Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
ART. 1
(1) Angajaţii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna plãtit, cu o durata de 15-24 zile lucrãtoare, în raport cu vechimea lor în munca, dupã cum urmeazã:
----------------------------------------------------
Vechimea în munca Durata concediului
----------------------------------------------------
- pînã la 5 ani 15 zile lucrãtoare
- de la 5 la 8 ani 16 zile lucrãtoare
- de la 8 la 11 ani 17 zile lucrãtoare
- de la 11 la 14 ani 18 zile lucrãtoare
- de la 14 la 17 ani 19 zile lucrãtoare
- de la 17 la 20 ani 21 zile lucrãtoare
- peste 20 ani 24 zile lucrãtoare
----------------------------------------------------
(2) Pentru ţinerii în virsta de pînã la 18 ani, durata concediului de odihna este de 18-24 zile lucrãtoare, diferenţiatã în raport cu virsta lor, dupã cum urmeazã:
------------------------------------------------------
Virsta Durata concediului
-----------------------------------------------------
- pînã la 16 ani 24 zile lucrãtoare
- de la 16 la 17 ani 21 zile lucrãtoare
- de la 17 la 18 ani 18 zile lucrãtoare
-----------------------------------------------------
(3) Vechimea în munca ce se ia în considerare pentru stabilirea duratei concediului prevãzut la alin. 1 este aceea pe care angajaţii o împlinesc în cursul anului calendaristic în care li se acorda concediul, oricare ar fi data la care îl vor primi.
(4) La stabilirea duratei concediului tinerilor în virsta de pînã la 18 ani se ia în considerare virsta pe care ei au avut-o la 1 ianuarie al anului calendaristic respectiv.
ART. 2
(1) În afarã concediului acordat în raport cu vechimea în munca, angajaţii care lucreazã în locuri cu condiţii deosebite de munca au dreptul şi la un concediu suplimentar cu o durata de 3-12 zile lucrãtoare.
(2) Consiliul de Miniştri poate stabili, în anumite cazuri, concedii suplimentare cu o durata mai mare de 12 zile lucrãtoare pentru acele locuri de munca la care natura condiţiilor deosebite determina necesitatea unei durate mai mari de odihna.
(3) Sînt condiţii deosebite de munca:
a) condiţiile vãtãmãtoare de munca, determinate de acţiunea unor agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici;
b) condiţiile grele de munca, determinate de existenta unui microclimat care supune organismul unui efort mãrit de adaptare, precum şi cele care determina o suprasolicitare fizica sau neuropsihica;
c) condiţiile periculoase de munca, caracterizate printr-un risc de accidentare sau imbolnavire.
(4) Consiliul de Miniştri va stabili criteriile pe baza cãrora, la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale, Ministerul Muncii, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, de comun acord cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, vor determina locurile de munca cu condiţii deosebite, precum şi durata concediului suplimentar pentru fiecare din aceste locuri.
ART. 3
(1) Angajaţii care îndeplinesc funcţii de conducere sau funcţii similare acestora au dreptul la un concediu suplimentar de 2 pînã la 5 zile lucrãtoare.
(2) Funcţiile prevãzute la alin. 1 şi durata maxima a concediului suplimentar pentru fiecare din ele, diferenţiatã în raport cu rãspunderea, complexitatea şi importanta sarcinilor ce le revin, se stabilesc la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale, de cãtre Ministerul Muncii de comun acord cu Comitetul de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare şi cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.
ART. 4
Durata concediilor suplimentare se stabileşte, pentru fiecare angajat în parte, proporţional cu timpul lucrat în funcţia sau condiţiile arãtate la art. 2 şi 3, în perioada celor 12 luni premergãtoare acordãrii concediului.
ART. 5
(1) Durata totalã a concediului anual de odihna rezultatã din însumarea concediilor prevãzute de art. 1, 2 şi 3 nu poate depãşi 30 de zile lucrãtoare.
(2) Pentru locurile de munca la care se referã art. 2 alin. 2 Consiliul de Miniştri poate stabili o durata totalã a concediului anual de odihna mai mare de 30 de zile lucrãtoare.
ART. 6
(1) Durata concediului anual de odihna pentru personalul didactic de toate gradele este egala cu durata legalã a vacantei şcolare sau universitare.
(2) Personalul didactic beneficiazã de concediu cu durata integrala, dacã a funcţionat în tot cursul anului şcolar sau universitar. În cazul în care angajarea s-a fãcut dupã începerea anului şcolar sau universitar, durata concediului va fi proporţionalã cu timpul cuprins între data încheierii contractului de munca şi sfîrşitul acelui an.
ART. 7
Angajaţii trimişi, pe baza unor contracte, sa execute lucrãri sau sa presteze servicii în alte tari, vor primi concediul de odihna stabilit prin contractul încheiat cu beneficiarul extern. Aceşti angajaţi vor beneficia de un concediu cel puţin egal ca durata cu cel care li s-ar cuveni potrivit prevederilor prezentei legi.
ART. 8
(1) Angajaţii care au fost în incapacitate temporarã de munca întregul an calendaristic nu au dreptul la concediul de odihna pentru acel an.
(2) În cazul în care perioada de incapacitate temporarã de munca a fost de 12 luni sau mai mare şi s-a intins pe 2 ani calendaristici consecutivi, angajaţii au dreptul la un singur concediu de odihna, acordat în anul reinceperii activitãţii, în mãsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a produs pierderea temporarã a capacitãţii lor în munca.
ART. 9
(1) Pentru angajaţii care au beneficiat, în ultimele 12 luni premergãtoare acordãrii concediului de odihna, de concedii fãrã plata a cãror durata insumata depãşeşte 30 de zile, concediul de odihna va fi redus proporţional cu timpul care depãşeşte aceasta durata. La aceasta reducere se vor lua în considerare numai perioadele de cîte 30 zile.
(2) Prevederile alin. 1 nu se aplica în cazul în care concediile fãrã plata au fost acordate datoritã reducerii temporare a activitãţii unitãţii.
ART. 10
(1) Angajaţii care îndeplinesc, prin cumul, pe lîngã funcţia de baza, o alta funcţie, au dreptul la concediu de odihna plãtit numai de la funcţia de baza.
(2) Unitatea la care angajaţii cumuleazã le va acorda, la cerere, un concediu fãrã plata pentru zilele ce constituie concediul lor de odihna la funcţia de baza.
ART. 11
(1) Angajaţii care, dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, înceteazã activitatea ca urmare a desfacerii contractului de munca în temeiul art. 19 sau art. 20 lit. e, f ori g din Codul muncii, vor primi în primii 2 ani dupã reincadrare concediul prevãzut la art. 1 redus la durata minima. În anii urmãtori celor în care li s-a aplicat aceasta reducere, concediul le va fi acordat corespunzãtor vechimii lor totale în munca.
(2) Prevederile alin. 1 nu se aplica:
a) angajaţilor care, dupã desfacerea contractului de munca în temeiul art. 19 din Codul muncii, pentru motivele arãtate la art. 133^1 alin. 1 lit. c din acelaşi cod, se reincadreaza în munca în termenul prevãzut în aceasta dispoziţie;
b) angajaţilor pentru care, dupã desfacerea contractului de munca în temeiul art. 20 lit. g din Codul muncii, a intervenit achitarea, anularea urmãririi penale sau încetarea procesului penal ori a urmãririi penale;
c) angajatelor care cresc unul sau mai mulţi copii pînã la virsta de 7 ani, dacã, dupã întreruperea activitãţii, s-au reincadrat în munca în termen de 90 de zile de la data cînd copiii au împlinit aceasta virsta.
ART. 12
(1) Conducerea unitãţii are obligaţia sa ia toate mãsurile pentru ca angajaţii sa efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihna la care au dreptul.
(2) Dreptul la concediu de odihna nu poate face obiectul unei tranzacţii, renunţãri sau limitãri. Orice asemenea act este nul de drept.
(3) Programarea concediilor de odihna se va face la sfîrşitul anului, pentru anul urmãtor, de cãtre conducerea unitãţii, de acord cu organul sindical din unitate. Ordinea concediilor va fi stabilitã eşalonat în tot cursul anului, tinindu-se seama de interesele bunei desfasurari a activitãţii şi de interesele angajaţilor.
(4) Concediul de odihna cuvenit cadrelor artistice şi de specialitate artisticã din instituţiile artistice de spectacole şi concerte va fi programat, de regula, în perioada dintre doua stagiuni.
(5) Pentru cei noi angajaţi, precum şi pentru cei reincadrati a cãror vechime în munca este, potrivit prevederilor Codului Muncii, întreruptã, primul concediu va putea fi programat numai pentru perioada ulterioara implinirii unei vechimi neîntrerupte în munca de 11 luni. În cazul în care cele 11 luni sînt împlinite în anul calendaristic în care angajatul s-a încadrat sau reincadrat în munca, durata concediului va fi proporţionalã cu timpul cuprins între data încadrãrii sau reincadrarii şi sfîrşitul acelui an calendaristic; dacã cele unsprezece luni sînt împlinite în anul calendaristic urmãtor, primul concediu se va acorda în acel an, la durata sa adaugindu-se, pe lîngã concediul integral pe acel an, şi zilele de concediu corespunzãtoare timpului lucrat în anul anterior.
ART. 13
(1) Ordinea efectuãrii concediilor de odihna, stabilitã conform art. 12, va fi modificatã şi concediul va fi reprogramat şi efectuat pînã la sfîrşitul anului calendaristic în curs, în urmãtoarele cazuri:
a) cînd angajatul se afla în incapacitate temporarã de munca;
b) cînd angajata cere concediu de odihna înaintea sau în continuarea concediului de maternitate;
c) cînd angajatul este chemat sa îndeplineascã îndatoriri de stat sau obşteşti;
d) cînd angajatul este chemat sa satisfacã obligaţii militare, altele decît serviciul militar în termen;
e) cînd angajatul urmeazã sau trebuie sa urmeze un curs de pregãtire profesionalã sau politica;
f) cînd angajatul are recomandare medicalã pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterica, într-o anumitã perioada a anului. În acest caz, data trimiterii în concediu va fi cea indicatã în recomandarea medicalã;
g) cînd, din motive bine întemeiate care au intervenit dupã programare, prezenta angajatului la munca este cerutã în interesul serviciului, în perioada ce i s-a stabilit pentru concediu, precum şi în cazul în care angajatul cere, pentru interese personale, schimbarea datei plecãrii în concediu şi interesele serviciului o permit.
(2) Dacã în timpul cînd angajaţii sînt în concediu de odihna intervine vreuna din situaţiile prevãzute la alin. 1 lit. a, c, d şi e, concediul se întrerupe. Restul zilelor de concediu se va efectua dupã ce au încetat situaţiile respective, iar cînd aceasta nu este posibil, la data stabilitã printr-o noua programare.
ART. 14
(1) Angajaţii vor putea fi rechemati din concediu prin dispoziţia scrisã a conducerii unitãţii data cu acordul organului sindical din unitate, numai pentru nevoi de serviciu neprevãzute şi urgente care fac prezenta angajatului în unitate strict necesarã. În asemenea cazuri concediul se întrerupe iar restul zilelor de concediu se reprogrameaza în condiţiile arãtate la art. 13 alin. 2.
(2) În cazul rechemarii din concediu, angajaţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în alta localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestaţii de care n-au mai putut beneficia din cauza rechemarii.
ART. 15
(1) Concediul de odihna care nu a putut fi efectuat în cursul unui an calendaristic, pentru motivele prevãzute la art. 13 şi 14, va fi efectuat în cursul anului calendaristic urmãtor, împreunã sau separat de concediul cuvenit pe acel an.
(2) Efectuarea într-un an calendaristic a concediilor de odihna cuvenite pe mai mult de 2 ani consecutivi este interzisã.
(3) Concediile cuvenite tinerilor în virsta de pînã la 18 ani şi celor care lucreazã în locuri cu condiţii deosebite de munca nu vor putea fi aminate şi reprogramate în anul urmãtor pentru considerente legate de interesul serviciului sau al angajaţilor.
ART. 16
Conducerea unitãţii este obligatã sa aducã la cunostinta fiecãrui angajat, cel mai tirziu cu 15 zile înainte, data la care urmeazã sa plece în concediu.
ART. 17
(1) Pe perioada concediului de odihna angajaţii au dreptul la o indemnizaţie care se calculeazã pe baza salariului lor mediu zilnic pe ultimele 12 luni şi se plãteşte anticipat.
(2) Salariul mediu zilnic se obţine prin împãrţirea sumei realizate, în perioada prevãzutã în alin. 1, din cistigurile cu caracter permanent, la numãrul lunilor luate în calcul şi apoi la 25,5, numãrul mediu al zilelor lucrãtoare din cursul unei luni.
(3) În cazul în care, în cursul celor 12 luni luate în considerare, angajatul a fost în incapacitate temporarã de munca, în concediu fãrã plata mai mic de 30 de zile, în concediul fãrã plata prevãzut de art. 9 alin. 2, în concediu de studii, a fost concentrat sau nu a lucrat din cauza încetãrii activitãţii fãrã vina sa, perioadele respective se exclud atît ca timp cît şi ca sume din calculul indemnizaţiei de concediu.
ART. 18
(1) Angajatul detaşat în alta localitate, cãruia i se acorda concediul de odihna în timpul detaşãrii, are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus şi întors din localitatea unde este detaşat în localitatea unde se afla, potrivit contractului, locul sau obişnuit de munca.
(2) Concediul de odihna neacordat angajatului transferat, de cãtre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestuia de unitatea, la care a fost transferat. Indemnizaţia de concediu va fi suportatã de cãtre cele doua unitãţi proporţional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv.
ART. 19
(1) Compensarea în bani a concediului anual de odihna este permisã numai:
a) în cazul în care contractul de munca al angajatului a încetat înainte ca el sa-şi fi efectuat concediul;
b) în cazul scoaterii sale din producţie pentru o perioada mai mare de 12 luni;
c) în cazul chemãrii angajatului pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, cu termen redus sau ca elev în şcolile militare de ofiţeri de rezerva.
(2) În cazul decesului angajatului, compensaţia în bani se va acorda membrilor sãi de familie - soţ, copii, pãrinţi.
(3) Calculul compensatiei bãneşti a concediului de odihna se face potrivit normelor prevãzute pentru calculul indemnizaţiei de concediu. La calculul compensatiei se ia în considerare concediul cuvenit în raport cu anii pentru care angajaţii n-au beneficiat de acest drept.
(4) Neacordarea concediului de odihna atrage rãspunderea disciplinarã a conducerii unitãţii, precum şi rãspunderea ei materialã integrala pentru suma plãtitã angajatului drept despãgubire pentru concediul nefolosit şi al carei cuantum se stabileşte potrivit prevederilor alin. 3.
(5) În cazul în care, dupã ce angajatul a efectuat concediul de odihna, contractul sau de munca a încetat din motivele prevãzute la art. 11, cu excepţia celor arãtate la alin. 2 al aceluiaşi articol, acesta este obligat sa restituie unitãţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzãtoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.
ART. 20
Angajaţii cu contracte de munca pe durata determinata vor primi concediul de odihna numai dupã împlinirea unei vechimi neîntrerupte de 11 luni în aceeaşi unitate.
ART. 21
Vechimea în munca ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihna prevãzut de art. 1 se stabileşte potrivit <>art. 40 din Legea nr. 27 din 28 decembrie 1966 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi pensia suplimentarã.*)
--------------------
*) Textul <>art. 40 din Legea nr. 27/1966 are urmãtorul cuprins:
"Art. 40 - (1) Vechimea în munca se considera perioada cît o persoana a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de munca şi de modul de remunerare a muncii, situaţiile prevãzute în codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptã în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasialã sau alte perioade stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri în care o persoana a desfãşurat o activitate sau, datoritã unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicatã de a o desfasura.
(2) Pentru angajaţii care presteazã munca mai puţin de o norma intreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporţional cu norma intreaga.
(3) Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcţii cu jumãtate de norma, pentru a creste copii pînã la virsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma intreaga.
(4) Pentru cei care lucreazã mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzãtor unei norme întregi".
ART. 22
(1) Prevederile prezentei legi intra în vigoare de la 1 ianuarie 1968.
(2) Pe aceeaşi data se abroga: art. 63-65 inclusiv şi <>art. 74 din Codul muncii; Decretul nr. 261 din 15 iunie 1957 pentru reglementarea concediilor anuale de odihna în învãţãmîntul de cultura generalã, profesional şi tehnic; <>art. 8 din Decretul nr. 416 din 20 octombrie 1953 privind stabilirea drepturilor personalului navigant profesionist din aeronautica civilã; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 186 din 16 martie 1951 privind acordarea concediilor de odihna; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 760 din 27 iulie 1962 pentru modificarea unor prevederi ale Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 186/1951 privind acordarea concediilor de odihna; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1586 din 26 august 1952 privind acordarea concediilor de odihna unor categorii de artişti; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1523 din 26 decembrie 1951 privind unele mãsuri derogatorii de la dispoziţiile <>art. 1 al Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 186/1951 pentru acordarea concediilor de odihna; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2070 din 22 iunie 1953 privind concediile de odihna ale angajaţilor din sectorul agricol; Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 235 din 17 februarie 1954 pentru extinderea prevederilor Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1523 din 26 decembrie 1951 salariaţilor unor întreprinderi de construcţii din cadrul Ministerului Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini; Dispoziţia Consiliului de Miniştri nr. 170 din 9 decembrie 1959 privind extinderea Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1523/1951 şi asupra salariaţilor Întreprinderii de prospecţiuni şi laboratoare "Prospecţiuni" de sub tutela Comitetului Geologic; <>art. 27 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1842 din 16 septembrie 1952 privind recrutarea şi repartizarea organizatã a forţelor de munca necalificate; <>art. 5 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 79 din 8 martie 1963 privind drepturile ce se acorda în ţara personalului de specialitate trimis în strãinãtate pentru executarea de lucrãri sau prestarea de servici; dispoziţiile din <>Decretul nr. 112 din 22 martie 1965 referitoare la durata concediului suplimentar pentru angajaţii trimişi în tari cu clima greu de suportat, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala la 27 decembrie 1967, cu unanimitatea voturilor celor 444 deputaţi prezenţi la şedinţa.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
