Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 28 din 29 decembrie 1967 privind marcile de fabrica, de comert si de serviciu
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Drepturile asupra marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu sînt recunoscute şi ocrotite în condiţiile prezentei legi. Întreprinderile din alte state beneficiazã de prevederile prezentei legi pe baza convenţiilor internaţionale la care Republica Socialistã România este parte, iar în lipsa acestora, pe baza de reciprocitate. ART. 2 Mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu sînt semne distinctive folosite de întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrãrile şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi şi pentru a stimula îmbunãtãţirea calitãţii produselor, lucrãrilor şi serviciilor. Mãrcile pot fi constituite din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau în relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, prezentarea sonora sau alte asemenea elemente. ART. 3 Mãrcile sînt individuale în cazul cînd se folosesc de o singura întreprindere sau colective în cazul cînd se folosesc în comun de mai multe întreprinderi. Mãrcile colective pot fi folosite numai de întreprinderile care îndeplinesc condiţiile stabilite în regulamente aprobate de ministerele care au în subordinea lor acele întreprinderi ori de gruparile colective care reprezintã interesele acelor întreprinderi. ART. 4 Mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu vor putea fi folosite numai dupã înregistrarea lor potrivit prevederilor prezentei legi. Mãrcile pot fi folosite numai pentru produsele, lucrãrile sau serviciile pentru care au fost înregistrate. ART. 5 Întreprinderile producãtoare din Republica Socialistã România sînt obligate sa înregistreze şi sa foloseascã mãrci de fabrica pentru toate produsele lor destinate consumului intern. Înregistrarea marcilor de comerţ de cãtre întreprinderile de desfacere şi a marcilor de serviciu de întreprinderile care executa lucrãri sau presteazã servicii, precum şi folosirea de cãtre acestea a marcilor înregistrate, este facultativã. ART. 6 Ministerele în subordinea cãrora se afla întreprinderile producãtoare, de acord cu ministerele în subordinea cãrora se afla întreprinderile de desfacere, pot stabili, pentru motive temeinic justificate, ca unele produse sa fie prevãzute numai cu marca de comerţ. În acest caz marca de comerţ devine obligatorie. ART. 7 Ministerele în subordinea cãrora se afla întreprinderile producãtoare, de acord cu ministerul beneficiar principal şi cu Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, pot stabili, în cazuri temeinic justificate, produsele destinate consumului intern exceptate de la aplicarea obligatorie a marcilor de fabrica. ART. 8 Pentru produsele destinate exportului, ministerele interesate, de acord cu Ministerul Comerţului Exterior, vor stabili mãrcile care urmeazã sa fie folosite potrivit cu specificul produsului şi al pieţei. ART. 9 Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii are, în legatura cu mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, urmãtoarele atribuţii: a) asigura constituirea depozitului marcilor şi le înregistreazã în vederea asigurãrii protecţiei lor pe teritoriul Republicii Socialiste România; b) coordoneazã, indrumeaza şi controleazã modul de aplicare al dispoziţiilor privitoare la mãrci şi ia, în condiţiile legii, mãsurile corespunzãtoare; c) exercita drepturile şi aduce la îndeplinire obligaţiile ce revin statului în temeiul convenţiilor cu privire la mãrci la care Republica Socialistã România este parte şi întreţine relaţii cu instituţiile similare din celelalte state şi cu organizaţiile internaţionale interguvernamentale competente în materie de mãrci; d) verifica mãrcile înregistrate internaţional, acceptind sau refuzind recunoaşterea lor, în conformitate cu dispoziţiile legii; e) editeazã publicaţia oficialã privind mãrcile.
CAP. 2 Constituirea depozitului reglementar al marcilor. Drepturi de proprietate
ART. 10 Depozitul reglementar al marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu se constituie prin înregistrarea unei cereri la Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii şi asigura solicitantului, în condiţiile legii, un drept de prioritate cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare, fata de orice alt depozit constituitã ulterior pentru aceeaşi marca, privind aceleaşi produse, lucrãri sau servicii. ART. 11 O întreprindere poate cere înregistrarea uneia sau mai multor mãrci individuale. O marca colectivã poate fi depusa spre înregistrare de ministerul sau de gruparea colectivã care reprezintã interesele unor întreprinderi, chiar dacã ministerul ori gruparea colectivã care cere înregistrarea nu desfãşoarã o activitate industriala sau comercialã. Aceeaşi marca poate fi înregistratã pentru unul sau mai multe produse, lucrãri ori servicii. De asemenea, pentru acelaşi produs, lucrare sau serviciu, aceeaşi întreprindere poate inregistra mai multe mãrci. ART. 12 Întreprinderile care au sediul pe teritoriul statelor pãrţi la convenţiile cu privire la mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, la care este parte şi Republica Socialistã România, care au constituit depozite reglementare în unul din acele state, beneficiazã de un drept de prioritate de 6 luni, cu începere de la data primului depozit, dacã solicita în acest termen înregistrarea aceleiaşi mãrci în Republica Socialistã România. ART. 13 Se recunoaşte o prioritate de expoziţie de 6 luni de la data introducerii produselor în expoziţie, pentru mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu aplicate sau ataşate la produsele depuse într-o expoziţie, nationala sau internationala, oficialã sau oficial recunoscuta, organizatã pe teritoriul Republicii Socialiste România sau în statele cu care a încheiat convenţii în acest sens, ori în statele care asigura un asemenea drept sub condiţia reciprocitãţii. Aceasta prioritate nu va prelungi termenul de prioritate prevãzut de articolul 12. ART. 14 Prioritãţile prevãzute la articolele 12 şi 13 sînt recunoscute dacã sînt invocate odatã cu depunerea cererii de înregistrare a marcii şi dacã, în termen de 3 luni de la data depunerii cererii, se confirma prin acte de prioritate.
CAP. 3 Examinarea cererilor de înregistrare a marcilor. Înregistrarea marcilor. Durata de ocrotire şi reînnoirea duratei de ocrotire a marcilor. Restrîngerea listei produselor, lucrãrilor şi serviciilor
ART. 15 Cererile de înregistrare a marcilor se examineazã, dupã înregistrarea lor, de cãtre Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor pentru constituirea depozitului reglementar, precum şi din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor pentru înregistrarea marcilor depuse în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate. ART. 16 Cererea care îndeplineşte condiţiile pentru constituirea depozitului reglementar se înscrie în registrul marcilor depuse; cererea care nu îndeplineşte aceste condiţii sau care nu este completatã în termenul stabilit de Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii se respinge. Dacã în urma examinãrii se constata ca sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea marcii şi dacã în termen de 3 luni de la data publicãrii în publicaţia oficialã privind mãrcile nu s-au introdus contestaţii sau contestaţiile introduse au fost respinse, marca se înregistreazã în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate şi se elibereazã solicitantului un certificat de înregistrare. În cazul cînd se constata ca marca nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrare, Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii respinge motivat cererea. ART. 17 Nu pot fi înregistrate ca mãrci semnele care: a) nu se deosebesc suficient de alte mãrci privind produse, lucrãri sau servicii, identice sau similare, înregistrate în Republica Socialistã România sau ocrotite în baza unor convenţii internaţionale, cu excepţia cazului cînd înregistrarea este cerutã sau autorizata de titularii acestor mãrci; b) constituie copierea, imitarea sau traducerea unei mãrci din alt stat, notoriu cunoscute în Republica Socialistã România, pentru produse, lucrãri sau servicii identice sau similare; c) cuprind numai denumiri care sînt sau au devenit uzuale, necesare sau generice pentru acele produse, lucrãri sau servicii, ori se referã exclusiv la modul, timpul şi locul fabricaţiei sau la natura, destinaţia, preţul, calitatea, cantitatea şi greutatea mãrfurilor; d) cuprind, fãrã autorizaţia organelor în drept: nume sau portrete de conducatori de partid sau de stat ori de eroi ai clasei muncitoare; denumiri de organizaţii sau de unitãţi administrativ-teritoriale din Republica Socialistã România; reproduceri sau imitatii de steme, drapele, ordine, medalii, embleme şi insigne; semne oficiale de marcare, verificare, calitate, control sau garanţie; e) cuprind elemente prevãzute la litera d, aparţinînd altor state sau organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, dacã folosirea este interzisã de convenţiile la care Republica Socialistã România este parte; f) cuprind indicaţii false sau inselatoare ori sînt contrare legilor, ordinii publice şi regulilor de convieţuire socialistã. ART. 18 Înregistrarea marcii conferã titularului un drept de folosire exclusiva a marcii pentru produsele, lucrãrile sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului. ART. 19 Lista produselor, lucrãrilor sau serviciilor pentru care s-a înregistrat o marca poate fi restrînsa de cãtre Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, la cererea întreprinderii titulare a marcii. Restrîngerea se poate face şi la cererea celor interesaţi sau din oficiu, în temeiul unei hotãrîri definitive. Adãugarea unui nou produs, a unei noi lucrãri sau a unui nou serviciu pe lista, precum şi substituirea acestora cu altele, se fac numai prin constituirea unui nou depozit. ART. 20 La cererea titularului, înregistrarea unei mãrci poate fi reînnoitã la împlinirea fiecãrui termen de ocrotire de 10 ani, începînd din ultimul an al termenului de ocrotire pînã cel tirziu 6 luni de la împlinirea acestui termen, fãrã însã a se aduce modificãri esenţiale marcii. Dacã aceeaşi marca a fost înregistratã succesiv de cãtre aceeaşi întreprindere pentru produse, lucrãri sau servicii diferite, înregistrãrile anterioare pot fi contopite cu ocazia reînnoirii. Reînnoirea înregistrãrii produce efecte cu privire la toate drepturile contopite, iar noul termen de ocrotire începe sa curgã de la data îndeplinirii termenului de ocrotire de care beneficiazã cel mai vechi depozit.
CAP. 4 Transmiterea şi stingerea drepturilor cu privire la mãrci. Radierea marcilor înregistrate. Taxe
ART. 21 Drepturile cu privire la o marca individualã înregistratã sau reînnoitã pot fi transmise, în total sau în parte, cu titlu oneros ori gratuit, potrivit legii. Transmiterea drepturilor cu privire la marca se înscrie în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate şi este opozabilã terţilor numai de la data înscrierii. Drepturile cu privire la mãrcile colective nu se pot transmite de cãtre întreprinderile care au primit aprobarea sa le foloseascã. Beneficiarul care a dobîndit prin transmitere drepturi cu privire la marca este obligat sa asigure menţinerea calitãţii produselor, lucrãrilor sau serviciilor la care se referã acea marca. ART. 22 Drepturile cu privire la marca se sting în cazurile cînd: a) titularul marcii renunţa expres, prin declaraţie scrisã, la dreptul sau; b) întreprinderea cãreia îi aparţine marca este lichidatã, iar în cursul operaţiunilor de lichidare drepturile cu privire la marca nu au fost transmise unei alte întreprinderi; c) termenul de ocrotire a marcii s-a împlinit, fãrã a se fi efectuat, în termenele legale, formalitãţile de reinnoire; d) marca a fost anulatã. ART. 23 În cazul în care dreptul cu privire la marca s-a stins, marca înregistratã se radiaza. ART. 24 Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii dispune, prin decizii motivate, cu privire la depozitul reglementar al cererilor, publicarea şi înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrãrii marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor şi restrîngerea listei produselor, lucrãrilor sau serviciilor pentru care este înregistratã marca. ART. 25 Cererile prin care se solicita înregistrarea sau reînnoirea înregistrãrii marcilor, precum şi orice alte acte sau servicii efectuate de cãtre Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii în legatura cu mãrcile, sînt supuse taxelor, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri pentru aplicarea prezentei legi. Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii acorda întreprinderilor din alte state reduceri sau scutiri de taxe pentru mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, în conformitate cu convenţiile la care Republica Socialistã România este parte sau pe baza de reciprocitate. Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, cu acordul Ministerului Finanţelor, poate aproba şi alte scutiri sau reduceri de taxe.
CAP. 5 Organe de jurisdicţie. Cai de atac. Repunerea în termen
ART. 26 Impotriva deciziilor Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii privind depozitul reglementar al cererilor, publicarea şi înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrãrii marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor şi restrîngerea listei produselor, lucrãrilor sau serviciilor pentru care este înregistratã marca, se pot face contestaţii: a) de pãrţi, în termen de 3 luni de la comunicare; b) de orice alte persoane interesate, în termen de 6 luni de la publicare în publicaţia oficialã privind mãrcile. ART. 27 Orice persoana interesatã poate cere anularea unei mãrci înregistrate: a) în termen de 5 ani de la înregistrarea marcii care, potrivit dispoziţiilor articolului 17 litera b, nu putea fi înregistratã; b) oricind în termenul de ocrotire dacã înregistrarea marcii s-a fãcut cu rea credinţa sau dacã, potrivit dispoziţiilor articolului 17 literele d-f inclusiv, marca nu putea fi înregistratã. ART. 28 Contestaţiile şi cererile de anulare se soluţioneazã de Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile, care funcţioneazã în cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. ART. 29 Hotãrîrile Comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile pot fi atacate cu recurs, în termen de 2 luni de la comunicare, la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România. Recursul se judeca potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privitoare la recurs. Hotãrîrile pronunţate de Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România se comunica Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. ART. 30 Litigiile privind încetarea faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a marcilor, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegala a marcilor, se soluţioneazã, dupã caz, de instanţele judecãtoreşti sau de organele arbitrale. ART. 31 Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii sau, dupã caz, Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile ori Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România poate dispune repunerea în termen, la cererea celor interesaţi sau din oficiu, în cazul cînd constata ca termenele în legatura cu mãrcile au fost depasite din motive temeinic justificate. Cererea de repunere în termen sau sesizarea din oficiu se face în 2 luni de la încetarea cauzei care justifica depãşirea termenului, dar nu mai tirziu de 1 an de la împlinirea termenului nerespectat. În cazul termenului prevãzut la articolul 14, repunerea în termen se dispune numai pentru motive de forta majorã. ART. 32 Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii examineazã contestaţiile în complet format din 3 membri şi ia hotãrîri cu majoritate de voturi. Prin regulament aprobat de Consiliul de Miniştri se vor stabili compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei.
CAP. 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 33 Mãrcile înregistrate sau reînnoite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se considera înregistrate sau reînnoite pe termenul de ocrotire prevãzut de dispoziţiile legale în vigoare la data înregistrãrii sau reînnoirii lor. Mãrcile neinregistrate dar folosite în Republica Socialistã România pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor bucura în continuare de ocrotire în condiţiile prevãzute de aceasta lege, dacã depunerea cererii de înregistrare a marcii se face potrivit legii de fata, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 34 Întreprinderile din Republica Socialistã România care au înregistrat sau au reînnoit înregistrarea marcilor anterior publicãrii prezentei legi vor depune, în vederea conservãrii drepturilor lor, la Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi: a) procesul verbal de constituire a depozitului sau de reinnoire a marcii, întocmit de tribunal; b) un cliseu şi un numãr de 10 reproduceri, dacã marca consta într-o grafica caracteristica, o culoare sau o combinatie de culori ca elemente caracteristice. Pentru mãrcile înregistrate sau reînnoite în perioada de la publicarea şi pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, actele prevãzute la alineatul 1 literele a şi b se vor depune de întreprinderile din Republica Socialistã România în termen de 6 luni de la data procesului verbal de constituire a depozitului sau reînnoirii marcii la tribunal. Mãrcile pentru care nu s-au depus actele prevãzute la alineatele precedente şi în termenele prevãzute în aceste alineate se considera abandonate. Cererile înregistrate în conformitate cu alineatele 1 şi 2 sînt scutite de taxe. ART. 35 Sînt şi rãmîn dobîndite, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãţi, drepturile privitoare la mãrcile de fabrica sau de comerţ, care au fost transmise statului roman pînã la data publicãrii prezentei legi, indiferent de titlul în temeiul cãruia s-a fãcut transmisiunea. Folosirea acestor mãrci pe teritoriul Republicii Socialiste România de cãtre persoane fizice sau juridice strãine, pînã la data publicãrii prezentei legi, nu a putut sa aducã nici o atingere drepturilor statului roman. Orice înregistrãri ale acestor mãrci, fãcute de persoane fizice sau juridice strãine, pînã la data publicãrii prezentei legi, sînt nule de drept pe teritoriul Republicii Socialiste România de la data efectuãrii lor. Nulitatea va fi constatatã de cãtre Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. ART. 36 Litigiile privind stabilirea anterioritatii marcilor înregistrate sau folosite în conformitate cu Legea asupra marcilor de fabrica sau de comerţ din 1879 se soluţioneazã de Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti cu procedura prevãzutã de dreptul comun. În cazul cînd la depunerea actelor prevãzute de articolul 34 se constata ca exista doua sau mai multe mãrci înregistrate de întreprinderi diferite, pentru produse identice sau similare, Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii va sesiza întreprinderile titulare care au obligaţia de a soluţiona litigiile pe cale de înţelegere sau potrivit alineatului precedent. ART. 37 Pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, mãrcile româneşti vor continua sa fie înregistrate la tribunalele populare competente, potrivit sediului întreprinderilor respective, iar mãrcile strãine, la Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti. ART. 38 În termen de o luna de la publicarea prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti va preda Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii registrele, dosarele şi evidentele privind mãrcile strãine înregistrate în Republica Socialistã România, continuind înregistrarea acestor mãrci într-un alt registru înfiinţat în acest scop. În termen de o luna de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti va preda Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii registrul înfiinţat potrivit prevederilor alineatului precedent, precum şi dosarele şi evidentele privind mãrcile strãine înregistrate în perioada cuprinsã între publicarea şi intrarea în vigoare a acestei legi. Tribunalele populare vor preda, spre pãstrare permanenta, Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia generalã a arhivelor statului, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, registrele, dosarele şi evidentele privind mãrcile înregistrate de întreprinderile din Republica Socialistã România. ART. 39 Dupã expirarea unui termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, produsele fabricate în întreprinderile româneşti vor putea fi puse în circulaţie numai dacã sînt prevãzute cu marca obligatorie, cu excepţiile prevãzute în articolele 7 şi 8. În cazuri temeinic justificate, termenul va putea fi prelungit pînã la 12 luni de ministerul în subordinea cãruia se afla întreprinderea, de acord cu ministerul principal beneficiar şi cu Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. ART. 40 Dispoziţiile prezentei legi cu privire la: a) întreprinderi, se aplica întreprinderilor de stat şi celorlalte organizaţii economice şi instituţiilor de stat, organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi altor persoane juridice, sau persoanelor fizice care produc sau desfac produse, executa lucrãri sau presteazã servicii; b) ministere, se aplica şi celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, Academiei Republicii Socialiste România, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi ale celorlalte organizaţii obşteşti şi comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta; c) grupãri colective, se aplica direcţiilor generale, direcţiilor şi oficiilor cu personalitate juridicã din ministere, organizaţiilor regionale sau de ramura ale organizaţiilor cooperatiste şi ale celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi asociaţiilor, federaţiilor, uniunilor şi sindicatelor profesionale din alte state. ART. 41 Nerespectarea dispoziţiilor privind mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu atrage rãspunderea disciplinarã, administrativã, civilã sau penalã, potrivit legii. Contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci de fabrica, de comerţ sau de serviciu, pentru a induce în eroare asupra calitãţii produselor, lucrãrilor sau serviciilor, ori pentru a obţine anumite avantaje, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda de la 300 la 1.000 lei. Instanta este obligatã sa comunice Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii hotãrîrea prin care a dispus anularea unei asemenea mãrci. ART. 42 Modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 43 Prezenta lege intra în vigoare în termen de 6 luni de la publicare, cu excepţia articolului 35, care intra în vigoare la data publicãrii acestei legi. Pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi se va aproba regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mãrcile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. ART. 44 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea asupra marcilor de fabrica sau comerţ publicatã în Monitorul Oficial nr. 86 din 15 aprilie 1879, Regulamentul asupra marcilor de fabrica şi de comerţ din 30 mai 1879, dispoziţiile privitoare la mãrcile de fabrica şi de comerţ prevãzute în Decretul nr. 324 privind stabilirea taxelor pentru brevetele de invenţii şi pentru mãrcile de fabrica şi de comerţ, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 2 august 1955, cu modificãrile sale ulterioare şi orice dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala la 28 decembrie 1967, cu unanimitatea voturilor celor 444 deputaţi prezenţi la şedinţa.
EXPUNERE DE MOTIVE la Legea nr. 28/1967 privind mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu
Protecţia marcilor de fabrica şi de comerţ a fost reglementatã prin Legea asupra marcilor de fabrica şi de comerţ şi Regulamentul pentru aplicarea acestei legi, ambele din 1879. Legislaţia marcilor din anul 1879 nu mai corespundea condiţiilor social-economice din Republica Socialistã România, iar principiile care stau la baza acestei legislaţii au fost pãrãsite de legislatiile moderne, de exemplu din Franta, Republica Federala a Germaniei, Republica Socialistã Federativã Iugoslavia, S.U.A. şi U.R.S.S. Principalele neajunsuri ale acestei legislaţii cu privire la mãrci erau urmãtoarele: Protecţia marcilor se acorda fãrã nici un examen de forma şi fond, pe baza de simple cereri, care se înregistreazã la cele 140 de tribunale existente. Acest sistem are dezavantajul ca protecţia se acorda întreprinderilor socialiste fãrã nici o garanţie din partea statului, pe riscul şi rãspunderea lor. Din aceasta cauza, aceeaşi marca de fabrica sau de comerţ poate fi înregistratã de întreprinderi diferite pentru aceleaşi produse şi poate da naştere la confuzii între consumatori cu privire la provenienta produselor. Pe de alta parte, se pot inregistra, de cãtre strãini, mãrci care ar putea fi contrare orinduirii social-economice din Republica Socialistã România sau a cãror înregistrare este interzisã potrivit convenţiilor la care Republica Socialistã România este parte. Protecţia ce se acorda potrivit acestui sistem nu asigura în fapt nici o garanţie, deoarece înregistrarea poate fi anulatã oricind de cãtre tribunal, la cererea celor interesaţi. Legislaţia din 1879 privind mãrcile de fabrica şi de comerţ nu cuprindea dispoziţii adecvate actelor internaţionale la care România a aderat ulterior, necorespunzind integral Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale şi nici Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, cu revizuirile lor ulterioare. Aceasta legislaţie nu cuprinde dispoziţii referitoare la tratamentul naţional al strãinilor, prioritatea conventionala şi de expoziţie, mãrcile de serviciu, mãrcile colective, şi nu stabileşte organul administraţiei de stat însãrcinat sa exercite drepturile şi sa aducã la îndeplinire obligaţiile ce revin statului roman în temeiul convenţiilor la care este parte. Ţinînd seama de directivele referitoare la ridicarea continua a calitãţii produselor, precum şi de necesitatea eliminãrii deficienţelor legislaţiei în vigoare, s-a adoptat alãturatã Lege privind mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu. Legea defineste mãrcile ca fiind semne distinctive folosite în întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrãrile şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi şi pentru a stimula îmbunãtãţirea calitãţii produselor. Totodatã, legea precizeazã ca mãrcile pot fi constituite din anumite litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau în relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, precum şi prezentarea sonora. Legea prevede trei categorii de mãrci: mãrci de fabrica, care se înregistreazã de întreprinderile producãtoare pentru produsele pe care le fabrica, mãrci de comerţ, care se înregistreazã de întreprinderile de comerţ pentru produsele pe care le desfac, precum şi mãrci de serviciu, care se înregistreazã de întreprinderile care executa lucrãri sau presteazã servicii; fiecare din aceste mãrci poate sa se prezinte în forma individualã sau colectivã. Mãrcile colective se înregistreazã de ministerele sau organizaţiile socialiste pentru întreprinderile din subordinea lor, ale cãror produse îndeplinesc condiţiile de calitate stabilite prin regulamente speciale. Folosirea marcilor de fabrica este obligatorie pentru produsele destinate consumului intern, consumatorii avînd astfel posibilitatea sa deosebeasca provenienta produselor identice sau similare, fabricate de întreprinderi diferite. De la aceasta obligaţie pot fi exceptate, pentru motive justificate, anumite produse care se vor stabili de cãtre ministerul în subordinea cãruia se afla întreprinderea producãtoare, de acord cu ministerul principal beneficiar şi Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii care se propune a fi depozitarul acestor mãrci în Republica Socialistã România. Folosirea marcilor de comerţ şi a marcilor de serviciu este facultativã şi este lãsatã la aprecierea întreprinderilor de comerţ şi a întreprinderilor care executa lucrãri şi presteazã servicii. Protecţia marcilor se asigura, potrivit sistemului din lege, prin înregistrarea obligatorie a cererilor la Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Protecţia se dobîndeşte însã numai dupã un examen prealabil al îndeplinirii condiţiilor de forma şi de fond, ce se efectueazã de cãtre aceeaşi direcţie generalã pe baza consultãrii colectiei de mãrci înregistrate naţional şi internaţional. Publicarea marcilor în publicaţia oficialã pentru mãrci, înainte de a se acorda protecţia solicitatã, cît şi dreptul celor interesaţi de a face contestaţie, completeazã sistemul de examinare. Tot în atribuţiile Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii urmeazã sa între verificarea marcilor ce se înregistreazã internaţional, care vor putea fi acceptate sau, dupã caz, li se va refuza protecţia pe teritoriul Republicii Socialiste România, dacã nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege, precum şi coordonarea, îndrumarea şi controlul problemelor privind mãrcile. Protecţia astfel acordatã conferã întreprinderilor titulare un drept de folosire exclusiva cu privire la marca pentru produsele, lucrãrile sau serviciile pentru care s-a fãcut înregistrarea, pe o durata de 10 ani şi poate fi reînnoitã la împlinirea acestui termen. Pentru a proteja în mod eficient drepturile întreprinderilor cu privire la mãrci, legea instituie calea de atac a contestaţiei impotriva hotãrîrilor Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Contestaţiile se rezolva de cãtre Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind mãrcile, organ cu caracter jurisdicţional, ce va funcţiona în cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Hotãrîrile acestei comisii vor putea fi atacate cu recurs la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România. Înregistrarea marcilor şi reînnoirea înregistrãrii lor, precum şi celelalte acte sau servicii ce se efectueazã de cãtre Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii cu privire la mãrci, sînt supuse unor taxe a cãror lista urmeazã sa se stabileascã prin hotãrîrea Consiliului de Miniştri pentru aplicarea legii. Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, cu acordul Ministerului Finanţelor, poate acorda reduceri şi scutiri de taxe. Pentru a asigura o deplina concordanta cu Convenţia de la Paris şi Aranjamentul de la Madrid, la care Republica Socialistã România este parte, legea reglementeazã tratamentul naţional al strãinilor, mãrcile de serviciu şi mãrcile colective, precum şi condiţiile recunoaşterii prioritatilor convenţionale şi de expoziţie.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
