Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
(1) Se ratifica Convenţia penalã privind corupţia, adoptatã la Strasbourg la 27 ianuarie 1999.
(2) Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare a Convenţiei penale privind corupţia, denumita în continuare convenţie, România va comunica Secretariatului General al Consiliului Europei ca autoritãţile centrale desemnate în temeiul art. 29 paragraful 1 din convenţie sunt urmãtoarele:
a) Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, pentru cererile de asistenta judiciarã formulate în faza de urmãrire penalã;
b) Ministerul Justiţiei, pentru cererile de asistenta judiciarã formulate în faza de judecata sau de executare a pedepsei, precum şi pentru cererile de extrãdare.
(3) Data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ţinând seama de dispoziţiile art. 32 din convenţie, va fi:
a) data intrãrii în vigoare a convenţiei, dacã România depune instrumentul de ratificare a convenţiei anterior intrãrii sale în vigoare; sau
b) prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii de cãtre România a instrumentului de ratificare a convenţiei, dacã România depune acest instrument de ratificare ulterior intrãrii în vigoare a convenţiei.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
CONSILIUL EUROPEI
CONVENŢIA PENALĂ
PRIVIND CORUPŢIA*)
-----------
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o legatura mai strânsã între membrii sãi,
recunoscând importanta de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politica penalã comuna care tinde sa protejeze societatea impotriva coruptiei, inclusiv prin adoptarea unei legislaţii şi a mãsurilor preventive adecvate,
subliniind faptul ca corupţia constituie o ameninţare pentru democratie, preeminenta dreptului şi drepturile omului, submineaza principiile de buna administrare, echitate şi justiţie socialã, denatureaza concurenta, impiedica dezvoltarea economicã şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societãţii,
convinse ca eficacitatea luptei impotriva coruptiei se realizeazã printr-o cooperare internationala penalã intensificata, rapida şi adaptatã,
apreciind realizarile recente care contribuie la ameliorarea conştiinţei şi cooperãrii la nivel internaţional în lupta impotriva coruptiei, inclusiv acţiunile desfãşurate de O.N.U., Banca Mondialã, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondialã a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, O.C.D.E. şi Uniunea Europeanã,
având în vedere Programul de acţiune impotriva coruptiei, adoptat de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandãrilor celei de a 19-a Conferinţe a ministrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994),
amintind în acest context importanta participãrii statelor nemembre la activitãţile Consiliului Europei impotriva coruptiei şi salutand contribuţia lor pretioasa la punerea în aplicare a Programului de acţiune impotriva coruptiei,
amintind, printre altele, ca Rezoluţia nr. 1, adoptatã de miniştrii europeni de justiţie la cea de-a 21-a Conferinţa a lor (Praga, 1997), cheamã la aplicarea rapida a Programului de acţiune impotriva coruptiei şi recomanda îndeosebi elaborarea unei convenţii penale privind corupţia, care sa prevadã incriminarea coordonata a infracţiunilor de corupţie, o cooperare consolidata în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmãrire a aplicãrii, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre,
retinand ca şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei au hotãrât, cu ocazia celei de-a doua Intalniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997, sa caute raspunsuri comune la provocarile determinate de extinderea coruptiei şi au adoptat un plan de acţiune care, vizând promovarea cooperãrii în lupta impotriva coruptiei, inclusiv legãturile sale cu crima organizatã şi spalarea banilor, însãrcineazã Comitetul Ministrilor Consiliului Europei sa încheie rapid lucrãrile de elaborare de instrumente juridice internaţionale, conform Programului de acţiune impotriva coruptiei,
considerând în plus ca Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta impotriva coruptiei, adoptatã la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniaza necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaţionale în executarea Programului de acţiune impotriva coruptiei,
având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluţiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parţial extins stabilind Grupul de State impotriva Coruptiei - GRECO, instituţie care are drept obiect îmbunãtãţirea capacitãţii membrilor sãi de a lupta impotriva coruptiei, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,
au convenit cele ce urmeazã:
CAP. 1
Terminologie
ART. 1
Terminologie
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) expresia agent public este interpretatã prin referire la definitia noţiunilor de funcţionar, funcţionar public, ministru, primar sau judecãtor în dreptul naţional al statului în care persoana în cauza exercita aceasta funcţie, precum şi la modul în care aceasta este aplicatã în dreptul sau penal;
b) termenul judecãtor menţionat la lit. a) include membrii Ministerului Public şi persoanele care exercita funcţii judecãtoreşti;
c) în cazul urmãririlor care implica un agent public al unui alt stat, statul care urmãreşte nu poate aplica definitia de agent public decât în mãsura în care aceasta definitie este compatibila cu dreptul sau naţional;
d) persoana juridicã desemneazã orice entitate având acest statut în baza dreptului naţional aplicabil, cu excepţia statelor sau a altor entitãţi publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publica şi a organizaţiilor internaţionale publice.
CAP. 2
Mãsuri ce trebuie luate la nivel naţional
ART. 2
Corupţia activa a agenţilor publici nationali
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a sãvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenţii sãi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta sa îndeplineascã ori sa se abţinã de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiilor sale.
ART. 3
Corupţia pasiva a agenţilor publici nationali
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a sãvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii sãi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine sa îndeplineascã un act în exercitarea funcţiilor sale.
ART. 4
Corupţia membrilor adunãrilor publice naţionale
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacã acestea se referã la o persoana membra a unei adunãri publice naţionale care exercita puteri legislative sau administrative.
ART. 5
Corupţia agenţilor publici strãini
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacã acestea se referã la un agent public al unui alt stat.
ART. 6
Corupţia membrilor adunãrilor publice strãine
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacã acestea se referã la o persoana membra a unei adunãri publice, care exercita puteri legislative sau administrative ale unui alt stat.
ART. 7
Corupţia activa în sectorul privat
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacã s-a sãvârşit cu intenţie, în cadrul unei activitãţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricãrei persoane care conduce sau lucreazã pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o alta persoana, cu scopul ca aceasta sa îndeplineascã sau sa se abţinã sa îndeplineascã un act, cu încãlcarea obligaţiilor sale.
ART. 8
Corupţia pasiva în sectorul privat
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacã s-a sãvârşit cu intenţie, în cadrul unei activitãţi comerciale, fapta oricãrei persoane care conduce sau lucreazã pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terţilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o alta persoana, cu scopul ca aceasta sa îndeplineascã sau sa se abţinã sa îndeplineascã un act, cu încãlcarea obligaţiilor sale.
ART. 9
Corupţia funcţionarilor internationali
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacã acestea se referã la o persoana care are calitatea de funcţionar sau agent contractual, în sensul prevãzut de statut, al unei organizaţii publice internaţionale sau supranationale la care partea este membra, precum şi la orice persoana care, fie ca este sau nu este detasata pe lângã o astfel de organizaţie, exercita funcţii ce corespund funcţionarilor sau agenţilor mentionati.
ART. 10
Corupţia membrilor adunãrilor parlamentare internaţionale
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 4, dacã acestea se referã la o persoana membra a unei adunãri parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranationale la care partea este membra.
ART. 11
Corupţia judecãtorilor şi a agenţilor curţilor internaţionale
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacã acestea se referã la o persoana care exercita funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a carei competenta este acceptatã de cãtre parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi.
ART. 12
Trafic de influenta
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacã s-a sãvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirma sau confirma ca este capabil sa exercite o influenta în luarea unei decizii de cãtre oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacã folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenta, indiferent dacã influenta este sau nu este exercitatã ori dacã influenta presupusa produce sau nu produce rezultatul dorit.
ART. 13
Spalarea produselor obţinute din infracţiunile de corupţie
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia nr. 141 a Consiliului Europei, în condiţiile prevãzute de acestea, atunci când infracţiunea principala consta în una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenţie, în mãsura în care partea n-a formulat o rezerva sau o declaraţie referitoare la aceste infracţiuni ori nu considera aceste infracţiuni ca fiind infracţiuni grave la legislaţia referitoare la spalarea banilor.
ART. 14
Infracţiuni contabile
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune pasibila de sancţiuni penale sau de alte tipuri de sancţiuni, conform dreptului sau intern, dacã sunt sãvârşite cu intenţie, faptele sau omisiunile urmãtoare destinate sa comita, sa disimuleze sau sa tainuiasca infracţiunile precizate la art. 2-12, în mãsura în care partea n-a formulat o rezerva sau o declaraţie:
a) de a întocmi sau de a folosi o factura ori orice alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete;
b) de a omite, într-o maniera ilicitã, contabilizarea unui varsamant.
ART. 15
Acte de participare
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, orice fapta de complicitate la una dintre infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii.
ART. 16
Imunitate
Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor oricãrui tratat, protocol sau statut, precum şi textelor lor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunitatii.
ART. 17
Competenta
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenta referitoare la o infracţiune stabilitã în temeiul art. 2-14, dacã:
a) infracţiunea este sãvârşitã în tot sau în parte pe teritoriul sau;
b) autorul infracţiunii este unul dintre cetãţenii sãi, unul dintre agenţii sãi publici sau unul dintre membrii adunãrilor sale publice naţionale;
c) infracţiunea se referã la un agent public sau la un membru al adunãrilor sale publice naţionale ori la o alta persoana menţionatã la art. 9-11, care este în acelaşi timp cetãţeanul sau.
2. Fiecare stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa precizeze ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiţii specifice, regulile de competenta definite la paragraful 1 b) şi c) sau o parte oarecare din aceste texte.
3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezerva prevãzutã la paragraful 2 aceasta adopta mãsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenta referitoare la infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii, dacã autorul prezumat a fi comis infracţiunea se afla pe teritoriul sau şi nu poate fi extrãdat unei alte pãrţi numai pe motiv de cetãţenie, ca urmare a unei cereri de extrãdare.
4. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea de cãtre una dintre pãrţi a oricãrei competente penale determinate conform dreptului sau intern.
ART. 18
Responsabilitatea persoanelor juridice
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice pot fi ţinute responsabile de infracţiuni de corupţie activa, trafic de influenta şi de spalare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenţii, dacã acestea sunt comise în contul lor de cãtre o persoana fizica ce acţioneazã fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul cãreia exercita atribuţii de conducere referitoare la:
- puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau
- autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau
- autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice,
precum şi pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor sus-menţionate.
2. Fãcând abstractie de cazurile deja prevãzute la paragraful 1, fiecare parte ia mãsurile necesare pentru a se asigura ca o persoana juridicã poate fi ţinuta responsabilã dacã lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menţionate la paragraful 1 a fãcut posibila comiterea infracţiunilor menţionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de cãtre o persoana fizica supusã autoritãţii sale.
3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmãririle penale impotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracţiunile menţionate la paragraful 1.
ART. 19
Sancţiuni şi mãsuri
1. Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor stabilite în baza prezentei convenţii, fiecare parte prevede, cu privire la infracţiunile stabilite conform art. 2-14, sancţiuni şi mãsuri efective, proporţionale şi descurajatoare, incluzând, atunci când sunt sãvârşite de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate ce pot da loc la extrãdare.
2. Fiecare parte se asigura ca în cazul responsabilitãţii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 şi 2 persoanele juridice sa fie pasibile de sancţiuni eficace, proportionate şi descurajatoare, de natura penalã sau nepenala, inclusiv de sancţiuni pecuniare.
3. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa confiste sau sa blocheze în alt mod instrumentele şi produsele infracţiunilor stabilite în temeiul prezentei convenţii sau bunurile a cãror valoare corespunde acestor produse.
ART. 20
Autoritãţi specializate
Fiecare parte adopta mãsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entitãţi sa fie specializate în lupta impotriva coruptiei. Ele vor dispune de independenta necesarã în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al partii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicitã. Pãrţile vegheazã ca personalul respectivelor entitãţi sa dispunã de o pregãtire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercita.
ART. 21
Cooperarea între autoritãţi naţionale
Fiecare parte adopta mãsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca autoritãţile publice, precum şi orice agent public coopereazã, în conformitate cu dreptul naţional, cu autoritãţile însãrcinate cu investigaţiile şi urmãririle infracţiunilor:
a) informand autoritãţile în cauza, din proprie initiativa, atunci când exista motive rezonabile sa considere ca una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisã; sau
b) furnizand, la cerere, autoritãţilor în cauza toate informaţiile necesare.
ART. 22
Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivã şi corespunzãtoare:
a) persoanelor care furnizeazã informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaboreazã în alt mod cu autoritãţile însãrcinate cu investigaţii sau urmãriri;
b) martorilor care fac o depozitie privind astfel de infracţiuni.
ART. 23
Mãsuri care vizeazã facilitarea strangerii de probe şi confiscarea produselor
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigatie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în temeiul art. 2-14 şi pentru a-i permite sa identifice, sa cerceteze, sa blocheze şi sa sechestreze instrumentele şi produsele coruptiei sau bunurile a cãror valoare corespunde acestor produse, susceptibile sa constituie obiectul mãsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.
2. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi abilita tribunalele sau alte autoritãţi competente sa ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practica mãsurile menţionate la paragraful 1.
3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru mãsurile definite la paragrafele 1 şi 2.
CAP. 3
Monitorizarea punerii în aplicare
ART. 24
Monitorizarea
Grupul Statelor impotriva Coruptiei (GRECO) asigura urmãrirea punerii în aplicare a prezentei convenţii de cãtre pãrţile contractante.
CAP. 4
Cooperare internationala
ART. 25
Principii generale şi mãsuri care se aplica pentru cooperarea internationala
1. Pãrţile coopereazã, conform dispoziţiilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internationala în materie penalã sau înţelegerilor stabilite pe baza legislatiilor uniforme ori reciproce şi dreptului lor naţional, în cea mai larga mãsura posibila, pentru investigaţiile şi procedurile privind infracţiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.
2. Dacã nici un instrument internaţional sau nici o înţelegere dintre cele menţionate în paragraful 1 nu este în vigoare între pãrţi, se aplica prevederile art. 26-31.
3. Prevederile art. 26-31 se aplica şi atunci când sunt mai favorabile decât dispoziţiile conţinute în instrumentele internaţionale sau în acordurile menţionate la paragraful 1.
ART. 26
Asistenta
1. Pãrţile îşi acorda asistenta cea mai larga posibila pentru a se ocupa fãrã întârziere de cererile autoritãţilor care sunt abilitate, în temeiul legilor lor naţionale, sa cerceteze sau sa urmãreascã infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.
2. Asistenta în sensul paragrafului 1 poate fi refuzatã dacã partea solicitatã considera ca faptul de a da curs cererii ar fi de natura sa aducã atingere intereselor sale fundamentale, suveranitãţii naţionale, securitãţii naţionale sau ordinii publice.
3. Pãrţile nu vor putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în baza prevederilor prezentului capitol. Dacã dreptul sau intern o cere, o parte poate solicita ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar sa fie autorizata fie de cãtre un judecãtor, fie de cãtre o alta autoritate judiciarã, inclusiv de Ministerul Public, care acţioneazã în materie de infracţiuni.
ART. 27
Extrãdare
1. Infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii sunt considerate ca fiind incluse în orice tratat de extrãdare în vigoare între pãrţi ca infracţiuni ce dau loc la extrãdare. Pãrţile se angajeazã sa includã aceste infracţiuni în orice tratat de extrãdare pe care îl vor încheia, ca infracţiuni ce dau loc la extrãdare.
2. Dacã una dintre pãrţi, care subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrãdare a unei pãrţi cu care nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca baza legalã a extrãdãrii pentru toate infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii.
3. Pãrţile care nu subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat recunosc infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii ca infracţiuni ce dau loc la extrãdare.
4. Extrãdarea este subordonata condiţiilor prevãzute de dreptul partii solicitate sau de tratatele de extrãdare aplicabile, inclusiv cu privire la motivele pentru care partea solicitatã poate refuza extrãdarea.
5. Dacã extrãdarea cerutã pe motivul unei infracţiuni stabilite conform prezentei convenţii este refuzatã numai pe baza cetateniei persoanei care face obiectul cererii sau pentru ca partea solicitatã se considera competenta în speta, aceasta înainteazã cazul autoritãţilor sale competente în scopul urmãririi, excepand cazul în care au fost convenite alte dispoziţii cu partea solicitanta, informand-o în timp util cu privire la rezultatul definitiv.
ART. 28
Informaţii spontane
Fãrã a aduce atingere propriilor investigaţii sau proceduri, o parte poate, fãrã o cerere prealabilã, sa comunice unei alte pãrţi informaţii faptice atunci când considera ca divulgarea respectivelor informaţii este susceptibilã de a ajuta partea beneficiara sa înceapã sau sa efectueze investigaţii sau urmãriri privind infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii ori este susceptibilã sa determine o cerere a acestei pãrţi în sensul prezentului capitol.
ART. 29
Autoritatea centrala
1. Pãrţile desemneazã o autoritate centrala sau, dacã este necesar, mai multe autoritãţi centrale însãrcinate sa trimitã cererile formulate în baza prezentului capitol, sa rãspundã la acestea, sa le execute sau sa le transmitã autoritãţilor care au competenta de a le executa.
2. Fiecare parte comunica secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autoritãţilor desemnate cu aplicarea paragrafului 1.
ART. 30
Corespondenta directa
1. Autoritãţile centrale comunica direct între ele.
2. În caz de urgenta cererile de asistenta judiciarã sau comunicãrile referitoare la acestea pot fi trimise direct de cãtre autoritãţile judiciare, inclusiv de Ministerul Public, ale partii solicitante unor autoritãţi similare ale partii solicitate. În acest caz o copie trebuie trimisa simultan autoritãţii centrale a partii solicitate prin intermediul autoritãţii centrale a partii solicitante.
3. Orice cerere sau comunicare formulatã în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 poate fi prezentatã prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
4. Dacã o cerere este prezentatã în baza paragrafului 2 şi dacã autoritatea sesizatã nu este competenta pentru a-i da curs, ea o transmite autoritãţii competente din ţara sa şi informeazã direct partea solicitanta.
5. Cererile sau comunicãrile prezentate în baza paragrafului 2, care nu implica mãsuri de constrângere, pot fi transmise direct de cãtre autoritatea competenta a partii solicitante autoritãţii competente a partii solicitate.
6. Fiecare stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa îl informeze pe secretarul general al Consiliului Europei ca, din motive de eficacitate, cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie adresate autoritãţii sale centrale.
ART. 31
Informare
Partea solicitatã informeazã fãrã întârziere partea solicitanta despre urmarea data unei cereri formulate în baza prezentului capitol şi despre rezultatul definitiv al urmarii date cererii. De asemenea, partea solicitatã informeazã fãrã întârziere partea solicitanta despre orice circumstanţe care fac imposibila executarea mãsurilor solicitate sau care risca sa o întârzie considerabil.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 32
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot sa îşi exprime consimţãmântul de a fi legate prin:
a) semnare, fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; sau
b) semnare, sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care 14 state şi-au dat consimţãmântul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat care nu este membru al Grupului de State impotriva Coruptiei (GRECO) în momentul ratificãrii va deveni membru, în mod automat, în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii.
4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data exprimarii consimţãmântului sau de a fi legat prin prezenta convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat semnatar, nemembru al Grupului de State impotriva Coruptiei (GRECO) în momentul ratificãrii, va deveni membru, în mod automat, în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte.
ART. 33
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, dupã ce a consultat statele contractante la convenţie, sa invite Comunitatea Europeanã, precum şi orice stat nemembru al Consiliului, care nu a participat la elaborarea sa, sa adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante ce au dreptul de a face parte din Comitetul Ministrilor.
2. Pentru Comunitatea Europeanã şi pentru orice stat care adera convenţia va intra în vigoare în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Comunitatea Europeanã şi orice stat care adera vor deveni în mod automat membre ale GRECO, dacã nu sunt deja în momentul aderãrii, în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce le priveşte.
ART. 34
Aplicare teritorialã
1. Orice stat va putea, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile la care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice parte va putea sa extindã, în orice alt moment urmãtor, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei declaraţii de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în baza paragrafelor 1 şi 2 va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei notificãri de cãtre secretarul general.
ART. 35
Relaţii cu alte convenţii şi acorduri
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale multilaterale privind probleme speciale.
2. Pãrţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate prin prezenta convenţie, în scopul completãrii sau dezvoltãrii dispoziţiilor acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacra.
3. Dacã doua sau mai multe pãrţi au încheiat deja un acord ori un tratat cu privire la un subiect acoperit de prezenta convenţie sau atunci când au stabilit într-o alta maniera relaţiile lor cu privire la acest subiect, vor avea facultatea de a aplica respectivul acord sau tratat în locul prezentei convenţii, în scopul facilitãrii cooperãrii internaţionale.
ART. 36
Declaraţii
Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca va incrimina ca infracţiune corupţia activa şi pasiva a agenţilor publici strãini în sensul art. 5, a funcţionarilor internationali în sensul art. 9 sau a judecãtorilor şi agenţilor curţilor internaţionale în sensul art. 11, numai în mãsura în care agentul public sau judecãtorul îndeplineşte ori se abţine sa îndeplineascã un act, cu încãlcarea obligaţiilor sale oficiale.
ART. 37
Rezerve
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca nu va incrimina ca infracţiuni, conform dreptului sau intern, în tot sau în parte, faptele menţionate la art. 4, art. 6-8, art. 10 şi 12 sau infracţiunile de corupţie pasiva menţionate la art. 5.
2. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca face uz de rezerva prevãzutã la art. 17 paragraful 2.
3. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca poate refuza o cerere de asistenta judiciarã conform art. 26 paragraful 1, dacã cererea priveşte o infracţiune pe care partea solicitatã o considera infracţiune politica.
4. Un stat nu poate, prin aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3, sa facã rezerve la mai mult de 5 dintre dispoziţiile menţionate la paragrafele respective. Nici o alta rezerva nu este admisã. Rezervele de aceeaşi natura referitoare la art. 4, 6 şi 10 vor fi considerate ca o singura rezerva.
ART. 38
Valabilitatea şi examinarea declaraţiilor şi rezervelor
1. Declaraţiile prevãzute la art. 36 şi rezervele prevãzute la art. 37 sunt valabile 3 ani calculati din prima zi a intrãrii în vigoare a convenţiei pentru statul în cauza. Totuşi aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade de aceeaşi durata.
2. Cu 12 luni înaintea expirãrii declaraţiei sau rezervei secretarul general al Consiliului Europei informeazã statul respectiv cu privire la aceasta expirare. Cu 3 luni înaintea datei expirãrii statul comunica secretarului general al Consiliului Europei intenţia sa de a menţine, de a modifica ori de a retrage declaraţia sau rezerva. În caz contrar secretarul general al Consiliului Europei informeazã acest stat despre faptul ca declaraţia sau rezerva sa este automat prelungitã pentru o perioada de 6 luni. Dacã statul respectiv nu comunica decizia sa de a menţine sau de a modifica rezervele sale înaintea expirãrii acestei perioade, rezerva sau rezervele cad.
3. Dacã o parte formuleazã o declaraţie sau o rezerva conform art. 36 şi 37, ea furnizeazã, înaintea reînnoirii acesteia sau la cerere, explicaţii grupului GRECO în privinta motivelor care justifica menţinerea sa.
ART. 39
Amendamente
1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de cãtre fiecare parte şi orice propunere va fi comunicatã de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecãrui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 33.
2. Orice amendament propus de cãtre una dintre pãrţi este comunicat Comitetului european pentru probleme penale care supune Comitetului Ministrilor avizul sau cu privire la amendamentul propus.
3. Comitetul Ministrilor examineazã amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme penale şi, dupã consultarea statelor nemembre, pãrţi la prezenta convenţie, poate adopta amendamentul.
4. Textul oricãrui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform paragrafului 3 este transmis pãrţilor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treia zi dupã ce toate pãrţile îl vor informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat.
ART. 40
Soluţionarea diferendelor
1. Comitetul european pentru probleme penale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi la aplicarea prezentei convenţii.
2. În caz de diferend între pãrţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, pãrţile se vor strãdui sa ajungã la o soluţionare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc, la libera lor alegere, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua decizii obligatorii pentru pãrţile la diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, conform unui acord între pãrţile implicate.
ART. 41
Denunţare
1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 42
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnatura;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 32 şi 33;
d) orice declaraţii sau rezerva în baza art. 36 sau 37;
e) orice alt act, notificare sau comunicare legatã de prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, corespunzãtor împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificatã conformã fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
