Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale
ART. I Codul de procedura penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea urmãtorul cuprins: "Nici o persoana nu poate fi reţinutã, arestata sau privatã de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusã vreunei forme de restrangere a libertãţii decât în cazurile şi condiţiile prevãzute de lege. Dacã cel impotriva cãruia s-a luat mãsura arestãrii preventive sau s-a dispus internarea medicalã ori o mãsura de restrangere a libertãţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, sa se adreseze instanţei competente, potrivit legii. Orice persoana care a fost, în cursul procesului penal, privatã de libertate sau cãreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevãzute de lege." 2. Dupã articolul 5^1 se introduce articolul 5^2 cu urmãtorul cuprins: "Prezumţia de nevinovatie Art. 5^2. - Orice persoana este consideratã nevinovatã pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotãrâre penalã definitiva." 3. La articolul 6, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Organele judiciare au obligaţia sa-l încunoştinţeze, de îndatã şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridicã a acesteia şi sa-i asigure posibilitatea pregãtirii şi exercitãrii apãrãrii." 4. Articolul 7 va avea urmãtorul cuprins: Limba în care se desfãşoarã procesul penal "Art. 7. - În procesul penal procedura judiciarã se desfãşoarã în limba romana. În fata organelor judiciare se asigura pãrţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba romana." 5. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins: "Folosirea limbii oficiale prin interpret Art. 8. - Pãrţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanta, prin interpret." 6. La articolul 10 alineatul 1, dupã litera i) se introduce litera i^1) cu urmãtorul cuprins: "i^1) exista o cauza de nepedepsire prevãzutã de lege;" 7. La articolul 13, denumirea marginala şi alineatele 1 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire Art. 13. - În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. ................................................................. Dacã nu se constata vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmãririi penale, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i^1), iar instanta de judecata pronunţa încetarea procesului penal." 8. La articolul 14, dupã alineatul 4 se introduce alineatul 5 cu urmãtorul cuprins: "Acţiunea civilã poate avea ca obiect şi tragerea la rãspundere civilã pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile." 9. Articolul 17 va avea urmãtorul cuprins: "Exercitarea din oficiu a acţiunii civile Art. 17. - Acţiunea civilã se porneşte şi se exercita şi din oficiu, când cel vãtãmat este o persoana lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã. În acest scop, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata va cere persoanei vãtãmate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, dupã caz, persoanei care îi încuviinţeazã actele, sa prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Instanta este obligatã sa se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacã persoana vãtãmatã nu este constituitã parte civilã." 10. La articolul 18, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Când cel vãtãmat este o persoana lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţinã interesele civile ale acesteia, chiar dacã nu este constituitã parte civilã." 11. La articolul 19, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 19. - Persoana vãtãmatã care nu s-a constituit parte civilã în procesul penal poate introduce la instanta civilã acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune." 12. La articolul 20, alineatele 2 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "În cazurile în care acţiunea civilã a fost exercitatã din oficiu, dacã se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerutã pe calea unei acţiuni la instanta civilã. De asemenea, persoana vãtãmatã se poate adresa cu acţiune la instanta civilã pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au nãscut ori s-au descoperit dupã pronunţarea hotãrârii penale de prima instanta." 13. La articolul 25 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins: "Judecãtoria soluţioneazã şi alte cazuri anume prevãzute de lege." 14. Articolul 26 va avea urmãtorul cuprins: "Competenta tribunalului militar Art. 26. - Tribunalul militar: 1. judeca în prima instanta: a) infracţiunile prevãzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni sãvârşite în legatura cu îndatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenta altor instanţe; b) infracţiunile prevãzute de Codul penal în art. 348-354, sãvârşite de civili; 2. judeca şi soluţioneazã şi alte cauze anume prevãzute de lege." 15. La articolul 27, punctul 4 va avea urmãtorul cuprins: "4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între judecãtoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege." 16. Articolul 28 va avea urmãtorul cuprins: "Competenta tribunalului militar teritorial Art. 28. - Tribunalul militar teritorial: 1. judeca în prima instanta: a) infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), sãvârşite în legatura cu îndatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv; b) alte infracţiuni date prin lege în competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotãrârilor pronunţate în prima instanta de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotãrârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege; 4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege." 17. La articolul 28^1 punctul 1, litera c) va avea urmãtorul cuprins: "c) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;" 18. La articolul 28^1 punctul 1, literele e) şi f) se abroga. 19. La articolul 28^1, punctul 4 va avea urmãtorul cuprins: "4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între tribunale sau între judecãtorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecãtorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege." 20. La articolul 28^1, dupã punctul 4 se introduce punctul 5 cu urmãtorul cuprins: "5. soluţioneazã cererile prin care s-a solicitat extrãdarea sau transferul persoanelor condamnate în strãinãtate." 21. La articolul 28^2, punctul 1 litera a) şi punctul 4 vor avea urmãtorul cuprins: "a) infracţiunile prevãzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, sãvârşite de militari; ................................................................... 4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevãzute de lege." 22. La articolul 29 punctul 1, literele c), d) şi f) vor avea urmãtorul cuprins: "c) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii Curţii Constituţionale, de membrii, judecãtorii şi procurorii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infracţiunile sãvârşite de maresali, amirali, generali şi chestori; ................................................................... f) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie, de judecãtorii de la curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie;" 23. La articolul 29 punctul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins: "c) recursurile impotriva hotãrârilor penale pronunţate, în prima instanta, de secţia penalã a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevãzute de lege;" 24. La articolul 29 punctul 5, dupã litera c) se introduce litera d) cu urmãtorul cuprins: "d) alte cazuri anume prevãzute de lege." 25. La articolul 30, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Când urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie sau de cãtre parchetele de pe lângã curţile de apel ori de pe lângã tribunale sau de cãtre un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte cãreia dintre instanţele prevãzute în alin. 1 îi revine competenta de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurãrile cauzei, sa fie asigurata buna desfãşurare a procesului penal." 26. La articolul 31, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 31. - Infracţiunile sãvârşite în afarã teritoriului tarii se judeca, dupã caz, de cãtre instanţele civile sau militare în a cãror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte fãptuitorul. Dacã acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenta judecãtoriei, se judeca de Judecãtoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanta competenta dupã materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel." 27. La articolul 35, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Dacã instanta civilã este superioarã în grad, competenta revine instanţei militare echivalente în grad cu instanta civilã. Dacã instanta civilã superioarã este Curtea Suprema de Justiţie, competenta revine acesteia." 28. La articolul 40, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 40. - Când competenta instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanta rãmâne competenta sa judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legatura cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului; b) s-a dat o hotãrâre în prima instanta." 29. La articolul 45, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu urmãtorul cuprins: "Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica în cazul în care scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale a fost dispusã de un procuror militar. Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta." 30. La articolul 48, litera a) va avea urmãtorul cuprins: "a) a pus în mişcare acţiunea penalã, a emis mandatul de arestare preventivã provizorie ori a dispus trimiterea în judecata sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanta de judecata;" 31. Articolul 49 va avea urmãtoarea denumire marginala: "Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penalã, a magistratului-asistent şi a grefierului" 32. La articolul 49, alineatele 1-3 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 49. - Dispoziţiile art. 46 se aplica procurorului şi magistratului-asistent sau, dupã caz, grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecata. Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevãzute în art. 48 lit. b)-d) se aplica procurorului, persoanei care efectueazã cercetarea penalã, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţa. Procurorul care a pus în mişcare acţiunea penalã, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea în judecata nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecãtor la soluţionarea cauzei în prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei în cãile de atac." 33. La articolul 52, alineatele 1 şi 5 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 52. - Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţa secreta, fãrã participarea celui ce declara ca se abţine sau care este recuzat. ................................................................... Abţinerea sau recuzarea care priveşte intreaga instanta trebuie sa cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanta ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanta egala în grad cu instanta în fata cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea." 34. La articolul 52, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 5^1 cu urmãtorul cuprins: "În cauzele în care sunt inculpati arestaţi preventiv, când se recuza intreaga instanta, instanta ierarhic superioarã competenta sa soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzãrii, dispune cu privire la arestarea preventivã în condiţiile prevãzute de lege." 35. La articolul 52, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu urmãtorul cuprins: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã, de îndatã, instanţei de recurs. Recursul se judeca în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor." 36. La articolul 53, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 53. - În cursul urmãririi penale, asupra abtinerii sau recuzãrii persoanei care efectueazã cercetarea penalã ori a procurorului se pronunţa procurorul care supravegheazã cercetarea penalã sau procurorul ierarhic superior." 37. La articolul 56, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie suspenda de drept judecarea cauzei." 38. La articolul 63, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanta de judecata în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevãrului." 39. La articolul 64 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins: "Mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal." 40. La articolul 66, denumirea marginala şi alineatul 1 vor avea urmãtorul cuprins: "Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul beneficiazã de prezumţia de nevinovatie şi nu este obligat sa-şi dovedeascã nevinovatia." 41. La articolul 70, alineatele 2 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeazã obiectul cauzei, dreptul de a avea un apãrãtor, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrãgându-i-se totodatã atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi impotriva sa. Dacã invinuitul sau inculpatul da o declaraţie, i se pune în vedere sa declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legatura cu aceasta. Dacã invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaraţie, organul de urmãrire penalã, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaraţie, scrisã personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce." 42. La articolul 73, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 73. - Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemneazã în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodatã, ora începerii şi ora încheierii ascultãrii învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisã se citeşte acestuia, iar dacã cere, i se da sa o citeascã. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneazã pe fiecare pagina şi la sfârşit." 43. Articolul 74 va avea urmãtorul cuprins: "Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se afla Art. 74. - Ori de câte ori invinuitul sau inculpatul se gãseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata procedeazã la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel." 44. La articolul 76, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Înainte de ascultare, persoanei vãtãmate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vãtãmatã, iar dacã a suferit o paguba materialã sau o dãuna morala, ca se poate constitui parte civilã. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vãtãmatã sau de constituire ca parte civilã se poate face în tot cursul urmãririi penale, iar în fata primei instanţe de judecata, pana la citirea actului de sesizare." 45. Dupã articolul 86 se introduc articolele 86^1-86^5 cu urmãtorul cuprins: "Protecţia datelor de identificare a martorului Art. 86^1. - Dacã exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeazã sa apara în fata organului judiciar. Aceasta mãsura poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecaţii de instanta, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite. Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus mãsura. Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecata, în condiţii de stricta confidenţialitate. În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanta sau, dupã caz, instanta, prin încheiere, a constatat ca a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului. Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecaţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecata, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza. Pot fi audiati ca martori cãrora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire. Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplica şi experţilor.
Modalitãţi speciale de ascultare a martorul Art. 86^2. - În situaţiile prevãzute în art. 86^1, dacã exista mijloace tehnice corespunzãtoare, procurorul sau, dupã caz, instanta poate admite ca sa fie martorului ascultat fãrã a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmãrire penalã sau în sala în care se desfãşoarã şedinţa de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevãzute în alineatele urmãtoare. Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile arãtate în alin. 1, se face în prezenta procurorului. Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poatã fi recunoscut. Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arãtate în alin. 1 şi 2, se înregistreazã prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisã. În cursul urmãririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semneazã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmãrire penalã şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de acesta şi va fi pastrata în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranta. În cursul judecaţii, declaraţia martorului va fi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecata. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de martor, fiind pastrata în dosarul depus la instanta, în condiţiile prevãzute în alin. 5. Casetele video şi audio pe care a fost înregistratã declaraţia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, dupã caz, al instanţei de judecata în fata cãreia s-a fãcut declaraţia, se pãstreazã în condiţiile prevãzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmãririi penale vor fi înaintate la terminarea urmãririi penale instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei, şi vor fi pãstrate în aceleaşi condiţii. Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Verificãri privind mijloacele de ascultare a martorilor Art. 86^3. - Instanta de judecata poate admite, la cererea procurorului, a pãrţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în condiţiile prevãzute în art. 86^2.
Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze Art. 86^4. - În cauzele privind infracţiunile de violenta între membrii aceleiaşi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în şedinţa de judecata, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrãri audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.
Protejarea deplasarilor martorului Art. 86^5. - Procurorul care efectueazã sau supravegheazã cercetarea penalã ori, dupã caz, instanta de judecata poate dispune ca organele poliţiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sa-i asigure o resedinta temporarã supravegheatã, precum şi sa-l însoţeascã la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la resedinta. Mãsurile prevãzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupã caz, de instanta, când se constata ca pericolul care a impus luarea lor a încetat." 46. Dupã articolul 89 se introduce articolul 89^1 cu urmãtorul cuprins: "Art. 89^1. - Formularele în care urmeazã sa se consemneze orice declaraţie, în faza de urmãrire penalã, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar dupã completare vor fi introduse în dosarul cauzei." 47. Secţiunea V^1 din capitolul II al titlului III din partea generalã va avea urmãtorul cuprins:
"SECŢIUNEA V^1 Interceptarile şi înregistrãrile audio sau video
Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicãrilor Art. 91^1. - Interceptarile şi înregistrãrile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicãri se vor efectua cu autorizarea motivatã a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege, dacã sunt date sau indicii temeinice privind pregãtirea sau sãvârşirea unei infracţiuni pentru care urmãrirea penalã se efectueazã din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevãrului. Autorizaţia se da de cãtre preşedintele instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, în camera de consiliu. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevãrului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea fãptuitorului nu poate fi realizatã în baza altor probe. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevãzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai cãror fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicaţii. Autorizarea se da pentru durata necesarã înregistrãrii, pana la cel mult 30 de zile. Autorizarea poate fi prelungitã în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depãşi 30 de zile. Durata maxima a înregistrãrilor autorizate este de 4 luni. Mãsurile dispuse de instanta vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndatã ce au încetat motivele care le-au justificat. Înregistrãrile prevãzute în alin. 1 pot fi fãcute şi la cererea motivatã a persoanei vãtãmate privind comunicãrile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecata. Autorizarea interceptarii şi a înregistrãrii convorbirilor sau comunicãrilor se face prin încheiere motivatã, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica mãsura; motivele pentru care mãsura este indispensabila aflarii adevãrului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea. Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea Art. 91^2. - Procurorul procedeazã personal la interceptarile şi înregistrãrile prevãzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penalã. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrãri sunt obligate sa pãstreze secretul operaţiunii efectuate, încãlcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal. În caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizãrii prevãzute în art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activitãţii de urmãrire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivatã, interceptarea şi înregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicãrilor, comunicând aceasta instanţei imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore. Instanta trebuie sa se pronunţe în cel mult 24 de ore asupra ordonanţei procurorului şi, dacã o confirma şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrãrii, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3. Dacã instanta nu confirma ordonanta procurorului, ea trebuie sa dispunã încetarea, de îndatã, a interceptarilor şi înregistrãrilor şi distrugerea celor efectuate. Instanta dispune, pana la terminarea urmãririi penale, aducerea la cunostinta, în scris, persoanelor ale cãror convorbiri sau comunicãri au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.
Certificarea înregistrãrilor Art. 91^3. - Despre efectuarea interceptarilor şi înregistrãrilor menţionate în art. 91^1 şi 91^2, procurorul sau organul de cercetare penalã întocmeşte un proces-verbal în care se menţioneazã autorizaţia data de instanta pentru efectuarea acestora, numãrul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacã sunt cunoscute, data şi ora fiecãrei convorbiri în parte şi numãrul de ordine al benzii magnetice sau al oricãrui alt tip de suport pe care se face imprimarea. Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisã şi se ataşeazã la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de cãtre organul de cercetare penalã, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã în cauza. În cazul în care procurorul procedeazã la interceptari şi înregistrãri, certificarea pentru autenticitate se face de cãtre acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de cãtre procurorul ierarhic superior. Corespondentele în alta limba decât cea romana sunt transcrise în limba romana, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataşeazã banda magnetica sau orice alt tip de suport, care conţine înregistrarea convorbirii, sigilatã cu sigiliul organului de urmãrire penalã. Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisã a acesteia şi procesul-verbal se înainteazã instanţei care, dupã ce asculta procurorul şi pãrţile, hotãrãşte care dintre informaţiile culese prezintã interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicãrile care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţioneazã în procesul-verbal. Dacã sãvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicãri care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor. Banda magnetica sau orice alt tip de suport, însoţitã de transcrierea integrala şi copii de pe procesele-verbale, se pãstreazã la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat. Instanta poate aproba, la cererea motivatã a inculpatului, a partii civile sau a avocatului acestora, consultarea pãrţilor din înregistrare şi din transcrierea integrala, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal. Instanta dispune prin încheiere distrugerea înregistrãrilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba în cauza. Celelalte înregistrãri vor fi pãstrate pana la arhivarea dosarului. Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justitiabil nu poate fi folositã ca mijloc de proba.
Alte înregistrãri Art. 91^4. - Condiţiile şi modalitãţile de efectuare a interceptarilor şi înregistrãrilor prevãzute în art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, în mod corespunzãtor, şi în cazul înregistrãrii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicaţie, autorizate în condiţiile legii.
Înregistrãrile de imagini Art. 91^5. - Dispoziţiile art. 91^1 şi 91^2 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul înregistrãrii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevãzutã în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisã, dupã caz.
Verificarea mijloacelor de proba Art. 91^6. - Mijloacele de proba prevãzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a pãrţilor sau din oficiu. Înregistrãrile prevãzute în prezenta secţiune, prezentate de pãrţi, pot servi ca mijloace de proba, dacã nu sunt interzise de lege." 48. La articolul 97, alineatele 1 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 97. - Orice persoana fizica sau persoana juridicã, în posesia cãreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligatã sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmãrire penalã sau instanţei de judecata, la cererea acestora. ................................................................... Dacã obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care sa asigure pãstrarea secretului ori a confidenţialitãţii." 49. La articolul 98, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 98. - Instanta de judecata, la propunerea procurorului, în cursul urmãririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune ca orice unitate poştalã sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect." 50. La articolul 98, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu urmãtorul cuprins: "Mãsura prevãzutã în alin. 1 se dispune dacã sunt întrunite condiţiile arãtate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevãzute. Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricãror alte corespondente ori obiecte la care se referã alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndatã despre aceasta instanta." 51. Articolele 100 şi 101 vor avea urmãtorul cuprins: "Percheziţia Art. 100. - Percheziţia poate fi domiciliara sau corporalã. Când persoana cãreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arãtate în art. 98 tãgãduieşte existenta sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesarã pentru descoperirea şi strângerea probelor, instanta de judecata, la cererea procurorului, în cursul urmãririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea acesteia. În cazuri urgente şi temeinic justificate, în cursul urmãririi penale, şi procurorul poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, fiind obligat sa informeze, de îndatã, despre aceasta instanta. Percheziţia poate fi dispusã numai dupã ce a fost începutã urmãrirea penalã, cu excepţia infracţiunilor flagrante şi ori de câte ori legea dispune altfel. Percheziţia nu poate fi dispusã înainte de începerea urmãririi penale decât cu consimţãmântul persoanei în cauza.
Percheziţia domiciliara în cursul urmãririi penale Art. 101. - Percheziţia dispusã în cursul urmãririi penale, potrivit art. 100, se efectueazã de procuror sau de organul de cercetare penalã, însoţit, dupã caz, de lucrãtori operativi." 52. Articolul 103 va avea urmãtorul cuprins: "Timpul de efectuare a percheziţiei Art. 103. - Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantã sau când percheziţia urmeazã sa se efectueze într-un local public. Percheziţia începutã între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii." 53. La articolul 104, alineatele 1 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 104. - Organul judiciar care urmeazã a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, sa se legitimeze şi, în cazurile prevãzute de lege, sa prezinte autorizaţia data de instanta sau, dupã caz, a procurorului. ................................................................... Aceste operaţiuni se efectueazã de organul judiciar în prezenta unor martori asistenţi." 54. La articolul 111, denumirea marginala, partea introductivã şi litera a) vor avea urmãtorul cuprins: "Dispoziţii speciale privind unitãţile publice şi alte persoane juridice Art. 111. - Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplica în mod corespunzãtor şi atunci când actele procedurale se efectueazã la o unitate dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal sau la o alta persoana juridicã, dispoziţii care se completeazã dupã cum urmeazã: a) organul judiciar se legitimeazã şi, dupã caz, înfãţişeazã reprezentantului unitãţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia data;" 55. La articolul 120, alineatul 5 se abroga. 56. La articolul 128, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 128. - Când una dintre pãrţi sau o alta persoana care urmeazã sa fie ascultata nu cunoaşte limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de pãrţi; în acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii." 57. Articolul 136 va avea urmãtorul cuprins: "Scopul şi categoriile mãsurilor preventive Art. 136. - În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viata sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfãşurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmãtoarele mãsuri preventive: a) reţinerea; b) obligarea de a nu pãrãsi localitatea; c) obligarea de a nu pãrãsi ţara; d) arestarea preventivã. Scopul mãsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. Mãsura prevãzutã în alin. 1 lit. a) poate fi luatã de organul de cercetare penalã sau de procuror. Mãsurile prevãzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanta de judecata, în cursul judecaţii. Mãsura prevãzutã în alin. 1 lit. d) poate fi luatã de instanta de judecata şi, în cazurile prevãzute de lege, şi de procuror, ca mãsura provizorie, în cursul urmãririi penale. Mãsura arestãrii preventive nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. Liberarea provizorie se dispune de instanta de judecata. Alegerea mãsurii ce urmeazã a fi luatã se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sãnãtatea, varsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana fata de care se ia mãsura." 58. La articolul 137^1, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Când se dispune arestarea preventivã a învinuitului sau inculpatului, instanta de judecata ori, dupã caz, procurorul încunoştinţeazã despre mãsura luatã, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneazã invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal." 59. La articolul 137^1, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins: "Cel reţinut poate sa ceara sa fie încunoştinţat despre mãsura luatã un membru de familie sau una dintre persoanele arãtate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cat şi încunoştinţarea se consemneazã într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacã organul de cercetare penalã apreciazã ca acest lucru ar afecta urmãrirea penalã, îl informeazã pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitatã de reţinut." 60. Articolul 138 va avea urmãtorul cuprins: "Sesizarea procurorului pentru luarea unor mãsuri preventive Art. 138. - Dacã organul de cercetare penalã considera ca este cazul sa se ia una dintre mãsurile prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înainteazã în acest sens un referat motivat procurorului. În cazul mãsurilor prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat sa se pronunţe în termen de 24 de ore. În cazul mãsurii prevãzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacã apreciazã ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege, procedeazã, dupã caz, potrivit art. 146 sau 149^1." 61. La articolul 139, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "În cazul în care mãsura preventivã a fost luatã, în cursul urmãririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penalã are obligaţia sa-l informeze de îndatã pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea mãsurii preventive." 62. La articolul 139, dupã alineatul 3 se introduc alineatele 3^1-3^5 cu urmãtorul cuprins: "Când mãsura preventivã a fost luatã, în cursul urmãririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, dacã apreciazã ca informaţiile primite de la organul de cercetare penalã justifica înlocuirea sau revocarea mãsurii, dispune aceasta ori, dupã caz, sesizeazã instanta. Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanta, pentru înlocuirea sau revocarea mãsurii preventive luate de cãtre aceasta, când constata el însuşi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea mãsurii. Mãsura preventivã se revoca din oficiu şi când a fost luatã cu încãlcarea prevederilor legale, dispunandu-se, în cazul reţinerii şi arestãrii preventive, punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacã nu este arestat în alta cauza. De asemenea, dacã instanta constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv suferã de o boala care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea mãsurii arestãrii, atât în cazul în care a luat ea aceasta mãsura, cat şi în cazul arestãrii provizorii dispuse de procuror. Mãsura arestãrii preventive poate fi înlocuitã cu una dintre mãsurile prevãzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c)." 63. La articolul 140, alineatele 2 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Mãsura arestãrii preventive înceteazã de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare în prima instanta, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinurii, fãrã a se putea depãşi, în cursul urmãririi penale, maximele prevãzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege. În cazurile arãtate în alin. 1 şi 2, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii sau arestãrii preventive provizorii, din oficiu sau în urma informãrii organului de cercetare penalã, are obligaţia sa dispunã punerea de îndatã în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cuprinzând urmãtoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numãrul mandatului de arestare, numãrul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotãrârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberãrii." 64. Articolul 140^1 va avea urmãtorul cuprins: "Plângerea impotriva ordonanţei organului de cercetare penalã sau a procurorului privind mãsura reţinerii Art. 140^1. - Impotriva ordonanţei organului de cercetare penalã prin care s-a luat mãsura preventivã a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii, la procurorul care supravegheazã cercetarea penalã, iar impotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat aceasta mãsura se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. Procurorul se pronunţa prin ordonanta înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii reţinerii. Când considera ca mãsura reţinerii este ilegala sau nu este justificatã, procurorul dispune revocarea ei." 65. Dupã articolul 140^1 se introduc articolele 140^2 şi 140^3 cu urmãtorul cuprins: "Plângerea impotriva ordonanţei procurorului privind mãsurile preventive prevãzute în art. 136 lit. b) şi c) Art. 140^2. - Impotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara, invinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea mãsurii, la instanta cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta. Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu. Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu impiedica judecarea plângerii. Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie. Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţioneazã în termen de 3 zile. Instanta se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. Când considera ca mãsura preventivã este ilegala sau nu este justificatã, instanta dispune revocarea ei. Plângerea învinuitului sau inculpatului impotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive, nu este suspensivã de executare. Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.
Calea de atac impotriva încheierii pronunţate de instanta în cursul urmãririi penale privind arestarea preventivã Art. 140^3. - Impotriva încheierii instanţei, prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, precum şi impotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea arestãrii preventive, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanta superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se va soluţiona în camera de consiliu. Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fata instanţei şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care acesta se afla internat în spital şi din cauza stãrii sãnãtãţii nu poate fi adus în fata instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, cãruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţioneazã în termen de 48 de ore, în cazul arestãrii învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestãrii inculpatului. Instanta se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. Când considera ca mãsura preventivã este ilegala sau nu este justificatã, instanta dispune revocarea ei şi punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacã acesta nu este arestat în alta cauza. Recursul învinuitului sau inculpatului impotriva încheierii prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie instanţei a carei încheiere a fost atacatã în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului." 66. Articolul 141 va avea urmãtorul cuprins: "Calea de atac impotriva încheierii pronunţate de instanta în cursul judecaţii privind mãsurile preventive Art. 141. - Încheierea data în prima instanta şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei mãsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestãrii preventive nu este suspensiv de executare." 67. La articolul 143, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 143. - Mãsura reţinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã fata de invinuit, dacã sunt probe sau indicii temeinice ca a sãvârşit o fapta prevãzutã de legea penalã. Organul de cercetare penalã este obligat sa-l încunoştinţeze, de îndatã, pe procuror cu privire la luarea mãsurii reţinerii." 68. La articolul 143, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu urmãtorul cuprins: "Organul de cercetare penalã va aduce la cunostinta învinuitului ca are dreptul sa-şi angajeze apãrãtor. De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrãgându-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi impotriva sa. Mãsura reţinerii poate fi luatã şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este încunoştinţat conducãtorul parchetului din care face parte." 69. La articolul 144, alineatele 1 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Mãsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata mãsurii reţinerii se deduce timpul cat persoana a fost privatã de libertate ca urmare a mãsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevãzutã în <>art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane. .................................................................... Când organul de cercetare penalã considera ca este necesar a se lua mãsura arestãrii preventive, înainteazã procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o data cu încunoştinţarea la care se referã art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacã apreciazã ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive, procedeazã, înãuntrul termenului prevãzut în alin. 1, potrivit art. 146." 70. La articolul 144, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 4 cu urmãtorul cuprins: "Când mãsura reţinerii este luatã de procuror, dacã acesta considera ca este necesar a se lua mãsura arestãrii preventive, procedeazã, în termen de 10 ore de la luarea mãsurii reţinerii, potrivit art. 146." 71. La articolul 145, alineatele 1 şi 2 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 145. - Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmãririi penale, ori de instanta de judecata, în cursul judecaţii, de a nu pãrãsi localitatea în care locuieşte, fãrã încuviinţarea organului care a dispus aceasta mãsura. Mãsura poate fi luatã numai dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 alin. 1. În cursul urmãririi penale, durata mãsurii prevãzute în alin. 1 nu poate depãşi 30 de zile, afarã de cazul când ea este prelungitã, în condiţiile legii. Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea poate fi prelungitã în cursul urmãririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanta cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând sa depãşeascã 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 7-9 şi 13 se aplica în mod corespunzãtor." 72. La articolul 145, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu urmãtorul cuprins: "Copia ordonanţei procurorului sau, dupã caz, a încheierii instanţei, rãmasã definitiva, se comunica învinuitului sau inculpatului, respectiv sectiei de poliţie în a carei raza teritorialã locuieşte invinuitul sau inculpatul." 73. Dupã articolul 145 al secţiunii III din capitolul I al titlului IV din partea generalã, se introduce secţiunea III^1, denumita "Obligarea de a nu pãrãsi ţara", respectiv articolul 145^1, cu urmãtorul cuprins:
"SECŢIUNEA III^1 Obligarea de a nu pãrãsi ţara
Obligarea de a nu pãrãsi ţara Art. 145^1. - Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanta de judecata în cursul judecaţii, de a nu pãrãsi ţara fãrã încuviinţarea organului care a dispus aceasta mãsura. Dispoziţiile art. 145 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara. Copia ordonanţei procurorului sau, dupã caz, a încheierii instanţei, rãmasã definitiva, se comunica, dupã caz, învinuitului sau inculpatului şi sectiei de poliţie în a carei raza teritorialã locuieşte acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontiera. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupã caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata mãsurii." 74. Articolul 146 va avea urmãtorul cuprins: "Arestarea învinuitului în cursul urmãririi penale Art. 146. - Dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi exista probe din care rezulta vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penalã, când considera ca în interesul urmãririi penale este necesarã arestarea învinuitului, dupã ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanta motivatã, arestarea preventivã provizorie a acestuia, arãtând temeiurile care justifica luarea mãsurii şi fixând durata arestãrii provizorii, care nu poate depãşi 3 zile. Totodatã, procurorul emite mandat de arestare preventivã provizorie a învinuitului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzãtor, menţiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusã arestarea acestuia. Dacã invinuitul se afla în stare de reţinere, cele 3 zile se calculeazã de la data emiterii mandatului de reţinere. În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivã provizorie, procurorul prezintã dosarul cauzei instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzãtoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive a învinuitului, dacã exista temeiuri care sa justifice aceasta mãsura. La prezentarea dosarului de cãtre procuror, preşedintele instanţei sau judecãtorul delegat de acesta fixeazã ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivã, pana la expirarea mandatului de arestare preventivã provizorie emis de procuror, pe care le comunica atât aparatorului ales sau din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta în fata instanţei a învinuitului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivã se soluţioneazã în camera de consiliu de un singur judecãtor. Invinuitul este adus în fata instanţei şi va fi asistat de apãrãtor. Dispoziţiile art. 149^1 alin. 8 şi ale art. 150 se aplica în mod corespunzãtor. Participarea procurorului este obligatorie. Dupã ascultarea învinuitului, instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventivã, în aceeaşi zi, prin încheiere motivatã. Dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1, instanta dispune, prin încheiere, arestarea preventivã a învinuitului, înainte de expirarea duratei arestãrii provizorii dispuse de procuror, arãtând în concret temeiurile care justifica luarea mãsurii arestãrii preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depãşi 10 zile. Totodatã, instanta, admiţând propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzãtor menţiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusã arestarea preventivã a acestuia. Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplica în mod corespunzãtor. Impotriva încheierii instanţei se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa." 75. La articolul 148 alineatul 1, literele b) şi e) vor avea urmãtorul cuprins: "b) infracţiunea este flagrantã, iar pedeapsa închisorii prevãzute de lege este mai mare de un an; .................................................................... e) inculpatul a comis din nou o infracţiune ori din datele existente rezulta necesitatea împiedicãrii sãvârşirii unei alte infracţiuni;" 76. La articolul 148 alineatul 1, litera g) se abroga. 77. La articolul 148 alineatul 1, litera h) va avea urmãtorul cuprins: "h) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe ca lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publica;" 78. La articolul 148 alineatul 1, dupã litera h) se introduce litera i) cu urmãtorul cuprins: "i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vãtãmate sau ca va incerca o înţelegere frauduloasã cu aceasta." 79. La articolul 148, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "În cazurile prevãzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiune pe viata sau închisoare mai mare de 2 ani." 80. La articolul 149, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 149. - Durata arestãrii inculpatului nu poate depãşi 30 de zile, afarã de cazul când ea este prelungitã sau menţinutã în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusã dupã ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusã în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare." 81. La articolul 149, alineatul 3 se abroga. 82. Dupã articolul 149 se introduce articolul 149^1 cu urmãtorul cuprins: "Arestarea inculpatului în cursul urmãririi penale Art. 149^1. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penalã, dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 148, când considera ca în interesul urmãririi penale este necesarã arestarea inculpatului, dupã ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanta motivatã, arestarea preventivã provizorie a acestuia, arãtând temeiurile care justifica luarea mãsurii şi fixând durata arestãrii provizorii, care nu poate depãşi 3 zile. Totodatã procurorul emite mandat de arestare preventivã provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzãtor, menţiunile arãtate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele inculpatului şi durata pentru care este dispusã arestarea acestuia. Dacã invinuitul se afla în stare de reţinere, cele trei zile se calculeazã de la data emiterii mandatului de reţinere. În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivã provizorie, procurorul prezintã dosarul cauzei instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzãtoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, dacã exista temeiuri care sa justifice aceasta mãsura. Cu ocazia prezentãrii dosarului de cãtre procuror, preşedintele instanţei sau judecãtorul delegat de acesta fixeazã ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivã, pana la expirarea mandatului de arestare preventivã provizorie emis de procuror, pe care le comunica atât aparatorului ales cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta în fata instanţei a inculpatului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivã se soluţioneazã în camera de consiliu de un singur judecãtor. Inculpatul este adus în fata instanţei şi va fi asistat de apãrãtor. În cazul în care inculpatul se afla în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stãrii sãnãtãţii ori din cauza de forta majorã sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata instanţei, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, cãruia i se da cuvântul pentru a formula concluzii. Dispoziţiile art. 150 se aplica în mod corespunzãtor. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventivã, în aceeaşi zi, prin încheiere motivatã. În cazul în care sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1, instanta dispune, prin încheiere, arestarea preventivã a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestãrii provizorii dispuse de procuror, arãtând temeiurile care justifica luarea mãsurii arestãrii preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depãşi 30 de zile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusã decât pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivã a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestãrii învinuitului. Dispoziţiile art. 146 alin. 12 şi 13 se aplica în mod corespunzãtor. Impotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. În cazul în care invinuitul care se afla în executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau în executarea unui mandat de arestare preventivã emis de instanta devine inculpat, procurorul propune instanţei înlocuirea mãsurii arestãrii învinuitului cu mãsura arestãrii inculpatului pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat." 83. Articolul 150 va avea urmãtorul cuprins: "Ascultarea inculpatului Art. 150. - Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupã ascultarea acestuia de cãtre procuror sau de cãtre instanta de judecata, afarã de cazul când inculpatul este dispãrut, se afla în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevãzute în art. 149^1 alin. 8. În cazul în care inculpatul este dispãrut, se afla în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fãrã ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat." 84. La articolul 152, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Atunci când mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţioneazã pe mandat data prezentãrii inculpatului şi procedeazã de îndatã la ascultarea lui, dupã care dispune, prin rezoluţie motivatã, asupra arestãrii inculpatului. Dacã între timp cauza a ajuns la instanta de judecata, procurorul îl va trimite pe arestat instanţei, iar organul de poliţie îl va conduce pe arestat în fata instanţei." 85. Articolele 155 şi 156 vor avea urmãtorul cuprins: "Prelungirea duratei arestãrii în cursul urmãririi penale Art. 155. - Arestarea inculpatului dispusã de instanta poate fi prelungitã, în cursul urmãririi penale, motivat, în caz de necesitate şi numai dacã au intervenit elemente noi care sa justifice privarea de libertate sau dacã cele ce au determinat arestarea iniţialã impun în continuare privarea de libertate. În cazul prevãzut în alin. 1, prelungirea duratei arestãrii inculpatului poate fi dispusã de instanta cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond sau de instanta corespunzãtoare în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere.
Propunerea pentru prelungirea arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale Art. 156. - Prelungirea duratei arestãrii prevãzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueazã urmãrirea penalã. Propunerea organului de cercetare penalã este avizatã de procurorul care exercita supravegherea şi înaintatã de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestãrii, instanţei prevãzute în art. 155 alin. 2. Dacã arestarea a fost dispusã de o instanta inferioarã celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înainteazã instanţei competente. Propunerea se anexeazã la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestãrii decât cele cuprinse în propunere. Când în aceeaşi cauza se gãsesc mai mulţi inculpati arestaţi pentru care durata arestãrii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeazã instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodatã, instanta şi cu privire la ceilalţi inculpati." 86. Articolele 159 şi 160 vor avea urmãtorul cuprins: "Procedura prelungirii arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale Art. 159. - Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o data cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestãrii preventive şi va putea fi consultat de apãrãtor. Propunerea de prelungire a arestãrii se soluţioneazã în camera de consiliu. Inculpatul este adus în fata instanţei şi va fi asistat de apãrãtor. În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stãrii sãnãtãţii nu poate fi adus în fata instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, cãruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. În cazul în care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depãşi 30 de zile. Instanta soluţioneazã propunerea şi se pronunţa asupra prelungirii arestãrii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunica încheierea celor lipsa de la judecata în acelaşi termen. Încheierea prin care s-a hotãrât asupra prelungirii arestãrii poate fi atacatã cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţioneazã înainte de expirarea duratei arestãrii preventive. Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestãrii preventive nu este suspensiv de executare. Inculpatul este adus la judecarea recursului. Mãsura dispusã de instanta se comunica administraţiei locului de deţinere, care este obligatã sa o aducã la cunostinta inculpatului. Dacã încheierea primei instanţe care se pronunţa asupra prelungirii arestãrii preventive nu este atacatã cu recurs, instanta este obligatã sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Instanta poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depãşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzãtor. Durata maxima a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiunea pe viata sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestãrii preventive este de 2 ani.
Prelungirea arestãrii inculpatului dupã trimiterea în judecata, pana la prima înfãţişare Art. 160. - Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înainteazã instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Instanta, în camera de consiliu, procedeazã potrivit art. 300^1 şi, în cazul în care considera necesar, prelungeşte durata arestãrii pana la prima înfãţişare, fãrã a putea depãşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplica în mod corespunzãtor." 87. Dupã articolul 160 se introduc articolele 160^a-160^d cu urmãtorul cuprins: "Menţinerea arestãrii la prima înfãţişare Art. 160^a. - În cauzele în care arestarea inculpatului în cursul urmãririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanta, la prima înfãţişare, poate dispune menţinerea arestãrii preventive, în condiţiile art. 160^c şi 300^2.
Arestarea inculpatului în cursul judecaţii Art. 160^b. - Instanta poate dispune, în cursul judecaţii, prin încheiere motivatã, arestarea preventivã a inculpatului, dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 148. În cursul judecaţii în prima instanta arestarea preventivã este luatã pe o durata ce nu poate depãşi 30 de zile. Încheierea primei instanţe şi a instanţei de apel poate fi atacatã separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. Când instanta dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, în mod corespunzãtor, menţiunile prevãzute în art. 151. Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauza, în cursul urmãririi penale sau al judecaţii, instanta poate dispune din nou aceasta mãsura, dacã au intervenit elemente noi care sa facã necesarã privarea sa de libertate.
Prelungirea arestãrii în cursul judecaţii Art. 160^c. - În cursul judecaţii, în prima instanta, în cazul în care apar elemente noi care fac necesarã prelungirea privarii de libertate, instanta poate dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea arestãrii pentru cel mult 30 de zile de fiecare data, fãrã a putea depãşi limita prevãzutã în art. 140 alin. 2. Dispoziţiile alin. 1 privind prelungirea arestãrii sunt aplicabile şi în cazul în care arestarea s-a dispus în cursul urmãririi penale şi s-a menţinut în cursul judecaţii în fond a cauzei.
Arestarea şi prelungirea arestãrii inculpatului condamnat de instanta de fond Art. 160^d. - Dacã inculpatul a fost condamnat de instanta de fond la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viata, dispunandu-se arestarea ori prelungirea arestãrii prin hotãrâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385^12 alin. 1 pentru judecarea recursului, instanta verifica, din oficiu, legalitatea arestãrii şi dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea sau revocarea acestei mãsuri. În cazul în care s-a dispus arestarea preventivã în cursul judecãrii apelului sau recursului, se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 160^b şi ale art. 160^c alin. 1." 88. Dupã articolul 160^d din capitolul I al titlului IV din partea generalã se introduce secţiunea IV^1, respectiv articolele 160^e, 160^f, 160^g şi 160^h cu urmãtorul cuprins:
"SECŢIUNEA IV^1 Dispoziţii speciale pentru minori
Dispoziţii generale Art. 160^e. - Reţinerea, arestarea provizorie şi arestarea preventivã a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevãzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completãrile din prezenta secţiune. Drepturile proprii şi regimul special pentru minori Art. 160^f. - Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigura, pe lângã drepturile prevãzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depãşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivã, în raport cu particularitãţile vârstei lor, astfel încât mãsurile privative de libertate, luate fata de minori în scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al împiedicãrii sustragerii lor de la urmãrirea penalã, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihicã sau morala a minorului. Invinuitilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenta juridicã obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu dacã minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta sa poatã lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el. Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivã a unui invinuit ori inculpat minor se încunoştinţeazã despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestãrii, pãrinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea cãreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneazã acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socialã a infractorilor şi de supraveghere a executãrii sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângã instanta cãreia i-ar reveni sa judece în prima instanta cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. În timpul reţinerii sau arestãrii preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv. Respectarea drepturilor şi a regimului special prevãzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurata prin controlul unui judecãtor anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivã de cãtre procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.
Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penalã sau a procurorului Art. 160^g. - În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care rãspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penalã, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depãşi 10 ore, dacã exista date certe ca minorul a comis o infracţiune pedepsita de lege cu detenţiunea pe viata sau închisoare de 10 ani ori mai mare. Reţinerea poate fi prelungitã numai dacã se impune, prin ordonanta motivatã, de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore.
Arestarea preventivã a minorului Art. 160^h. - Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta de care este invinuit este detenţiunea pe viata sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta mãsura preventivã nu este suficienta. Durata arestãrii inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmãririi penale sau al judecaţii în prima instanta, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei mãsuri în cursul urmãririi penale sau al judecaţii în prima instanta nu poate fi dispusã decât în mod excepţional, de fiecare data cu cel mult 15 zile. Arestarea preventivã a minorului în cursul urmãririi penale nu poate sa depãşeascã, în total, 60 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmãririi penale sau al judecaţii în prima instanta pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata mãsurii preventive poate fi prelungitã în cursul urmãririi penale sau în cursul judecaţii în prima instanta, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventivã a inculpatului minor în cursul urmãririi penale nu poate sa depãşeascã, în total, 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiunea pe viata sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivã a inculpatului minor în cursul urmãririi penale poate fi prelungitã pana la un an. Durata arestãrii învinuitului minor este de cel mult 3 zile." 89. Articolul 160^1 va avea urmãtorul cuprins: "Modalitãţile liberãrii provizorii Art. 160^1. - În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune." 90. La articolul 160^2, alineatele 1 şi 2 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 160^2. - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 12 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda în cazul în care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori când exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica sa sãvârşeascã alte infracţiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte." 91. Dupã articolul 160^2 se introduc articolele 160^2a şi 160^2b cu urmãtorul cuprins: "Organul care dispune liberarea provizorie Art. 160^2a. - Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmãririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de instanta de judecata.
Organul care efectueazã controlul respectãrii obligaţiilor Art. 160^2b. - Controlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta obligaţiile stabilite de instanta revine judecãtorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie." 92. Articolele 160^3 şi 160^4 vor avea urmãtorul cuprins: "Modificarea sau ridicarea controlului judiciar Art. 160^3. - Controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Condiţiile liberãrii Art. 160^4. - Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanta de judecata, atât în cursul urmãririi penale, cat şi al judecaţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2. Pe timpul liberãrii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa se prezinte, la chemarea instanţei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta şi sa respecte obligaţiile prevãzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanta le dispune." 93. La articolul 160^5, alineatele 1, 3 şi litera b) a alineatului 4 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 160^5. - Cauţiunea garanteazã respectarea de cãtre invinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberãrii provizorii. .................................................................. Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii. .................................................................. b) se constata de instanta, prin încheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat mãsura arestãrii preventive;" 94. La articolul 160^5 alineatul 4, dupã litera e) se introduce litera f) cu urmãtorul cuprins: "f) cererea de liberare provizorie a fost respinsã potrivit art. 160^8a alin. 6." 95. Articolul 160^6 va avea urmãtorul cuprins: "Cererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve Art. 160^6. - Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmãririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de cãtre invinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia. Cererea trebuie sa cuprindã numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberãrii provizorii. În cazul liberãrii provizorii pe cauţiune, cererea trebuie sa cuprindã şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii. Rezolvarea cererii, în cursul urmãririi penale, revine instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. Cererea depusa la organul de cercetare penalã, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înainteazã, în termen de 24 de ore, instanţei competente." 96. Articolele 160^7 şi 160^8 vor avea urmãtorul cuprins: "Mãsurile premergãtoare examinãrii cererii Art. 160^7. - Instanta verifica dacã cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevãzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacã este cazul, ia mãsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanta înaintea termenului de judecata, aceste obligaţii revin preşedintelui, care procedeazã şi la încunoştinţarea persoanei care a fãcut cererea despre termenul de judecare a cererii. Când cererea este facuta de o alta persoana decât invinuitul sau inculpatul, din cele arãtate în art. 160^6 alin. 1, instanta îl întreabã pe invinuit sau pe inculpat dacã îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemneazã pe cerere.
Examinarea şi admiterea în principiu a cererii Art. 160^8. - Instanta examineazã, de urgenta, cererea, verificand dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacã instanta constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a fãcut cererea. Dupã depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanta admite în principiu cererea şi fixeazã termenul pentru soluţionarea ei. Dacã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusa, cererea se respinge." 97. Dupã articolul 160^8 se introduce articolul 160^8a cu urmãtorul cuprins: "Soluţionarea cererii Art. 160^8a. - Soluţionarea cererii se face dupã ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului. În cazul în care se constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege şi cererea este intemeiata, instanta admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului. Instanta, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmeazã a fi respectate de invinuit sau inculpat. Copia dispozitivului încheierii rãmase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cãrui raza teritorialã locuieşte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţeazã. Administraţia locului de deţinere este obligatã sa ia mãsuri pentru punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului. În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, când cererea este neîntemeiatã sau când aceasta a fost facuta de cãtre o alta persoana şi nu a fost însuşitã de invinuit sau de inculpat, instanta respinge cererea." 98. Articolele 160^9 şi 160^10 vor avea urmãtorul cuprins: "Recursul impotriva încheierilor privind liberarea provizorie Art. 160^9. - Impotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de cãtre invinuit sau inculpat ori de cãtre procuror, la instanta superioarã. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judeca în termen de doua zile. Recursul se va soluţiona în camera de consiliu. Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta se pronunţa în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. Recursul impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul modificãrii sau ridicãrii controlului judiciar.
Revocarea liberãrii Art. 160^10. - Liberarea provizorie poate fi revocatã dacã: a) se descoperã fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevãrului ori sãvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmãrit sau judecat. Revocarea liberãrii provizorii se dispune de instanta, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apãrãtor. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fãrã motive temeinice, nu se prezintã la chemarea facuta. În caz de revocare a liberãrii provizorii, instanta dispune arestarea preventivã a învinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare. Impotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberãrii provizorii se poate face recurs. Dispoziţiile art. 160^9 se aplica în mod corespunzãtor." 99. La articolul 162, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 162. - Dacã procurorul, în cursul urmãririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile arãtate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeazã instanta care, dacã este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a mãsurii de siguranta corespunzãtoare. În cursul judecaţii mãsura de siguranta corespunzãtoare este dispusã, de asemenea, în mod provizoriu de instanta de judecata." 100. La articolul 162, dupã alineatul 1 se introduce alineatul 1^1 cu urmãtorul cuprins: "Instanta dispune luarea mãsurilor de siguranta prevãzute în alin. 1 numai dupã ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului." 101. La articolul 162, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Instanta ia mãsuri pentru aducerea la îndeplinire a internãrii medicale provizorii şi, totodatã, sesizeazã comisia medicalã competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi." 102. La articolul 163, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 163. - Mãsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executãrii pedepsei amenzii." 103. La articolul 163 alineatul 6, litera a) se abroga. 104. La articolul 164, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Mãsurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanta de judecata pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unitãţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal." 105. La articolul 165, alineatul 7 va avea urmãtorul cuprins: "Obiectele sechestrate se pãstreazã pana la ridicarea sechestrului." 106. La articolul 168, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 168. - În contra mãsurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilã civilmente, precum şi orice alta persoana interesatã se pot plange procurorului sau instanţei de judecata, în orice faza a procesului penal." 107. La articolul 169, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 169. - Dacã procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pãstra, sunt proprietatea persoanei vãtãmate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vãtãmate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea." 108. Articolul 170 va avea urmãtorul cuprins: "Restabilirea situaţiei anterioare Art. 170. - Procurorul sau instanta de judecata poate lua mãsuri de restabilire a situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibila." 109. La articolul 171, alineatele 2 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Asistenta juridicã este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în alta cauza ori când organul de urmãrire penalã sau instanta apreciazã ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege. În cursul judecaţii, asistenta juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viata sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare." 110. La articolul 171, dupã alineatul 4 se introduce alineatul 4^1 cu urmãtorul cuprins: "Când asistenta juridicã este obligatorie, dacã apãrãtorul ales nu se prezintã nejustificat la doua termene consecutive, dupã caz, la data stabilitã pentru efectuarea unui act de urmãrire penalã sau la termenul de judecata fixat, ingreunand astfel în mod voit desfãşurarea şi soluţionarea procesului penal, organul judiciar desemneazã un apãrãtor din oficiu care sa-l înlocuiascã, acordându-i timpul necesar pentru pregãtirea apãrãrii, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia soluţionãrii cererilor privind arestarea preventivã, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore." 111. La articolul 171, alineatul 6 va avea urmãtorul cuprins: "Dacã la judecarea cauzei apãrãtorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana." 112. La articolul 172, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Persoana reţinutã sau arestata are dreptul sa ia contact cu apãrãtorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor." 113. La articolul 173, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 173. - Apãrãtorul partii vãtãmate, al partii civile şi al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã şi poate formula cereri şi depune memorii." 114. Articolul 174 va avea urmãtorul cuprins: "Reprezentarea Art. 174. - În cursul judecaţii invinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte pãrţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie. În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanta de judecata, când apreciazã necesarã prezenta învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui." 115. La articolul 177, alineatele 8 şi 9 vor avea urmãtorul cuprins: "Dacã invinuitul sau inculpatul locuieşte în strãinãtate, citarea se face prin scrisoare recomandatã, în afarã de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare. Citarea altor persoane decât invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unitãţile la care se referã art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, citaţia se afişeazã la sediul consiliului local în a cãrui raza teritorialã s-a sãvârşit infracţiunea." 116. La articolul 178, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu urmãtorul cuprins: "În cazul în care scrisoarea recomandatã prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieşte în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetãţenilor sãi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz." 117. La articolul 178, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Citaţia destinatã unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau funcţionarului însãrcinat cu primirea corespondentei. Dispoziţiile alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor." 118. La articolul 183, dupã alineatul 2 se introduc alineatele 3 şi 4 cu urmãtorul cuprins: "Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rãmâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afarã de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivã a acestora. Persoana adusã cu mandat de aducere este ascultata de îndatã de cãtre organul judiciar." 119. La articolul 184, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Dacã persoana arãtatã în mandatul de aducere nu poate fi adusã din motive de boala, cel însãrcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se înainteazã de îndatã organului de urmãrire penalã ori instanţei de judecata." 120. La articolul 184, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile alin. 2 se aplica şi în cazul în care persoana arãtatã în mandat, cu excepţia învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusã din orice alta cauza." 121. La articolul 184, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu urmãtorul cuprins: "Dacã invinuitul sau inculpatul refuza sa se supunã mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrâns la aceasta." 122. Articolul 188 va avea urmãtorul cuprins: "Calcularea termenelor în cazul mãsurilor preventive Art. 188. - În calcularea termenelor privind mãsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intra în durata acestuia." 123. La articolul 189 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins: "Cheltuielile judiciare prevãzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupã caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne." 124. La articolul 190, alineatele 2, 3 şi 6 vor avea urmãtorul cuprins: "Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariaţi au dreptul şi la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuitã de chemarea la organul de urmãrire penalã sau la instanta de judecata. Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este îndreptãţit sa primeascã şi o compensare. .................................................................. Suma care reprezintã venitul arãtat în alin. 2 se plãteşte de cel la care lucreazã martorul, expertul sau interpretul." 125. La articolul 191, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 191. - În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenta gratuita, care rãmân în sarcina statului." 126. La articolul 192 alineatul 1 punctul 2, litera a) va avea urmãtorul cuprins: "a) inculpat, dacã s-a dispus înlocuirea rãspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;" 127. La articolul 192 alineatul 1, partea introductivã a punctului 3 va avea urmãtorul cuprins: "3. În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, dacã inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de cãtre:" 128. La articolul 192, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu urmãtorul cuprins: "Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea pãrţilor rãmân, în toate cazurile, în sarcina statului." 129. Articolul 198 va avea urmãtorul cuprins: "Abateri judiciare Art. 198. - Urmãtoarele abateri sãvârşite în cursul procesului penal se sancţioneazã cu amenda judiciarã de la 500.000 lei la 2.000.000 lei: a) neîndeplinirea sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrãrilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricãror alte lucrãri, dacã prin acestea s-au provocat întârzieri în desfãşurarea procesului penal; b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de inmanare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere. Lipsa nejustificatã a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenta juridicã a învinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sancţioneazã cu amenda judiciarã de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei. Urmãtoarele abateri sãvârşite în cursul procesului penal se sancţioneazã cu amenda judiciarã de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei: a) lipsa nejustificatã a martorului, expertului sau interpretului legal citat; b) tergiversarea de cãtre expert sau interpret a îndeplinirii însãrcinãrilor primite; c) neîndeplinirea de cãtre orice persoana a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecata, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de cãtre conducãtorul unitãţii sau de cel însãrcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii; d) nerespectarea obligaţiei de pãstrare, prevãzutã în art. 109 alin. 5; e) neluarea de cãtre conducãtorul unitãţii în cadrul cãreia urmeazã a se efectua o expertiza a mãsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei; f) neîndeplinirea, în mod nejustificat, de cãtre organul de cercetare penalã a dispoziţiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmãrire penalã, în termenul prevãzut de lege; g) necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevãzut de lege, de cãtre organul de cercetare penalã, a începerii urmãririi penale, precum şi neexecutarea, de cãtre acesta, în termenul si condiţiile prevãzute de lege, a dispoziţiilor scrise ale procurorului sau ale instanţei de judecata; h) nerespectarea de cãtre oricare dintre pãrţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecata a mãsurilor luate de cãtre preşedintele completului de judecata potrivit art. 298. Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanta de judecata constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justiţiei, potrivit legii. Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura rãspunderea penalã, în cazul în care fapta constituie infracţiune." 130. La articolul 201, litera a) a alineatului 2 şi alineatul 3 vor avea urmãtorul cuprins: "a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare; .................................................................. Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţioneazã lucrãtori specializaţi din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, şi îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţioneazã în alt mod, potrivit unor legi speciale." 131. Articolul 207 va avea urmãtorul cuprins: "Competenta organelor de cercetare ale poliţiei judiciare Art. 207. - Cercetarea penalã se efectueazã de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru orice infracţiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenta altor organe de cercetare penalã." 132. La articolul 208 alineatul 1, literele a) şi d) vor avea urmãtorul cuprins: "a) ofiţerii anume desemnaţi de cãtre comandantii unitãţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuatã şi personal de cãtre comandant; ................................................................... d) ofiţerii poliţiei de frontiera, anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontiera;" 133. La articolul 209, alineatele 1 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 209. - Procurorul supravegheazã urmãrirea penalã; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controleazã nemijlocit activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale. .................................................................... Urmãrirea penalã se efectueazã, în mod obligatoriu, de cãtre procuror, în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 236^1, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317, 323 şi 356-361 din Codul penal, în cazurile arãtate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi c) şi pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor impotriva protecţiei muncii, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenta sa." 134. La articolul 209, alineatul 5 va avea urmãtorul cuprins: "Atunci când urmãrirea penalã este efectuatã de procuror, rechizitoriul este supus confirmãrii prim-procurorului parchetului, iar când urmãrirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmãrirea penalã este efectuatã de un procuror de la Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, rechizitoriul este supus confirmãrii procurorului-şef de secţie, iar când urmãrirea penalã este efectuatã de acesta, confirmarea se face de cãtre procurorul general al acestui parchet." 135. La articolul 214 alineatul 1, dupã litera b) se introduce litera c) cu urmãtorul cuprins: "c) ofiţerii şi subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infracţiunile constatate pe timpul executãrii misiunilor specifice". 136. La articolul 215, denumirea marginala şi litera b) a alineatului 1 vor avea urmãtorul cuprins: "Actele încheiate de comandantii de nave şi aeronave, precum şi de agenţii de poliţie de frontiera b) agenţii de poliţie de frontiera, pentru infracţiunile de frontiera." 137. La articolul 218, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 218. - Procurorul conduce şi controleazã nemijlocit activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supravegheazã ca actele de urmãrire penalã sa fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale." 138. La articolul 219, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 219. - Procurorul poate sa dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã. În cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sa le dea îndrumãri sau dispoziţii privind cercetarea penalã, procurorul fiind singurul competent în acest sens." 139. La articolul 219, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins: "În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de cãtre organul de cercetare penalã, a dispoziţiilor date de procuror, acesta va sesiza conducãtorul organului de cercetare penalã, care are obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului mãsurile dispuse." 140. La articolul 222, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 222. - Plângerea este încunoştinţarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridicã, referitoare la o vãtãmare ce i s-a cauzat prin infracţiune." 141. La articolul 223, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 223. - Denunţul este încunoştinţarea facuta de cãtre o persoana fizica sau de cãtre o persoana juridicã despre sãvârşirea unei infracţiuni." 142. La articolul 223, alineatul 4 se abroga. 143. Dupã articolul 224 se introduc articolele 224^1-224^4 cu urmãtorul cuprins: "Actele premergãtoare efectuate de investigatorii sub acoperire Art. 224^1. - În cazul în care exista indicii temeinice şi concrete ca s-a sãvârşit sau ca se pregãteşte sãvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale prevãzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infracţiuni prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ori a unei alte infracţiuni grave care nu poate fi descoperitã sau ai carei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strangerii datelor privind existenta infracţiunii şi identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au sãvârşit o infracţiune, investigatori sub o alta identitate decât cea realã. Investigatorii sub acoperire sunt lucrãtori operativi din Ministerul de Interne, precum şi din organele de stat care desfãşoarã, potrivit legii, activitãţi de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, şi pot fi folosiţi numai pe o perioada determinata, în condiţiile prevãzute în art. 224^2 şi 224^3. Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor prevãzute în art. 224^2, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia organului de urmãrire penalã.
Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire Art. 224^2. - Persoanele prevãzute în art. 224^1 pot efectua investigaţii numai cu autorizarea motivatã a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel. Autorizarea este data prin ordonanta motivatã, pentru o perioada de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungitã pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depãşi 30 de zile, iar durata totalã a autorizãrii, în aceeaşi cauza şi cu privire la aceeaşi persoana, nu poate depãşi un an. În cererea de autorizare adresatã procurorului se vor mentiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele fata de care exista presupunerea ca au sãvârşit o infracţiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea. Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie sa cuprindã, pe lângã menţiunile prevãzute la art. 203, urmãtoarele: a) indiciile temeinice şi concrete care justifica mãsura şi motivele pentru care mãsura este necesarã; b) activitãţile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire; c) persoanele fata de care exista presupunerea ca au sãvârşit o infracţiune; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeazã sa desfãşoare activitãţile autorizate; e) perioada pentru care se da autorizarea; f) alte menţiuni prevãzute de lege. În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activitãţi decât cele pentru care exista autorizare, procurorul urmând sa se pronunţe de îndatã.
Folosirea datelor obţinute de investigatorii sub acoperire Art. 224^3. - Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penalã şi în legatura cu persoanele la care se referã autorizaţia emisã de procuror. Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legatura cu alte persoane, dacã sunt concludente şi utile.
Mãsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire Art. 224^4. - Identitatea realã a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita în timpul ori dupã terminarea acţiunii acestora. Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul sa-i cunoascã adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional." 144. La articolul 227, denumirea marginala şi alineatul 2 vor avea urmãtorul cuprins: "Sesizãri fãcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alţi funcţionari Obligaţiile prevãzute în alin. 1 revin şi oricãrui funcţionar care a luat cunostinta despre sãvârşirea unei infracţiuni în legatura cu serviciul în cadrul cãruia îşi îndeplineşte sarcinile." 145. La articolul 228, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu urmãtorul cuprins: "Rezoluţia şi procesul-verbal de începere a urmãririi penale, emise de organul de cercetare penalã, se supun confirmãrii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitãţii de cercetare penalã, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmãririi penale, organele de cercetare penalã fiind obligate sa prezinte totodatã şi dosarul cauzei." 146. La articolul 228, alineatul 5 va avea urmãtorul cuprins: "Dacã procurorul constata ca nu sunt întrunite condiţiile arãtate în alin. 4, restituie actele organului de urmãrire penalã, fie pentru completarea actelor premergãtoare, fie pentru începerea urmãririi penale." 147. La articolul 228, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 6^1 cu urmãtorul cuprins: "Impotriva rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale se poate face plângere la instanta de judecata, potrivit art. 278^1 şi urmãtoarele." 148. Articolele 232 şi 233 vor avea urmãtorul cuprins: "Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetãrii penale Art. 232. - Dacã procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmãrire penalã continua efectuarea actelor premergãtoare sau, dupã caz, începe ori continua urmãrirea penalã, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de împrejurãrile speciale ale fiecãrei cauze.
Arestarea preventivã a învinuitului Art. 233. - În cursul efectuãrii cercetãrii penale, dacã organul de cercetare considera ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înainteazã procurorului. Dacã procurorul, dupã ce examineazã dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia mãsura arestãrii preventive a învinuitului, procedeazã potrivit art. 146." 149. La articolul 234, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Organul de cercetare penalã, dacã considera ca sunt întrunite şi condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, procedeazã în acelaşi mod." 150. Articolul 236 va avea urmãtorul cuprins: "Arestarea preventivã a inculpatului Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacã pune în mişcare acţiunea penalã şi dacã apreciazã ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, procedeazã potrivit art. 149^1." 151. La articolul 237, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Dacã procurorul a pus în mişcare acţiunea penalã, organul de cercetare penalã îl cheamã pe inculpat, îi comunica fapta pentru care este invinuit şi îi da explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în ţara, organul de cercetare penalã va tine seama, la fixarea termenului de prezentare în fata acestuia, de reglementãrile speciale privind asistenta judiciarã internationala în materie penalã." 152. Articolul 238 va avea urmãtorul cuprins: "Extinderea cercetãrii penale Art. 238. - Organul de cercetare penalã, dacã constata fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurãri noi care pot duce la schimbarea încadrãrii juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmãririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penalã sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea acelei fapte, este obligat sa facã propuneri procurorului pentru extinderea cercetãrilor penale sau schimbarea încadrãrii juridice. Propunerile se înainteazã în cel mult 3 zile de la data constatãrii faptelor, împrejurãrilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, în cel mult 5 zile." 153. La articolul 239, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 239. - În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legalã ca invinuitul sau inculpatul suferã de o boala grava, care îl impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penalã înainteazã procurorului propunerile sale împreunã cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmãririi penale." 154. La articolul 240, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Ordonanta de suspendare a urmãririi penale se comunica, în copie, învinuitului sau inculpatului şi persoanei vãtãmate. Dupã comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penalã." 155. La articolul 243, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Atunci când cazul de încetare a urmãririi penale priveşte un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunţe asupra încetãrii urmãririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penalã. Dacã procurorul a dispus încetarea urmãririi penale, trebuie sa ceara de îndatã instanţei revocarea mãsurii arestãrii preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreunã cu un referat în care se menţioneazã cazul sau cazurile de încetare a urmãririi penale constatate, instanta dispune, prin încheiere, revocarea mãsurii şi punerea de îndatã în libertate a învinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelaşi termen, împreunã cu o copie a încheierii." 156. La articolul 245 alineatul 1, litera a) va avea urmãtorul cuprins: "a) revocãrii mãsurilor asiguratorii luate în vederea executãrii pedepsei amenzii;" 157. La articolul 245, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins: "În cazul în care încetarea urmãririi penale priveşte un invinuit sau inculpat arestat, în ordonanta se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestãrii preventive dispusã de instanta, potrivit art. 243 alin. 3." 158. La articolul 246, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "În cazul când invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta înştiinţeazã prin adresa administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a-l pune de îndatã în libertate pe invinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3." 159. La articolul 249^1, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Impotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinţarea prevãzutã în art. 246." 160. La articolul 254, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 254. - Când prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este dispãrut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penalã, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata împrejurãrile concrete din care rezulta cauza împiedicãrii." 161. Articolul 257 va avea urmãtorul cuprins: "Prezentarea materialului de cãtre procuror Art. 257. - Procurorul, primind dosarul, îl cheamã pe invinuit şi îi prezintã materialul de urmãrire penalã potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urmãtoarele, care se aplica în mod corespunzãtor." 162. Articolul 258 va avea urmãtorul cuprins: "Înaintarea dosarului privind pe inculpat Art. 258. - În cauzele în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare, dupã completarea cercetãrii şi dupã îndeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmãrire penalã, cercetarea penalã se considera terminatã. Organul de cercetare penalã înainteazã de îndatã procurorului dosarul cauzei însoţit de un referat." 163. Articolul 267 va avea urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile privitoare la mãsurile preventive, de siguranta sau asiguratorii Art. 267. - În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considera ca este necesarã arestarea inculpatului, fiind întrunite condiţiile prevãzute de lege, înainteazã instanţei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. În acelaşi mod procedeazã procurorul şi în cazul în care este necesarã luarea mãsurilor de siguranta prevãzute în art. 113 şi 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul considera ca se impune luarea mãsurilor preventive prevãzute în art. 145 şi 145^1, dispune aceasta prin rechizitoriu. În cazurile prevãzute în art. 262 pct. 2, art. 265 şi 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru a dispune asupra prelungirii sau revocãrii arestãrii preventive dispuse de aceasta şi a mãsurilor de siguranta prevãzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, luate de instanta în cursul urmãririi penale. În cazul arestãrii preventive provizorii şi al mãsurilor preventive prevãzute în art. 145 şi 145^1, procurorul dispune revocarea acestor mãsuri sau, dupã caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu propunerea de prelungire. Încheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste mãsuri se trimite procurorului, care face menţiune despre aceasta în ordonanta de scoatere de sub urmãrire penalã, de încetare a urmãririi penale, de suspendare a urmãririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 şi art. 249 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor. Procurorul este obligat sa dispunã asupra menţinerii sau revocãrii mãsurilor de siguranta, altele decât cele prevãzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, şi a mãsurilor asiguratorii luate în cursul urmãririi penale, sau dacã este cazul sa ia asemenea mãsuri." 164. La articolul 273, dupã alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu urmãtorul cuprins: "Redeschiderea urmãririi penale are loc, de asemenea, când instanta de judecata, potrivit art. 278^1, a admis plângerea impotriva ordonanţei sau, dupã caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmãririi penale. În cazul în care instanta, potrivit art. 278^1, a admis plângerea impotriva rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmãririi penale, acesta poate reveni asupra neinceperii urmãririi şi dispune începerea urmãririi în condiţiile prevãzute de lege. În cazurile prevãzute în alin. 1 şi 1^1, dacã se considera pe baza datelor din dosar ca se justifica luarea unei mãsuri preventive, procurorul procedeazã potrivit art. 233 sau 236, care se aplica în mod corespunzãtor. În ordonanta prin care s-a dispus reluarea urmãririi penale, se face menţiune cu privire la luarea acestor mãsuri." 165. Articolul 274 va avea urmãtorul cuprins: "Durata arestãrii inculpatului dupã reluare Art. 274. - În cazurile de reluare a urmãririi penale prevãzute în art. 270 alin. 1 lit. a) şi c) şi în art. 273, termenul privitor la mãsura arestãrii inculpatului curge de la data luãrii acestei mãsuri, dispoziţiile art. 149^1 alin. 9 aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul restituirii cauzei de cãtre instanta de judecata, potrivit art. 272, dacã inculpatul este arestat şi instanta menţine arestarea preventivã, termenul de 30 de zile curge de la data pronunţãrii hotãrârii. Instanta trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile. Durata arestãrii inculpatului poate fi prelungitã potrivit art. 155 şi 159." 166. La articolul 275, alineatul 2 se abroga. 167. Articolul 278 va avea urmãtorul cuprins: "Plângerea contra actelor procurorului Art. 278. - Plângerea impotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. În cazul rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2. Dispoziţiile art. 275-277 se aplica în mod corespunzãtor." 168. Dupã articolul 278 se introduce articolul 278^1 cu urmãtorul cuprins: "Plângerea în fata instanţei impotriva rezolutiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecata Art. 278^1. - Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 impotriva rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanta cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu impiedica soluţionarea cauzei. Când instanta considera ca este absolut necesarã prezenta persoanei lipsa, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii prezenta procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanta da cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi şi apoi procurorului. Instanta, judecand plângerea, verifica rezoluţia sau ordonanta atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Instanta pronunţa una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinta, mentinand soluţia din rezoluţia sau ordonanta atacatã; b) admite plângerea, prin sentinta, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanta atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanta atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în prima instanta şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca prima instanta, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a) persoana în privinta cãreia instanta, prin hotãrâre definitiva, a decis ca nu este cazul sa se înceapã ori sa se redeschida urmãrirea penalã, nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi fapta, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Instanta este obligatã sa rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sa comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã." 169. La articolul 279 alineatul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins: "c) organului competent sa efectueze urmãrirea penalã, când plângerea prealabilã este îndreptatã contra unui judecãtor, procuror, notar public, militar, judecãtor şi controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arãtate în art. 29 pct. 1." 170. La articolul 300, denumirea marginala va avea urmãtorul cuprins: "Verificarea sesizãrii instanţei" 171. La articolul 300, alineatul 3 se abroga. 172. Dupã articolul 300 se introduc articolele 300^1 şi 300^2 cu urmãtorul cuprins: "Verificarea regularitatii arestãrii inculpatului la primirea dosarului Art. 300^1. - În cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luãrii sau, dupã caz, a prelungirii arestãrii preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea dosarului la instanta. Dacã instanta constata ca este justificatã o noua prelungire a arestãrii, dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea duratei arestãrii pana la prima zi de înfãţişare, fãrã ca aceasta sa poatã depãşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplica în mod corespunzãtor.
Verificarea regularitatii arestãrii inculpatului la prima înfãţişare şi în cursul judecaţii Art. 300^2. - În cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizatã este datoare sa verifice, din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea luãrii şi prelungirii acestei mãsuri. Dacã instanta constata ca prelungirea arestãrii este justificatã, dispune, prin încheiere motivatã, prelungirea acestei mãsuri. Prelungirea arestãrii preventive de cãtre prima instanta se dispune pe o perioada care nu poate depãşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 141 se aplica în mod corespunzãtor. De asemenea, prima instanta trebuie sa verifice, în cursul judecaţii, legalitatea şi temeinicia luãrii şi prelungirii mãsurii arestãrii, procedând, dupã caz, potrivit art. 160^b şi 160^c." 173. La articolul 303, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 303. - Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul suferã de o boala grava, care îl impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal pana când starea sãnãtãţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata." 174. La articolul 303, dupã alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu urmãtorul cuprins: "Instanta suspenda, prin încheiere motivatã, judecata şi în cazul în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate. Suspendarea se dispune pana la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a exceptiei. Dacã inculpatul este arestat, se aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 300^2, iar dacã fata de acesta s-a dispus mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara, se aplica, în mod corespunzãtor, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusã recursului în termen de 5 zile de la data pronunţãrii." 175. Articolul 304 va avea urmãtorul cuprins: "Note privind desfãşurarea procesului "Art. 304. - În cursul şedinţei de judecata, grefierul consemneazã toate afirmatiile, întrebãrile şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecata. Consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmatã de transcriere. În cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecata şi oricum înainte de termenul urmãtor, pãrţile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrãrilor." 176. Articolul 313 va avea urmãtorul cuprins: "Mãsuri premergãtoare Art. 313. - Preşedintele instanţei, primind dosarul cauzei, fixeazã de îndatã termen de judecata şi dispune citarea persoanelor care trebuie sa fie chemate la judecata. În cazul în care inculpatul nu locuieşte în ţara, se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 237 alin. 2. Citaţia trebuie sa fie înmânatã inculpatului cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat. În cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixeazã un termen care, potrivit art. 300^1, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înãuntrul cãruia se comunica citaţia împreunã cu o copie a actului de sesizare a instanţei." 177. La articolul 315, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 315. - Procurorul este obligat sa participe la şedinţele de judecata ale judecãtoriilor, în cauzele în care instanta de judecata a fost sesizatã prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpati se afla în stare de detenţie sau în vreuna dintre situaţiile prevãzute în art. 171 alin. 2, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecata privind alte infracţiuni, procurorul participa când considera necesar." 178. La articolul 318, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 318. - La termenul de judecata, dupã strigarea cauzei şi apelul pãrţilor, preşedintele verifica identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele se încredinţeazã dacã a primit în termenul prevãzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacã inculpatul cere, judecata se amana, iar preşedintele îi înmâneazã o copie de pe actul de sesizare a instanţei, fãcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţa." 179. La articolul 319, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacã nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însã numai dupã ce s-a stabilit identitatea lor, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 86^1 şi urmãtoarele." 180. La articolul 327, dupã alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile art. 86^1-86^4 se aplica în mod corespunzãtor, atunci când este cazul." 181. Dupã articolul 327 se introduce articolul 327^1 cu urmãtorul cuprins: "Art. 327^1. - Declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauza, inclusiv întrebãrile adresate acestora de oricare dintre pãrţi sau de instanta de judecata, se consemneazã întocmai în condiţiile prevãzute de art. 304." 182. La articolul 332, alineatele 3 şi 4 vor avea urmãtorul cuprins: "Impotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoana ale carei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre. Dosarul este trimis procurorului, imediat dupã rãmânerea definitiva a hotãrârii la prima instanta sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotãrârii de cãtre instanta de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului dupã judecarea recursului impotriva încheierii privind arestarea preventivã." 183. La articolul 338 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins: "Când inculpatul este arestat, instanta trimite dosarul la procuror cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Procurorul procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 155, 156 şi 159." 184. La articolul 346, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevãzut în art. 10 alin. 1 lit. b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile." 185. Articolul 348 va avea urmãtorul cuprins: "Rezolvarea separatã a acţiunii civile Art. 348. - Instanta, chiar dacã nu exista constituire de parte civilã, se pronunţa asupra repararii pagubei materiale şi a daunelor morale în cazurile prevãzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare sãvârşirii infracţiunii." 186. La articolul 350, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 350. - Instanta are obligaţia ca prin hotãrâre sa se pronunţe cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea mãsurii arestãrii inculpatului." 187. La articolul 350 alineatul 3, dupã litera c) se introduce litera d) cu urmãtorul cuprins: "d) o mãsura educativã." 188. La articolul 350, alineatul 6 va avea urmãtorul cuprins: "Inculpatul condamnat de prima instanta şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndatã ce durata reţinerii şi a arestãrii devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotãrârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunica, îndatã dupã pronunţarea hotãrârii, o copie dupã dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevãzute în art. 140 alin. 3." 189. La articolul 357, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 357. - Dispozitivul trebuie sa cuprindã datele prevãzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, soluţia data de instanta cu privire la infracţiune, indicandu-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia şi textul de lege în care se încadreazã, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiazã potrivit art. 11, precum şi soluţia data cu privire la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale. Când instanta face aplicarea art. 86^7 din Codul penal, dispozitivul va mentiona dacã cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îşi desfãşoarã activitatea sau la alta unitate. Când instanta face aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va mentiona mãsurile de supraveghere prevãzute în art. 86^3 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie sa se supunã condamnatul, precum şi obligaţiile stabilite de instanta potrivit art. 86^3 alin. 3 din Codul penal." 190. La articolul 360, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevãzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotãrârii, i se comunica copia dispozitivului hotãrârii. De asemenea, copia dispozitivului hotãrârii se comunica administraţiei locului de deţinere." 191. La articolul 361 alineatul 1, litera d) va avea urmãtorul cuprins: "d) sentinţele pronunţate de secţia penalã a Curţii Supreme de Justiţie;" 192. La articolul 375, alineatul 4 se abroga. 193. La articolul 385^1 alineatul 1, literele d) şi e) vor avea urmãtorul cuprins: "d) sentinţele pronunţate de secţia penalã a Curţii Supreme de Justiţie; e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militarã de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor." 194. La articolul 385^1, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinta cãrora persoanele prevãzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacã legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevãzute în art. 362 pot declara recurs impotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacã nu au folosit apelul, dacã prin decizia pronunţatã în apel a fost modificatã soluţia din sentinta şi numai cu privire la aceasta modificare." 195. La articolul 385^10, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 385^10. - Recursul trebuie sa fie motivat." 196. La articolul 385^10, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu urmãtorul cuprins: "În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevãzute în alin. 1 şi 2, instanta ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu." 197. La articolul 385^11, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului impotriva încheierilor privind mãsurile preventive." 198. La articolul 386, litera c) va avea urmãtorul cuprins: "c) când instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe în dosar;" 199. Articolul 400 se abroga. 200. La articolul 402, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Persoana arestata este adusã la judecata." 201. La articolul 404, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 404. - Odatã cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanta poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotãrârii supuse revizuirii." 202. Articolul 409 va avea urmãtorul cuprins: "Recursul în anulare Art. 409. - Orice hotãrâre definitiva poate fi atacatã cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei." 203. La articolul 410, alineatul 3 va avea urmãtorul cuprins: "De asemenea, pot fi atacate cu recurs în anulare hotãrârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a unui drept prevãzut de Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Instanta nu va putea obliga statul la plata unor despãgubiri care au fost acordate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului şi încasate de victima încãlcãrii unui drept prevãzut de aceasta." 204. La articolul 410, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu urmãtorul cuprins: "În cazul în care repararea prejudiciului a fost acordatã potrivit dispoziţiilor alin. 3, statul are acţiune în regres impotriva aceluia care, cu rea-credinţa sau din grava neglijenţa, a provocat situaţia generatoare de daune." 205. Articolul 412 va avea urmãtorul cuprins: "Suspendarea executãrii Art. 412. - Dupã sesizare, Curtea Suprema de Justiţie poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângã aceasta instanta, sau la cererea partii, suspendarea executãrii hotãrârii atacate sau poate reveni asupra suspendãrii acordate. Dispoziţiile alin. 1 se aplica şi în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei. Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executãrii hotãrârii se face prin instanta de executare." 206. La articolul 414^1, dupã alineatul 1 se introduce alineatul 1^1 cu urmãtorul cuprins: "Când recursul în anulare priveşte atât hotãrârea primei instanţe cat şi hotãrârea instanţei de apel sau, dupã caz, şi hotãrârea instanţei de recurs, în caz de admitere şi dispunere a rejudecarii, cauza se trimite la prima instanta, dacã toate hotãrârile au fost casate, şi la instanta de apel sau, dupã caz, la instanta de recurs, când numai hotãrârile acestora au fost desfiinţate." 207. La articolul 414^2, alineatele 1 şi 2 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 414^2. - Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legilor penale şi de procedura penalã pe întreg teritoriul tarii, sa ceara Curţii Supreme de Justiţie sa se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferita din partea instanţelor judecãtoreşti. Deciziile pronunţate de Secţiile Unite, prin care se soluţioneazã sesizãrile, sunt obligatorii şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de Internet a Curţii Supreme de Justiţie. Ele se aduc la cunostinta instanţelor şi de Ministerul Justiţiei." 208. La articolul 422, dupã alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile art. 184 alin. 3^1 se aplica în mod corespunzãtor." 209. La articolul 425 alineatul 3, litera b) va avea urmãtorul cuprins: "b) în cazul în care cel condamnat nu se gãseşte în vreuna dintre situaţiile prevãzute la lit. a), comunica organului financiar al primãriei localitãţii unde domiciliazã condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii." 210. La articolul 435, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 435. - În cazul în care mãsura obligãrii la tratament medical sau a internãrii medicale a fost luatã în mod provizoriu în cursul urmãririi penale sau al judecaţii, punerea în executare se face de cãtre instanta de judecata care a luat aceasta mãsura." 211. Dupã articolul 439 se introduce articolul 439^1 cu urmãtorul cuprins: "Executarea interdicţiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata Art. 439^1. - Când prin hotãrârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat mãsura de siguranta prevãzutã în art. 118^1 din Codul penal, a interdicţiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata, o copie de pe dispozitivul hotãrârii se comunica organului de poliţie în a cãrui raza teritorialã se afla locuinta familiei. Dacã pedeapsa închisorii se executa într-un loc de detenţie, se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii sa i se punã în vedere condamnatului, la data liberãrii sa se prezinte la organul de poliţie, care procedeazã potrivit alin. 3. Totodatã, se trimite o copie de pe dispozitivul hotãrârii comandantului locului de deţinere. Organul de poliţie are îndatorirea sa asigure executarea mãsurii luate prin supravegherea respectãrii interdicţiei de a nu reveni în locuinta familiei şi sa sesizeze organul de urmãrire penalã în caz de sustragere de la executarea mãsurii." 212. La articolul 450, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Hotãrârea instanţei este supusã recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare." 213. Articolul 466 va avea urmãtorul cuprins: "Cazuri de aplicare a procedurii speciale Art. 466. - Infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de un an şi de cel mult 12 ani, precum şi formele agravate ale acestor infracţiuni, sãvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în comun, balciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gãri, chiar dacã nu aparţin unitãţilor teritoriale arãtate mai sus, precum şi în orice alt loc aglomerat, se urmãresc şi se judeca potrivit dispoziţiilor prevãzute în acest capitol, care se completeazã cu dispoziţiile din prezentul cod." 214. Articolul 468 va avea urmãtorul cuprins: "Reţinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatului Art. 468. - Invinuitul este reţinut. Reţinerea dureazã 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate dispune arestarea învinuitului, care nu poate depãşi doua zile, acestea calculandu-se de la data expirãrii ordonanţei de reţinere. Dacã procurorul apreciazã ca sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, da rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecata şi trimite dosarul instanţei competente înainte de expirarea mandatului de arestare. În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecata în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanţei de reţinere, se aplica art. 146 şi urmãtoarele." 215. La articolul 472, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 472. - Preşedintele instanţei fixeazã termenul de judecata, care nu poate depãşi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodatã aducerea cu mandat a martorilor şi a partii vãtãmate." 216. Articolul 480 va avea urmãtorul cuprins: "Dispoziţii generale Art. 480. - Urmãrirea şi judecarea infracţiunilor sãvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotãrârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite, cu completãrile şi derogarile din prezentul capitol şi din secţiunea IV^1 a cap. I din titlul IV al partii generale." 217. La articolul 483, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 483. - Cauzele în care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competenta obişnuite, de cãtre judecãtori anume desemnaţi potrivit legii." 218. La articolul 484, alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins: "La judecarea cauzei se citeaza, în afarã de pãrţi, autoritatea tutelara şi pãrinţii, iar dacã este cazul, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea cãreia se afla minorul şi serviciul de reintegrare socialã a infractorilor şi de supraveghere a executãrii sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângã acea instanta, precum şi alte persoane a cãror prezenta este consideratã necesarã de cãtre instanta." 219. Capitolul IV din titlul IV al partii speciale, respectiv titlul şi articolele 504, 505, 506 şi 507, vor avea urmãtorul cuprins: "CAPITOLUL IV Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privarii ori restrângerii de libertate în mod nelegal Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei Art. 504. - Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de cãtre stat a pagubei suferite, dacã în urma rejudecarii cauzei s-a pronunţat o hotãrâre definitiva de achitare. Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privatã de libertate ori cãreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrangerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilitã, dupã caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitiva de achitare sau prin hotãrâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j). Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privatã de libertate dupã ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei. Felul şi întinderea reparatiei Art. 505. - La stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cãrui libertate a fost restrânsã. Reparaţia consta în plata unei sume de bani sau, ţinându-se seama de condiţiile celui îndreptãţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cãrui libertate a fost restrânsã sa fie încredinţat unui institut de asistenta socialã şi medicalã. Persoanelor îndreptãţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în munca, li se calculeazã, la vechimea în munca stabilitã potrivit legii, şi timpul cat au fost private de libertate. Reparaţia este, în toate cazurile, suportatã de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice. Acţiunea pentru repararea pagubei Art. 506. - Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornitã de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar dupã moartea acesteia poate fi continuatã sau pornitã de cãtre persoanele care se aflau în întreţinerea sa. Acţiunea poate fi introdusã în termen de 18 luni de la data rãmânerii definitive, dupã caz, a hotãrârilor instanţei de judecata sau a ordonanţelor procurorului, prevãzute în art. 504. Pentru obţinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului în a cãrui circumscripţie domiciliazã, chemând în judecata civilã statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice. Acţiunea este scutitã de taxa judiciarã de timbru. Acţiunea în regres Art. 507. - În cazul în care repararea pagubei a fost acordatã potrivit art. 506, statul are acţiune în regres impotriva aceluia care, cu rea-credinţa sau din grava neglijenţa, a provocat situaţia generatoare de daune." 220. Articolul 513 va avea urmãtorul cuprins: "Condiţiile şi modalitãţile de realizare Art. 513. - Condiţiile şi modalitãţile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penalã sunt cele stabilite prin dispoziţiile cuprinse în legea specialã şi în prezentul capitol, dacã prin convenţiile internaţionale nu se prevede altfel." 221. Dupã articolul 522 se introduce secţiunea IV cu titlul "Rejudecarea în caz de extrãdare", respectiv articolul 522^1 cu urmãtorul cuprins: "SECŢIUNEA IV Rejudecarea în caz de extrãdare Rejudecarea celor judecati în lipsa în caz de extrãdare Art. 522^1. - În cazul în care se cere extrãdarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de cãtre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 405-408 se aplica în mod corespunzãtor."
ART. II Urmãtorii termeni din Codul de procedura penalã şi din alte legi cu dispoziţii de procedura penalã se înlocuiesc astfel: - "raza teritorialã", cu "circumscripţie", ori de câte ori se referã la instanţele judecãtoreşti şi la parchetele de pe lângã acestea; - "organe de cercetare ale poliţiei", cu "organe de cercetare ale poliţiei judiciare". ART. III 1. Lucrãtorii din Ministerul de Interne specializaţi în efectuarea activitãţilor de constatare a infracţiunilor, de strangere a datelor în vederea începerii urmãririi penale şi de cercetare penalã, prevãzuţi în art. 201 din Codul de procedura penalã, fac parte din poliţia judiciarã. 2. Organele de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate sa aducã la îndeplinire toate dispoziţiile acestuia. 3. Lucrãtorii de poliţie judiciarã din structurile teritoriale îşi îndeplinesc atribuţiile, în mod nemijlocit, sub autoritatea şi controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lângã judecãtorii şi tribunale, corespunzãtor arondarii acestora. Procurorii generali ai parchetelor de pe lângã curţile de apel îşi exercita autoritatea şi controlul nemijlocit asupra lucrãtorilor de poliţie judiciarã din circumscripţia curţii de apel. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie îşi exercita autoritatea şi controlul direct sau prin procurori desemnaţi asupra organelor de poliţie judiciarã din Inspectoratul General al Poliţiei Romane şi din întregul teritoriu. 4. Lucrãtorii de poliţie care nu fac parte din organele de poliţie judiciarã au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a sãvârşirii infracţiunilor, incunostintand despre aceasta, de îndatã, procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare, cu înaintarea totodatã a actelor de constatare. 5. Eliberarea din funcţie a lucrãtorilor de poliţie judiciarã nu se poate dispune decât cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. Lucrãtorii de poliţie judiciarã nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o alta însãrcinare, în afarã unor situaţii şi evenimente excepţionale sau în realizarea sarcinilor de pregãtire şi perfecţionare profesionalã. 6. Promovarea în funcţie a lucrãtorilor de poliţie judiciarã se face numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. 7. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare de cãtre lucrãtorii de poliţie judiciarã a obligaţiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie poate propune ministrului de interne eliberarea din funcţia de lucrator de poliţie judiciarã. 8. Pentru faptele de indisciplina sãvârşite de organele de cercetare penalã ale poliţiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie poate solicita ministrului de interne declanşarea procedurii pentru angajarea rãspunderii disciplinare. ART. IV <>Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane nr. 218/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. Articolul 27 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 27. - (1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, desemneazã politisti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare. (2) Urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare. (3) Infracţiunile sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judeca în prima instanta de cãtre: a) tribunal, în cazul politistilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului; b) curtea de apel, în cazul politistilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002 ; c) Curtea Suprema de Justiţie, în cazul politistilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002 ." 2. La articolul 33, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins: "Art. 33. - (1) Pentru prevenirea şi combaterea coruptiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infracţiunilor informatice şi a crimei organizate, precum şi a altor infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai cãror fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, cu aprobarea ministrului de interne, Poliţia Romana poate sa foloseascã şi politisti sub acoperire, în condiţiile prevãzute în Codul de procedura penalã. În situaţii excepţionale, dacã exista indicii temeinice ca s-a sãvârşit sau ca se pregãteşte sãvârşirea uneia dintre infracţiunile menţionate, care nu poate fi descoperitã sau ai carei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, Poliţia Romana poate folosi informatori." ART. V <>Legea privind Statutul politistului nr. 360/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, se modifica dupã cum urmeazã: - Articolul 64 se abroga. ART. VI <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: - La articolul 28, alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii în subordine dacã sunt date în scris şi sunt în conformitate cu legea. Nu vor putea fi date, însã, dispoziţii pentru neefectuarea actelor care se pot îndeplini, potrivit legii, într-o cauza penalã. Procurorul este liber sa prezinte în instanta concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza." ART. VII <>Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificãrile ulterioare, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. Articolele 21 şi 22 vor avea urmãtorul cuprins: "Art. 21. - Secţiile Curţii Supreme de Justiţie au urmãtoarele competente: Secţia civilã judeca recursurile: a) în cauzele civile prevãzute de Codul de procedura civilã, în afarã de cele date în competenta altor secţii prin prezenta lege sau prin legi speciale; b) contra hotãrârilor pronunţate în litigii de munca, în cazurile determinate de lege; c) în orice cauze privind alte materii care nu au fost date în competenta altor secţii. Secţia penalã judeca recursurile: a) în materie penalã, în cazurile prevãzute de Codul de procedura penalã sau de legi speciale; b) contra hotãrârilor pronunţate în materie penalã de Curtea Militarã de Apel. Secţia comercialã judeca recursurile contra hotãrârilor pronunţate în materie comercialã, în cazurile determinate de lege. Secţia de contencios administrativ judeca recursurile: a) în materie de contencios administrativ, în cazurile determinate de lege; b) în materie de expropriere; c) în materie fiscalã, cu excepţia litigiilor care sunt date prin legi speciale în competenta altor instanţe. Art. 22. - Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu competenta fiecãreia, judeca recursurile în anulare declarate impotriva hotãrârilor definitive pronunţate de judecãtorii, tribunale, curţi de apel şi instanţele militare." 2. Articolul 24 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 24. - Completul de 9 judecãtori judeca recursurile în cauzele judecate în prima instanta de secţiile Curţii Supreme de Justiţie şi recursurile în anulare, în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rãmase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare sau au pronunţat decizii în soluţionarea recursurilor în supraveghere ori a recursurilor extraordinare declarate în cauzele penale." 3. La articolul 26, litera a) va avea urmãtorul cuprins: "a) judecarea recursurilor în anulare în cauzele în care Completul de 9 judecãtori a pronunţat decizii în recurs, precum şi în cauzele în care Completul de 7 judecãtori a pronunţat, înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 45/1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura penalã, decizii de soluţionare a recursului extraordinar sau a recursului în supraveghere;" ART. VIII <>Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: - Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 3. - Circumscripţiile instanţelor militare şi ale parchetelor militare se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei." ART. IX 1. Cauzele aflate în curs de urmãrire penalã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi urmãrite de organele de urmãrire penalã competente potrivit acestei legi. Actele şi lucrãrile efectuate potrivit legii anterioare, pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân valabile. 2. Mandatul de arestare preventivã emis de procuror pana la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi dupã aceasta data. În cazurile în care arestarea preventivã dispusã de procuror nu a fost supusã controlului instanţei, procurorul, în 24 de ore de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prezintã dosarul cauzei instanţei cãreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, cu propunerea motivatã de luare a mãsurii arestãrii preventive, pentru zilele care au rãmas dupã scãderea din 30 de zile a perioadei în care invinuitul sau inculpatul a fost arestat. Instanta va proceda potrivit art. 146 sau, dupã caz, art. 149^1 din Codul de procedura penalã. 3. Cauzele aflate în curs de judecata, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor continua sa fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacã se dispune desfiinţarea sau, dupã caz, casarea hotãrârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanta competenta, potrivit prezentei legi. 4. Cauzele aflate în curs de judecata la instanţele militare, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, date în competenta instanţelor civile, vor continua sa fie judecate de instanţele militare, potrivit legii anterioare. 5. În cazul rezolutiilor de neincepere a urmãririi penale, al ordonanţelor ori, dupã caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pana la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedura penalã este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale. ART. X Ori de câte ori alte legi prevãd dispoziţii referitoare la dispunerea de cãtre procuror a luãrii, menţinerii, revocãrii ori încetãrii mãsurii arestãrii preventive, a liberãrii provizorii şi a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, a mãsurilor de siguranta prevãzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, a interceptarii şi înregistrãrii convorbirilor, a perchezitiilor, a reţinerii şi predãrii corespondentei şi a obiectelor trimise de invinuit sau de inculpat ori adresate acestuia, se aplica, în mod corespunzãtor, dispoziţiile prevãzute în art. I din prezenta lege. ART. XI Prezenta lege intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare dupã cum urmeazã: 1. dispoziţiile privind arestarea preventivã şi percheziţia, de la data intrãrii în vigoare a legii; 2. celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004. ART. XII Codul de procedura penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 12 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VIOREL HREBENCIUC
Bucureşti, 24 iunie 2003. Nr. 281.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
