Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 27 din 17 martie 2016 privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Oslo la 27 aprilie 2015
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 24 martie 2016
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Oslo la 27 aprilie 2015.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
AUGUSTIN-CONSTANTIN MITU
Bucureşti, 17 martie 2016.
Nr. 27.
CONVENŢIE
între România şi Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri
şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
România şi Regatul Norvegiei,
dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Convenţia sunt, în special:
a) în cazul Norvegiei:
(i) impozitul naţional pe venit;
(ii) impozitul judeţean municipal pe venit;
(iii) impozitul municipal pe venit;
(iv) impozitul naţional referitor la venitul din explorarea şi exploatarea resurselor submarine de petrol şi din activităţile şi munca legate de acestea, inclusiv din transportul prin conducte al petrolului produs; şi
(v) impozitul naţional pe remuneraţiile artiştilor nerezidenţi
(denumite, în continuare, "impozit norvegian")
b) în cazul României:
(i) impozitul pe venit; şi
(ii) impozitul pe profit
(denumite, în continuare, "impozit român").
4. Convenţia se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul "Norvegia" înseamnă Regatul Norvegiei şi include teritoriul terestru, apele interioare, marea teritorială şi zona de dincolo de marea teritorială asupra cărora Regatul Norvegiei, în conformitate cu legislaţia norvegiană şi cu dreptul internaţional, îşi poate exercita drepturile sale cu privire la fundul mării şi subsolul şi resursele naturale ale acestora; termenul nu include Svalbard, Jan Mayen şi teritoriile dependente norvegiene;
b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;
c) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Norvegia, după cum cere contextul;
d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopul impozitării;
f) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;
g) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant;
i) expresia "autoritate competentă" înseamnă:
(i) în cazul Norvegiei, ministrul finanţelor sau reprezentantul autorizat al ministrului;
(ii) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;
j) termenul "naţional" înseamnă:
(i) în cazul Norvegiei, orice persoană fizică având naţionalitatea sau cetăţenia Norvegiei şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Norvegia;
(ii) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
k) expresia "activitate de afaceri" include de asemenea prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenţia, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească pe calea înţelegerii amiabile statul contractant al cărui rezident va fi considerată o astfel de persoană în sensul convenţiei, având în vedere locul său efectiv de conducere, locul său de înregistrare şi orice alţi factori relevanţi. În lipsa unei astfel de înţelegeri, o astfel de persoană nu va fi îndreptăţită la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenţie, cu excepţia situaţiei şi în măsura în care autorităţile competente ale statelor contractante convin altfel.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia "sediu permanent" include, în special:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant prestează servicii în celălalt stat contractant,
a) prin intermediul unei persoane fizice care este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni; sau
b) pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni şi aceste servicii sunt prestate pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe prin intermediul uneia sau a mai multor persoane fizice care sunt prezente şi care prestează astfel de servicii în celălalt stat, activităţile desfăşurate în celălalt stat pentru prestarea acestor servicii vor fi considerate ca fiind desfăşurate prin intermediul unui sediu permanent al întreprinderii situat în celălalt stat, în afară de cazul când aceste servicii sunt limitate la cele menţionate în paragraful 5 care, dacă sunt prestate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf. În sensul prezentului paragraf, serviciile prestate de o persoană fizică în numele unei întreprinderi nu vor fi considerate ca fiind prestate de o altă întreprindere prin intermediul acelei persoane fizice, în afară de cazul când cealaltă întreprindere supraveghează, conduce sau controlează modul în care aceste servicii sunt prestate de către persoana fizică.
5. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
6. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 5 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare (inclusiv inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură), drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.
ART. 7
Profiturile din activitatea de afaceri
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport naval şi aerian
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi dacă este necesar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Când dividendele sunt realizate şi obţinute efectiv de un stat contractant, astfel de dividende sunt impozabile numai în acel stat, şi anume:
a) în cazul Norvegiei:
(i) Banca Centrală a Norvegiei;
(ii) Fondul Guvernamental de Pensii Global; şi
(iii) un organism sau orice entitate deţinută în întregime sau în principal de Norvegia, aşa cum se poate conveni periodic de către autorităţile competente ale statelor contractante;
b) în cazul României:
(i) Banca Naţională a României;
(ii) Banca de Export-Import a României (EXIMBANK); şi
(iii) un organism sau orice entitate deţinută în întregime sau în principal de România, aşa cum se poate conveni periodic de către autorităţile competente ale statelor contractante.
4. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie şi veniturile din înţelegerile care dau dreptul la o participare la profit în măsura stabilită de legislaţia statului contractant din care provin veniturile.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.
7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale al oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea acţiunilor sau a altor drepturi în legătură cu care este plătit dividendul este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt realizate şi obţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară sau instituţie a acelui Guvern sau subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale al oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea titlului de creanţă în legătură cu care sunt plătite dobânzile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul din scopurile principale al oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.
4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a unor drepturi comparabile într-o societate ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele anterioare, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Venituri din activitatea salariată
1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17, 18 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii sunt impozabile în celălalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.
3. Prevederile paragrafului 2 nu se aplică remuneraţiilor din activitatea salariată desfăşurată în cadrul închirierii de forţă de muncă.
4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 15
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ART. 16
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţile desfăşurate de artiştii de spectacol sau de sportivi într-un stat contractant dacă vizita în acel stat este suportată în totalitate sau în principal din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau ale subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora. În această situaţie, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.
ART. 17
Pensii, anuităţi şi plăţi în baza sistemului de securitate socială
1. Pensiile şi alte plăţi similare, anuităţile şi plăţile în baza sistemului de securitate socială, provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de plăţi sunt de asemenea impozabile în statul din care provin, însă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma brută.
3. Termenul "anuitate" înseamnă o sumă determinată, plătită unei persoane fizice periodic, la date stabilite, în timpul vieţii sau pentru o perioadă de timp specificată sau determinabilă, în baza unei obligaţii de efectuare a plăţilor în schimbul unei consideraţii adecvate şi complete, în bani sau în echivalent.
ART. 18
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat; şi
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. Prevederile articolelor 14, 15 şi 16 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ART. 19
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat, numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.
ART. 20
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică care vizitează Norvegia pentru o perioadă care nu depăşeşte doi ani numai în scopul de a preda sau de a efectua cercetare la o universitate, colegiu, şcoală sau la o altă instituţie educaţională recunoscută din Norvegia şi care este sau a fost rezidentă a României, imediat anterior acelei vizite, este scutită de impozit în Norvegia pentru orice remuneraţie primită pentru o astfel de predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor din activităţile de cercetare dacă asemenea activităţi nu sunt întreprinse de persoana fizică în interes public, ci, în principal, în beneficiul privat al unei persoane sau al unor persoane.
ART. 21
Activităţi off-shore
1. Prevederile prezentului articol se aplică prin derogare de la orice alte prevederi ale prezentei convenţii.
2. Sub rezerva paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol, o persoană care este rezidentă a unui stat contractant şi care desfăşoară activităţi off-shore în celălalt stat contractant în legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale situate în celălalt stat se consideră că, în legătură cu acele activităţi, desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat prin intermediul unui sediu permanent situat acolo.
3. Prevederile paragrafului 2 şi ale subparagrafului b) al paragrafului 6 nu se aplică atunci când activităţile sunt desfăşurate pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 30 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat. Totuşi, în vederea aplicării prezentului paragraf:
a) activităţile desfăşurate de o întreprindere asociată cu o altă întreprindere se consideră a fi desfăşurate de întreprinderea cu care este asociată dacă activităţile în cauză sunt în mod substanţial aceleaşi ca şi cele desfăşurate de ultima întreprindere menţionată;
b) două întreprinderi se consideră că sunt asociate dacă:
(i) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
(ii) aceeaşi persoană sau persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul ambelor întreprinderi.
4. Profiturile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din transportul de bunuri sau de personal către o locaţie sau între locaţii, atunci când activităţile care au legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale se desfăşoară într-un stat contractant, sau din exploatarea remorcherelor şi a altor nave care sunt auxiliare unor astfel de activităţi sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.
5. a) Sub rezerva subparagrafului b) al prezentului paragraf, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată care are legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat, în măsura în care activităţile sunt desfăşurate off-shore în celălalt stat. Totuşi, astfel de remuneraţii sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă activitatea salariată se desfăşoară off-shore pentru un angajator care nu este un rezident al celuilalt stat şi cu condiţia ca activitatea salariată să se desfăşoare pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 30 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat.
b) Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave implicată în transportul de bunuri sau de personal către o locaţie sau între locaţii, atunci când activităţile care au legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale se desfăşoară în celălalt stat contractant, sau pentru o activitate salariată desfăşurată la bordul remorcherelor sau al altor nave care sunt exploatate auxiliar acestor activităţi sunt impozabile în statul în care este rezidentă întreprinderea care desfăşoară astfel de activităţi.
6. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea:
a) drepturilor de explorare sau exploatare; sau
b) proprietăţii situate în celălalt stat contractant şi care este folosită în legătură cu explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale situate în celălalt stat; sau
c) acţiunilor a căror valoare sau a căror parte majoritară a valorii rezultă direct sau indirect din astfel de drepturi sau astfel de proprietate sau din astfel de drepturi sau astfel de proprietate luate împreună sunt impozabile în celălalt stat.
În prezentul paragraf "drepturi de explorare sau exploatare" înseamnă drepturi la active care urmează să fie produse din explorarea sau exploatarea fundului mării sau a subsolului sau a resurselor lor naturale din celălalt stat contractant, inclusiv drepturi la interese în sau la beneficiul unor astfel de active.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.
3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant sunt de asemenea impozabile în celălalt stat.
ART. 23
Eliminarea dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
1. În cazul Norvegiei:
Sub rezerva prevederilor legislaţiei Norvegiei referitoare la deducerea la calculul impozitului norvegian a impozitului plătit într-un teritoriu din afara Norvegiei (care nu afectează principiul general al prezentului articol):
a) Când un rezident al Norvegiei realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Norvegia va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România pentru acele venituri.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în România.
b) Când, în conformitate cu orice prevedere din convenţie, veniturile obţinute de un rezident al Norvegiei sunt scutite de impozit în Norvegia, Norvegia poate cu toate acestea să includă astfel de venituri în baza de impozitare, însă va acorda ca deducere din impozitul norvegian pe venit acea parte a impozitului pe venit care este atribuibilă veniturilor realizate în România.
2. În cazul României:
Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Norvegia, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Norvegia.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în Norvegia.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 24, acelei autorităţi competente a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare.
ART. 26
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.
2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.
5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.
ART. 27
Asistenţă în colectarea impozitelor
1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol.
2. Expresia "creanţă fiscală" folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii sau oricărui alt instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau de conservare legate de o astfel de sumă.
3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant are titlu executoriu în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat.
4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri de conservare, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor de conservare, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile de conservare cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu are titlu executoriu în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.
5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant.
6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.
7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie:
a) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care are titlu executoriu în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, sau
b) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri de conservare, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea.
8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice (ordre public);
c) să asigure asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau de conservare, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia;
d) să asigure asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
1. Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
2. În măsura în care, datorită privilegiilor fiscale acordate membrilor misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri internaţionale speciale, veniturile nu sunt supuse impozitării în statul acreditar, dreptul de impozitare revine statului acreditant.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Fiecare dintre statele contractante va notifica în scris, pe cale diplomatică, celălalt stat contractant cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Convenţia va intra în vigoare la data primirii ultimei dintre aceste notificări şi va produce efecte în legătură cu veniturile plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
3. Convenţia între Republica Socialistă România şi Regatul Norvegiei privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, semnată la Oslo la 14 noiembrie 1980, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei convenţii şi va înceta să se aplice la data la care prezenta convenţie va produce efecte.
ART. 30
Încetarea valabilităţii
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate transmite celuilalt stat contractant, pe cale diplomatică, o notificare scrisă de încetare a valabilităţii, la data de sau înainte de 30 iunie a oricărui an calendaristic care urmează expirării unei perioade de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. Convenţia îşi încetează valabilitatea la data primirii notificării scrise de încetare a valabilităţii. Totuşi, în această situaţie, convenţia va continua să producă efecte în legătură cu veniturile realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic în care convenţia îşi încetează valabilitatea.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la 27 aprilie 2015, la Oslo, în două exemplare originale, în limbile română, norvegiană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.
PENTRU ROMÂNIA,
Bogdan Lucian Aurescu,
ministrul afacerilor externe
PENTRU REGATUL NORVEGIEI,
Borge Brende,
ministrul afacerilor externe
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
