Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 277 din 10 octombrie 2007 privind cerintele minime de siguranta pentru tunelurile situate pe sectiunile nationale ale Retelei rutiere transeuropene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

LEGE nr. 277 din 10 octombrie 2007 privind cerintele minime de siguranta pentru tunelurile situate pe sectiunile nationale ale Retelei rutiere transeuropene

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 19 octombrie 2007

Comenteaza legea

LEGE nr. 277 din 10 octombrie 2007
privind cerinţele minime de siguranţã pentru tunelurile situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 19 octombrie 2007

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ART. 1
(1) Scopul prezentei legi constã în asigurarea unui nivel minim de siguranţã pentru utilizatorii tunelurilor situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene, prin prevenirea producerii unor evenimente critice ce ar putea pune în pericol viaţa umanã, mediul sau instalaţiile din tuneluri şi prin asigurarea protecţiei în cazul accidentelor.
(2) Prezenta lege se aplicã tuturor tunelurilor situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene, care au lungimi mai mari de 500 m, fie cã acestea se aflã în faza de proiect, în diferite faze de construcţie sau în exploatare.
ART. 2
În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) Reţea rutierã transeuropeanã - reţeaua rutierã prevãzutã în secţiunea a 2-a a anexei nr. I la Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 1692/96/CE din 23 iulie 1996 privind orientãrile comunitare pentru dezvoltarea Reţelei transeuropene de transport, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ilustratã prin hãrţi şi/sau descrisã în anexa nr. II la decizia respectivã;
b) servicii de urgenţã - toate serviciile publice sau private, precum şi cele asigurate de personalul tunelului, care intervin în eventualitatea unui accident, inclusiv poliţia, pompierii şi echipele de salvare;
c) lungimea tunelului - lungimea celei mai lungi benzi de circulaţie din tunel, mãsuratã pe partea complet acoperitã a tunelului.
ART. 3
(1) Autoritatea administrativã naţionalã care are responsabilitatea generalã privind siguranţa tunelurilor şi care ia toate mãsurile necesare pentru ca dispoziţiile prezentei legi sã fie respectate este Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., denumitã în continuare autoritatea administrativã naţionalã.
(2) Autoritatea administrativã naţionalã ia mãsuri pentru ca tunelurile aflate pe teritoriul României şi care fac obiectul prezentei legi sã îndeplineascã cerinţele minime de siguranţã prevãzute în secţiunea 1 a anexei nr. 1.
(3) În cazul în care anumite cerinţe structurale prevãzute în anexa nr. 1 pot fi îndeplinite doar prin soluţii tehnice nerealizabile sau realizabile numai în baza unor costuri suplimentare, autoritatea administrativã naţionalã, în conformitate cu prevederile art. 4, poate accepta aplicarea unor mãsuri de reducere a riscurilor ca o alternativã la aplicarea prevederilor anexei nr. 1, cu condiţia ca aceste mãsuri alternative sã asigure o protecţie echivalentã sau mai bunã. Eficienţa acestor mãsuri face obiectul unei analize a riscurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 13. Autoritatea administrativã naţionalã are obligaţia de a informa Comisia Europeanã în legãturã cu mãsurile de reducere a riscurilor acceptate ca alternativã şi de a-şi motiva decizia. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplicã tunelurilor aflate în stadiul de proiect, potrivit dispoziţiilor art. 9.
(4) Autoritatea administrativã naţionalã poate stabili cerinţe mai stricte de siguranţã, cu condiţia ca acestea sã nu contravinã prevederilor prezentei legi şi ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţã pentru tunelurile din Reţeaua rutierã transeuropeanã.
ART. 4
(1) Tunelurile situate în întregime sau în parte pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene intrã în domeniul de responsabilitate a autoritãţii administrative naţionale. În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât şi al altui stat membru al Uniunii Europene şi existã douã autoritãţi administrative naţionale diferite, deciziile luate de oricare dintre ele în cursul exercitãrii propriilor competenţe şi responsabilitãţi cu privire la siguranţa tunelurilor se adoptã cu acordul prealabil al celeilalte autoritãţi.
(2) Autoritatea administrativã naţionalã dã în exploatare tunelurile, în conformitate cu procedura prevãzutã în anexa nr. 2.
(3) Autoritatea administrativã naţionalã are competenţa suspendãrii sau restricţionãrii exploatãrii unui tunel, în cazul în care cerinţele privind siguranţa nu sunt îndeplinite. Autoritatea administrativã naţionalã precizeazã condiţiile în care poate fi reluat traficul normal.
(4) Autoritatea administrativã naţionalã are urmãtoarele atribuţii principale:
a) verificarea şi controlul regulat ale tunelurilor şi elaborarea unor cerinţe de siguranţã cu privire la acestea;
b) realizarea unor programe organizatorice şi operaţionale, inclusiv planuri de acţiune în situaţii de urgenţã, pentru instruirea şi dotarea serviciilor de urgenţã;
c) definirea procedurii pentru închiderea imediatã a unui tunel în situaţii de urgenţã;
d) aplicarea mãsurilor necesare de reducere a riscurilor.
ART. 5
(1) Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul României, indiferent dacã acesta se aflã în stadiul de proiectare, construcţie ori exploatare, autoritatea administrativã naţionalã desemneazã administratorul public sau privat al tunelului, care rãspunde de administrarea acestuia în etapa respectivã. Funcţia de administrator al tunelului poate fi îndeplinitã chiar de autoritatea administrativã naţionalã.
(2) În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât şi al altui stat membru al Uniunii Europene şi existã douã autoritãţi administrative naţionale diferite, cele douã autoritãţi administrative naţionale recunosc împreunã un singur organism responsabil cu administrarea tunelului.
(3) În cazul unor incidente sau accidente semnificative produse în tunel, administratorul tunelului întocmeşte un raport prin care analizeazã împrejurãrile în care s-au produs aceste evenimente, prezintã concluziile rezultate şi transmite acest raport responsabilului cu siguranţa, aşa cum este definit la art. 6, autoritãţii administrative naţionale şi serviciilor de urgenţã, în termen de cel mult o lunã de la data întocmirii raportului.
ART. 6
(1) Pentru fiecare tunel, administratorul tunelului desemneazã, cu aprobarea prealabilã a autoritãţii administrative naţionale, un responsabil cu siguranţa, acesta urmând sã coordoneze toate mãsurile de prevenire şi de protecţie necesare pentru siguranţa utilizatorilor şi a personalului de exploatare. Responsabilul cu siguranţa poate face parte din personalul tunelului sau din serviciile de urgenţã, dar este independent de acestea în ceea ce priveşte atribuţiile referitoare la siguranţa tunelului şi nu primeşte instrucţiuni în acest domeniu de la niciun angajator. Un responsabil cu siguranţa îşi poate îndeplini sarcinile şi funcţiile la mai multe tuneluri dintr-o regiune.
(2) Responsabilul cu siguranţa îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigurã coordonarea cu serviciile de urgenţã şi ia parte la pregãtirea programelor operaţionale;
b) participã la planificarea, punerea în aplicare şi evaluarea operaţiunilor de urgenţã;
c) participã la definirea programelor de siguranţã şi la redactarea specificaţiilor privind structura, echipamentul şi exploatarea, atât în privinţa tunelurilor noi, cât şi în privinţa modificãrii tunelurilor existente;
d) verificã instruirea personalului de exploatare şi a personalului serviciilor de urgenţã şi participã la organizarea exerciţiilor care au loc la intervale de timp regulate;
e) avizeazã darea în exploatare a structurii, echipamentelor şi exploatarea tunelurilor;
f) verificã întreţinerea şi reparaţia structurii şi echipamentului tunelului;
g) participã la evaluarea oricãrui incident sau accident semnificativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3).
ART. 7
(1) Inspecţiile, evaluãrile şi încercãrile referitoare la siguranţa tunelurilor sunt efectuate de cãtre autoritatea de inspecţie, care este independentã din punct de vedere funcţional de administratorul tunelului.
(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., în calitate de organ tehnic specializat al statului, reprezintã, în sensul prezentei legi, autoritatea de inspecţie privind respectarea prevederilor prezentei legi.
(3) Fondurile necesare pentru evaluãrile şi încercãrile referitoare la siguranţa tunelurilor se asigurã de la bugetul de stat şi sunt prevãzute în bugetul autoritãţii de inspecţie.
ART. 8
Ministerul Transporturilor informeazã Comisia Europeanã cu privire la denumirea şi adresa autoritãţii administrative naţionale desemnate potrivit prevederilor prezentei legi, având obligaţia de a notifica în termen de 3 luni orice modificãri ce pot surveni în ceea ce priveşte aceste informaţii.
ART. 9
Orice tunel al cãrui proiect nu a fost încã aprobat pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi se supune cerinţelor acesteia.
ART. 10
(1) În cazul tunelurilor ale cãror proiecte au fost aprobate, dar care nu au fost încã deschise circulaţiei publice pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativã naţionalã evalueazã respectarea cerinţelor prezentei legi, în special în privinţa documentaţiei legate de siguranţã, prevãzute în anexa nr. 2.
(2) În situaţia în care autoritatea administrativã naţionalã constatã cã un tunel nu se conformeazã dispoziţiilor prezentei legi, notificã administratorului tunelului faptul cã trebuie luate mãsuri adecvate în vederea creşterii siguranţei şi îl informeazã în acest sens şi pe responsabilul cu siguranţa.
(3) Tunelul poate fi dat în exploatare ulterior, în conformitate cu procedura prevãzutã în anexa nr. 2.
ART. 11
(1) În cazul tunelurilor care au fost deja deschise circulaţiei publice pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativã naţionalã trebuie sã evalueze respectarea cerinţelor stipulate, în special în privinţa documentaţiei referitoare la siguranţã, prevãzute în anexa nr. 2, pe baza unei inspecţii, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) În cazul în care este necesar, administratorul tunelului propune şi supune aprobãrii autoritãţii administrative naţionale un plan de adaptare a tunelului la standardele europene, precum şi mãsurile de remediere pe care intenţioneazã sã le aplice.
(3) Autoritatea administrativã naţionalã aprobã mãsurile de remediere sau solicitã modificarea acestora.
(4) În cazul în care mãsurile de remediere astfel stabilite includ modificãri substanţiale de construcţie sau de exploatare, se aplicã procedura prevãzutã în anexa nr. 2.
(5) Autoritatea administrativã naţionalã informeazã Comisia Europeanã cu privire la mãsurile aplicate, în vederea îndeplinirii cerinţelor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE , mãsurile planificate şi, dacã este cazul, consecinţele deschiderii sau închiderii principalelor drumuri de acces spre tuneluri.
(6) Autoritatea administrativã naţionalã realizeazã un program de modernizare a tunelurilor care va fi finalizat în termen de maximum 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 12
(1) Autoritatea administrativã naţionalã verificã regularitatea cu care se efectueazã inspecţiile de cãtre autoritatea de inspecţie, pentru a se asigura cã toate tunelurile care intrã sub incidenţa prezentei legi respectã dispoziţiile acesteia.
(2) Perioada dintre douã inspecţii consecutive ale oricãrui tunel nu trebuie sã depãşeascã 6 ani.
(3) În cazul în care, pe baza raportului autoritãţii de inspecţie, autoritatea administrativã naţionalã constatã cã un tunel nu îndeplineşte dispoziţiile prezentei legi, notificã administratorului tunelului şi responsabilului cu siguranţa faptul cã trebuie adoptate mãsuri de creştere a siguranţei tunelului. Autoritatea administrativã naţionalã defineşte condiţiile de redeschidere a tunelului sau de continuare a exploatãrii tunelului, care se vor aplica pânã la punerea în aplicare a mãsurilor de remediere, precum şi orice alte restricţii şi condiţii relevante.
(4) În cazul în care mãsurile de remediere includ orice modificare substanţialã a construcţiei sau exploatãrii tunelului, dupã luarea acestor mãsuri, tunelul este supus unei noi autorizãri de exploatare, în conformitate cu procedura stabilitã în anexa nr. 2.
ART. 13
(1) Analiza riscurilor se realizeazã de cãtre autoritatea de inspecţie, conform unei metodologii aprobate prin ordin al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. Conţinutul şi rezultatele analizei riscurilor sunt incluse în documentaţia referitoare la siguranţã, prezentatã autoritãţii administrative naţionale. Analiza riscurilor este specificã fiecãrui tunel şi ia în considerare toţi factorii de proiectare şi condiţiile de trafic care afecteazã siguranţa, în special caracteristicile şi tipul de trafic, lungimea şi geometria tunelului, precum şi numãrul prognozat de vehicule grele de marfã care îl tranziteazã zilnic.
(2) Autoritatea administrativã naţionalã elaboreazã şi supune aprobãrii inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. metodologia clarã şi detaliatã de efectuare a analizei riscurilor, având în vedere cele mai bune practici în acest domeniu la nivel internaţional, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Dupã aprobarea acesteia, autoritatea administrativã naţionalã informeazã Comisia Europeanã în legãturã cu metodologia aplicatã.
ART. 14
(1) Pentru a permite instalarea şi utilizarea unor echipamente de siguranţã inovatoare sau a unor proceduri de siguranţã inovatoare, care sã asigure un nivel de protecţie echivalent sau mai ridicat decât tehnologiile actuale, conform standardelor prevãzute în legislaţia europeanã, autoritatea administrativã naţionalã poate acorda derogãri de la respectarea cerinţelor minime de siguranţã prevãzute în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE , pe baza unei solicitãri temeinic documentate a administratorului tunelului.
(2) Pentru a acorda o astfel de derogare, autoritatea administrativã naţionalã va prezenta mai întâi Comisiei Europene o cerere de derogare, care conţine cererea documentatã a administratorului tunelului şi avizul autoritãţii de inspecţie.
(3) În cazul în care, în termen de 3 luni de la data primirii solicitãrii de derogare de la cerinţele minime de siguranţã, Comisia Europeanã sau un stat membru nu formuleazã obiecţiuni, derogarea se considerã acordatã.
(4) În cazul în care Comisia Europeanã formuleazã obiecţiuni, autoritatea administrativã naţionalã acordã derogarea în condiţiile propuse de Comisia Europeanã.
(5) Autoritatea administrativã naţionalã nu va acorda derogãri în cazul în care Comisia Europeanã respinge cererea de derogare.
ART. 15
(1) La fiecare 2 ani, autoritatea administrativã naţionalã redacteazã rapoarte referitoare la incendiile produse în tuneluri şi la accidentele care afecteazã în mod clar siguranţa utilizatorilor de drumuri din tuneluri, precum şi la frecvenţa şi cauzele unor asemenea incidente şi le evalueazã, furnizând informaţii cu privire la eficienţa echipamentelor şi a mãsurilor de siguranţã. Aceste rapoarte sunt transmise Comisiei Europene înainte de sfârşitul lunii septembrie a anului care urmeazã perioadei de raportare.
(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativã naţionalã va elabora şi va supune spre aprobare ministrului transporturilor calendarul de aplicare a prevederilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE pentru tunelurile aflate deja în exploatare, care fac obiectul prezentei legi. Ministerul Transporturilor notificã acest calendar Comisiei Europene în decurs de 30 de zile de la aprobare şi informeazã Comisia Europeanã la fiecare 2 ani cu privire la situaţia aplicãrii sale şi cu privire la orice eventualã modificare adusã acestuia, pânã la sfârşitul perioadei prevãzute la art. 11 alin. (6).
ART. 16
Cerinţele tehnice prevãzute în anexele nr. 1 şi 2 vor fi modificate prin hotãrâre a Guvernului, în vederea adaptãrii continue la evoluţiile ce ţin de progresul tehnic în ceea ce priveşte siguranţa tunelurilor.
ART. 17
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta lege.

*

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţã pentru tunelurile din Reţeaua rutierã transeuropeanã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (J.O.C.E.) nr. L 167 din 30 aprilie 2004.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VÃCÃROIU

Bucureşti, 10 octombrie 2007.
Nr. 277.

ANEXA 1

Mãsuri de siguranţã

SECŢIUNEA 1
Cerinţe minime de siguranţã

1. Baza pentru luarea deciziilor cu privire la mãsurile de siguranţã
1.1. Parametri de siguranţã
1.1.1. Mãsurile de siguranţã care urmeazã sã fie aplicate într-un tunel se bazeazã pe o analizã sistematicã a tuturor aspectelor sistemului compus din infrastructurã, exploatare, utilizatori şi vehicule.
1.1.2. Se iau în considerare urmãtorii parametri:
- lungimea tunelului;
- numãrul de galerii;
- numãrul de benzi de circulaţie;
- geometria profilului transversal;
- traseul profilului longitudinal şi traseul în plan;
- tipul de construcţie;
- tipul de trafic - unidirecţional sau bidirecţional;
- volumul traficului pentru fiecare galerie, inclusiv distribuţia temporalã;
- riscul de congestie, zilnic sau sezonier;
- timpul de acces pentru serviciile de urgenţã;
- prezenţa şi procentajul vehiculelor grele pentru transportul de mãrfuri;
- prezenţa şi procentajul traficului de mãrfuri periculoase, precum şi tipul de mãrfuri periculoase transportate;
- caracteristicile drumurilor de acces;
- lãţimea benzii de circulaţie;
- aspecte privind viteza;
- mediul geografic şi meteorologic.
1.1.3. În cazul în care un tunel are o caracteristicã deosebitã în privinţa parametrilor anterior menţionaţi, se efectueazã o analizã a riscurilor potrivit prevederilor art. 13 din prezenta lege pentru a se stabili dacã sunt necesare mãsuri de siguranţã şi/sau echipamente suplimentare pentru a se asigura un nivel ridicat al siguranţei în tunel. Aceastã analizã a riscurilor ia în considerare accidentele ce s-ar putea produce în cursul exploatãrii tunelului şi care ar afecta în mod evident siguranţa utilizatorilor, precum şi natura şi magnitudinea consecinţelor acestor accidente potenţiale.
1.2. Cerinţe minime
1.2.1. Mãsurile de siguranţã prevãzute în prezenta anexã se aplicã astfel încât sã se asigure nivelul minim de siguranţã prevãzut de prezenta lege pentru toate tunelurile. În anumite situaţii pot fi permise derogãri de la aceste cerinţe de siguranţã, cu condiţia îndeplinirii urmãtoarei proceduri:
Autoritatea administrativã naţionalã transmite Comisiei Europene informaţii referitoare la urmãtoarele aspecte:
- derogarea limitatã, limitatã ca perioadã şi/sau ca modalitate de aplicare, avutã în vedere;
- motivele imperative pentru care s-a solicitat derogarea limitatã;
- mãsurile alternative de reducere a riscurilor care urmeazã sã fie utilizate sau impuse pentru a se asigura cel puţin un nivel echivalent de siguranţã, inclusiv dovezi în acest sens, prezentate sub forma unei analize a riscurilor relevante.
Comisia Europeanã transmite celorlalte state membre, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lunã de la primirea solicitãrii, orice cerere de derogare limitatã.
În cazul în care, în termen de 3 luni de la primirea solicitãrii de cãtre Comisia Europeanã, nici Comisia Europeanã şi niciun stat membru nu formuleazã obiecţiuni, derogarea limitatã se considerã acordatã, iar Comisia Europeanã informeazã toate statele membre în consecinţã. În cazul în care se exprimã obiecţiuni, Comisia Europeanã face o propunere în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 17 alin. (2) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE . În cazul în care decizia este negativã, autoritatea administrativã naţionalã nu acordã derogarea.
1.2.2. Pentru a se asigura o interfaţã unitarã în toate tunelurile ce fac obiectul prezentei legi, nu este permisã nicio derogare cu privire la proiectarea echipamentelor de siguranţã aflate la dispoziţia utilizatorilor tunelurilor: spaţii de urgenţã, indicatoare, zone de staţionare, ieşiri de urgenţã, instalaţii de retransmitere a semnalelor radio, acolo unde este cazul.
1.3. Volumul traficului
1.3.1. Acolo unde "volumul traficului" este menţionat în prezenta anexã, acesta se referã la traficul mediu zilnic anual printr-un tunel pentru fiecare bandã de circulaţie. În scopul determinãrii volumului traficului, fiecare autovehicul este numãrat ca o unitate.
1.3.2. În cazul în care numãrul de vehicule grele pentru transportul de mãrfuri cu masa de peste 3,5 t depãşeşte 15% din traficul mediu zilnic anual sau în cazul în care traficul zilnic sezonier depãşeşte în mod semnificativ traficul mediu zilnic anual, pentru aplicarea urmãtoarelor puncte riscul suplimentar se evalueazã şi este luat în considerare prin creşterea volumului traficului prin tunel.
2. Mãsuri privind infrastructura
2.1. Numãrul de galerii şi numãrul de benzi de circulaţie
2.1.1. Principalele criterii pentru a decide dacã trebuie sã se construiascã un tunel cu o singurã galerie sau cu douã galerii sunt volumul estimat al traficului şi siguranţa, luându-se în considerare unele aspecte cum ar fi: procentajul de vehicule grele pentru transportul de mãrfuri, panta şi lungimea.
2.1.2. În orice caz, dacã, pentru tunelurile în stadiul de proiectare, o prognozã pe 15 ani aratã cã volumul traficului va depãşi 10.000 de vehicule/zi pe fiecare bandã de circulaţie, se va realiza un tunel cu douã galerii cu trafic unidirecţional atunci când aceastã valoare va fi depãşitã.
2.1.3. Cu excepţia benzii de siguranţã, se menţine acelaşi numãr de benzi atât în interiorul, cât şi în exteriorul tunelului. Orice schimbare a numãrului de benzi se realizeazã la o distanţã suficient de mare în faţa gurii tunelului; aceastã distanţã este cel puţin egalã cu distanţa parcursã în 10 secunde de un vehicul care ruleazã cu viteza maximã permisã. Când condiţiile geografice nu permit aceasta, se iau mãsuri suplimentare sau mai severe pentru creşterea siguranţei.
2.2. Geometria tunelului
2.2.1. O atenţie deosebitã se acordã siguranţei la proiectarea geometriei profilului transversal, precum şi a traseului în plan şi a traseului profilului longitudinal ale tunelului şi ale drumurilor de acces la acesta, deoarece aceşti parametri au o influenţã semnificativã asupra probabilitãţii şi gravitãţii accidentelor.
2.2.2. Pantele longitudinale mai mari de 5% nu sunt permise în tunelurile noi, cu excepţia cazurilor în care nu este posibilã o altã soluţie din motive geografice.
2.2.3. În cazul tunelurilor cu pante mai mari de 3% se iau mãsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru creşterea siguranţei pe baza unei analize a riscurilor.
2.2.4. În cazul în care lãţimea benzii pentru vehiculele cu vitezã redusã este mai micã de 3,5 m şi se permite circulaţia vehiculelor grele pentru transportul de mãrfuri, se iau mãsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru creşterea siguranţei, pe baza unei analize a riscurilor.
2.3. Galerii de evacuare în caz de pericol şi ieşiri de urgenţã
2.3.1. În tunelurile noi fãrã bandã pentru staţionarea de urgenţã se realizeazã culoare pietonale de urgenţã aflate ori nu la un nivel mai ridicat decât carosabilul, pentru a fi folosite de utilizatorii tunelului în cazul defectãrii unui autovehicul sau în cazul unui accident. Aceastã dispoziţie nu se aplicã în cazul în care caracteristicile constructive ale tunelului nu permit aceastã mãsurã sau o permit numai cu condiţia unor costuri disproporţionate, iar tunelul este unidirecţional şi este echipat cu un sistem de supraveghere permanentã şi de închidere a benzilor de circulaţie.
2.3.2. În tunelurile existente în care nu existã nicio bandã pentru staţionarea de urgenţã, niciun culoar pietonal de urgenţã, se iau mãsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru asigurarea siguranţei.
2.3.3. Ieşirile de urgenţã permit utilizatorilor sã pãrãseascã tunelurile fãrã vehiculele lor şi sã ajungã într-un loc sigur în eventualitatea unui accident sau a unui incendiu, asigurând, în acelaşi timp, accesul pietonal în tunel pentru serviciile de urgenţã.
Exemple de astfel de ieşiri de urgenţã sunt urmãtoarele:
- ieşiri directe din tunel spre exterior;
- conexiuni între galeriile tunelului;
- ieşiri spre o galerie de urgenţã;
- adãposturi cu o galerie de evacuare separatã de galeria tunelului.
2.3.4. Nu se construiesc adãposturi fãrã o ieşire care sã ducã la galerii de evacuare spre exterior.
2.3.5. Se prevãd ieşiri de urgenţã în cazul în care o analizã a riscurilor relevante, inclusiv cât de departe şi cât de rapid circulã fumul în condiţiile locale, aratã cã ventilarea şi alte cerinţe legate de siguranţã sunt insuficiente pentru a asigura siguranţa utilizatorilor de drumuri.
2.3.6. În orice caz, în tunelurile noi se prevãd ieşiri de urgenţã în cazul în care volumul traficului este mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie.
2.3.7. În tunelurile existente cu o lungime mai mare de 1.000 m, cu un volum al traficului de peste 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se evalueazã fezabilitatea şi eficienţa realizãrii unor noi ieşiri de urgenţã.
2.3.8. În cazul în care sunt prevãzute ieşiri de urgenţã, distanţa dintre douã ieşiri de urgenţã nu depãşeşte 500 m.
2.3.9. Se utilizeazã mijloace adecvate pentru a împiedica fumul şi cãldura sã ajungã la galeriile de evacuare din spatele ieşirii de urgenţã, astfel încât utilizatorii tunelului sã poatã ajunge în siguranţã în exterior, iar serviciile de urgenţã sã poatã avea acces în tunel.
2.4. Accesul pentru serviciile de urgenţã
2.4.1. În tunelurile cu douã galerii, în care galeriile sunt la acelaşi nivel sau aproape la acelaşi nivel, se prevãd, cel puţin la fiecare 1.500 m, conexiuni adecvate pentru a fi utilizate de serviciile de urgenţã.
2.4.2. Ori de câte ori este posibil din punct de vedere geografic, trebuie create condiţii pentru traversarea benzii mediane ori a liniei mediane a drumului, în afara fiecãrei guri a unui tunel cu douã sau mai multe galerii. Aceastã mãsurã va permite serviciilor de urgenţã accesul imediat în oricare dintre galerii.
2.5. Zone de staţionare
2.5.1. Pentru tunelurile bidirecţionale noi având o lungime de peste 1.500 m, în care volumul traficului este mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, sunt prevãzute zone de staţionare la distanţe care sã nu depãşeascã 1.000 m, în cazul în care nu existã benzi pentru staţionarea de urgenţã.
2.5.2. În tunelurile bidirecţionale existente cu lungimea de peste 1.500 m, cu un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe bandã, dar fãrã bandã, pentru staţionarea de urgenţã, se evalueazã fezabilitatea şi eficienţa realizãrii de zone de staţionare.
2.5.3. În cazul în care caracteristicile constructive ale tunelului nu permit realizarea de zone de staţionare sau permit realizarea acestora doar cu costuri disproporţionate, zonele de staţionare nu trebuie realizate în cazul în care lãţimea totalã a tunelului accesibilã vehiculelor, excluzând pãrţile mai ridicate faţã de carosabil şi benzile de circulaţie normale, este cel puţin egalã cu lãţimea unei singure benzi de circulaţie normale.
2.5.4. Zonele de staţionare includ o nişã de serviciu.
2.6. Drenaj
2.6.1. În cazul în care este permis transportul mãrfurilor periculoase, drenajul lichidelor inflamabile şi toxice se realizeazã prin canale de scurgere proiectate în mod adecvat sau prin alte mãsuri în profilurile transversale ale tunelurilor. De asemenea, sistemul de drenare este proiectat şi întreţinut în aşa fel încât sã împiedice rãspândirea în galerii şi între galerii a lichidelor inflamabile şi toxice.
2.6.2. În cazul în care în tunelurile existente aceastã cerinţã nu poate fi îndeplinitã sau poate fi îndeplinitã doar cu costuri disproporţionate, acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se decide dacã este cazul sã se permitã transportul mãrfurilor periculoase pe baza unei analize a riscurilor aferente.
2.7. Rezistenţa la foc a structurilor
Structura principalã a tuturor tunelurilor în care prãbuşirea localã a structurii ar putea avea consecinţe catastrofale, de exemplu tunelurile aflate sub apã sau tunelurile care pot determina prãbuşirea unor structuri învecinate importante, asigurã un nivel suficient de rezistenţã la incendiu.
2.8. Iluminatul
2.8.1. Iluminatul normal este realizat astfel încât sã asigure conducãtorilor auto o vizibilitate adecvatã ziua şi noaptea, atât la intrarea în tunel, cât şi în interiorul acestuia.
2.8.2. Iluminatul de siguranţã este realizat pentru a permite utilizatorilor tunelului o vizibilitate minimã în vederea evacuãrii tunelului cu vehiculele proprii în eventualitatea unei avarii a sistemului de alimentare cu energie electricã.
2.8.3. Se asigurã iluminatul de evacuare, cum ar fi balizajul pentru evacuare, la o înãlţime de maximum 1,5 m, care sã ghideze utilizatorii pentru evacuarea tunelului pe jos, în situaţii de urgenţã.
2.9. Ventilaţia
2.9.1. Proiectarea, construcţia şi operarea sistemului de ventilaţie trebuie sã ţinã seama de:
- controlul gazelor de eşapament emise de vehiculele rutiere, în condiţii normale de trafic şi în condiţii de trafic de vârf;
- controlul gazelor de eşapament emise de vehiculele rutiere, în situaţiile în care circulaţia este opritã din cauza unui incident sau unui accident;
- controlul cãldurii şi fumului în cazul unui incendiu.
2.9.2. În tunelurile cu o lungime mai mare de 1.000 m, cu un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se instaleazã un sistem mecanic de ventilaţie.
2.9.3. În tunelurile cu trafic bidirecţional şi/sau unidirecţional aglomerat, ventilaţia longitudinalã este permisã numai dacã o analizã a riscurilor, conform art. 13 din prezenta lege, aratã cã aceasta poate fi acceptatã şi/sau dacã se iau mãsuri specifice, cum ar fi gestionarea adecvatã a traficului, distanţe mai scurte pânã la ieşirile de urgenţã, dispozitive de evacuare a fumului instalate la anumite intervale.
2.9.4. Sistemele de ventilaţie transversale sau semitransversale se utilizeazã numai în tunelurile în care este necesar un sistem mecanic de ventilaţie, iar ventilaţia longitudinalã nu este permisã în conformitate cu dispoziţiile pct. 2.9.3. Aceste sisteme trebuie sã poatã evacua fumul în caz de incendiu.
2.9.5. În cazul tunelurilor cu trafic bidirecţional, cu un volum de trafic mai mare 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, mai lungi de 3.000 m, cu un centru de control şi cu un sistem de ventilaţie transversalã sau semitransversalã, se iau urmãtoarele mãsuri în ceea ce priveşte ventilaţia:
- se instaleazã dispozitive cu clapetã pentru aspirarea aerului şi a fumului, care pot funcţiona separat sau în grup;
- viteza longitudinalã a aerului este monitorizatã constant, iar procesul de direcţionare a sistemului de ventilaţie (dispozitive de ventilaţie, ventilatoare etc.) este ajustat în consecinţã.
2.10. Nişe de serviciu
2.10.1. Nişele de serviciu au scopul de a pune la dispoziţie diferite echipamente de siguranţã, în special telefoane pentru apeluri de urgenţã şi stingãtoare de incendiu, dar nu sunt destinate protejãrii utilizatorilor de efectele unui incendiu.
2.10.2. Nişele de serviciu pot consta dintr-o cutie fixatã pe peretele tunelului sau, de preferinţã, dintr-o nişã în perete. Acestea trebuie sã aibã cel puţin un telefon pentru apeluri de urgenţã şi douã stingãtoare de incendiu.
2.10.3. Nişele de serviciu se amenajeazã lângã gurile tunelurilor şi în interiorul acestora, la intervale care, în cazul tunelurilor noi, nu trebuie sã depãşeascã 150 m, iar în cazul tunelurilor existente nu trebuie sã depãşeascã 250 m.
2.11. Alimentarea cu apã
Toate tunelurile trebuie sã aibã alimentare cu apã. Hidranţii se amplaseazã lângã gurile tunelurilor şi în interiorul acestora, la intervale de maximum 250 m. Dacã tunelurile nu au alimentare cu apã, trebuie prevãzute şi asigurate alte surse care sã furnizeze cantitatea de apã necesarã în cazul unui incendiu.
2.12. Semnalizare rutierã
Se utilizeazã indicatoare specifice pentru toate echipamentele de siguranţã puse la dispoziţia utilizatorilor tunelurilor. Indicatoarele şi panourile care trebuie utilizate în tuneluri sunt prevãzute în secţiunea a 2-a "Semnalizarea tunelurilor" a prezentei anexe.
2.13. Centrul de control
2.13.1. Trebuie instalat un centru de control în toate tunelurile cu lungimea de peste 3.000 m şi având un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie.
2.13.2. Supravegherea mai multor tuneluri poate fi centralizatã la un singur centru de control.
2.14. Sisteme de monitorizare
2.14.1. În toate tunelurile prevãzute cu centru de control se instaleazã sisteme de monitorizare video şi un sistem capabil sã detecteze în mod automat incidentele de circulaţie (cum ar fi vehiculele care s-au oprit) şi/sau incendiile.
2.14.2. În toate tunelurile care nu sunt prevãzute cu centru de control se instaleazã sisteme automate de detectare a incendiilor, în cazul în care funcţionarea sistemelor de ventilaţie mecanice destinate controlului fumului diferã de funcţionarea automatã a ventilaţiei pentru controlul poluanţilor.
2.15. Echipamentele de închidere a tunelului
2.15.1. În toate tunelurile cu lungimea de peste 1.000 m, înainte de intrãri se instaleazã semafoare pentru dirijarea circulaţiei, astfel încât tunelul sã poatã fi închis în situaţii de urgenţã. Pentru a se asigura respectarea instrucţiunilor pot fi instalate şi mijloace suplimentare, cum ar fi barierele şi indicatoarele cu mesaj variabil.
2.15.2. În interiorul tunelurilor cu lungimea de peste 3.000 m, prevãzute cu centru de control şi care au un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se recomandã instalarea unor echipamente de oprire a vehiculelor în situaţii de urgenţã, la intervale de maximum 1.000 m. Aceste echipamente constau din semafoare pentru dirijarea circulaţiei şi, pe cât posibil, alte mijloace suplimentare, cum ar fi difuzoare, indicatoare cu mesaj variabil şi bariere.
2.16. Sisteme de comunicaţii
2.16.1. În toate tunelurile cu lungimea de peste 1.000 m şi care au un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie se instaleazã echipamente de retransmitere a semnalelor radio în vederea utilizãrii de cãtre serviciile de urgenţã.
2.16.2. În cazul în care existã un centru de control, trebuie sã fie posibilã întreruperea retransmiterii semnalelor radio pe canalele destinate utilizatorilor tunelurilor, dacã aceasta este asiguratã, pentru a se transmite mesaje de urgenţã.
2.16.3. Refugiile şi alte locuri, în care utilizatorii tunelului care este în curs de evacuare trebuie sã aştepte înainte de a ajunge afarã, sunt echipate cu difuzoare pentru transmiterea de informaţii utilizatorilor.
2.17. Alimentarea de rezervã cu energie electricã şi circuitele electrice
2.17.1. Toate tunelurile trebuie sã fie dotate cu o sursã de alimentare de rezervã care sã poatã asigura funcţionarea echipamentelor de siguranţã pânã la evacuarea tuturor utilizatorilor.
2.17.2. Circuitele electrice, de mãsurã şi de control, sunt proiectate în aşa fel încât o panã de curent localã, cum ar fi una cauzatã de un incendiu, sã nu afecteze celelalte circuite.
2.18. Rezistenţa la foc a echipamentelor
Nivelul rezistenţei la incendiu a tuturor echipamentelor din tunel ţine seama de posibilitãţile tehnologice şi are drept scop menţinerea funcţiilor de siguranţã necesare în caz de incendiu.
2.19. Tabel de prezentare a rezumatului informativ al cerinţelor minime
Tabelul urmãtor prezintã un rezumat al cerinţelor minime prevãzute la punctele anterioare. Cerinţele minime sunt cele stabilite în textul prezentei anexe.

* obligatoriu pentru toate tunelurile [] neobligatoriu
- obligatoriu cu excepţii (r) recomandat


 

                             ┌────────────────┬───────────────────────┬──────────────────────
                             │Trafic ≤ 2.000  │     Trafic > 2.000    │Condiţii suplimentare
 REZUMAT AL CERINŢELOR MINIME│vehicule/bandã  │      vehicule/bandã   │de aplicare ce urmeazã
                             ├───────┬────────┼───────┬───────┬───────┤sã fie obligatorii
                             �-   │>1.000 m�-   𗈕.000- │>3.000m│sau observaţii
                             𗈕.000 m│        𗈕.000 m𗈗.000 m│       │
 ───────┬───────────┬────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Mãsuri 𗈖 sau mai  │§ 2.1   │       │        │       │       │       │Obligatoriu dacã
 struc- │multe      │        │       │        │       │       │       │prognoza pe 15 ani
 turale │galerii    │        │       │        │       │       │       │aratã cãtraficul >
        │           │        │       │        │       │       │       󧓒.000 vehicule/
        │           │        │       │        │       │       │       │bandã de circulaţie.
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Pante ≤ 5% │§ 2.2   │   *   │    *   │    *  │   *   │  *    │Obligatoriu, cu excep-
        │           │        │       │        │       │       │       │ţia cazurilor în care
        │           │        │       │        │       │       │       │nu este posibil din
        │           │        │       │        │       │       │       │punct de vedere
        │           │        │       │        │       │       │       │geografic.
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Culoare    │§ 2.3.1 │   *   │    *   │    *  │   *   │  *    │Obligatoriu dacã nu
        │pietonale  │§ 2.3.2 │       │        │       │       │       │existã bandã pentru
        │de urgenţã │        │       │        │       │       │       │staţionare de urgenţã,
        │           │        │       │        │       │       │       │cu excepţia cazurilor
        │           │        │       │        │       │       │       │în care se respectã
        │           │        │       │        │       │       │       │§ 2.3.1.
        │           │        │       │        │       │       │       │În tunelurile în care
        │           │        │       │        │       │       │       │nu existã nici bandã
        │           │        │       │        │       │       │       │pentru staţionare de
        │           │        │       │        │       │       │       │urgenţã, nici culoar
        │           │        │       │        │       │       │       │pietonal de urgenţã,
        │           │        │       │        │       │       │       │se iau mãsuri supli-
        │           │        │       │        │       │       │       │mentare/mai severe.
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Ieşiri de  │§ 2.3.3-│   o   │    o   │   *   │   *   │  *    │Realizarea ieşirilor
        │urgenţã la │§ 2.3.9 │       │        │       │       │       │de urgenţã în tunelu-
        │fiecare    │        │       │        │       │       │       │rile existente se
        � m      │        │       │        │       │       │       │evalueazã de la caz
        │           │        │       │        │       │       │       │la caz.
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Galerii de │§ 2.4.1 │  o    │  o/●   │   o   │ o / ● │   ●   │Obligatorii în tunelu-
        │comunicare │        │       │        │       │       │       │rile cu douã galerii
        │pentru ser-│        │       │        │       │       │       │mai lungi de 1.500 m.
        │vicii de   │        │       │        │       │       │       │
        │urgenţã la │        │       │        │       │       │       │
        │cel puţin  │        │       │        │       │       │       │
        │fiecare    │        │       │        │       │       │       │
        𗈕.500 m    │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Puncte de  │§ 2.4.2 │    ●  │    ●   │    ●  │   ●   │  ●    │Obligatorie în exteri-
        │traversare │        │       │        │       │       │       │orul tunelurilor cu
        │a pãrţii   │        │       │        │       │       │       │douã sau mai multe
        │mediane a  │        │       │        │       │       │       │galerii, ori de câte
        │drumului în│        │       │        │       │       │       │ori este posibil din
        │faţa fiecã-│        │       │        │       │       │       │punct de vedere
        │rei guri   │        │       │        │       │       │       │geografic.
        │de tunel   │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Zone de    │§ 2.5   │    o  │    o   │   o   │  o/●  │  o/●  │Obligatorii în tunelu-
        │staţionare │        │       │        │       │       │       │rile bidirecţionale
        │la fiecare │        │       │        │       │       │       │noi > 1.500 m fãrã
        𗈕.000 m    │        │       │        │       │       │       │benzi pentru staţio-
        │           │        │       │        │       │       │       │nare de urgenţã. În
        │           │        │       │        │       │       │       │tunelurile bidirecţio-
        │           │        │       │        │       │       │       │nale existente >
        │           │        │       │        │       │       │       𗈕.500 m: în funcţie
        │           │        │       │        │       │       │       │de analizã.
        │           │        │       │        │       │       │       │Atât pentru tunelurile
        │           │        │       │        │       │       │       │noi, cât şi pentru
        │           │        │       │        │       │       │       │cele existente, în
        │           │        │       │        │       │       │       │funcţie de lãţimea
        │           │        │       │        │       │       │       │utilã suplimentarã a
        │           │        │       │        │       │       │       │tunelului.
        │           │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Drenaj     │§ 2.6   │    *  │    *   │   *   │   *   │   *   │Obligatoriu în cazu-
        │pentru     │        │       │        │       │       │       │rile în care se
        │lichidele  │        │       │        │       │       │       │permite transportul
        │inflamabile│        │       │        │       │       │       │mãrfurilor periculoase
        │şi toxice  │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Rezistenţa │§ 2.7   │   ●   │    ●   │  ●    │   ●   │  ●    │Obligatorie în cazul
        │la incendiu│        │       │        │       │       │       │în care o prãbuşire
        │a struc-   │        │       │        │       │       │       │localã ar putea avea
        │turilor    │        │       │        │       │       │       │consecinţe
        │           │        │       │        │       │       │       │catastrofale.
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Ilumi- │Iluminat   │§ 2.8.1 │   ●   │    ●   │  ●    │   ●   │  ●    │
 natul  │normal     │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Iluminat de│§ 2.8.2 │   ●   │    ●   │  ●    │   ●   │  ●    │
        │siguranţã  │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Iluminat de│§ 2.8.3 │   ●   │    ●   │  ●    │   ●   │   ●   │
        │evacuare   │        │       │        │       │       │       │
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Venti- │Ventilaţie │§ 2.9   │   o   │    o   │   o   │   ●   │   ●   │
 laţia  │mecanicã   │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Dispoziţii │§ 2.9.5 │   o   │    o   │   o   │   o   │   o   │Obligatorii în tunelu-
        │speciale   │        │       │        │       │       │       │rile bidirecţionale în
        │pentru     │        │       │        │       │       │       │care existã un centru
        │ventilaţie │        │       │        │       │       │       │de control.
        │(semi)trans│        │       │        │       │       │       │
        │versalã    │        │       │        │       │       │       │
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Nişele │La cel     │§ 2.10  │    *  │   *    │   *   │  *    │   *   │Echipate cu telefon
 de     │puţin      │        │       │        │       │       │       │şi 2 stingãtoare de
 servi- │fiecare    │        │       │        │       │       │       │incendiu. În tunelu-
 ciu    � m      │        │       │        │       │       │       │rile existente se
        │           │        │       │        │       │       │       │permite un interval
        │           │        │       │        │       │       │       │maxim de 250 m.
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Alimen-│La cel     │§ 2.11  │   ●   │    ●   │   ●   │   ●   │   ●   │Dacã nu este disponi-
 tare   │puţin      │        │       │        │       │       │       │bilã, este obligatoriu
 cu apã │fiecare    │        │       │        │       │       │       │sã se furnizeze
        � m      │        │       │        │       │       │       │suficientã apã în
        │           │        │       │        │       │       │       │alte moduri.
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Indica-│           │§ 2.12  │   ●   │    ●   │   ●   │   ●   │   ●   │Pentru toate amenajã-
 toare  │           │        │       │        │       │       │       │rile de siguranţã puse
 de cir-│           │        │       │        │       │       │       │la dispoziţia utili-
 culaţie│           │        │       │        │       │       │       │zatorilor tunelurilor
 rutierã│           │        │       │        │       │       │       │(vezi secţiunea a 2-a
        │           │        │       │        │       │       │       │a anexei nr. 1).
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Centrul│           │§ 2.13  │    o  │    o   │   o   │    o  │   ●   │Supravegherea mai
 de     │           │        │       │        │       │       │       │multor tuneluri poate
 control│           │        │       │        │       │       │       │fi centralizatã
        │           │        │       │        │       │       │       │într-un singur centru
        │           │        │       │        │       │       │       │de control.
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Sisteme│Video      │§ 2.14  │   o   │    o   │  o    │  o    │  ●    │Obligatoriu dacã
 de moni│           │        │       │        │       │       │       │existã un centru de
 torizare           │        │       │        │       │       │       │supraveghere.
        │           │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Detectarea │§ 2.14  │   ●   │    ●   │   ●   │   ●   │  ●    │Cel puţin unul din
        │automatã a │        │       │        │       │       │       │cele douã sisteme este
        │incidente- │        │       │        │       │       │       │obligatoriu în
        │lor şi/sau │        │       │        │       │       │       │tunelurile cu un
        │a incen-   │        │       │        │       │       │       │centru de control.
        │diilor     │        │       │        │       │       │       │
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Echipa-│Semafoare  │§ 2.15.1│   o   │    ●   │   o   │   ●   │   ●   │
 mente  │pentru     │        │       │        │       │       │       │
 pentru │dirijarea  │        │       │        │       │       │       │
 închi- │circulaţiei│        │       │        │       │       │       │
 derea  │înainte de │        │       │        │       │       │       │
 tune-  │intrãri    │        │       │        │       │       │       │
 lului  ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Semafoare  │        │       │        │       │       │       │
        │pentru     │        │       │        │       │       │       │
        │dirijarea  │        │       │        │       │       │       │
        │circulaţiei│        │       │        │       │       │       │
        │în interi- │        │       │        │       │       │       │
        │orul       │§ 2.15.2│    o  │    o   │    o  │   o   │  (R)  │Recomandat dacã existã
        │tunelului  │        │       │        │       │       │       │un centru de control
        │la cel     │        │       │        │       │       │       │şi lungimea depãşeşte
        │puţin      │        │       │        │       │       │       𗈗.000 m.
        │fiecare    │        │       │        │       │       │       │
        𗈕.000 m    │        │       │        │       │       │       │
 ───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Sisteme│Retransmi- │        │       │        │       │       │       │
 de comu│terea      │§ 2.16.1│    o  │     o  │   o   │   ●   │   ●   │
 nicaţii│semnalelor │        │       │        │       │       │       │
        │ radio     │        │       │        │       │       │       │
        │pentru ser-│        │       │        │       │       │       │
        │viciile de │        │       │        │       │       │       │
        │urgenţã    │        │       │        │       │       │       │
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Mesaje     │§ 2.16.2│    ●  │    ●   │   ●   │    ●  │   ●   │Obligatorii în cazul
        │radio de   │        │       │        │       │       │       │în care semnalele
        │urgenţã    │        │       │        │       │       │       │radio sunt retransmise
        │pentru uti │        │       │        │       │       │       │pentru utilizatorii
        │lizatorii  │        │       │        │       │       │       │tunelului şi dacã
        │tunelurilor│        │       │        │       │       │       │existã un centru de
        │           │        │       │        │       │       │       │control.
        ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
        │Difuzoare  │§ 2.16.3│    ●  │     ●  │   ●   │   ●   │   ●   │Obligatorii în cazul
        │în refugii │        │       │        │       │       │       │în care utilizatorii,
        │şi la      │        │       │        │       │       │       │în timp ce sunt
        │ieşiri     │        │       │        │       │       │       │evacuaţi, trebuie sã
        │           │        │       │        │       │       │       │aştepte înainte de a
        │           │        │       │        │       │       │       │ajunge afarã.
 ───────┴───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Alimentarea cu     │§ 2.17  │   ●   │    ●   │   ●   │   ●   │   ●   │Pentru asigurarea
 energie electricã  │        │       │        │       │       │       │funcţionãrii echipa-
 în situaţii de     │        │       │        │       │       │       │mentelor de siguranţã
  urgenţã           │        │       │        │       │       │       │indispensabile, cel
                    │        │       │        │       │       │       │puţin în timpul evacu-
                    │        │       │        │       │       │       │ãrii utilizatorilor
                    │        │       │        │       │       │       │tunelului.
 ───────────────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────
 Rezistenţa la      │§ 2.18  │   ●   │    ●   │   ●   │   ●   │   ●   │Are drept scop
 incendiu a         │        │       │        │       │       │       │pãstrarea funcţiilor
 echipamentelor     │        │       │        │       │       │       │de siguranţã necesare.
 ───────────────────┴────────┴───────┴────────┴───────┴───────┴───────┴──────────────────────

3. Mãsuri referitoare la exploatare
3.1. Mijloace de exploatare
Exploatarea tunelului se organizeazã şi dispune de mijloacele necesare pentru a asigura continuitatea şi siguranţa circulaţiei prin tunel. Personalul implicat în exploatare, precum şi serviciile de urgenţã urmeazã cursuri de formare iniţialã şi continuu adecvate.
3.2. Planificarea mãsurilor pentru situaţii de urgenţã
Pentru toate tunelurile sunt disponibile planuri de acţiune pentru situaţii de urgenţã. În tunelurile care încep într-un stat membru şi se terminã într-un alt stat membru, se elaboreazã un singur plan de acţiune pentru situaţii de urgenţã care implicã cele douã ţãri.
3.3. Lucrãrile din tuneluri
Închiderea completã sau parţialã a benzilor de circulaţie datoritã lucrãrilor de construcţii sau de întreţinere planificate începe întotdeauna în afara tunelului. În acest scop, pot fi folosite diferite indicatoare cu mesaje variabile, semafoare pentru dirijarea circulaţiei şi bariere mecanice.
3.4. Gestionarea accidentelor şi incidentelor
În eventualitatea producerii unui accident sau incident grav, toate galeriile de tunel corespunzãtoare se închid imediat pentru circulaţie.
Aceasta se face prin activarea simultanã în afara gurilor tunelului nu numai a echipamentelor menţionate anterior, dar şi a diferitelor indicatoare cu mesaje variabile, semafoarelor pentru dirijarea circulaţiei şi a barierelor mecanice în interiorul tunelului, dacã sunt disponibile, astfel încât întreaga circulaţie sã fie opritã cât mai curând posibil atât în exteriorul, cât şi în interiorul tunelului. Tunelurile cu lungimea mai micã de 1.000 m pot fi închise prin alte mijloace. Traficul este gestionat în aşa fel încât vehiculele neafectate sã poatã pãrãsi rapid tunelul.
Timpul de acces pentru serviciile de urgenţã în eventualitatea unui incident într-un tunel este cât mai scurt posibil şi se mãsoarã în timpul exerciţiilor periodice. De asemenea, el poate fi mãsurat în timpul incidentelor. În marile tuneluri bidirecţionale cu volum de trafic ridicat, o analizã a riscurilor efectuatã în conformitate cu art. 13 din prezenta lege stabileşte dacã serviciile de urgenţã trebuie amplasate la cele douã extremitãţi ale tunelului.
3.5. Activitatea centrului de control
Pentru toate tunelurile care necesitã un centru de control, inclusiv cele care încep într-un stat membru şi se terminã în alt stat membru, un singur centru de control deţine controlul deplin permanent.
3.6. Închiderea tunelului
În eventualitatea închiderii tunelului pe termen lung sau scurt, utilizatorii sunt informaţi, cu ajutorul unor sisteme de informare uşor accesibile, în legãturã cu cele mai bune itinerare alternative.
Aceste itinerare alternative sunt parte integrantã a planurilor sistematice pentru situaţii neprevãzute. Ele ar trebui sã aibã drept obiectiv menţinerea în cea mai mare mãsurã posibil a fluxului de trafic şi reducerea efectelor secundare asupra siguranţei zonelor înconjurãtoare.
Statele membre ar trebui sã depunã toate eforturile rezonabile pentru a evita situaţiile în care un tunel situat pe teritoriul a douã state membre sã nu poatã fi utilizat datoritã condiţiilor meteorologice nefavorabile.
3.7. Transportul mãrfurilor periculoase
Se aplicã urmãtoarele mãsuri privind accesul în tuneluri al vehiculelor care transportã mãrfuri periculoase, conform definiţiei din legislaţia europeanã relevantã privind transportul rutier al mãrfurilor periculoase:
- se realizeazã o analizã a riscurilor în conformitate cu art. 13 din prezenta lege înainte de definirea sau modificarea normelor şi cerinţelor privind transportul mãrfurilor periculoase printr-un tunel;
- se amplaseazã indicatoare adecvate pentru aplicarea normelor înainte de ultima ieşire posibilã înainte de tunel şi la intrãrile în tunel, precum şi înaintea acestora pentru a permite conducãtorilor auto sã aleagã rute alternative;
- se iau în considerare mãsuri operative specifice destinate reducerii riscurilor legate de unele sau toate vehiculele care transportã mãrfuri periculoase prin tuneluri, cum ar fi declararea înainte de intrare sau trecerea în convoi sub escorta vehiculelor de însoţire, de la caz la caz, ca urmare a analizei riscurilor menţionate anterior.
3.8. Depãşirea în tuneluri
Se realizeazã o analizã a riscurilor pentru a se decide dacã vehiculelor grele pentru transportul de marfã ar trebui sã li se permitã sã depãşeascã în tunelurile care au mai multe benzi de circulaţie pe sens.
3.9. Distanţele dintre vehicule şi viteza
Viteza adecvatã a vehiculelor şi distanţa de siguranţã dintre acestea sunt deosebit de importante în tuneluri şi, în consecinţã, trebuie tratate cu maximã atenţie. Aceasta include informarea utilizatorilor tunelurilor în legãturã cu vitezele şi distanţele adecvate. Se iniţiazã mãsuri de aplicare, dupã caz.
Utilizatorii drumurilor care conduc autoturisme ar trebui, în condiţii normale, sã pãstreze o distanţã minimã faţã de vehiculul din faţa lor, echivalentã cu distanţa parcursã de un vehicul în douã secunde. În cazul vehiculelor grele pentru transportul de mãrfuri distanţa ar trebui mãritã.
În cazul în care circulaţia dintr-un tunel se opreşte, utilizatorii drumurilor ar trebui sã pãstreze o distanţã minimã de 5 m faţã de vehiculul din faţã, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din cauza unei opriri de urgenţã.
4. Campanii de informare
Campaniile de informare privind siguranţa în tuneluri se organizeazã cu regularitate şi se realizeazã împreunã cu pãrţile interesate, pe baza activitãţii armonizate a organizaţiilor internaţionale. Aceste campanii de informare cuprind comportamentul corect al utilizatorilor de drumuri atunci când se apropie de tuneluri şi când conduc prin acestea, în special în legãturã cu defectarea vehiculelor, congestionãri ale traficului, accidente şi incendii.
Informaţiile referitoare la echipamentele de siguranţã disponibile şi la comportamentul adecvat al utilizatorilor de drumuri din tuneluri sunt asigurate în locuri convenabile pentru utilizatorii tunelurilor (de exemplu: în zonele de odihnã dinaintea tunelurilor, la intrãrile în tuneluri când circulaţia este întreruptã sau pe internet).

SECŢIUNEA a 2-a
Semnalizarea tunelurilor

1. Cerinţe generale
Urmãtoarele indicatoare şi simboluri rutiere trebuie utilizate în tuneluri. În absenţa unor dispoziţii contrare, indicatoarele rutiere menţionate în aceastã secţiune sunt descrise în Convenţia asupra semnalizãrii rutiere, încheiatã la Viena la 8 noiembrie 1968, ratificatã prin <>Decretul Cosiliului de Stat nr. 318/1980 , denumitã în continuare Convenţia de la Viena.
Pentru a facilita înţelegerea indicatoarelor la scarã internaţionalã, sistemul de indicatoare şi semnale prevãzut în prezenta anexã se bazeazã pe utilizarea formelor şi culorilor caracteristice ale fiecãrei clase de indicatoare şi, ori de câte ori este posibil, pe utilizarea mai degrabã a simbolurilor grafice decât a cuvintelor. În cazul în care statele membre considerã necesarã modificarea indicatoarelor şi simbolurilor prevãzute, modificãrile fãcute nu schimbã caracteristicile esenţiale ale acestora. În cazul în care statele membre nu aplicã Convenţia de la Viena, indicatoarele şi simbolurile prevãzute pot fi modificate, cu condiţia ca modificarea fãcutã sã nu schimbe înţelesul esenţial al acestora.
1.1. Indicatoarele rutiere se utilizeazã pentru a desemna urmãtoarele amenajãri de siguranţã din tuneluri:
- zonele de staţionare;
- ieşirile de urgenţã: se poate utiliza acelaşi indicator pentru toate tipurile de ieşiri de urgenţã;
- galeriile de evacuare: cele douã ieşiri de urgenţã cele mai apropiate se indicã pe pereţii laterali ai tunelului la distanţe de maximum 25 m, la o înãlţime de 1,0-1,5 m deasupra nivelului galeriei de evacuare, indicându-se distanţele pânã la ieşire;
- nişele de serviciu: indicatoare care sã arate prezenţa telefoanelor pentru apeluri de urgenţã şi a stingãtoarelor de incendiu.
1.2. Radio
În tunelurile în care utilizatorii pot primi informaţii prin aparatul lor de radio, indicatoare adecvate plasate înaintea intrãrii informeazã utilizatorii cu privire la modul în care pot primi aceste informaţii.
1.3. Indicatoarele şi marcajele sunt proiectate şi amplasate astfel încât sã fie vizibile în mod clar.
2. Descrierea indicatoarelor şi a panourilor
Statele membre utilizeazã indicatoare adecvate, dacã este cazul, în zonele de presemnalizare a tunelului, în interiorul tunelului şi dupã capãtul tunelului. La definirea indicatoarelor pentru un tunel trebuie luate în considerare condiţiile locale de trafic şi de construcţie, precum şi alte condiţii locale. Se utilizeazã indicatoarele în conformitate cu Convenţia de la Viena, cu excepţia statelor membre care nu aplicã Convenţia de la Viena.
2.1. Indicatorul "tunel"
Indicatorul urmãtor se plaseazã la intrarea fiecãrui tunel:

NOTA(CTCE)
---------
Indicatorul "tunel", se gãseşte in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 octombrie 2007, pagina 10.(a se vedea imaginea asociatã)

Indicatorul E11A pentru tunelurile rutiere, stabilit prin Convenţia de la Viena:
- lungimea se indicã fie în partea de jos a panoului, fie pe un panou suplimentar H2;
- pentru tunelurile cu lungimea mai mare de 3.000 m, lungimea rãmasã a tunelului se indicã la fiecare 1.000 m;
- se poate indica şi numele tunelului.
2.2. Semnalizarea orizontalã
La marginea drumului ar trebui utilizatã delimitarea orizontalã.
În cazul tunelurilor bidirecţionale, de-a lungul liniei mediane, simple sau duble, care separã cele douã sensuri de circulaţie, ar trebui utilizate mijloace clar vizibile.
2.3. Indicatoare şi panouri pentru semnalizarea amenajãrilor
Nişele de serviciu
Nişele de serviciu sunt semnalizate cu ajutorul indicatoarelor de informare, care sunt indicatoare F, în conformitate cu Convenţia de la Viena, şi indicã echipamentele disponibile pentru utilizatorii drumurilor, cum ar fi:

NOTA(CTCE)
---------
Indicatoare şi panouri pentru semnalizarea amenajãrilor - "telefon pentru apeluri", "stingãtor de urgenţã de incendiu", se gãsesc in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 octombrie 2007, pagina 10.(a se vedea imaginea asociatã)

În nişele de serviciu care sunt separate de tunel printr-o uşã, un text lizibil, scris în limbile adecvate, indicã faptul cã nişa de serviciu nu asigurã protecţia în caz de incendiu.
Un exemplu este dat mai jos:

"ACEASTÃ ZONA NU ASIGURÃ PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Urmaţi indicatoarele spre ieşirile de urgenţã"
Zonele de staţionare
Indicatoarele care indicã zonele de staţionare ar trebui sã fie indicatoare E, în conformitate cu Convenţia de la Viena. Telefoanele şi stingãtoarele de incendiu se indicã printr-un panou suplimentar sau sunt încorporate chiar în indicator.

NOTA(CTCE)
---------
Indicatoarele care indicã zonele de staţionare, se gãsesc in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 octombrie 2007, pagina 10.(a se vedea imaginea asociatã)

Ieşirile de urgenţã
Indicatoarele "Ieşiri de urgenţã" ar trebui sã fie indicatoare G, în conformitate cu Convenţia de la Viena. Se dau mai jos câteva exemple:

NOTA(CTCE)
---------
Indicatoarele "Ieşiri de urgenţã", se gãsesc in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 octombrie 2007, pagina 10.(a se vedea imaginea asociatã)

De asemenea, este necesar sã se semnaleze pe pereţii laterali ai tunelului cele douã ieşiri care sunt cele mai apropiate. Se dau mai jos câteva exemple.

Indicatoare privind benzile de circulaţie
Aceste indicatoare pot fi circulare sau dreptunghiulare

NOTA(CTCE)
---------
Indicatoare privind benzile de circulaţie, se gãsesc in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 octombrie 2007, pagina 10.(a se vedea imaginea asociatã)

Indicatoare cu mesaj variabil
Orice indicator cu mesaj variabil trebuie sã-i informeze în mod clar pe utilizatorii tunelurilor despre congestionãrile de trafic, defectarea autovehiculelor, accidentele, incendiile sau orice alte pericole.

ANEXA 2

Aprobarea proiectului, documentaţia privind siguranţa,
darea în exploatare a unui tunel, modificãri şi exerciţii periodice

1. Aprobarea proiectului
1.1. Dispoziţiile prezentei legi se aplicã începând de la etapa proiectului preliminar.
1.2. Înainte de începerea oricãror lucrãri de construcţie, administratorul tunelului elaboreazã documentaţia referitoare la siguranţã descrisã la pct. 2.2 şi 2.3 pentru un tunel în stadiul de proiect şi îl consultã pe responsabilul cu siguranţa. Administratorul tunelului prezintã autoritãţii administrative naţionale documentaţia referitoare la siguranţã şi anexeazã avizul responsabilului cu siguranţa şi/sau cel al entitãţii de inspecţie, dacã este cazul.
1.3. Proiectul este aprobat, dupã caz, de autoritatea responsabilã, care informeazã administratorul tunelului şi autoritatea administrativã naţionalã în legãturã cu decizia sa.
2. Documentaţia privind siguranţa
2.1. Administratorul tunelului elaboreazã documentaţia privind siguranţa pentru fiecare tunel şi o actualizeazã permanent. Administratorul tunelului prezintã responsabilului cu siguranţa o copie a documentaţiei privind siguranţa.
2.2. Documentaţia privind siguranţa descrie mãsurile de prevenire şi de siguranţã necesare pentru a asigura siguranţa utilizatorilor, luându-se în considerare persoanele cu mobilitate redusã şi persoanele cu handicap, natura rutei, configuraţia structurii, împrejurimile, natura traficului şi sfera de acţiune a serviciilor de urgenţã definite la art. 2 lit. b) din prezenta lege.
2.3. Documentaţia privind siguranţa unui tunel în stadiul de proiectare trebuie sã includã în special urmãtoarele:
- o descriere a construcţiei planificate şi accesul la aceasta, împreunã cu planurile necesare pentru înţelegerea proiectului şi mãsurile de exploatare prevãzute;
- un studiu de prognozã a traficului, specificându-se şi justificându-se condiţiile prevãzute pentru transportul mãrfurilor periculoase, împreunã cu analiza riscurilor cerutã la pct. 3.7 din secţiunea 1 a anexei nr. 1;
- un studiu specific privind riscurile, care descrie posibilele accidente care ar afecta în mod clar siguranţa utilizatorilor de drumuri în tuneluri, care s-ar putea produce în cursul exploatãrii, precum şi natura şi dimensiunile posibilelor lor consecinţe; acest studiu trebuie sã specifice şi sã fundamenteze mãsuri pentru reducerea probabilitãţii producerii accidentelor şi a consecinţelor acestora;
- un aviz privind siguranţa din partea unui expert sau a unei organizaţii specializate în acest domeniu, care ar putea fi autoritatea de inspecţie.
2.4. Documentaţia privind siguranţa unui tunel care se aflã în stadiul de dare în exploatare include, pe lângã documentaţia cerutã în stadiul de proiectare:
- o descriere a organizãrii, a resurselor umane şi materiale, precum şi a instrucţiunilor specificate de administratorul tunelului pentru asigurarea exploatãrii şi întreţinerii tunelului;
- un plan de acţiune pentru situaţii de urgenţã elaborat împreunã cu serviciile de urgenţã, care ia în considerare şi persoanele cu mobilitate redusã, precum şi persoanele cu handicap;
- o descriere a sistemului de integrare permanentã a experienţei, prin care se pot înregistra şi analiza incidentele şi accidentele semnificative.
2.5. Documentaţia referitoare la siguranţa unui tunel în exploatare include, pe lângã documentaţia cerutã în stadiul de dare în exploatare:
- un raport şi o analizã privind incidentele şi accidentele semnificative care s-au produs de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
- o listã cu exerciţiile de siguranţã efectuate şi o analizã a concluziilor care pot fi trase în urma desfãşurãrii lor.
3. Darea în exploatare
3.1. Deschiderea iniţialã a unui tunel pentru circulaţia publicã (darea în exploatare) se supune autorizãrii de cãtre autoritatea administrativã naţionalã în conformitate cu procedura de mai jos.
3.2. Aceastã procedurã se aplicã şi deschiderii unui tunel pentru circulaţia publicã dupã orice modificare majorã în construcţia ori exploatarea tunelului sau orice lucrãri de modificãri substanţiale efectuate în tunel, care ar putea schimba în mod semnificativ oricare dintre componentele constitutive ale documentaţiei privind siguranţa.
3.3. Administratorul tunelului transmite documentaţia privind siguranţa, menţionatã la pct. 2.4, responsabilului cu siguranţa, care îşi dã avizul cu privire la deschiderea tunelului pentru circulaţia publicã.
3.4. Administratorul tunelului transmite aceastã documentaţie referitoare la siguranţã cãtre autoritatea administrativã naţionalã şi anexeazã avizul responsabilului cu siguranţa. Autoritatea administrativã naţionalã decide dacã autorizeazã sau nu deschiderea tunelului pentru circulaţia publicã sau dacã face aceasta în condiţii restrictive şi notificã acest fapt administratorului tunelului. O copie a deciziei este transmisã serviciilor de urgenţã.
4. Modificãri
4.1. Pentru orice modificare substanţialã a structurii, echipamentelor sau exploatãrii care ar putea schimba în mod semnificativ oricare dintre componentele constitutive ale documentaţiei privind siguranţa, administratorul tunelului solicitã o nouã autorizare de deschidere, conform procedurii prevãzute la pct. 3.
4.2. Administratorul tunelului îl informeazã pe responsabilul cu siguranţa în legãturã cu orice modificare de construcţie şi de exploatare. De asemenea, înainte de orice lucrare de modificare efectuatã în tunel, administratorul tunelului transmite responsabilului cu siguranţa documentaţia care detaliazã propunerile.
4.3. Responsabilul cu siguranţa examineazã consecinţele modificãrii şi, în fiecare caz, îşi formuleazã avizul faţã de administratorul tunelului, care transmite o copie autoritãţii administrative naţionale şi serviciilor de urgenţã.
5. Exerciţii periodice
Administratorul tunelului şi serviciile de urgenţã organizeazã, împreunã cu responsabilul cu siguranţa, exerciţii periodice comune pentru personalul tunelului şi personalul serviciilor de urgenţã.
Exerciţiile:
- ar trebui sã fie cât mai realiste posibil şi ar trebui sã corespundã scenariilor de incidenţe definite;
- ar trebui sã furnizeze rezultate de evaluare clare;
- ar trebui sã previnã orice avarie care ar putea fi produsã tunelului;
- pot fi realizate, parţial, ca exerciţii teoretice sau prin simulare pe calculator pentru obţinerea unor rezultate complementare.
a) Din 4 în 4 ani se efectueazã în fiecare tunel exerciţii complete, la scarã largã, în condiţii cât mai realiste posibil. Se va cere închiderea tunelului numai în cazul în care se pot lua mãsuri adecvate de deviere a traficului. În fiecare an dintre primul şi ultimul an al acestei perioade de 4 ani pot fi efectuate exerciţii parţiale şi/sau simulãri. În zonele în care se aflã mai multe tuneluri la micã distanţã unul faţã de celãlalt, trebuie realizat un exerciţiu pe scarã largã în cel puţin unul dintre aceste tuneluri.
b) Responsabilul cu siguranţa şi serviciile de urgenţã evalueazã în comun aceste exerciţii, elaboreazã un raport şi fac propuneri adecvate.
-----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 277 din 10 octombrie 2007

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"