Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Adopţia este operaţiunea juridicã prin care se creeazã legãtura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legãturi de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
ART. 2
Urmãtoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creşterii şi educãrii copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuitãţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnicã, culturalã şi lingvisticã;
d) principiul informãrii copilului şi luãrii în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul sãu de maturitate;
e) principiul celeritãţii în îndeplinirea oricãror acte referitoare la procedura adopţiei.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) adoptat - persoana care a fost sau urmeazã sã fie adoptatã în condiţiile prezentei legi;
b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte sã adopte, în condiţiile prezentei legi;
c) adopţie internã - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România;
d) adopţie internaţionalã - adopţia care, în condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internã;
e) atestat - documentul întocmit în condiţiile prezentei legi, care face dovada capacitãţii de a adopta rezultate din îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare dezvoltãrii depline şi armonioase a personalitãţii copilului;
f) Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993 şi ratificatã de România prin <>Legea nr. 84/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplinã de exerciţiu, în condiţiile legii;
h) direcţia - direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului, instituţie publicã, cu personalitate juridicã, înfiinţatã în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i) familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc sã adopte, în condiţiile prezentei legi;
j) familie - pãrinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
k) familie extinsã - pãrinţii, copilul şi rudele fireşti ale acestuia, pânã la gradul IV inclusiv;
l) familie substitutivã - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigurã creşterea şi îngrijirea copilului;
m) Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activitãţilor referitoare la adopţie;
n) pãrinte firesc - persoana faţã de care copilul are stabilitã filiaţia fireascã, în condiţiile legii;
o) planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizeazã planificarea serviciilor, prestaţiilor şi mãsurilor de protecţie specialã a copilului, pe baza evaluãrii psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrãrii copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care se deplaseazã adoptatul în urma încuviinţãrii adopţiei.
ART. 4
Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul este obligatã sã ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului sãu de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.
CAP. II
Condiţiile de fond ale adopţiei
ART. 5
(1) Adopţia se încheie numai dacã aceasta este în interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate fi adoptat pânã la împlinirea vârstei majoratului civil.
(3) Persoana majorã poate fi adoptatã numai dacã adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minoritãţii sale.
ART. 6
(1) În cadrul procedurii de adopţie se iau mãsurile necesare pentru ca fraţii sã fie încredinţaţi împreunã.
(2) Încredinţarea separatã a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de cãtre persoane sau familii diferite se pot face numai dacã acest lucru este în interesul lor superior.
ART. 7
(1) Copilul, respectiv majorul avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan, nici succesiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poate fi încuviinţatã, dupã caz, adopţia simultanã sau adopţii succesive, atunci când adoptatorii sunt soţi şi soţie.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), poate fi încuviinţatã o nouã adopţie atunci când:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioarã se considerã desfãcutã pe data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b) adopţia anterioarã a încetat din orice alt motiv.
ART. 8
(1) Adopţia între fraţi este interzisã.
(2) Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de cãtre acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi sunt interzise.
(3) Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.
ART. 9
(1) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplinã de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstã decât cel pe care doresc sã îl adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanţa judecãtoreascã poate încuviinţa adopţia chiar dacã diferenţa de vârstã dintre adoptat şi adoptatori este mai micã de 18 ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani.
ART. 10
(1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sã îndeplineascã garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltãrii depline şi armonioase a personalitãţii copilului.
(2) Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevãzute la alin. (1) se atestã de cãtre autoritãţile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.
ART. 11
(1) Persoanele care trebuie sã consimtã la adopţie sunt urmãtoarele:
a) pãrinţii fireşti sau, dupã caz, tutorele copilului ai cãrui pãrinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispãruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii;
b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupã caz, familia adoptatoare.
(2) Nu este valabil consimţãmântul dat în considerarea promisiunii sau efectuãrii unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioarã sau ulterioarã.
ART. 12
(1) Consimţãmântul la adopţie trebuie sã fie dat de cãtre pãrinţii fireşti ai copilului. În cazul adopţiei copilului şi de cãtre soţul adoptatorului, consimţãmântul trebuie exprimat de cãtre soţul care este deja pãrinte adoptator al copilului.
(2) Pãrintele sau pãrinţii decãzuţi din drepturile pãrinteşti sau cãrora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pãrinteşti pãstreazã dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţãmântul reprezentantului legal este obligatoriu.
(3) Dacã unul dintre pãrinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispãrut, pus sub interdicţie, precum şi dacã se aflã, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţãmântul celuilalt pãrinte este îndestulãtor.
(4) Consimţãmântul pãrinţilor fireşti ai copilului nu este necesar dacã ambii se gãsesc în oricare dintre situaţiile prevãzute la alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevãzute la art. 5 alin. (3).
ART. 13
În mod excepţional, instanţa judecãtoreascã poate trece peste refuzul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacã se dovedeşte, prin orice mijloc de probã, cã aceştia refuzã în mod abuziv sã-şi dea consimţãmântul la adopţie şi instanţa apreciazã cã adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia datã în condiţiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresã a hotãrârii în aceastã privinţã.
ART. 14
Pãrinţii fireşti ai copilului sau, dupã caz, tutorele acestuia trebuie sã consimtã la adopţie în mod liber, necondiţionat, şi numai dupã ce au fost informaţi în mod corespunzãtor asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetãrii legãturilor de rudenie ale copilului. Direcţia în a cãrei razã teritorialã locuiesc pãrinţii fireşti sau, dupã caz, tutorele este obligatã sã asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimãrii de cãtre aceştia a consimţãmântului la adopţie şi sã întocmeascã un raport în acest sens.
ART. 15
(1) Consimţãmântul pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, al tutorelui se dã în faţa instanţei judecãtoreşti o datã cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
(2) În cazul adopţiei copilului de cãtre soţul pãrintelui sãu, consimţãmântul pãrintelui firesc se dã în formã autenticã prin act notarial.
(3) O datã cu solicitarea consimţãmântului prevãzut la alin. (1), instanţa solicitã direcţiei raportul care confirmã îndeplinirea obligaţiei prevãzute la art. 14.
ART. 16
(1) Consimţãmântul la adopţie al pãrinţilor fireşti ai copilului sau, dupã caz, al tutorelui poate fi dat numai dupã trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisã în certificatul de naştere.
(2) Pãrintele firesc sau, dupã caz, tutorele poate revoca consimţãmântul în termen de 30 de zile de la data exprimãrii lui în condiţiile legii.
ART. 17
(1) Consimţãmântul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dã în faţa instanţei judecãtoreşti, în faza încuviinţãrii adopţiei.
(2) Adopţia nu va putea fi încuviinţatã fãrã consimţãmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3) Anterior exprimãrii consimţãmântului, direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfãtui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţãmântului sãu la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens.
ART. 18
(1) Consimţãmântul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dã în faţa instanţei judecãtoreşti o datã cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(2) Dacã persoana care doreşte sã adopte este cãsãtoritã, este necesar şi consimţãmântul soţului sãu, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor.
CAP. III
Procedura adopţiei interne
SECŢIUNEA 1
Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
ART. 19
(1) Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitãrii lor, de cãtre direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie sã aibã în vedere:
a) personalitatea, starea sãnãtãţii şi situaţia economicã a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familialã, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte sã adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicitã sã adopte un copil, celãlalt soţ nu se asociazã la cerere;
d) impedimente de orice naturã relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza rezultatelor evaluãrii prevãzute la alin. (1), direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, dacã acesta sau aceştia sunt sau nu apţi sã adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluãrii, direcţia va elibera atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte.
(3) Atestatul eliberat de direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadã de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungitã anual, cu condiţia respectãrii aceloraşi condiţii prevãzute la alin. (1) şi în urma unei solicitãri de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluãrii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sã solicite direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluãrii poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la instanţa competentã în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.
ART. 20
Obţinerea atestatului nu este necesarã în urmãtoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevãzutã la art. 5 alin. (3);
b) pentru adopţia copilului de cãtre soţul pãrintelui firesc sau adoptiv.
ART. 21
Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare este obligatã sã asigure acestora serviciile de pregãtire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţã de cauzã şi în mod corespunzãtor rolul de pãrinte.
SECŢIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii adopţiei interne
ART. 22
(1) Pe baza planului individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de <>Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, dupã caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsã sau substitutivã.
(2) Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internã dacã demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lãrgitã au eşuat.
(3) Direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevãzute la alin. (2), instanţa judecãtoreascã de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
ART. 23
(1) Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacã:
a) planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne;
b) pãrinţii copilului sau, dupã caz, tutorele îşi exprimã consimţãmântul la adopţie, în condiţiile prezentei legi; dispoziţiile art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Direcţia face dovada efectuãrii corespunzãtoare a demersurilor prevãzute la art. 22 alin. (1) şi (2). În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul, numai dacã instanţa constatã îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (1) lit. b) şi apreciazã cã deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al copilului.
(3) Hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã prin care instanţa admite cererea direcţiei produce urmãtoarele efecte:
a) drepturile şi obligaţiile pãrinteşti ale pãrinţilor fireşti sau, dupã caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendã;
b) drepturile şi obligaţiile pãrinteşti sunt exercitate de cãtre consiliul judeţean sau, dupã caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cãrui razã teritorialã domiciliazã copilul.
(4) Prin excepţie, efectele hotãrârii judecãtoreşti prevãzute la alin. (3) înceteazã de drept dacã, în termen de un an de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii, direcţia nu a identificat o persoanã sau familie corespunzãtoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevãzute de prezenta lege în vederea realizãrii unei adopţii interne.
(5) În situaţia prevãzutã la alin. (4), direcţia este obligatã sã revizuiascã planul individualizat de protecţie a copilului şi sã solicite instanţei judecãtoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, urmãtoarele:
a) menţinerea, modificarea sau încetarea mãsurii de protecţie a copilului;
b) încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei.
ART. 24
Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiilor prevãzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b).
SECŢIUNEA a 3-a
Încredinţarea în vederea adopţiei
ART. 25
(1) Adopţia nu poate fi încuviinţatã de cãtre instanţa judecãtoreascã decât dupã ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadã de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte sã-l adopte, astfel încât instanţa sã poatã aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacã adopţia ar fi încuviinţatã.
(2) Capacitatea de adaptare, fizicã şi psihicã, a copilului, la noul mediu familial va fi analizatã în raport cu condiţiile de naturã socioprofesionalã, economicã, culturalã, de limbã, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trãieşte copilul în perioada încredinţãrii şi care ar putea avea relevanţã în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţãrii adopţiei.
ART. 26
(1) În termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersurile necesare identificãrii celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1), direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului analizeazã cu prioritate posibilitatea încredinţãrii copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsã, cu excepţia cazului prevãzut la art. 8 alin. (1), asistentului maternal profesionist la care se aflã copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se aflã în plasament.
(3) Dacã nu existã solicitãri din partea persoanelor sau familiilor prevãzute la alin. (2), direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului efectueazã demersuri în vederea identificãrii pe raza sa administrativ-teritorialã a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului.
(4) Dacã, dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1), direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului nu a identificat o persoanã sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevãzute la alin. (2) şi (3), solicitã Oficiului ca în termen de 5 zile sã-i transmitã lista centralizatã la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii.
(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face în termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de cãtre direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, ţinând cont de interesul superior al acestuia, informaţiile cuprinse în atestatul adoptatorului şi, respectiv, de evoluţia situaţiei copilului pânã la acea datã.
(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notificã, în termen de 3 zile, direcţiei de la domiciliul acestora.
ART. 27
(1) În urma procesului de selecţie, direcţia de la domiciliul copilului verificã şi constatã compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare.
(2) Determinarea compatibilitãţii se realizeazã luându-se în considerare nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanţa cuvenitã. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) În situaţia în care, în urma efectuãrii verificãrii prevãzute la alin. (1) şi (2), direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului constatã compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectatã, sesizeazã de îndatã instanţa judecãtoreascã pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
ART. 28
Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de cãtre instanţa judecãtoreascã de la domiciliul copilului pentru o perioadã de 90 de zile.
ART. 29
(1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesarã în urmãtoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevãzutã la art. 5 alin. (3);
b) pentru adopţia prevãzutã la art. 20 lit. b);
c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisã procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar mãsura plasamentului dureazã de cel puţin 90 de zile;
d) pentru adopţia copilului de cãtre tutorele sãu, dacã au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte sã adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecãtoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
ART. 30
(1) Pe durata încredinţãrii copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se aflã la persoana sau familia cãreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitãrii drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor pãrinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizeazã de cãtre persoana sau familia cãreia acesta i-a fost încredinţat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, dupã caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercitã de cãtre consiliul judeţean sau local al sectorului municipiului Bucureşti în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana sau familia cãreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepţional, cãtre persoana sau familia cãreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordã delegarea.
ART. 31
(1) În perioada încredinţãrii copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmãreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia cãreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunicã instanţei competente în vederea soluţionãrii cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) Întocmirea şi comunicarea raportului prevãzut la alin. (2) sunt obligatorii şi în cazul adopţiei copilului aflat în una dintre situaţiile prevãzute la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d).
(4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresatã instanţei judecãtoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare pânã la soluţionarea cererii prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã.
ART. 32
(1) Dacã pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare constatã neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricãror alte motive de naturã sã împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizeazã de îndatã instanţa judecãtoreascã, în vederea revocãrii sau, dupã caz, prelungirii mãsurii încredinţãrii.
(2) Dispoziţiile privind procedura de judecatã a cererilor referitoare la încredinţare se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul cererilor prevãzute la alin. (1). Hotãrârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţãrii este executorie de drept.
ART. 33
Dacã, în situaţia prevãzutã la art. 32 alin. (1), instanţa judecãtoreascã dispune revocarea mãsurii încredinţãrii, direcţia este obligatã sã reia procedura prevãzutã la art. 26 şi 27.
SECŢIUNEA a 4-a
Încuviinţarea adopţiei
ART. 34
Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
ART. 35
(1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusã direct de cãtre adoptator sau familia adoptatoare în situaţia adopţiei prevãzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei putând fi introdusã fie de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, fie de cãtre direcţia de la domiciliul acestora, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, dupã caz, la împlinirea termenelor prevãzute pentru adopţia copilului aflat în una dintre situaţiile indicate la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d).
(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţitã de urmãtoarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizatã;
b) certificatul medical privind starea de sãnãtate a copilului, eliberat de cãtre unitãţi publice nominalizate de cãtre direcţia de sãnãtate publicã;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã de încredinţare în vederea adopţiei;
e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizatã;
f) certificatul de cãsãtorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizatã;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupã caz, al fiecãrui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sãnãtate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista cãruia este înscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţãmântului pãrinţilor fireşti, în mãsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotãrâre judecãtoreascã de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 36
Direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevãzute la art. 31 alin. (2) sau, dupã caz, art. 31 alin. (3), pânã cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citatã pentru judecarea cauzei, precum şi, dupã caz, de a da instanţei judecãtoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
ART. 37
(1) Instanţa judecãtoreascã va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacã, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea cã adopţia este în interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5 zile de la rãmânerea irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris pãrinţii fireşti despre aceasta.
ART. 38
(1) Direcţia de la domiciliul copilului va urmãri şi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi pãrinţii sãi adoptivi pe o perioadã de cel puţin 2 ani dupã încuviinţarea adopţiei.
(2) Direcţia de la domiciliul copilului are obligaţia sã asigure pãrinţilor adoptivi servicii postadopţie.
CAP. IV
Procedura adopţiei internaţionale
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 39
Adopţia internaţionalã a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţatã numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliazã în strãinãtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţatã deschiderea procedurii adopţiei interne.
ART. 40
(1) Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecãtoreşti de cãtre Oficiu.
(2) Instanţa judecãtoreascã se va pronunţa, în condiţiile prezentei legi, numai dupã analizarea raportului direcţiei referitor la existenţa altor solicitãri similare din partea rudelor copilului pânã la gradul IV, cu domiciliul în România.
ART. 41
Adopţia internaţionalã are efectele prevãzute la art. 50-53 şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţãrii adopţiei de cãtre instanţa judecãtoreascã românã.
ART. 42
Adopţia internaţionalã, în cazul în care adoptatul are domiciliul în strãinãtate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusã dispoziţiilor <>art. 30-33 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
SECŢIUNEA a 2-a
Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire
ART. 43
(1) Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc sã adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul autoritãţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
(2) În cazul statelor care nu sunt pãrţi la Convenţia de la Haga, cererile prevãzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autoritãţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
(3) Organizaţiile acreditate prevãzute la alin. (1) şi (2) trebuie sã fie autorizate şi de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 44
Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luatã în evidenţã de Oficiu numai dacã autoritatea centralã competentã din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestã cã:
a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt sã adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilã în statul primitor;
b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesarã în vederea adopţiei în statul primitor;
c) este asiguratã urmãrirea evoluţiei copilului dupã adopţie pe o perioadã de cel puţin 2 ani;
d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.
ART. 45
(1) Cererile transmise Oficiului trebuie însoţite de urmãtoarele documente:
a) un raport întocmit de autoritãţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc sã adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personalã, familialã, materialã şi medicalã, mediul social, motivele care îi determinã sã adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea sã-i primeascã spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autoritãţile competente din statul primitor;
b) certificatele de naştere şi cãsãtorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc sã adopte, în copie legalizatã şi însoţite de traducerea lor legalizatã în limba românã;
c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc sã adopte;
d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;
e) actul din care sã rezulte cã existã garanţia cã adoptatul are posibilitatea sã intre şi sã locuiascã permanent în statul primitor.
(2) Documentele prevãzute la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizatã în limba românã.
SECŢIUNEA a 3-a
Încuviinţarea adopţiei internaţionale de cãtre instanţã
ART. 46
(1) Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţitã de documentele prevãzute la art. 43-45, se înainteazã de cãtre Oficiu instanţei judecãtoreşti.
(2) Prevederile cap. VII se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Oficiul are obligaţia de a se asigura cã adoptatul va beneficia în ţara strãinã de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţii naţionale; la pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei instanţa judecãtoreascã va avea în vedere şi documentul care atestã îndeplinirea acestei obligaţii.
ART. 47
Pe baza hotãrârii judecãtoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul elibereazã, în termen de 3 zile de la data comunicãrii acesteia, un certificat care atestã cã adopţia este conformã cu normele Convenţiei de la Haga.
ART. 48
Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilã numai atunci când hotãrârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilã. Adoptatul se deplaseazã numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţã corespunzãtoare nevoilor adoptatului.
ART. 49
(1) Oficiul are obligaţia sã urmãreascã evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi pãrintele sau pãrinţii sãi adoptivi cel puţin 2 ani dupã încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autoritãţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al pãrinţilor adoptivi.
(2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevãzute la alin. (1), Oficiul trebuie sã solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autoritãţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
(3) În cazul în care, ulterior adopţiei internaţionale, adoptatorul sau familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul în România, urmãrirea evoluţiei copilului cade în sarcina direcţiei în a cãrei razã teritorialã adoptatul îşi are domiciliul.
CAP. V
Efectele adopţiei
ART. 50
(1) Adopţia produce efecte numai de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti prin care a fost încuviinţatã.
(2) Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptã, precum şi legãturi de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
(3) În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia fireascã dintre adoptat şi descendenţii sãi, pe de o parte, şi pãrinţii sãi fireşti şi rudele acestora, pe de altã parte, înceteazã, cu excepţia adopţiei prevãzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplicã numai în raport cu pãrintele firesc şi rudele pãrintelui firesc care nu este cãsãtorit cu adoptatorul.
(4) Impedimentul la cãsãtorie izvorât din rudenie existã, potrivit legii, atât între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altã parte, cât şi între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi persoanele cu care a devenit rudã prin efectul adopţiei, pe de altã parte.
(5) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulãrii adopţiei internaţionale asupra cetãţeniei adoptatului sunt cele prevãzute de <>Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 51
(1) Adoptatorul are faţã de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle pãrintelui firesc faţã de copilul sãu.
(2) În cazul în care adoptatorul este soţul pãrintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle pãrinteşti se exercitã de cãtre adoptator şi pãrintele firesc cãsãtorit cu acesta.
(3) Adoptatul are faţã de adoptator drepturile şi îndatoririle de orice naturã pe care le are o persoanã faţã de pãrinţii sãi fireşti.
ART. 52
(1) Adoptatorii vor informa copilul cã este adoptat, de îndatã ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.
(2) Adoptatorii şi adoptatul au dreptul sã obţinã din partea autoritãţilor competente extrase din registrele publice al cãror conţinut atestã faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvãluie în mod expres adopţia şi nici identitatea pãrinţilor fireşti.
(3) Identitatea pãrinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvãluitã înainte de dobândirea de cãtre acesta a capacitãţii depline de exerciţiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanţei judecãtoreşti, la cererea oricãruia dintre adoptatori, a adoptatului, soţului sau descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale sau unui spital.
(4) Dupã dobândirea capacitãţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul sãu ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, sã-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricãror autoritãţi publice cu privire la identitatea pãrinţilor sãi fireşti.
(5) Instanţa citeazã direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, Oficiul, precum şi orice altã persoanã a cãrei ascultare poate fi utilã pentru soluţionarea cererii şi va putea admite cererea dacã, potrivit probelor administrate, constatã cã accesul la informaţiile solicitate nu este dãunãtor integritãţii psihice şi echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacã adoptatul în cauzã a beneficiat de consiliere din partea direcţiei.
ART. 53
(1) Adoptatul dobândeşte prin adopţie numele adoptatorului.
(2) Dacã adopţia se face de cãtre 2 soţi ori de cãtre soţul care adoptã copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi sã declare instanţei judecãtoreşti care încuviinţeazã adopţia numele pe care adoptatul urmeazã sã-l poarte.
(3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare şi cu consimţãmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) În cazul adopţiei unei persoane cãsãtorite care poartã un nume comun în timpul cãsãtoriei, soţul adoptat poate primi în timpul cãsãtoriei numele adoptatorului, cu consimţãmântul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţeazã adopţia.
(5) Pe baza hotãrârii judecãtoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilã competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind pãrinţii sãi fireşti. Vechiul act de naştere se va pãstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
CAP. VI
Încetarea adopţiei
ART. 54
Adopţia înceteazã prin desfacere sau ca urmare a declarãrii nulitãţii acesteia.
ART. 55
Adopţia se desface în cazul prevãzut la art. 7 alin. (3) lit. a).
ART. 56
(1) Adopţia este nulã, dacã a fost încheiatã în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încãlcarea oricãror condiţii de fond sau de formã prevãzute de lege.
(2) Cu toate acestea, instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulitãţii adopţiei, dacã va constata cã menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.
ART. 57
Acţiunea în declararea nulitãţii adopţiei aparţine oricãrei persoane interesate. Dupã dobândirea de cãtre adoptat a capacitãţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia.
ART. 58
(1) Cauzele privind declararea nulitãţii adopţiei se judecã cu citarea:
a) adoptatorului sau, dupã caz, a familiei adoptatoare;
b) adoptatului care a dobândit capacitate deplinã de exerciţiu;
c) direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului sau, în cazul adopţiilor internaţionale, a Oficiului.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna ascultat.
ART. 59
(1) În situaţia încetãrii adopţiei ca urmare a declarãrii nulitãţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei.
(2) Pãrinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle pãrinteşti dacã instanţa nu decide instituirea tutelei sau a altor mãsuri de protecţie specialã a copilului, în condiţiile legii.
ART. 60
Hotãrârile judecãtoreşti privitoare la nulitatea adopţiei, rãmase irevocabile, se comunicã Oficiului de cãtre direcţie, în vederea efectuãrii menţiunilor necesare în Registrul naţional pentru adopţii.
CAP. VII
Dispoziţii procedurale comune
ART. 61
(1) Instanţele judecãtoreşti române sunt competente sã judece cererile prevãzute de prezenta lege dacã cel puţin una dintre pãrţi are domiciliul în România.
(2) Instanţele judecãtoreşti române sunt exclusiv competente sã judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacã cel ce urmeazã a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetãţean român sau strãin fãrã cetãţenie.
(3) Cererile prevãzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cãrora nu se poate determina instanţa competentã se judecã de Tribunalul Bucureşti.
(4) Cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecã în primã instanţã, potrivit regulilor prevãzute de Cartea III Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedurã civilã, cu excepţiile prevãzute de prezenta lege.
(5) Hotãrârile prin care se soluţioneazã cererile prevãzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendã executarea.
ART. 62
Cererile prevãzute la art. 61 alin. (3) sunt scutite de taxa judiciarã de timbru şi se soluţioneazã cu celeritate.
ART. 63
(1) Cererile prevãzute la art. 61 alin. (3) se soluţioneazã de complete specializate ale instanţei judecãtoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de cãtre direcţie a raportului de anchetã socialã privind copilul este obligatorie.
(2) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea pãrinţilor fireşti ai copilului sau, dupã caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului.
(3) Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, a direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare.
(4) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului.
(5) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevãzute la art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevãzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a pãrinţilor fireşti ai adoptatului.
ART. 64
(1) Instanţa poate administra orice probe admise de lege.
(2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, precum şi a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimţãmântul.
(3) Opinia copilului exprimatã la judecarea cererilor prevãzute de prezenta lege va fi luatã în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenitã, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotãrãşte în contradictoriu cu opinia exprimatã de copil, aceasta este obligatã sã motiveze raţiunile care au condus la înlãturarea opiniei copilului.
CAP. VIII
Registrul naţional pentru adopţii
ART. 65
(1) În scopul întocmirii şi organizãrii la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, Oficiul are obligaţia de a întocmi şi de a ţine la zi Registrul naţional pentru adopţii.
(2) Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, române şi strãine, precum şi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisã procedura adopţiei interne, pentru cei pentru care a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã de încredinţare în vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei sau de declarare a nulitãţii acesteia.
ART. 66
(1) În scopul întocmirii şi organizãrii de cãtre Oficiu a evidenţei prevãzute la art. 65, direcţia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale urmãtoarelor documente:
a) hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei naţionale;
b) hotãrârea judecãtoreascã de încredinţare în vederea adopţiei;
c) hotãrârea judecãtoreascã de încuviinţare a adopţiei;
d) hotãrârea judecãtoreascã de declarare a nulitãţii adopţiei;
e) atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2).
(2) Documentele prevãzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii atestatului.
(3) Documentul prevãzut la alin. (1) lit. e) va fi însoţit de toate informaţiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.
CAP. IX
Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni
ART. 67
(1) Oficiul ia toate mãsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altã naturã, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajãrii oricãror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi.
(2) Oficiul stabileşte o taxã unicã şi fixã, determinatã pe baza costurilor maxime corespunzãtoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adopţiei internaţionale, cu excepţia celor reglementate în legi speciale.
(3) Taxa prevãzutã la alin. (2) este defalcatã pe categorii de cheltuieli şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(4) Plata taxei este efectuatã de cãtre adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar cãtre Oficiu şi autoritatea centralã ori organizaţia acreditatã sau autorizatã din statul de domiciliu al pãrinţilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la încasarea lor.
ART. 68
Sunt interzise donaţiile şi sponsorizãrile, precum şi oferirea de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.
ART. 69
(1) Este interzisã participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfãşuratã în România. Interdicţia se aplicã şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator.
(2) Autoritãţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţionalã cu organisme private care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacã acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 43 alin. (3).
(3) În situaţia în care se constatã nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Drepturilor Copilului este obligatã sã solicite instanţei judecãtoreşti dizolvarea persoanei juridice implicate.
(4) Serviciile şi activitãţile ce pot fi derulate de cãtre fundaţii, asociaţii sau federaţii în cadrul procedurilor adopţiei naţionale se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 70
(1) Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta persoanei care, fãrã drept, intermediazã sau înlesneşte adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altã naturã.
ART. 71
(1) Atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte, eliberat anterior intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadã de un an de la data eliberãrii lui.
(2) Prevederile art. 21 se aplicã în mod corespunzãtor persoanelor sau familiilor prevãzute la alin. (1).
ART. 72
(1) Cererile pentru încuviinţarea adopţiei aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se soluţioneazã, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii.
(2) Persoanele şi familiile care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinţaţi în vederea adopţiei, vor putea introduce cereri pentru încuviinţarea adopţiei, care vor fi soluţionate potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În toate celelalte cazuri, întreaga procedurã a adopţiei va trebui sã se conformeze dispoziţiilor prezentei legi.
(4) În scopul aplicãrii dispoziţiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul adopţiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 73
În situaţia copiilor cu privire la care s-au fãcut comunicãri de cãtre comisiile pentru protecţia copilului în baza prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile art. 22-24 se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 74
(1) În situaţia copiilor declaraţi judecãtoreşte abandonaţi în temeiul prevederilor <>Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecãtoreascã a abandonului de copii, direcţia are obligaţia sã reevalueze împrejurãrile care au stat la baza stabilirii mãsurilor de protecţie pentru aceşti copii şi sã întocmeascã planul individualizat de protecţie.
(2) Dacã planul individualizat de protecţie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsã, direcţia solicitã instanţei judecãtoreşti redarea exerciţiului drepturilor pãrinteşti sau, dupã caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmeazã sã fie plasat.
(3) Instanţa competentã sã soluţioneze cererile privind redarea sau, dupã caz, delegarea drepturilor pãrinteşti este tribunalul de la domiciliul copilului.
(4) Judecarea cererii se face cu citarea pãrinţilor sau, dupã caz, a membrilor familiei extinse, a direcţiei în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul şi cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însoţitã de raportul de anchetã socialã întocmit de direcţia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã copilul.
ART. 75
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77, care intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77 se elaboreazã de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
(3) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã urmãtoarele acte normative:
a) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 87/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporarã a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2002 , cu modificãrile ulterioare;
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;
d) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
(4) La 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogã urmãtoarele acte normative:
a) <>Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecãtoreascã a abandonului de copii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele mãsuri pentru protecţia drepturilor copilului prin adopţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.
ART. 76
Autorizaţiile emise de Comitetul Român pentru Adopţii în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie îşi înceteazã valabilitatea de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
ART. 77
În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 21 iunie 2004.
Nr. 273.
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
