Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Parlamentul României adoptă prezenta lege. TITLUL I Dispoziţii generale CAP. I Domeniul şi scopul reglementării ART. 1 Domeniul de reglementare Prezenta lege reglementează modul şi condiţiile în care sunt executate: a) pedeapsa amenzii; b) pedeapsa accesorie; c) pedepsele complementare: interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare, dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice, interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, plasarea sub supraveghere judiciară, afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare; d) măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse de instanţă în cazul amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi liberării condiţionate; e) măsurile educative neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână; asistarea zilnică; f) obligaţiile impuse de instanţă în cazul liberării minorului din executarea unei măsuri educative privative de libertate; g) măsurile neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune; h) obligaţiile impuse de instanţă în cazul acordării amânării sau întreruperii executării pedepsei; i) obligaţiile impuse de procuror în cazul dispunerii renunţării la urmărirea penală.
ART. 2 Definiţii În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) instituţii din comunitate - autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile nonguvernamentale şi alte persoane juridice care participă la executarea pedepselor sau măsurilor neprivative de libertate prin colaborare la nivelul comunităţii locale cu autorităţile direct responsabile de asigurarea executării acestor pedepse sau măsuri; b) termen de supraveghere sau durata supravegherii desemnează intervalul de timp în care persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, liberarea condiţionată ori o măsură educativă neprivativă de libertate, în cazul minorilor, trebuie să respecte obligaţiile ori măsurile de supraveghere dispuse de instanţă în sarcina sa.
ART. 3 Scopul legii (1) Prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală. (2) Scopul măsurilor procesuale prevăzute la art. 1 lit. g) este asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii de infracţiuni, în condiţiile promovării unor măsuri alternative la arestarea preventivă.
CAP. II Principii ART. 4 Legalitatea executării Executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se realizează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ale prezentei legi şi ale altor reglementări în materie.
ART. 5 Temeiul executării Pedepsele, amânarea aplicării pedepsei, măsurile educative şi celelalte măsuri prevăzute la art. 1, neprivative de libertate, se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, iar alte măsuri neprivative de libertate luate în cursul procesului penal se execută în temeiul dispoziţiilor organelor judiciare.
ART. 6 Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale Pedepsele, măsurile educative şi celelalte măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, sunt puse în executare în condiţii care să asigure respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, cu limitările inerente naturii şi conţinutului acestor pedepse şi măsuri.
ART. 7 Respectarea demnităţii umane (1) Pedepsele, măsurile educative şi celelalte măsuri prevăzute la art. 1, dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane. (2) Executarea pedepselor şi a măsurilor prevăzute la alin. (1) nu poate implica aplicarea unor tratamente inumane sau degradante.
ART. 8 Respectarea dreptului la viaţa privată (1) Pedepsele, măsurile educative şi celelalte măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, sunt puse în executare în condiţii care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viaţa privată mai mult decât este inerent naturii şi conţinutului lor. (2) Fotografierea sau înregistrarea audiovideo a persoanelor care execută obligaţiile prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a)-c), art. 93 alin. (2) lit. a)-c), art. 101 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 121 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, de către persoanele care asigură sau contribuie la executarea acestor obligaţii nu se poate face fără consimţământul persoanei supravegheate.
ART. 9 Respectarea confidenţialităţii şi a datelor cu caracter personal Persoanele fizice şi juridice implicate în executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a celorlalte măsuri prevăzute la art. 1 sunt obligate la respectarea confidenţialităţii şi a regulilor de protecţie a datelor cu caracter personal, prevăzute de reglementările în materie.
ART. 10 Interzicerea discriminării În timpul executării pedepselor, măsurilor educative şi a celorlalte măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel.
ART. 11 Informarea persoanei care nu vorbeşte, nu înţelege limba română ori nu se poate exprima (1) Informarea persoanei aflate în executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, cu privire la conţinutul pedepsei sau măsurii dispuse, precum şi cu privire la principalele acte efectuate în procedura de executare a acestora se face într-o limbă, respectiv într-un limbaj pe care aceasta îl înţelege, prin intermediul unui traducător şi interpret autorizat sau prin intermediul unui interpret de limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. (2) În cazul cetăţenilor români care aparţin unei minorităţi naţionale, informarea prevăzută la alin. (1) se face în limba maternă a acestora, la cererea persoanei. (3) Informarea prevăzută la alin. (1) poate fi făcută şi de către un consilier de probaţiune sau, după caz, de către reprezentantul autorităţii responsabile de punerea în executare a pedepselor, a măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1, care cunoaşte limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză, cu acordul acesteia, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
ART. 12 Implicarea persoanei şi a comunităţii în executare (1) Executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se bazează pe cooperarea persoanei aflate în executare şi implicarea activă a instituţiilor din comunitate. (2) În vederea asigurării unei cooperări efective a persoanei aflate în executare, aceasta are dreptul de a solicita instituţiei care asigură executarea măsurii în cauză lămuriri cu privire la conţinutul pedepsei sau al măsurii pe care o execută.
ART. 13 Suportarea costurilor (1) Dacă, în mod excepţional, pe parcursul executării pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1, dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, este necesară efectuarea unor cheltuieli, achitarea unor taxe sau contribuţii, acestea vor fi suportate de către persoanele vizate, cu excepţia situaţiilor în care persoanele nu dispun de mijloace băneşti suficiente. (2) Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti suficiente persoanele singure sau persoanele din familiile cărora, în ultimele două luni anterioare formulării cererii pentru scutirea de la plata cheltuielilor prevăzute la alin. (1), le-a fost recunoscut dreptul la ajutor social, prin emiterea dispoziţiei de către primar, în condiţiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau la alocaţia pentru susţinerea familiei, în condiţiile Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările ulterioare. În acest caz, sumele prevăzute la alin. (1) se suportă în întregime de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
CAP. III Caracterul jurisdicţional al executării ART. 14 Judecătorul delegat cu executarea (1) Instanţa de executare deleagă anual unul sau mai mulţi dintre judecătorii acesteia pentru coordonarea activităţilor privind punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. (2) Judecătorul delegat cu executarea unei pedepse sau măsuri neprivative de libertate rămâne, de regulă, acelaşi pe toată perioada executării. (3) Activitatea specifică procesului de supraveghere efectuată de către serviciul de probaţiune sau de către celelalte autorităţi responsabile de punerea în executare a pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 şi de către instituţiile din comunitate se desfăşoară sub îndrumarea şi controlul judecătorului delegat cu executarea.
ART. 15 Atribuţiile judecătorului delegat cu executarea În realizarea activităţii de îndrumare şi control al executării pedepselor şi măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute de prezenta lege, neprivative de libertate, judecătorul delegat cu executarea exercită următoarele atribuţii: a) asigură punerea în executare, prin comunicarea, către serviciul de probaţiune şi alte instituţii prevăzute de prezenta lege implicate în executarea pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate, a copiilor de pe hotărâre sau, după caz, de pe dispozitivul acesteia, prin care s-au dispus aceste pedepse sau măsuri; b) asigură punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate, prin exercitarea competenţelor prevăzute de prezenta lege; c) sesizează instanţa de executare în cazul în care, cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării, se iveşte vreo nelămurire ori împiedicare; d) rezolvă incidentele ivite în cursul executării date prin lege în competenţa sa; e) sesizează instanţa de executare, în cazurile prevăzute de prezenta lege, pentru modificarea conţinutului, înlocuirea, încetarea unor obligaţii sau revocarea unor pedepse ori măsuri neprivative de libertate; f) soluţionează plângerile împotriva deciziilor consilierului de probaţiune; g) aplică amenzi judiciare în cazul comiterii unor abateri judiciare prevăzute de prezenta lege; h) îndeplineşte alte atribuţii date prin lege în competenţa sa.
ART. 16 Actele judecătorului delegat cu executarea (1) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 15 lit. c) şi e), judecătorul delegat cu executarea întocmeşte o adresă de sesizare în care consemnează împrejurările constatate, pe care o înaintează instanţei. (2) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 15 lit. d), f) şi g), judecătorul delegat cu executarea se pronunţă prin încheiere. Încheierile emise în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 15 lit. d) şi f) nu sunt supuse niciunei căi de atac. (3) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 15 lit. a) şi b), judecătorul delegat emite adrese sau dispoziţii.
ART. 17 Relaţia consilierului de probaţiune cu judecătorul delegat cu executarea (1) Consilierul de probaţiune este obligat să încunoştinţeze de îndată judecătorul delegat cu executarea despre orice nelămurire, împiedicare ori incident survenit în cursul executării a cărui soluţionare revine, potrivit legii, judecătorului. (2) În situaţia în care, pentru sesizarea instanţei potrivit art. 15 lit. e), legea prevede consultarea prealabilă de către judecător a unui raport sau referat de evaluare, la solicitarea judecătorului, consilierul de probaţiune transmite raportul sau referatul de evaluare în termen de 14 zile de la data primirii solicitării la serviciul de probaţiune. Nedepunerea raportului sau a referatului de evaluare în termenul stabilit nu împiedică sesizarea instanţei de către judecătorul delegat cu executarea. (3) În cazurile expres prevăzute de lege, consilierul de probaţiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoanele aflate în supraveghere şi instituţiile din comunitate vizate. (4) Împotriva deciziilor consilierului de probaţiune, persoana sau instituţia din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea. Plângerea persoanei supravegheate nu suspendă executarea deciziei atacate. (5) Nu se poate formula plângere împotriva sesizării instanţei făcute de către consilierul de probaţiune în cazurile în care sesizarea este de competenţa sa. (6) Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea petentului şi a consilierului de probaţiune. Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică soluţionarea plângerii.
CAP. IV Colaborarea cu instituţiile din comunitate în executarea pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate ART. 18 Participarea instituţiilor din comunitate la executarea pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate (1) Organizarea şi desfăşurarea executării pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate se fac, în cazurile prevăzute de lege, de către instituţii din comunitate, sub coordonarea serviciului de probaţiune. (2) Persoanele juridice de drept public pot fi implicate în activităţile prevăzute la alin. (1) şi participă la desfăşurarea acestora, prin decizie a consilierului de probaţiune sau, după caz, prin dispoziţie a judecătorului delegat cu executarea. (3) Persoana juridică de drept public nu poate refuza desfăşurarea, în condiţiile alin. (1), a unei activităţi ce nu implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, altele decât cele inerente activităţii respective. Refuzul nejustificat constituie abatere judiciară şi se sancţionează potrivit art. 19. (4) În cazul în care activitatea stabilită de către consilierul de probaţiune sau, după caz, de judecătorul delegat cu executarea implică alocarea unor resurse bugetare suplimentare, altele decât cele inerente activităţii respective, de către persoana juridică de drept public, desfăşurarea respectivei activităţi nu poate fi dispusă fără consimţământul persoanei juridice în cauză. (5) Persoanele juridice de drept privat pot fi implicate în activităţile prevăzute la alin. (1) dacă sunt abilitate potrivit art. 20. (6) Instituţiile din comunitate care participă la executarea pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate trebuie să respecte în activitatea lor standardele minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate aprobate prin hotărâre a Guvernului.
ART. 19 Abateri judiciare (1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor din comunitate care participă la executarea pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate constituie abatere judiciară şi se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei. (2) Criteriile pe baza cărora se apreciază neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor din comunitate sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi. (3) Amenda judiciară prevăzută la alin. (1) se aplică de către judecătorul delegat cu executarea. Procedura privitoare la amenda judiciară este cea prevăzută la art. 284 din Legea nr. 135/2010, care se aplică în mod corespunzător. (4) Sesizarea judecătorului delegat cu executarea se face de către serviciul de probaţiune sau din oficiu.
ART. 20 Procedura de abilitare a asociaţiilor, fundaţiilor şi societăţilor comerciale (1) Abilitarea asociaţiilor, fundaţiilor şi societăţilor comerciale dintre cele prevăzute la art. 21 se acordă la cerere de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului în circumscripţia căruia acestea îşi au sediul. (2) Cererea de abilitare va fi însoţită de următoarele documente: a) o copie de pe încheierea privind înregistrarea societăţii comerciale la registrul comerţului, respectiv înscrierea asociaţiei sau a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor; b) o copie de pe actul constitutiv şi statutul persoanei juridice; c) bilanţul şi bugetul de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani; d) o prezentare a activităţilor care urmează să fie organizate în cadrul persoanei juridice, a compatibilităţii acestora cu standardele prevăzute la art. 18 alin. (6), precum şi a condiţiilor în care aceste activităţi pot fi executate; e) alte acreditări sau abilitări relevante pentru activitatea pentru care se solicită abilitarea.
(3) Judecătorul delegat cu executarea, primind cererea, solicită Direcţiei de probaţiune întocmirea în termen de două luni a unui raport. (4) La elaborarea raportului prevăzut la alin. (3), Direcţia de probaţiune va solicita informaţii şi documente de la serviciul ori serviciile de probaţiune în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea asociaţia, fundaţia ori societatea comercială dintre cele prevăzute la art. 21. (5) Judecătorul se pronunţă în camera de consiliu, cu citarea persoanei care solicită abilitarea şi a Direcţiei de probaţiune. (6) Abilitarea se acordă prin încheiere definitivă, pe o perioadă de 5 ani. O copie a încheierii prin care s-a admis cererea de abilitare se comunică Direcţiei de probaţiune, în vederea înscrierii persoanei într-o bază de date constituită la nivel naţional. (7) Abilitarea poate fi retrasă de judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului care a acordat-o, prin încheiere definitivă, din oficiu sau la sesizarea Direcţiei de probaţiune. Motivele şi condiţiile în care va putea fi retrasă abilitarea se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
ART. 21 Abilitarea societăţilor comerciale (1) Pot solicita abilitarea pentru organizarea executării muncii neremunerate în folosul comunităţii doar societăţile comerciale care au concesionat un serviciu public. (2) Contravaloarea prestaţiilor persoanelor care efectuează munca neremunerată în folosul comunităţii în cadrul societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) se virează la bugetul de stat, cu excepţia situaţiei în care contravaloarea prestaţiilor este utilizată conform alin. (3). (3) Societăţile comerciale prevăzute la alin. (1) pot folosi contravaloarea prestaţiilor pentru finanţarea unor cursuri de calificare profesională pentru persoane aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune. (4) Abilitarea societăţilor comerciale pentru alte activităţi decât cele prevăzute la alin. (1) se face potrivit art. 20.
TITLUL II Executarea pedepselor neprivative de libertate CAP. I Executarea pedepsei amenzii aplicabile persoanei fizice ART. 22 Achitarea amenzii (1) Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plăţii, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. (2) Dacă persoana condamnată se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăşi 2 ani. (3) Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate şi documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunţă prin încheiere. În cazul în care dispune eşalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eşalonează amenda, precum şi termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.
ART. 23 Procedura în caz de neexecutare a amenzii (1) Judecătorul delegat cu executarea, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) sau (2), sesizează instanţa de executare, care procedează după cum urmează: a) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunităţii, în afară de cazul în care persoana nu poate presta această muncă din cauza stării de sănătate, în condiţiile prevăzute la art. 64 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare; b) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului şi acesta nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, înlocuieşte amenda cu închisoarea, în condiţiile art. 64 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare; c) când constată neexecutarea cu rea-credinţă a amenzii, înlocuieşte amenda cu închisoarea, în condiţiile art. 63 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Sesizarea instanţei de executare în condiţiile alin. (1) lit. a) se poate face şi la cererea condamnatului, de către judecătorul delegat cu executarea, chiar înainte de expirarea termenului de plată a amenzii. (3) Procedura în faţa instanţei de executare este cea prevăzută la art. 586 şi 597 din Legea nr. 135/2010. (4) Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanţa va solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului. (5) În cazul în care instanţa de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunităţii, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probaţiune competent. Prevederile art. 51 se aplică în mod corespunzător. (6) Executarea muncii în folosul comunităţii se face într-un termen de maximum 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de executare a pedepsei amenzii, prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, şi poate înceta şi prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă neexecutate. Prevederile art. 52 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător.
ART. 24 Executarea amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii (1) Dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanei condamnate la pedeapsa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii. (2) Munca neremunerată în folosul comunităţii, dispusă pentru executarea pedepsei amenzii, se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
CAP. II Executarea pedepsei amenzii aplicabile persoanei juridice ART. 25 Achitarea amenzii (1) Persoana juridică ce a fost condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plăţii, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. (2) Dacă persoana juridică se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăşi 2 ani. (3) Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate şi documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunţă prin încheiere. În cazul în care dispune eşalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eşalonează amenda, precum şi termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.
ART. 26 Executarea silită în caz de neachitare (1) În cazul nerespectării termenului de achitare integrală a amenzii sau a unei rate, când plata a fost eşalonată, executarea pedepsei amenzii se face potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Executorii fiscali au obligaţia să comunice judecătorului delegat cu executarea, la data executării integrale a amenzii, plata acesteia şi să îl înştiinţeze cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.
CAP. III Executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi ART. 27 Punerea în executare a pedepsei accesorii (1) Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoţeşte pedeapsa închisorii se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor şi instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi d)-n), corespunzătoare conţinutului pedepsei accesorii. (2) Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor şi instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a)-f). (3) Comunicarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se face de îndată după rămânerea definitivă a hotărârii. (4) Dispoziţiile art. 31 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care pedeapsa accesorie se execută fără ca persoana condamnată să fie privată de libertate.
ART. 28 Înştiinţarea în caz de întrerupere a executării sau de liberare condiţionată În cazul acordării liberării condiţionate şi al întreruperii executării pedepsei, judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare, va înştiinţa despre aceasta persoanele şi instituţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. l)-n), comunicând, în cazul întreruperii, şi durata acesteia.
CAP. IV Executarea pedepselor complementare SECŢIUNEA 1 Executarea pedepselor complementare aplicabile persoanei fizice ART. 29 Punerea în executare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi (1) În cazul dispunerii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, în funcţie de drepturile a căror exercitare a fost interzisă, persoanei juridice de drept public sau de drept privat autorizate să supravegheze exercitarea dreptului respectiv, după cum urmează: a) pentru interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, comunicarea se face primăriei de la domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celei de la locuinţa persoanei condamnate şi Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; b) pentru interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, comunicarea se face Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi, dacă este cazul, instituţiei în cadrul căreia cel condamnat exercită o astfel de funcţie; c) pentru interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, comunicarea se face Inspectoratului General pentru Imigrări şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră; d) pentru interzicerea dreptului de a alege, comunicarea se face primăriei de la domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celei de la locuinţa persoanei condamnate, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, iar, în cazul în care persoana locuieşte în străinătate, comunicarea se face Departamentului consular al Ministerului Afacerilor Externe. În cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, comunicarea se face Inspectoratului General pentru Imigrări; e) pentru interzicerea drepturilor părinteşti, comunicarea se face consiliului local şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a căror circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul, precum şi, dacă este cazul, celor în care îşi are locuinţa condamnatul; f) pentru interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, comunicarea se face consiliului local în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul; g) pentru interzicerea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, comunicarea se face persoanei juridice în cadrul căreia persoana exercită respectiva funcţie, profesie, meserie sau activitate, precum şi, dacă este cazul, persoanei juridice care asigură organizarea şi coordonarea exercitării profesiei sau activităţii respective ori autorităţii care a învestit-o cu exercitarea unui serviciu de interes public; h) pentru interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul; i) pentru interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul; j) pentru interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României, comunicarea se face Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, Direcţiei Generale de Paşapoarte şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia cetăţenilor străini; k) pentru interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, comunicarea se face Inspectoratului General al Poliţiei Române; l) pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă, comunicarea se face inspectoratelor judeţene de poliţie în a căror circumscripţie se află localităţile vizate de interdicţie şi Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; m) pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul şi, pentru cazurile în care s-a dispus interdicţia pentru locuri, manifestări sau adunări în afara acestei circumscripţii, Inspectoratului General al Poliţiei Române; n) pentru interzicerea dreptului de a comunică cu victima ori cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele care au comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea, comunicarea se face persoanelor cu care condamnatul nu are dreptul să între în legătură ori de care nu are dreptul să se apropie, inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul şi, pentru cazurile în care victima sau persoanele stabilite de instanţă nu domiciliază în aceeaşi circumscripţie, inspectoratelor judeţene de poliţie de la domiciliul acestora; o) pentru interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată, comunicarea se face victimei, inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul şi inspectoratelor judeţene de poliţie în a căror circumscripţie se află locurile vizate de interdicţie.
(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) se va face când pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi devine executabilă, potrivit art. 68 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi va menţiona data de la care începe şi data la care ar trebui să înceteze executarea pedepsei complementare.
ART. 30 Punerea în executare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sau a liberării condiţionate În cazul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sau a liberării condiţionate se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 29 cu privire la interdicţiile dispuse de instanţa de judecată în cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi şi dispoziţiile art. 47-54, art. 56 şi 57 cu privire la executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă în cadrul suspendării executării sub supraveghere, respectiv dispoziţiile art. 58-62 cu privire la executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă în cadrul liberării condiţionate.
ART. 31 Acordarea de permisiuni în executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi (1) Judecătorul delegat cu executarea poate acorda persoanei condamnate, la cererea motivată a acesteia, o permisiune în executarea pedepsei complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l)-o) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele cazuri: a) participarea persoanei supravegheate la căsătoria, botezul sau înhumarea unui membru de familie, dintre cei prevăzuţi la art. 177 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare; b) participarea la un concurs, în vederea ocupării unui loc de muncă; c) susţinerea unui examen; d) urmarea unui tratament sau a unei intervenţii medicale.
(2) Cererea persoanei condamnate se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia, a reprezentantului instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. l)-o), respectiv a consilierului de probaţiune, atunci când s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Judecătorul delegat cu executarea se pronunţă prin încheiere definitivă. (3) O copie a încheierii definitive se comunică instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. l)-o) şi serviciului de probaţiune competent, atunci când este cazul. (4) Permisiunea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d), când, în mod excepţional, permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenţiei medicale. Durata permisiunii se include în durata pedepsei complementare.
ART. 32 Punerea în executare a pedepsei complementare a degradării militare Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii comandantului unităţii militare în a cărei evidenţă este luată persoana condamnată, respectiv centrului militar judeţean sau zonal de la domiciliul condamnatului.
ART. 33 Punerea în executare a pedepsei complementare a publicării hotărârii de condamnare (1) În vederea punerii în executare a pedepsei publicării hotărârii de condamnare, judecătorul delegat cu executarea trimite extrasul, în forma stabilită de instanţă, cotidianului local sau naţional desemnat de acesta, solicitând comunicarea tarifului pentru publicare. (2) În termen de 10 zile de la primirea răspunsului din partea conducerii cotidianului desemnat, judecătorul delegat cu executarea comunică persoanei condamnate costul publicării şi obligaţia acesteia de a face plata în termen de 30 de zile. (3) Cotidianul desemnat va proceda la publicarea extrasului hotărârii de condamnare în termen de 5 zile de la data plăţii şi îl va înştiinţa pe judecătorul delegat cu executarea despre publicare, comunicându-i o copie a textului publicat. (4) Dacă, în termen de 45 de zile de la comunicarea făcută persoanei condamnate potrivit alin. (2), judecătorul delegat cu executarea nu primeşte înştiinţarea privind efectuarea publicării, va proceda la verificarea motivelor care au condus la neefectuarea acesteia. (5) În situaţia în care conducerea cotidianului desemnat nu furnizează informaţia prevăzută la alin. (2) sau când nu ia măsurile necesare în vederea asigurării publicării, judecătorul delegat cu executarea poate acorda un nou termen pentru îndeplinirea acestor obligaţii, ce nu poate depăşi 15 zile, sau desemnează un alt cotidian din aceeaşi categorie pentru publicare. (6) Dacă se constată că neefectuarea publicării s-a datorat culpei persoanei condamnate, judecătorul delegat cu executarea poate acorda un nou termen pentru publicare, care nu poate depăşi 15 zile. (7) Dacă persoana condamnată nu a efectuat plata pentru publicare în termenul prevăzut la alin. (2) sau, după caz, la alin. (6), judecătorul delegat cu executarea va sesiza organul de urmărire penală competent, cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 288 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA a 2-a Executarea pedepselor complementare aplicabile persoanei juridice ART. 34 Dispoziţii comune În situaţia dispunerii unei pedepse complementare în cazul persoanei juridice, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv, în funcţie de persoana juridică vizată, după cum urmează: a) Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pentru cazul în care persoana juridică respectivă este societate comercială, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul comerţului computerizat pentru persoane juridice şi persoane fizice; b) Ministerului Justiţiei, pentru cazul în care persoana juridică se încadrează în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial - asociaţii, fundaţii şi federaţii; c) Tribunalului Bucureşti, pentru cazul partidelor, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul partidelor politice; d) judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are sediul sindicatul, pentru cazul în care aceasta se încadrează în prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul special; e) judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are sediul societatea, pentru cazul în care aceasta se încadrează în prevederile Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul societăţilor agricole; f) instituţiei sau autorităţii publice competente cu înregistrarea activităţii respective, pentru persoanele juridice înfiinţate prin acte normative; g) Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Băncii Naţionale a României şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, în cazul în care persoana juridică a fost condamnată pentru săvârşirea unor infracţiuni privind spălarea banilor ori finanţarea actelor de terorism; h) inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie se află sediul persoanei juridice, pentru a verifica respectarea interdicţiei dispuse.
ART. 35 Punerea în executare a pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice (1) Copia dispozitivului hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, de către judecătorul delegat cu executarea persoanei juridice condamnate, precum şi organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, respectiv organului care a înregistrat persoana juridică, solicitându-se totodată informarea cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii. (2) La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa complementară a dizolvării, persoana juridică intră în lichidare. Lichidarea persoanei juridice trebuie finalizată în cel mult 2 ani de la data dizolvării. În acest scop, judecătorul delegat cu executarea desemnează un lichidator din rândul practicienilor în insolvenţă, în vederea îndeplinirii procedurii de lichidare. (3) Lichidatorul desemnat potrivit alin. (2) aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice privind lichidarea persoanelor juridice.
ART. 36 Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice (1) Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice se face prin efectuarea comunicării prevăzute la art. 34. Totodată, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv organelor de poliţie în a căror circumscripţie se află punctele de lucru ale persoanei juridice, pentru verificarea respectării măsurii dispuse. (2) La sfârşitul perioadei dispuse prin hotărârea judecătorească, instituţiile prevăzute la art. 34 radiază din registre menţiunile specifice efectuate, iar organul de poliţie informează instanţa de executare cu privire la respectarea interdicţiei dispuse. (3) În cazul în care, pe parcursul duratei pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară, organul de poliţie constată nerespectarea acesteia, sesizează de îndată judecătorul delegat cu executarea, care va proceda potrivit art. 503 din Legea nr. 135/2010.
ART. 37 Executarea pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice (1) În cazul dispunerii pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv organului de poliţie în a cărui circumscripţie se află punctul de lucru al persoanei închise, pentru verificarea îndeplinirii măsurii. (2) În cazul în care constată neexecutarea pedepsei complementare dispuse, organul de poliţie îl informează de îndată pe judecătorul delegat cu executarea, pentru a sesiza instanţa în vederea aplicării prevederilor art. 503 din Legea nr. 135/2010.
ART. 38 Executarea pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice (1) În cazul dispunerii pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a participa la procedurile de achiziţii publice, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitiv şi administratorului sistemului electronic de achiziţii publice. (2) Punerea în executare a pedepsei complementare nu aduce atingere derulării contractelor de achiziţii publice deja încheiate la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar împiedică încheierea unor acte adiţionale care să prelungească valabilitatea unor contracte deja încheiate. (3) În cazul nerespectării interdicţiei impuse, orice persoană poate încunoştinţa judecătorul delegat cu executarea pentru a sesiza instanţa în vederea aplicării prevederilor art. 503 din Legea nr. 135/2010. (4) La împlinirea duratei pedepsei complementare dispuse prin hotărârea judecătorească, instituţiile prevăzute la art. 34, precum şi administratorul sistemului electronic de achiziţii publice radiază din registre menţiunile specifice efectuate.
ART. 39 Executarea pedepsei complementare a plasării sub supraveghere judiciară (1) În cazul aplicării pedepsei complementare a plasării sub supraveghere judiciară, judecătorul delegat cu executarea desemnează un mandatar judiciar din rândul practicienilor în insolvenţă sau al experţilor judiciari şi trimite acestuia o copie de pe dispozitivul hotărârii. Nu poate fi desemnat mandatar judiciar practicianul în insolvenţă care a fost mandatar cu drept de reprezentare a aceleiaşi persoane în cursul procesului penal. (2) Onorariul mandatarului judiciar este stabilit de judecătorul delegat, fără a putea depăşi remuneraţia acordată de respectiva persoană juridică unui cenzor în anul anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Plata onorariului mandatarului judiciar se face din fondurile persoanei juridice. (3) Atribuţiile mandatarului judiciar privesc doar supravegherea activităţii ce a ocazionat comiterea infracţiunii şi nu conferă un drept de decizie în gestionarea respectivei activităţi a persoanei juridice. Mandatarul judiciar are dreptul să participe, fără drept de vot, la orice reuniune a organelor de conducere ale persoanei juridice în care se discută aspecte legate de activitatea în cauză şi are acces în toate punctele de lucru în care se desfăşoară aceasta. (4) Mandatarul judiciar este obligat la respectarea confidenţialităţii datelor de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor, divulgarea fără drept a acestora atrăgând răspunderea sa. (5) În caz de împiedicare de către persoana juridică a exercitării atribuţiilor mandatarului judiciar, acesta îl va informa de îndată pe judecătorul delegat cu executarea, în vederea sesizării instanţei pentru înlocuirea pedepsei complementare dispuse cu cea prevăzută la art. 140 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (6) Dacă mandatarul judiciar nu îşi mai poate exercita atribuţiile ce i-au fost stabilite, înlocuirea acestuia se dispune de către judecătorul delegat cu executarea.
ART. 40 Executarea pedepsei complementare a afişării hotărârii de condamnare (1) În cazul aplicării pedepsei complementare a afişării hotărârii de condamnare, judecătorul delegat cu executarea comunică un extras al hotărârii de condamnare persoanei juridice condamnate, care este obligată să îl afişeze în forma, locul şi pentru perioada stabilite de instanţă, respectiv secţiei de poliţie în circumscripţia căreia se află locul unde urmează a se face afişarea, în vederea verificării îndeplinirii obligaţiei. (2) În cazul în care, după afişare, dar înainte de împlinirea perioadei stabilite de instanţă, afişul este sustras, distrus sau deteriorat, organul de poliţie solicită persoanei condamnate reafişarea, care trebuie realizată în termen de 24 de ore. (3) În cazul neîndeplinirii obligaţiei de afişare sau a obligaţiei de înlocuire a afişului potrivit alin. (2), organul de poliţie îl va informa pe judecătorul delegat cu executarea, în vederea sesizării instanţei, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 41 Executarea pedepsei complementare a publicării hotărârii de condamnare (1) În cazul aplicării pedepsei complementare a publicării hotărârii de condamnare, judecătorul delegat cu executarea comunică un extras al hotărârii de condamnare, în forma stabilită de instanţă, persoanei juridice condamnate, care este obligată să îl publice pe cheltuială proprie, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuale, desemnate de instanţă. (2) Persoana juridică condamnată înaintează judecătorului delegat cu executarea dovada executării publicării hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la comunicarea extrasului. (3) În situaţia în care publicarea s-a dispus a fi efectuată prin afişarea pe o pagină de internet, extrasul trebuie publicat în termenul prevăzut la alin. (2), iar persoana condamnată va comunică judecătorului delegat, în termen de 5 zile de la începerea publicării, dovada punerii în executare a hotărârii. Perioadele în care, din motive tehnice, extrasul publicat nu a fost accesibil nu se socotesc în durata publicării stabilită de instanţă. (4) Judecătorul delegat cu executarea verifică periodic îndeplinirea obligaţiei de publicare în condiţiile alin. (1), până la împlinirea duratei stabilite de instanţă. (5) În cazul constatării neîndeplinirii obligaţiei de publicare, judecătorul delegat cu executarea va proceda la sesizarea instanţei, în vederea aplicării prevederilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. V Efectele fuziunii, absorbţiei, divizării, reducerii capitalului social, dizolvării sau lichidării persoanei juridice în faza de executare ART. 42 Continuitatea executării pedepselor aplicate persoanei juridice, în caz de fuziune, absorbţie, divizare, reducere a capitalului social, dizolvare sau lichidare a persoanei juridice condamnate (1) Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a persoanei juridice şi până la executarea pedepselor aplicate, intervine un caz de fuziune, absorbţie, divizare, dizolvare, lichidare sau reducere a capitalului social al acesteia, autoritatea ori instituţia căreia îi revine competenţa de a autoriza sau înregistra această operaţiune procedează potrivit art. 496 din Legea nr. 135/2010. (2) Executarea pedepselor aplicabile persoanei juridice condamnate continuă faţă de persoana juridică rezultată prin fuziune, absorbţie sau care a dobândit fracţiuni din patrimoniul persoanei divizate şi care preia obligaţiile şi interdicţiile persoanei juridice condamnate. (3) Pedeapsa amenzii sau partea rămasă neachitată din aceasta la data efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la alin. (1) se va executa de către persoana sau persoanele juridice rezultate din această operaţiune, proporţional cu partea dobândită din patrimoniul persoanei condamnate.
TITLUL III Executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă potrivit Codului penal CAP. I Dispoziţii generale ART. 43 Informarea instanţei de judecată (1) Pentru stabilirea de către instanţa de judecată a obligaţiei prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 85 alin. (2) lit. b) şi art. 93 alin. (3) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, serviciile de probaţiune transmit Direcţiei de probaţiune informaţii specifice, în vederea centralizării acestora şi a publicării listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei şi a curţilor de apel. (2) Lista prevăzută la alin. (1) cuprinde instituţiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunităţii şi tipurile de activităţi care pot face obiectul acesteia. Lista este inclusă în baza de date prevăzută la art. 20 alin. (6). (3) La solicitarea serviciilor de probaţiune, instituţiile din comunitate vor comunică date în vederea includerii acestora în lista prevăzută la alin. (1), potrivit specificului activităţilor pe care le desfăşoară. (4) Autorităţile publice locale sunt obligate să pună la dispoziţia serviciilor de probaţiune datele solicitate conform alin. (3), în termen de 7 zile. În caz de neexecutare, serviciile de probaţiune vor sesiza judecătorul delegat cu executarea. Necomunicarea datelor la solicitarea judecătorului delegat constituie abatere judiciară. (5) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se transmit anual sau ori de câte ori intervin modificări.
ART. 44 Informarea serviciului de probaţiune (1) În cazul în care împotriva unei persoane aflate în executarea unor obligaţii sau măsuri a căror supraveghere este încredinţată serviciului de probaţiune a fost începută urmărirea penală sau aceasta a fost arestată preventiv, trimisă în judecată ori condamnată pentru o altă infracţiune, organul judiciar care a dispus aceste măsuri va informa, în scris, serviciul de probaţiune care exercită supravegherea, în termen de 3 zile. (2) În cazul în care serviciul de probaţiune are cunoştinţă despre faptul că împotriva unei persoane aflate în supraveghere s-a început urmărirea penală sau a fost trimisă în judecată într-un alt dosar penal, va informa organul judiciar competent despre faptul că persoana se află în executarea unei pedepse, măsuri educative sau a altei măsuri neprivative de libertate.
ART. 45 Acordarea de permisiuni în executarea obligaţiilor (1) În mod excepţional, consilierul de probaţiune, prin decizie, poate acorda persoanei supravegheate, la cererea motivată a acesteia, permisiunea în executarea obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) şi f), respectiv art. 101 alin. (2) lit. d) şi e) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele cazuri: a) participarea persoanei supravegheate la căsătoria, botezul sau funeraliile unui membru de familie, dintre cei prevăzuţi la art. 177 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare; b) participarea la un concurs, în vederea ocupării unui loc de muncă; c) susţinerea unui examen; d) urmarea unui tratament sau a unei intervenţii medicale.
(2) Permisiunea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d) când, în mod excepţional, permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenţiei medicale. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere. (3) Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1), consilierul de probaţiune încunoştinţează persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. m) şi n), precum şi judecătorul delegat cu executarea.
ART. 46 Acordul instanţei de părăsire a ţării (1) În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată doreşte să părăsească teritoriul ţării, în condiţiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, solicită instanţei de executare încuviinţarea în acest sens. (2) Cererea persoanei supravegheate se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia şi a consilierului de probaţiune. Instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă. Durata părăsirii ţării nu poate depăşi 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere. (3) O copie a încheierii definitive se comunică, de îndată, serviciului de probaţiune competent, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţiei Generale de Paşapoarte.
CAP. II Amânarea aplicării pedepsei ART. 47 Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă (1) În cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, judecătorul delegat cu executarea transmite o copie de pe hotărârea instanţei serviciului de probaţiune, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii. (2) În situaţia în care instanţa a stabilit în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29, după caz.
ART. 48 Modificarea sau încetarea obligaţiilor (1) În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.
ART. 49 Îndeplinirea obligaţiilor civile (1) Persoana supravegheată va depune la consilierul de probaţiune dovada îndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea instanţei, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere. (2) În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligaţiilor civile în termenul prevăzut la alin. (1), consilierul de probaţiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informaţii cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situaţia în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probaţiune sesizează instanţa, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Sesizarea instanţei de executare se poate face şi de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părţii civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune. (4) Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea obligaţiilor civile, instanţa va solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului. (5) Îndeplinirea obligaţiilor civile de către persoana supravegheată după sesizarea instanţei, potrivit alin. (2) sau (3), nu atrage revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă s-a făcut înainte de împlinirea termenului de supraveghere.
ART. 50 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent. (3) În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar, dacă va urma un curs de pregătire şcolară, aceasta se va înscrie în anul şcolar următor.
ART. 51 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărâre, consilierul de probaţiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituţie din comunitate pentru executarea muncii. (3) După evaluarea iniţială, pentru emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care confirmă faptul că persoana este aptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de consilierul de probaţiune şi nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane. Pentru persoanele care nu pot suporta costurile evaluării medicale, acestea sunt suportate de la bugetul de stat. (4) Persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii este obligată să prezinte medicului ce efectuează examinarea, în vederea eliberării certificatului medical prevăzut la alin. (3), toate datele privind starea sa de sănătate relevante pentru această examinare. (5) Pe parcursul executării, persoana are obligaţia de a informa consilierul de probaţiune cu privire la apariţia unor modificări referitoare la starea sa de sănătate. (6) În cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă. (7) În cazul constatării incapacităţii de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, zilele de muncă neremunerată în folosul comunităţii rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepţia situaţiei în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător. (8) Persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunităţii, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii. (9) Îndrumarea şi verificarea modalităţii efective în care persoana supravegheată desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii se realizează de către un reprezentant al instituţiei din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (1). (10) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de executare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
ART. 52 Executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii (1) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere. (2) Două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă. (3) În cazul persoanelor supravegheate care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate în aceeaşi zi calendaristică poate fi de maximum două ore. La solicitarea persoanei supravegheate, durata muncii prestate poate fi prelungită de către consilierul de probaţiune cu până la două ore de muncă. (4) În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învăţământ sau de calificare profesională, durata muncii prestate într-o zi calendaristică nu poate depăşi 8 ore. (5) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se execută în timpul nopţii sau în zilele de duminică şi în zilele declarate, potrivit legii, sărbători legale, decât la solicitarea persoanei şi în măsura în care acest lucru este posibil. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au altă zi de repaus decât duminica. (7) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută cu respectarea prevederilor legale privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor. (8) După executarea obligaţiei muncii neremunerate în folosul comunităţii, instituţia din comunitate unde persoana supravegheată a executat munca neremunerată în folosul comunităţii are obligaţia de a emite şi de a comunică serviciului de probaţiune şi persoanei supravegheate un document care atestă că munca neremunerată în folosul comunităţii a fost executată.
ART. 53 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum şi, dacă este cazul, instituţia, respectiv instituţiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestei instituţii copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
ART. 54 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, primind copia hotărârii judecătoreşti, comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii instituţiei în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, menţionate în hotărâre. În cazul în care instituţia nu este menţionată în hotărâre, consilierul de probaţiune decide instituţia în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală şi comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent. (3) Instituţia prevăzută la alin. (1) sesizează serviciul de probaţiune atunci când constată că persoana supravegheată nu îşi respectă îndatoririle stabilite în cadrul controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale. Sesizarea serviciului de probaţiune poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată. (4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat.
ART. 55 Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) În cazul impunerii faţă de persoana supravegheată a obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz, autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. g)-j), m) şi n). (2) În situaţia în care constată încălcarea uneia dintre obligaţiile impuse, autorităţile sau instituţiile prevăzute la alin. (1), abilitate să supravegheze modul de îndeplinire a acestor obligaţii, sesizează serviciul de probaţiune. (3) Sesizarea serviciului de probaţiune cu privire la nerespectarea obligaţiilor impuse poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.
ART. 56 Sesizarea în vederea revocării amânării aplicării pedepsei (1) În cazul în care constată nerespectarea unora dintre măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune verifică motivele care au determinat această nerespectare. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, sesizează instanţa, în vederea revocării amânării aplicării pedepsei. (2) Sesizarea instanţei poate fi făcută de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune. Raportul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat.
CAP. III Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ART. 57 Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (1) Munca neremunerată în folosul comunităţii dispusă în cazul persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere. (2) Dispoziţiile art. 24 alin. (2), respectiv art. 47-54 şi 56 se aplică în mod corespunzător.
CAP. IV Liberarea condiţionată ART. 58 Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă (1) În cazul acordării liberării condiţionate, instanţa de judecată care a dispus liberarea condiţionată transmite serviciului de probaţiune o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii, şi cu indicarea perioadei de executare a măsurilor de supraveghere, respectiv a obligaţiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când este cazul, calculată potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia în care instanţa a stabilit în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus liberarea condiţionată una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată care a dispus liberarea condiţionată comunică o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, după caz, şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. h)-j), m) şi n), abilitate să supravegheze îndeplinirea acestor obligaţii.
ART. 59 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătoreşti prin care s-a acordat liberarea condiţionată, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a acordat liberarea, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana liberată, cât şi cu privire la instituţia stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent. (3) În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar dacă va urma un curs de pregătire şcolară, aceasta se va înscrie în anul şcolar următor.
ART. 60 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum şi, dacă este cazul, instituţia, respectiv instituţiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestor instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana liberată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
ART. 61 Modificarea sau încetarea obligaţiilor (1) În situaţia în care, pe parcursul supravegherii, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţii, stabilirea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, va sesiza instanţa, potrivit art. 103 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea celui liberat sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.
ART. 62 Sesizarea instanţei pentru revocarea liberării condiţionate (1) În cazul în care constată nerespectarea uneia sau a unora dintre măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune verifică motivele care au determinat această nerespectare şi întocmeşte un raport. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, sesizează instanţa, în vederea revocării liberării condiţionate. (2) În situaţia în care constată încălcarea uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, organele abilitate însărcinate cu verificarea modului de îndeplinire a acestor obligaţii sesizează serviciul de probaţiune. (3) Sesizarea serviciului de probaţiune cu privire la nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată. (4) Sesizarea instanţei în vederea revocării liberării condiţionate poate fi făcută şi de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune. Raportul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat.
TITLUL IV Dispoziţii privind executarea măsurilor educative neprivative de libertate CAP. I Dispoziţii generale ART. 63 Organizarea executării măsurilor educative neprivative de libertate (1) Măsurile educative neprivative de libertate se execută în comunitate, pe durata executării acestora asigurându-se menţinerea şi întărirea legăturilor minorului cu familia şi comunitatea, dezvoltarea liberă a personalităţii minorului, precum şi implicarea acestuia în programele derulate, în scopul formării sale în spirit de responsabilitate şi respect pentru drepturile şi libertăţile celorlalţi. (2) Minorului aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate i se asigură, potrivit principiului interesului superior al copilului, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie, convenţiile internaţionale la care România este parte şi de legislaţia specială, în măsura în care exercitarea acestora nu este incompatibilă cu natura şi conţinutul măsurii. (3) Conţinutul modalităţilor concrete de executare a măsurilor educative neprivative de libertate se stabileşte ţinând seama de vârsta, personalitatea, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a minorului.
ART. 64 Rolul serviciului de probaţiune în executarea măsurilor educative neprivative de libertate (1) Organizarea, supravegherea şi controlul executării măsurilor educative neprivative de libertate se desfăşoară sub coordonarea serviciului de probaţiune. (2) Serviciul de probaţiune poate încredinţa supravegherea executării măsurilor educative neprivative de libertate prevăzute în Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, unor instituţii din comunitate dintre cele incluse în baza de date constituită la nivel naţional potrivit art. 20 alin. (6).
ART. 65 Informarea minorului şi a familiei (1) După rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a luat faţă de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul delegat cu executarea, în aplicarea procedurii prevăzute la art. 511 din Legea nr. 135/2010, fixează un termen, dispunând aducerea minorului şi citarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probaţiune pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia. Împreună cu citaţia, serviciului de probaţiune i se comunică şi o copie de pe hotărârea instanţei. (2) În cadrul întâlnirii, judecătorul delegat îi prezintă minorului şi persoanei desemnate cu supravegherea acestuia scopul şi conţinutul sancţiunii aplicate, precum şi consecinţele nerespectării acesteia.
CAP. II Executarea măsurilor educative neprivative de libertate ART. 66 Executarea măsurii educative a stagiului de formare civică (1) Obiectivul măsurii educative a stagiului de formare civică constă în sprijinirea minorului în conştientizarea consecinţelor legale şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni şi responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său. (2) Cursurile de formare civică se elaborează în baza programei-cadru aprobate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului educaţiei naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu standardele minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate prevăzute la art. 18 alin. (6). (3) Consilierul de probaţiune sau, după caz, persoana desemnată din cadrul instituţiei din comunitate organizează, efectuează demersurile necesare în vederea participării minorului şi supraveghează minorul pe durata stagiului de formare civică. (4) Includerea minorului într-un curs de formare civică se efectuează în cel mult 60 de zile de la punerea în executare a hotărârii conform art. 511 din Legea nr. 135/2010. (5) Stagiul de formare civică este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice, derulate pe durata a cel mult 4 luni, şi include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau aplicativ, adaptate vârstei şi personalităţii minorilor incluşi în respectivul stagiu şi ţinând seama, pe cât posibil, de natura infracţiunii comise. În desfăşurarea stagiului stabilit de instanţă se va avea în vedere un număr lunar de 8 ore de formare civică. (6) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte minorul care trebuie să frecventeze cursul de formare civică decide, pe baza evaluării iniţiale a minorului, instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc acesta, comunicând acestei instituţii copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (7) Instituţia din comunitate desemnată potrivit alin. (6) sau serviciul de probaţiune, după caz, adaptează conţinutul concret al stagiului, potrivit programei-cadru prevăzute la alin. (2), în funcţie de particularităţile minorului, cu aprobarea consilierului de probaţiune. (8) Desfăşurarea cursului de formare civică se realizează de către un reprezentant al instituţiei din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (6).
ART. 67 Executarea măsurii educative a supravegherii (1) Măsura educativă a supravegherii are ca obiectiv participarea minorului la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau a intrării în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia. (2) Supravegherea şi îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se realizează de către părinţii minorului, cei care l-au adoptat sau tutore. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate a minorului, la cererea acesteia. (3) În cazul în care persoana prevăzută la alin. (2) nu este desemnată prin hotărârea instanţei sau persoana desemnată de instanţă nu mai poate exercita, permanent sau temporar, supravegherea, judecătorul delegat cu consultarea consilierului de probaţiune desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea. Dispoziţiile art. 65 se aplică în mod corespunzător. (4) Controlul executării măsurii educative a supravegherii şi controlul îndeplinirii atribuţiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probaţiune. (5) Supravegherea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic presupun verificarea modului în care acesta îşi respectă obligaţiile care decurg din statutul său familial, şcolar sau profesional. (6) În situaţia în care instanţa a dispus în conţinutul măsurii educative a supravegherii participarea minorului la un curs şcolar sau de formare profesională, iar minorul nu este înscris într-o astfel de formă de învăţământ, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător. (7) Exercitarea supravegherii începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului şi a persoanei desemnate cu supravegherea în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010.
ART. 68 Executarea măsurii educative a consemnării la sfârşit de săptămână (1) Măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a prezenţei acestuia în anumite locuri care să îl predispună pe minor la manifestarea unui comportament infracţional. (2) Interdicţia impusă minorului de a părăsi locuinţa operează începând cu ora 0,00 a zilei de sâmbătă şi până la ora 24,00 a zilei de duminică. (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au alte zile de repaus decât sâmbăta şi duminica. (4) Măsura educativă se execută pe durata unor sfârşituri de săptămână consecutive, în afară de cazul în care instanţa sau judecătorul delegat cu executarea, la propunerea consilierului de probaţiune, a dispus altfel, de regulă, sub supravegherea persoanei majore cu care locuieşte minorul ori a altei persoane majore desemnate de instanţa de judecată. (5) În cazul în care persoana majoră în supravegherea căreia se află executarea măsurii nu este desemnată prin hotărârea instanţei sau persoana desemnată de instanţă nu mai poate exercita, permanent sau temporar, supravegherea, judecătorul delegat cu consultarea consilierului de probaţiune desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea. Dispoziţiile art. 65 se aplică în mod corespunzător. (6) Controlul executării măsurii educative a consemnării la sfârşit de săptămână şi controlul îndeplinirii atribuţiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probaţiune sau, după caz, de persoana desemnată de acesta din cadrul unei instituţii din comunitate. (7) În vederea exercitării controlului, minorul care locuieşte singur sau, după caz, persoana prevăzută la alin. (4) are obligaţia de a permite persoanei desemnate cu controlul executării şi supravegherii executării măsurii efectuarea vizitelor programate sau inopinate la locuinţa minorului, în zilele în care minorul trebuie să se afle în acel spaţiu potrivit hotărârii instanţei. Nerespectarea acestei obligaţii de către minor atrage aplicarea dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Nerespectarea obligaţiei de către persoana desemnată cu supravegherea atrage aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 19. (8) În situaţia în care instanţa de judecată a stabilit în conţinutul măsurii educative sau consilierul de probaţiune a stabilit în sarcina minorului participarea la un curs şcolar ori de formare profesională sau participarea la un program de reintegrare, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 se aplică în mod corespunzător. (9) Consemnarea la sfârşit de săptămână se pune în executare în termen de cel mult 15 zile de la momentul prezentării minorului şi a persoanei desemnate cu supravegherea în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010.
ART. 69 Executarea măsurii educative a asistării zilnice (1) Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se realizează de consilierul de probaţiune sau, după caz, de persoana desemnată prin decizia acestuia, din cadrul unei instituţii din comunitate. (2) Programul zilnic pe care trebuie să îl respecte minorul şi activităţile pe care trebuie să le îndeplinească acesta sunt stabilite de comun acord de către consilierul de probaţiune şi părinţi, tutore sau altă persoană în grija căreia se află minorul, cu consultarea acestuia. În caz de dezacord, programul se stabileşte de către judecătorul delegat cu executarea, prin încheiere motivată, după audierea celor interesaţi. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Programul stabilit potrivit alin. (2) va ţine cont de nevoile identificate ale minorului, de situaţia sa socială şi, după caz, profesională şi de obligaţiile şi interdicţiile impuse acestuia pe perioada executării măsurii. Programul are în vedere dezvoltarea armonioasă a personalităţii minorului, prin implicarea acestuia în activităţi ce presupun relaţionare socială, organizarea modului de petrecere a timpului liber şi valorificarea aptitudinilor sale. (4) În situaţia în care instanţa de judecată a stabilit în conţinutul măsurii educative sau consilierul de probaţiune a stabilit în sarcina minorului, în conţinutul programului zilnic, participarea la un curs şcolar ori de formare profesională sau participarea la un program de reintegrare, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 se aplică în mod corespunzător. (5) Stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010, iar asistarea zilnică începe cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului. (6) În cazul în care măsura asistării zilnice a înlocuit o măsură educativă privativă de libertate, stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 15 zile de la punerea în libertate a minorului.
CAP. III Dispoziţii comune ART. 70 Punerea în executare a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată (1) Dacă instanţa de judecată a stabilit în sarcina minorului obligaţia prevăzută la art. 121 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător. (2) Dacă instanţa de judecată a stabilit în sarcina minorului obligaţiile prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. c) sau d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz, şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. m) sau n), abilitate să supravegheze îndeplinirea acestor obligaţii. În cazul în care s-a stabilit obligaţia prevăzută la art. 121 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie locuieşte minorul. (3) În cazul dispunerii obligaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică de către consilierul de probaţiune instituţiei în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală menţionate în hotărâre. În cazul în care instituţia nu este menţionată în hotărâre, consilierul de probaţiune stabileşte, prin decizie, instituţia în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală şi comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat. (5) Executarea obligaţiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, începe după cum urmează: a) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost stabilite, în cazul obligaţiilor prevăzute la lit. b)-d); b) la data aducerii la cunoştinţa minorului a conţinutului concret al obligaţiei, stabilit de către consilierul de probaţiune, în cazul obligaţiilor prevăzute la lit. a), e) şi f).
(6) Executarea obligaţiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept la data executării sau considerării ca executată a măsurii educative pe care o însoţesc.
ART. 71 Minorul liberat din executarea unei măsuri educative privative de libertate (1) Dispoziţiile art. 70 se aplică în mod corespunzător în cazul minorului liberat din centrul educativ sau din centrul de detenţie. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), executarea obligaţiilor încetează de drept la data împlinirii duratei internării.
ART. 72 Acordarea de permisiuni în executarea obligaţiilor (1) La solicitarea minorului, pentru motive temeinic justificate, consilierul de probaţiune poate acorda, prin decizie, o permisiune în executarea obligaţiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Permisiunea prevăzută la alin. (1) nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de 5 zile. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere. (3) În situaţia în care instanţa de judecată a impus în sarcina minorului executarea obligaţiei prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, la solicitarea minorului, pentru motive obiective, consilierul de probaţiune poate să acorde minorului, prin decizie, permisiunea de a depăşi limita teritorială stabilită de instanţă. În cazul în care solicitarea minorului priveşte părăsirea teritoriului ţării, durata permisiunii nu poate depăşi 30 de zile într-un an. (4) Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1) sau (3), consilierul de probaţiune încunoştinţează, după caz, persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 29 lit. m) şi n), precum şi judecătorul delegat cu executarea.
ART. 73 (1) În situaţia în care, pe parcursul supravegherii executării unei măsuri educative, consilierul de probaţiune constată că este necesară modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile impuse de către instanţă, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa, potrivit art. 121 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea minorului, părinţilor, tutorelui sau a altei persoane în grija căreia se află minorul ori a persoanei vătămate, după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune. Referatul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat.
ART. 74 Sesizarea instanţei pentru prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative (1) Dacă minorul nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau obligaţiile impuse, sesizarea instanţei pentru prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate în condiţiile art. 123 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se face de către consilierul de probaţiune, potrivit art. 121 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Sesizarea instanţei poate fi făcută de către procuror în cazul comiterii unei noi infracţiuni pe durata măsurii educative şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părinţilor, tutorelui sau a altei persoane în grija căreia se află minorul ori a persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune. Referatul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat. (3) În înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate instanţa va avea în vedere severitatea acestor măsuri în ordinea prevăzută la art. 115 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 75 Colaborarea cu serviciul de probaţiune pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate (1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, consilierul de probaţiune sau, după caz, persoana desemnată de acesta din cadrul unei instituţii din comunitate colaborează îndeaproape cu părinţii, adoptatorul, tutorele, curatorul sau o altă persoană însărcinată cu supravegherea minorului. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a înştiinţa consilierul de probaţiune cu privire la nerespectarea de către minor a oricăreia dintre obligaţiile şi interdicţiile stabilite pentru acesta.
ART. 76 Supravegherea minorului căsătorit (1) În cazul în care minorul supus unei măsuri educative neprivative de libertate este căsătorit, supravegherea modului de executare a măsurii se exercită de către consilierul de probaţiune. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care minorul condamnat la o măsură educativă neprivativă de libertate a devenit major până la momentul încheierii executării măsurii.
TITLUL V Executarea măsurilor de siguranţă ART. 77 Executarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical (1) Executarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical sau a internării medicale se execută potrivit dispoziţiilor art. 566-571 din Legea nr. 135/2010. (2) Costurile tratamentului medical sunt acoperite de la bugetul de stat.
ART. 78 Executarea măsurii de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii (1) Punerea în executare a măsurii de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii se face prin comunicarea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanei juridice în cadrul căreia persoana exercită respectiva funcţie, profesie, meserie sau activitate, precum şi, dacă este cazul, persoanei juridice care asigură organizarea şi coordonarea exercitării profesiei sau activităţii respective. (2) În cazul în care interdicţia vizează o meserie sau altă activitate, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul.
ART. 79 Executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi a confiscării extinse (1) Măsura de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse se execută după cum urmează: a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii; b) dacă lucrurile confiscate se află în păstrarea organelor de poliţie sau a altor instituţii, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organului la care se află. După primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau în termen de 30 de zile organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii. La cererea organelor care se ocupă de valorificare, bunurile pot rămâne în custodia poliţiei până la valorificare; c) când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare; d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, dacă prin lege nu se prevede altfel, aceasta se face în prezenţa unei comisii formate din judecătorul delegat cu executarea al instanţei de executare, un reprezentant al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, un reprezentant al inspectoratului judeţean de poliţie, gestionarul camerei de corpuri delicte în gestiunea căruia se aflau bunurile supuse distrugerii şi, dacă este cazul, reprezentanţi ai altor autorităţi cu competenţe în domeniu desemnaţi de judecătorul delegat. Comisia întocmeşte un proces-verbal, care se trimite, în copie, spre a fi depus la dosarele privind cauzele în care s-a dispus confiscarea respectivelor bunuri. În cazul în care distrugerea nu are loc în circumscripţia instanţei de executare, din comisie face parte judecătorul delegat cu executarea de la instanţa corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia are loc distrugerea. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare.
(2) Cheltuielile de păstrare, întreţinere şi valorificare a bunurilor confiscate se acoperă din preţul obţinut. Dacă nu este posibilă acoperirea integrală a acestor cheltuieli din preţul obţinut, diferenţa rămâne în sarcina statului. (3) Cheltuielile de distrugere a bunurilor confiscate rămân în sarcina statului.
TITLUL VI Obligaţiile impuse în caz de amânare sau întrerupere a executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ART. 80 Punerea în executare a obligaţiilor stabilite de instanţă (1) Punerea în executare a obligaţiilor impuse potrivit art. 590 din Legea nr. 135/2010 se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe hotărârea organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii, pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, poliţiei de proximitate, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii. (2) O copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică, dacă este cazul, şi unităţii sanitare în care urmează să se efectueze tratamentul sau serviciului de asistenţă socială din cadrul primăriei, în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 135/2010. (3) În cazul impunerii obligaţiei prevăzute la art. 590 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 135/2010, organul de poliţie desemnat prin hotărâre va informa victima sau membrii familiei acesteia despre întreruperea executării pedepsei, atunci când s-a stabilit interdicţia de a comunică sau a se apropia de persoanele menţionate.
ART. 81 Supravegherea respectării obligaţiilor (1) Supravegherea respectării obligaţiilor stabilite prin hotărârea prin care s-a acordat amânarea sau întreruperea executării pedepsei se face de către organul de poliţie desemnat de instanţă în cuprinsul hotărârii de amânare sau întrerupere a executării pedepsei. (2) Organul de poliţie prevăzut la alin. (1) sesizează de îndată instanţa de executare, în cazul în care constată sau este încunoştinţat cu privire la nerespectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile impuse. (3) Unităţile prevăzute la art. 80 sunt obligate să încunoştinţeze de îndată organul de poliţie, în cazul în care constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 590 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 135/2010. (4) Informaţiile prevăzute la art. 590 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 135/2010 se comunică judecătorului delegat cu executarea din cadrul instanţei de executare. În cazul încălcării acestei obligaţii, judecătorul delegat poate sesiza instanţa pentru revocarea amânării sau întreruperii executării pedepsei.
TITLUL VII Măsurile preventive neprivative de libertate CAP. I Măsurile preventive neprivative de libertate aplicabile persoanei fizice ART. 82 Punerea în executare a controlului judiciar (1) Organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, precum şi, dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate potrivit art. 83 să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse. În cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări. (2) În cazul în care organul judiciar a impus obligaţia prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 135/2010 cu referire la persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face şi persoanei vătămate. (3) După primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program. (4) Revocarea sau modificarea conţinutului controlului judiciar se comunică în condiţiile alin. (1) şi (2).
ART. 83 Supravegherea îndeplinirii obligaţiilor din conţinutul controlului judiciar (1) Dacă prin ordonanţa procurorului sau prin încheierea judecătorului sau a instanţei a fost impusă inculpatului respectarea uneia sau mai multor obligaţii dintre cele prevăzute la art. 215 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, supravegherea respectării acestora se face după cum urmează: a) de către organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul, în cazul obligaţiilor prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. a), b), d)-f) şi h)-j) din Legea nr. 135/2010; b) de către organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul şi de instituţia sanitară în care urmează a se efectua tratamentul, în cazul obligaţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 135/2010; c) de către organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul şi de către banca sau băncile la care inculpatul are deschise conturi, în cazul obligaţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 135/2010.
(2) Supravegherea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 135/2010 se face în condiţiile stabilite prin lege specială. (3) În cazul constatării nerespectării obligaţiilor impuse, instituţiile prevăzute la alin. (1) vor sesiza de îndată organul judiciar care a dispus controlul judiciar.
ART. 84 Controlul judiciar pe cauţiune În cazul dispunerii controlului judiciar pe cauţiune, dispoziţiile art. 82 şi 83 se aplică în mod corespunzător.
CAP. II Măsurile preventive aplicabile persoanei juridice ART. 85 Executarea măsurilor preventive luate faţă de persoana juridică (1) Punerea în executare a măsurilor preventive luate, potrivit art. 493 din Legea nr. 135/2010, în cursul procesului penal faţă de persoana juridică se face prin trimiterea unei copii de pe încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, după cum urmează: a) Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pentru cazul în care persoana juridică respectivă este societate comercială, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul comerţului computerizat pentru persoane juridice şi persoane fizice; b) Ministerului Justiţiei, pentru cazul în care persoana juridică se încadrează în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial - asociaţii, fundaţii şi federaţii; c) Tribunalului Bucureşti, pentru cazul partidelor politice, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul partidelor politice; d) judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are sediul sindicatul, pentru cazul în care aceasta se încadrează în prevederile Legii nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul special; e) judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are sediul societatea, pentru cazul în care aceasta se încadrează în prevederile Legii nr. 36/1991, cu modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul societăţilor agricole; f) instituţiei publice competente cu înregistrarea activităţii respective, pentru persoanele juridice înfiinţate prin acte normative; g) altor instituţii abilitate prin lege să procedeze la autorizarea înfiinţării sau la înregistrarea unei persoane juridice, alta decât cele prevăzute la lit. a)-f).
(2) În cazul prelungirii duratei măsurilor preventive, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face pentru fiecare prelungire. (3) La încetarea măsurii preventive, instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) radiază din registre menţiunile specifice efectuate.
ART. 86 Nerespectarea măsurilor preventive luate faţă de persoana juridică (1) Efectuarea de către persoana juridică a unor operaţiuni cu încălcarea măsurii preventive dispuse atrage nulitatea absolută a actelor juridice încheiate. (2) Nerespectarea măsurilor preventive luate faţă de persoana juridică atrage şi nerestituirea cauţiunii stabilite potrivit art. 493 alin. (2) din Legea nr. 135/2010.
TITLUL VIII Executarea obligaţiilor stabilite de procuror în cazul renunţării la urmărirea penală ART. 87 Executarea obligaţiilor legate de repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune (1) În cazul în care procurorul a stabilit obligaţia prevăzută la art. 318 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 135/2010, persoana faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală trebuie ca, în termen de 6 luni de la comunicarea ordonanţei, să facă dovada îndeplinirii obligaţiilor civile, după cum urmează: a) prin declaraţia părţii civile, făcută în faţa procurorului sau autentificată la notar; b) prin depunerea actului juridic care consemnează modalitatea de reparare a prejudiciului, convenită de părţi; c) prin depunerea recipisei de plată sau de consemnare a sumei reprezentând despăgubirile pe numele părţii civile; d) prin proces-verbal întocmit de organul de poliţie privind restituirea bunului sau restabilirea situaţiei anterioare.
(2) În cazul în care, anterior emiterii ordonanţei procurorului sau în termen de 6 luni de la comunicarea ordonanţei, s-a pronunţat o hotărâre definitivă a instanţei civile cu privire la cuantumul despăgubirilor, obligaţia de reparare prevăzută la alin. (1) se va raporta la acel cuantum. (3) În cazul în care inculpatul şi partea civilă nu ajung la un acord cu privire la cuantumul despăgubirilor datorate sau la modalitatea de reparare a prejudiciului, părţile se pot adresa instanţei civile. În acest caz, nu se va dispune revocarea renunţării la urmărirea penală pe motivul neîndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 318 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 135/2010. (4) Obligaţia prevăzută la art. 318 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 135/2010 nu se consideră neîndeplinită şi nu atrage revocarea ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărire atunci când persoana faţă de care s-a dispus renunţarea dovedeşte că nu dispune de mijloacele necesare reparării integrale a prejudiciului, dar a reparat o parte din acesta, corespunzător posibilităţilor sale.
ART. 88 Executarea obligaţiei de a cere public scuze persoanei vătămate (1) Inculpatul poate transmite persoanei vătămate scuze, fie prin folosirea unor mijloace de comunicare în masă, fie în mod direct, cu condiţia să fie de faţă două sau mai multe persoane, în afară de inculpat şi persoana vătămată, în prezenţa unui reprezentant al poliţiei. (2) În cazul în care infracţiunea s-a comis în public, procurorul poate stabili ca scuzele să fie prezentate în împrejurări similare celor în care s-a comis infracţiunea, cu condiţia prezenţei a două sau mai multe persoane în afară de inculpat şi persoana vătămată, în prezenţa unui reprezentant al poliţiei. (3) Dovada îndeplinirii obligaţiei se face prin prezentarea înregistrării sau a textului scris care a fost difuzat ori a procesului-verbal întocmit de organul de poliţie. (4) În cazul în care constată că mesajul transmis persoanei vătămate nu reprezintă o cerere de scuze sau nu a fost respectată condiţia publicităţii, procurorul va dispune transmiterea unui alt mesaj sau va revoca ordonanţa prin care s-a renunţat la urmărire.
ART. 89 Prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii (1) În cazul în care s-a dispus prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, procurorul decide ca munca să se execute: a) în cadrul unui serviciu din cadrul autorităţilor locale în circumscripţia cărora locuieşte persoana faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală; sau b) în cadrul unei instituţii din comunitate abilitate potrivit procedurii prevăzute la art. 20, dacă aceasta şi-a exprimat în scris acordul pentru primirea la muncă a persoanei faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală şi are locuri disponibile neocupate în cadrul colaborării cu serviciul de probaţiune.
(2) O zi de muncă neremunerată în folosul comunităţii înseamnă două ore de activitate prestată efectiv. (3) Îndrumarea şi verificarea modalităţii efective în care persoana desfăşoară munca în folosul comunităţii se realizează de către un reprezentant al instituţiei din comunitate în cadrul căreia se efectuează munca. (4) Procurorul poate solicita organului de poliţie în circumscripţia căruia se afla instituţia unde se va presta munca neremunerată în folosul comunităţii verificarea modului de îndeplinire a obligaţiei. (5) După executarea obligaţiei, instituţia din comunitate unde s-a executat munca neremunerată în folosul comunităţii are obligaţia de a comunică persoanei faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală o adeverinţă care atestă că munca neremunerată în folosul comunităţii a fost executată. Adeverinţa se depune la procuror, pentru dovedirea îndeplinirii obligaţiei. (6) Dispoziţiile art. 51 alin. (3)-(7) şi art. 52 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător. (7) Dacă, pe parcursul executării muncii neremunerate în folosul comunităţii, intervine o împrejurare care pune persoana în imposibilitate de a continua prestarea muncii, aceasta îl va înştiinţa de îndată pe procuror, care va lua măsurile necesare.
ART. 90 Frecventarea unui program de consiliere (1) În cazul în care s-a dispus frecventarea unui program de consiliere, persoana faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală este obligată ca în termenul stabilit de procuror să identifice şi să urmeze pe cheltuială proprie un program de consiliere indicat de procuror, în cadrul unei instituţii din comunitate dintre cele incluse în baza de date constituită la nivel naţional potrivit art. 20 alin. (6). (2) După executarea obligaţiei, instituţia din comunitate care a organizat programul are obligaţia de a comunică persoanei faţă de care s-a renunţat la urmărirea penală o adeverinţă care atestă că persoana a urmat programul respectiv. Adeverinţa se depune la procuror, pentru dovedirea îndeplinirii obligaţiei.
TITLUL IX Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 91 Aplicarea prezentei legi în cazul străinilor Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi străinilor ori apatrizilor care se află în cursul unor proceduri în faţa organelor judiciare sau în executarea unei pedepse ori măsuri neprivative de libertate în România, cu excepţia situaţiei în care legislaţia specială în domeniu prevede altfel.
ART. 92 Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, prevăzut la art. 19 alin. (2).
(3) În termen de 5 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, standardele minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate, prevăzute la art. 18 alin. (6).
(4) În termen de 60 de zile de la publicarea hotărârii Guvernului privind standardele minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate, prevăzută la alin. (3), ministrul justiţiei şi ministrul educaţiei naţionale vor emite ordinul comun pentru aprobarea programei-cadru, prevăzută la art. 66 alin. (2).
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
