exploataţii miniere de suprafaţă, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 25 hectare sau, pentru extragerea turbei, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 hectare.
20. Construirea liniilor aeriene de tensiune electrică, cu o tensiune de cel puţin 220 kV şi o lungime de cel puţin 15 km.
21. Instalaţii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o capacitate de cel puţin 200.000 tone.
22. Siturile de stocare, prevăzute de art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013.
23. Instalaţii de captare a fluxurilor de CO_2 în scopul stocării geologice prevăzute la art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, fluxuri care provin din instalaţii menţionate în prezenta anexă sau care captează o cantitate totală anuală de CO_2 de cel puţin 1,5 megatone.
24. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care modificarea sau extinderea întruneşte ea însăşi valorile de prag stabilite, după caz, în această anexă.
ANEXA 2
LISTA
proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea
efectuării evaluării impactului asupra mediului
1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:
a) proiecte privind restructurarea proprietăţilor funciare rurale;
b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial antropizate în scop agricol intensiv;
c) proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de irigaţii şi desecări;
d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră sau defrişare în scopul schimbării destinaţiei terenului;
e) instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele incluse în anexa nr. 1;
f) crescătorii pentru piscicultură intensivă;
g) recuperarea terenurilor din mare.
2. Industria extractivă:
a) cariere, exploatări miniere de suprafaţă şi de extracţie a turbei, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
b) exploatări miniere subterane;
c) extracţia mineralelor prin dragare fluvială sau marină;
d) foraje de adâncime, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului, în special:
1. foraje geotermale;
2. foraje pentru depozitarea deşeurilor nucleare;
3. foraje pentru alimentarea cu apă;
e) instalaţii industriale de suprafaţă pentru extracţia cărbunelui, petrolului, gazelor naturale şi minereurilor, precum şi a şisturilor bituminoase.
3. Industria energetică:
a) instalaţii industriale pentru producerea energiei electrice, termice şi a aburului tehnologic, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
b) instalaţii industriale pentru transportul gazelor, aburului şi apei calde; transportul energiei electrice prin cabluri aeriene, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
c) stocarea la suprafaţă a gazelor naturale;
d) stocarea subterană a gazelor combustibile;
e) stocarea la suprafaţă a combustibililor fosili;
f) brichetarea industrială a cărbunelui/huilei şi lignitului;
g) instalaţii pentru prelucrarea şi stocarea deşeurilor radioactive, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
h) instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice;
i) instalaţii destinate producerii de energie prin exploatarea energiei eoliene - parcuri eoliene;
j) instalaţii de captare a fluxurilor de CO_2 în scopul stocării geologice prevăzute la art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, fluxuri care provin din instalaţii care nu sunt menţionate în anexa nr. 1.
4. Producerea şi prelucrarea metalelor:
a) instalaţii pentru producerea fontei sau oţelului prin fuziune primară sau secundară, inclusiv turnare continuă;
b) instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase:
1. laminoare la cald;
2. forjerii cu ciocane;
3. acoperiri metalice de protecţie prin topire;
c) topitorii de metale feroase;
d) instalaţii pentru topirea, inclusiv alierea metalelor neferoase, cu excepţia metalelor preţioase, inclusiv a produselor recuperate - rafinare, turnare în forme etc.;
e) instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi a materialelor plastice prin procese chimice sau electrolitice;
f) fabricarea şi asamblarea de autovehicule şi fabricarea motoarelor pentru autovehicule;
g) şantiere navale;
h) instalaţii pentru construcţia şi repararea aeronavelor;
i) fabricarea materialelor feroviare;
j) forjare la cald prin explozie;
k) instalaţii pentru coacerea şi sinterizarea minereurilor metalice.
5. Industria mineralelor:
a) cuptoare de cocs - distilarea uscată a cărbunelui;
b) instalaţii pentru fabricarea cimentului;
c) instalaţii pentru producerea azbestului şi fabricarea produselor din azbest, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
d) instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticlă;
e) instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv producţia fibrelor minerale;
f) fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglelor, cărămizilor, cărămizilor refractare, plăcilor, gresiilor ceramice sau porţelanului.
6. Industria chimică:
a) tratarea produselor intermediare şi obţinerea produselor chimice, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
b) producerea pesticidelor şi a produselor farmaceutice, vopselelor şi lacurilor, elastomerilor şi peroxizilor, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
c) instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1.
7. Industria alimentară:
a) fabricarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale;
b) ambalarea şi conservarea produselor animale şi vegetale;
c) fabricarea produselor lactate;
d) fabricarea malţului şi a băuturilor alcoolice;
e) fabricarea produselor de cofetărie şi a siropului;
f) abatoare;
g) instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului;
h) fabrici de făină şi ulei de peşte;
i) fabrici de zahăr.
8. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei:
a) instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
b) instalaţii pentru pretratarea - operaţii ca spălare, înălbire, mercerizare - sau vopsirea fibrelor ori textilelor;
c) instalaţii pentru tăbăcirea pieilor şi blănurilor;
d) instalaţii de producere şi prelucrare a celulozei.
9. Industria cauciucului: fabricarea şi tratarea produselor pe bază de elastomeri.
10. Proiecte de infrastructură:
a) proiecte de dezvoltare a unităţilor/zonelor industriale;
b) proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a parcărilor auto publice;
c) construcţia căilor ferate, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1, a instalaţiilor de transbordare intermodală şi a terminalelor intermodale;
d) construcţia aerodromurilor, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
e) construcţia drumurilor, porturilor şi instalaţiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
f) construcţia căilor navigabile interioare, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1, lucrări de canalizare şi lucrări împotriva inundaţiilor;
g) baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau stocarea apei pe termen lung, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
h) linii de tramvai, căi ferate subterane şi de suprafaţă, linii suspendate sau linii similare specifice, utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul de persoane;
i) instalaţii de conducte pentru gaz şi petrol şi conductele pentru transportul fluxurilor de dioxid de carbon în scopul stocării geologice, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
j) instalaţii de apeducte de lungime mare;
k) lucrări pentru combaterea eroziunii costiere şi lucrări maritime ce pot modifica profilul costier prin construcţia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrări de apărare marină, exclusiv întreţinerea şi reconstrucţia unor astfel de lucrări;
l) instalaţii de extracţie a apei subterane şi de reîncărcare artificială a rezervelor de apă subterană, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
m) lucrări pentru transferul resurselor de apă între bazine hidrografice, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1.
11. Alte proiecte:
a) piste permanente de curse şi testare a vehiculelor cu motor;
b) instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
c) staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1;
d) amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare;
e) depozite de fier vechi, de vehicule scoase din uz, inclusiv de deşeuri provenite de la vehicule scoase din uz;
f) bancuri de probă pentru motoare, turbine sau reactoare;
g) instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale;
h) instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive;
i) centre de ecarisaj.
12. Turism şi agrement:
a) pârtii de schi, teleschiuri, telecabine şi amenajările aferente;
b) porturi de agrement;
c) sate de vacanţă şi complexuri hoteliere în afara zonelor urbane şi amenajările aferente;
d) campinguri permanente şi campinguri de rulote;
e) parcuri de distracţii.
13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 24 din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă, deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative negative asupra mediului.
b) Proiectele prevăzute în anexa nr. 1, executate exclusiv sau în principal pentru dezvoltarea şi testarea de metode sau produse noi şi care să nu fie utilizate pe o perioadă mai mare de 2 ani.
ANEXA 3
CRITERII
de selecţie pentru stabilirea necesităţii
efectuării evaluării impactului asupra mediului
1. Caracteristicile proiectelor
Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special, în ceea ce priveşte:
a) dimensiunea şi concepţia întregului proiect;
b) cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate;
c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii;
d) cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate;
e) poluarea şi alte efecte negative;
f) riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice;
g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.
2. Amplasarea proiectelor
Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce priveşte:
a) utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor;
b) bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia;
c) capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie specială următoarelor zone:
1. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;
2. zone costiere şi mediul marin;
3. zonele montane şi forestiere;
4. arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional;
5. zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;
6. zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;
7. zonele cu o densitate mare a populaţiei;
8. peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.
3. Tipurile şi caracteristicile impactului potenţial
Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite la pct. 1 şi 2, având în vedere impactul proiectului asupra factorilor prevăzuţi la art. 7 alin. (2) din prezenta lege, şi ţinând seama de:
a) importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată;
b) natura impactului;
c) natura transfrontalieră a impactului;
d) intensitatea şi complexitatea impactului;
e) probabilitatea impactului;
f) debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului;
g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate;
h) posibilitatea de reducere efectivă a impactului.
ANEXA 4
INFORMAŢII
solicitate titularului proiectului
pentru proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului
1. Descrierea proiectului, care să cuprindă, în special:
a) amplasamentul proiectului;
b) caracteristicile fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare necesare, precum şi cerinţele privind utilizarea terenurilor în cursul fazelor de construire şi funcţionare;
c) principalele caracteristici ale etapei de funcţionare a proiectului - în special, orice proces de producţie - de exemplu, necesarul de energie şi energia utilizată, natura şi cantitatea materialelor şi resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul şi biodiversitatea;
d) o estimare, în funcţie de tip şi cantitate, a deşeurilor şi emisiilor preconizate - de exemplu, poluarea apei, aerului, solului şi subsolului, zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii şi altele, precum şi cantităţile şi tipurile de reziduuri produse pe parcursul etapelor de construire şi funcţionare.
2. O descriere a alternativelor realizabile - de exemplu, în termeni de concepţie, tehnologie, amplasare, dimensiune şi anvergură a proiectului - analizate de către titularul proiectului, relevante pentru proiectul propus, precum şi caracteristicile specifice ale proiectului şi indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii făcute, inclusiv compararea efectelor acestora asupra mediului.
3. O descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului - scenariul de bază - şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale faţă de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informaţiilor privind mediul şi a cunoştinţelor ştiinţifice disponibile.
4. O descriere a factorilor prevăzuţi la art. 7 alin. (2) susceptibili de a fi afectaţi de proiect: populaţia, sănătatea umană, biodiversitatea - de exemplu, fauna şi flora, terenurile - de exemplu, ocuparea terenurilor, solul - de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea, apa - de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea şi calitatea, aerul, clima - de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare, bunurile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale şi cele arheologice, şi peisajul, şi interacţiunea dintre aceştia.
5. O descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului şi care rezultă, printre altele, din:
a) construirea şi existenţa proiectului, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare;
b) utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei şi a biodiversităţii, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse;
c) emisia de poluanţi, zgomot, vibraţii, lumină, căldură şi radiaţii, crearea de efecte negative şi eliminarea şi valorificarea deşeurilor; descrierea efectelor posibile ca urmare a dezvoltării/implementării proiectului ţinând cont de hărţile de zgomot şi de planurile de acţiune aferente acestora^6 elaborate, după caz, pentru arealul din zona de influenţă a proiectului;
^6 Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
d) riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu - de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre;
e) cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente şi/sau aprobate, ţinând seama de orice probleme de mediu existente legate de zone cu o importanţă deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale;
f) impactul proiectului asupra climei - de exemplu, natura şi amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră - şi vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice - tipurile de vulnerabilităţi identificate, cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice;
g) tehnologiile şi substanţele folosite. Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificaţi la art. 7 alin. (2) din prezenta lege ar trebui să cuprindă efectele directe şi eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontaliere, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi temporare, pozitive şi negative ale proiectului. Descrierea trebuie să ţină seama de obiectivele de protecţia mediului, stabilite la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene, care sunt relevante pentru proiect.
6. O descriere sau dovezi ale metodelor de prognoză utilizate pentru identificarea şi evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, inclusiv detalii privind dificultăţile - de exemplu, dificultăţile de natură tehnică sau determinate de lipsa de cunoştinţe - întâmpinate cu privire la colectarea informaţiilor solicitate, precum şi o prezentare a principalelor incertitudini existente.
7. O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate şi, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse - de exemplu, pregătirea unei analize postproiect, program de monitorizare. Programul de monitorizare trebuie să conţină tipurile de parametri monitorizaţi şi durata monitorizării proporţionale cu natura, amplasarea şi dimensiunea proiectului, precum şi cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Descrierea respectivă trebuie să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului şi trebuie să se refere atât la etapa de construire, cât şi la cea de funcţionare.
8. O descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în faţa riscurilor de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză.
Informaţiile pertinente disponibile, obţinute ca urmare a evaluărilor de risc efectuate conform legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase^7 precum şi legislaţiei privind controlul activităţilor nucleare^8 sau ca urmare a evaluărilor relevante efectuate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, pot fi utilizate în acest scop cu condiţia respectării cerinţelor prezentei legi. Dacă este cazul, această descriere ar trebui să includă măsurile avute în vedere pentru prevenirea sau atenuarea efectelor negative semnificative asupra mediului ale acestor evenimente, precum şi detalii privind gradul de pregătire şi reacţia propusă în astfel de situaţii de urgenţă.
^7 Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p.1).
^8 Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18).
9. Un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente. Rezumatul netehnic al informaţiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului include şi concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă şi ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz.
10. O listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport.
ANEXA 5
PROCEDURA
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
