Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicatã în temeiul art. III din Decretul nr. 131/1972 , publicat în Buletinul Oficial nr. 40 din 23 aprilie 1972.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În România strãinii au, în condiţiile legii, drepturile fundamentale ale cetãţenilor romani - cu excepţia drepturilor politice -, drepturile civile ale acestora, precum şi orice alte drepturi recunoscute prin lege sau prin acorduri internaţionale la care România este parte.
Pe timpul şederii în România strãinii sînt datori sa respecte legile romane.
ART. 2
Sînt strãini, în sensul prezentei legi, persoanele care nu au cetãţenia romana - fie ca au o cetãţenie strãinã, fie ca nu au nici o cetãţenie.
CAP. 2
Intrarea strãinilor în România
ART. 3
Strãinii pot intra pe teritoriul României în baza actelor pentru trecerea frontierei de stat romane, prevãzute de lege.
Actele pentru trecerea frontierei de stat romane trebuie sa fie prevãzute cu viza romana, care se acorda de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Socialiste România. Strãinii care doresc sa viziteze România ca turişti pot intra în ţara pe baza vizei turistice ce se acorda, la cerere, şi de cãtre punctele de control pentru trecerea frontierei de stat romane.
Sînt scutite de viza romana actele pentru trecerea frontierei de stat romane, eliberate de organele competente ale altui stat, în conformitate cu înţelegerile internaţionale la care România este parte.
ART. 4
Strainului i se poate refuza intrarea în România, dacã:
a) a acţionat impotriva intereselor României sau exista indicii temeinice ca venind în ţara ar putea acţiona impotriva intereselor statului roman;
b) sînt indicii temeinice ca intenţioneazã sa între în ţara pentru a comite infracţiuni;
c) a încãlcat normele referitoare la regimul strãinilor în România sau legile vamale, valutare ori cele cu privire la trecerea frontierei de stat romane;
d) i s-a ridicat dreptul de şedere în România, a fost expulzat ori este indezirabil;
e) nu face dovada ca are posibilitãţi de întreţinere pe timpul şederii în România.
CAP. 3
Şederea strãinilor în România
ART. 5
Dispoziţiile legale cu privire la domiciliu şi resedinta stabilite pentru cetãţenii romani se aplica în mod corespunzãtor şi strãinilor.
Strainul care intra în România pentru a se stabili cu domiciliul sau pentru a-şi stabili resedinta pe o durata mai mare de 120 zile îşi va anunta sosirea la organul Ministerului de Interne din localitatea unde urmeazã a domicilia sau a avea resedinta, în termen de 3 zile de la trecerea frontierei de stat romane, în vederea luãrii în evidenta şi a obţinerii actului roman de identitate. Aceeaşi obligaţie o au şi strãinii care au intrat în ţara, în mod repetat, în interes personal, pe o durata totalã mai mare de 120 zile într-un an.
Pentru copilul sub 14 ani, obligaţia de anuntare revine pãrintelui sau altui reprezentant legal ori insotitorului lui.
Strãinii veniti în România pentru o şedere mai mica de 120 zile nu sînt obligaţi sa se prezinte la organele Ministerului de Interne pentru a-şi declara resedinta.
ART. 6
Strãinilor care au împlinit virsta de 14 ani li se elibereazã urmãtoarele acte romane de identitate:
a) carnet de identitate, pentru strãinii care îşi stabilesc domiciliul în România;
b) legitimatie provizorie, pentru strãinii care îşi stabilesc resedinta în România pe o durata mai mare de 120 zile.
Copilul sub 14 ani se trece în actul de identitate al pãrintelui sau altui reprezentant legal ori al insotitorului lui.
La împlinirea virstei de 14 ani, strãinii sînt obligaţi sa se prezinte cu actele necesare la organul local al Ministerului de Interne, în vederea obţinerii actului roman de identitate.
ART. 7
Carnetul de identitate se elibereazã pe baza actului de trecere a frontierei de stat şi a actelor de stare civilã.
Legitimatia provizorie se elibereazã pe baza actului de trecere a frontierei de stat.
ART. 8
Carnetul de identitate se elibereazã cu termen de valabilitate de 10 ani şi se vizeazã anual.
Legitimatia provizorie se elibereazã cu termen de valabilitate pe perioada pentru care s-a aprobat şederea în România.
ART. 9
Cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea vizei anuale sau a valabilitãţii carnetului de identitate, strãinii se vor prezenta la organul local al Ministerului de Interne în evidenta cãruia figureazã, pentru viza anuala sau eliberarea unui noi carnet.
Posesorul legitimatiei provizorii, care doreşte sa obţinã prelungirea termenului de şedere în România, se va prezenta cu cel puţin 24 ore înainte de expirarea valabilitãţii acesteia la organul prevãzut la alineatul precedent, pentru eliberarea unei noi legitimatii sau prelungirea valabilitãţii legitimatiei.
ART. 10
Orice modificare, adãugire sau menţiune facuta pe carnetul de identitate sau pe legitimatia provizorie de cãtre alte organe decît cele ale Ministerului de Interne este interzisã şi atrage nulitatea acestor acte.
ART. 11
Se elibereazã un nou carnet de identitate sau o noua legitimatie provizorie:
a) la expirarea termenului de valabilitate pentru care au fost eliberate;
b) la schimbarea numelui;
c) în caz de anulare;
d) în caz de distrugere, deteriorare, furt sau pierdere.
ART. 12
În termen de 48 ore de la constatarea lipsei carnetului de identitate sau a legitimatiei provizorii, titularul actului va anunta cel mai apropiat organ al Ministerului de Interne.
Persoana care gãseşte un act de identitate pentru strãini îl va preda celui mai apropiat organ al Ministerului de Interne.
ART. 13
Actele romane de identitate ce au fost eliberate strãinilor vor fi predate, în cel mult 3 zile de la ridicarea lor, organului competent al Ministerului de Interne, de cãtre:
a) organul care a dispus arestarea; în cazul cînd mãsura a fost luatã de instanta judecãtoreascã, obligaţia de a preda actele revine organului care a executat arestarea;
b) organul de stare civilã, pentru morţi.
ART. 14
Darea sau primirea spre pãstrare în orice scop a actelor de identitate ale strãinilor, în afarã de cazurile prevãzute la art. 13, este interzisã. Organul de urmãrire penalã poate pãstra actele persoanelor reţinute, pe timpul cît dureazã reţinerea.
ART. 15
Actele romane de identitate eliberate strainului se retrag de cãtre organele competente ale Ministerului de Interne, dacã acesta:
a) pãrãseşte teritoriul tarii;
b) i s-a ridicat dreptul de şedere în ţara sau este expulzat;
c) a dobîndit cetãţenia romana.
ART. 16
Persoana fizica sau juridicã care pune la dispoziţia unui strãin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligatã sa anunţe despre sosirea şi plecarea acestuia organului local al Ministerului de Interne, în termen de 24 ore.
Pentru anuntare se va cere strainului sa completeze o fişa de evidenta tip, al carei conţinut va fi stabilit de Ministerul de Interne.
În cazul cînd se constata ca strainul nu are pasaport ori alt act de trecere a frontierei de stat, carnet de identitate sau legitimatie provizorie, cel cãruia i se solicita gazduirea este obligat sa anunţe de îndatã organul local al Ministerului de Interne.
ART. 17
Strainul domiciliat în România va anunta organului Ministerului de Interne, în evidenta cãruia se afla, orice act sau fapt de stare civilã privind persoana sa, în termenele prevãzute de lege pentru cetãţenii romani. Actul sau faptul de stare civilã intervenit în strãinãtate se va anunta la data cînd strainul a aflat despre aceasta, respectiv la data cînd s-a reintors în România.
ART. 18
Pentru consideratii ce intereseazã ordinea publica sau securitatea statului, Ministerul de Interne poate limita deplasarea strãinilor, precum şi stabilirea domiciliului sau reşedinţei acestora în anumite zone sau localitãţi.
Strainul cu domiciliul sau resedinta într-o zona sau localitate din cele prevãzute în alineatul precedent este obligat ca, în termenul stabilit în comunicarea ce i se face de cãtre organul Ministerului de Interne, sa-şi schimbe domiciliul sau resedinta în alta localitate.
ART. 19
Strainul venit în România pentru o şedere temporarã este obligat sa pãrãseascã ţara la expirarea termenului de şedere.
Şederea în România poate fi prelungitã de cãtre organul competent al Ministerului de Interne. Cererea de prelungire se va face cu cel puţin 24 ore înainte de expirarea termenului de şedere; în caz de forta majorã, ea poate fi facuta şi dupã expirarea termenului de şedere, dar nu mai tirziu de 24 ore de la încetarea forţei majore.
ART. 20
Ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România strainului care a încãlcat legea romana, precum şi aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului roman.
ART. 21
Strainul aflat temporar în România cãruia i s-a ridicat dreptul de şedere este obligat sa pãrãseascã ţara în termen de 48 ore de la data cînd aceasta i s-a adus la cunostinta, iar dacã dreptul de şedere i-a fost limitat, este obligat sa pãrãseascã ţara la data fixatã.
Strainul cu domiciliul în România cãruia i s-a ridicat dreptul de a rãmîne în ţara este obligat sa pãrãseascã teritoriul României în termen de 60 zile de la data cînd i s-a adus la cunostinta aceasta.
În cazul cînd nu se conformeazã prevederilor alineatelor precedente, strainul poate fi expulzat prin ordinul ministrului de interne. Dacã strainului nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmeazã sa între sau prin care urmeazã sa treacã, prin ordinul ministrului de interne i se va stabili obligaţia de şedere într-o localitate determinata, pînã cînd plecarea din ţara va fi posibila.
Strainul cãruia i s-a stabilit obligaţia şederii într-o anumitã localitate nu se poate deplasa în afarã acesteia decît cu aprobarea organelor competente ale Ministerului de Interne.
ART. 22
Strainul este obligat sa se prezinte de îndatã la invitaţia ce i se face de orice organ de stat. De asemenea, atunci cînd i se cere de cãtre un organ de stat, el trebuie sa-şi declare calitatea de strãin.
CAP. 4
Angajarea în munca a strãinilor sau dobindirea de cãtre aceştia a calitãţii de membri ai organizaţiilor obşteşti
ART. 23
Strãinii nu pot fi angajaţi în aparatul organelor puterii de stat, în unitãţile Ministerului Forţelor Armate, Ministerului de Interne şi nici în celelalte organe ale administraţiei de stat; de asemenea, ei nu pot fi aleşi sau angajaţi în organele judecãtoreşti sau ale procuraturii.
Strãinii pot fi angajaţi, fãrã a putea ocupa funcţii de conducere, în instituţii, în întreprinderi sau organizaţii economice, de stat ori obşteşti, cu excepţia acelora care prin specificul activitãţii lor prezintã importanta pentru apãrarea şi securitatea statului. Ministerele şi celelalte organe centrale de stat şi obşteşti vor stabili instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile economice în care nu pot fi angajaţi strãinii.
Strãinii pot dobîndi calitatea de membri ai organizaţiilor obşteşti dacã statutul acestor organizaţii nu le interzice dobindirea acestei calitãţi.
Pentru angajarea strãinilor potrivit prevederilor alineatului 2, cît şi pentru dobindirea calitãţii de membri ai unei organizaţii obşteşti, este necesar acordul Ministerului de Interne.
Acordul prevãzut la alineatul precedent nu se cere la angajarea în munca a cetãţenilor strãini care vin în România pentru desfãşurarea unei activitãţi pe o durata determinata, în baza unor contracte sau a unor angajamente internaţionale încheiate de organizaţiile socialiste.
ART. 24
Angajarea, transferarea şi încetarea angajãrii strãinilor se anunta în termen de 5 zile de cãtre cel care angajeazã, la organul local al Ministerului de Interne. Aceeaşi obligaţie revine, în mod corespunzãtor, organizaţiilor obşteşti, în ce priveşte pe strãinii care devin membri ai acestor organizaţii.
ART. 25
Strãinii veniti în România pentru o şedere temporarã în scop personal ori aflaţi în tranzit pe teritoriul roman nu pot fi angajaţi în munca şi nici nu pot desfasura pe cont propriu vreo activitate lucrativã.
CAP. 5
Ieşirea strãinilor din România
ART. 26
Strãinii pot ieşi din România în baza actelor prevãzute de lege pentru trecerea frontierei de stat romane.
ART. 27
Strainul invinuit sau inculpat într-o cauza penalã nu poate pãrãsi ţara decît numai dupã scoaterea de sub urmãrire, încetarea urmãririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai dupã executarea pedepsei.
În cazul în care condamnarea a fost pronunţatã cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, strainul poate pãrãsi ţara dupã ce hotãrîrea a rãmas definitiva.
Strainul care nu are domiciliul în România şi este invinuit sau inculpat într-o cauza penalã poate pãrãsi ţara chiar şi fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute în alineatul 1, dacã a depus cauţiunea prevãzutã de lege.
Strainul care a savirsit o contravenţie sancţionatã cu închisoare contravenţionalã ori alternativ cu închisoare contravenţionalã sau cu amenda nu poate pãrãsi ţara, dacã procesul-verbal de constatare a fost înaintat judecãtoriei pentru aplicarea sancţiunii, decît numai dupã soluţionarea definitiva a cauzei, iar în caz de aplicare a sancţiunii închisorii contravenţionale, numai dupã executarea sancţiunii.
ART. 28
Strainului care are de îndeplinit o obligaţie de întreţinere, o obligaţie rezultatã din prestarea unor servicii publice ori obligaţie de despãgubiri cãtre stat sau organizaţii socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevãzute de legea penalã i se poate permite ieşirea din ţara, dacã exista garanţii corespunzãtoare ca acestea vor fi îndeplinite.
În cazul obligaţiilor prevãzute în alineatul precedent, strainului i se poate permite ieşirea din ţara şi în situaţia în care se constata, potrivit legii, ca nu exista posibilitãţi efective de executare a creanţei în România.
Executarea despãgubirilor civile cuvenite statului sau organizaţiilor socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevãzute de legea penalã, precum şi a amenzilor penale şi contravenţionale datorate de cãtre un strãin care nu are domiciliul în România, se face atunci cînd strainul poseda bunuri urmaribile indisponibilizate, de cãtre organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular al oraşului, municipiului sau sectorului din municipiul Bucureşti pe raza cãruia se gãsesc bunurile în cauza, ori de organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular judeţean, dacã bunurile se gãsesc pe raza teritorialã a unei comune.
Dacã strainul nu are bunuri urmaribile, despãgubirile civile sau amenzile stabilite se trec în evidenta organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul Bucureşti. Aceluiaşi organ financiar i se trece în evidenta şi partea de debit neacoperita prin valorificarea bunurilor indisponibilizate, de cãtre organele financiare în evidenta cãrora se afla acele debite.
Organul financiar arãtat în alineatul precedent va sesiza de îndatã comisia prevãzutã în art. 30 cu privire la despãgubirile civile.
În cazul obligaţiilor de despãgubiri, altele decît cele prevãzute în alin. 1, strainului i se permite ieşirea din România, executarea acestora urmînd a se face potrivit legii civile.
ART. 29
În cauzele penale în care este invinuit sau inculpat un strãin care nu are domiciliul în România, dacã s-a adus o paguba statului sau unei organizaţii socialiste, organul de urmãrire penalã sau, dupã caz, instanta de judecata va lua în mod obligatoriu mãsuri asiguratorii în vederea repararii pagubei şi va comunica de îndatã o copie de pe actul de indisponibilizare organului financiar arãtat în art. 28 alin. 3.
În cazul în care constata ca bunurile indisponibilizate nu acoperã valoarea probabila a pagubei, organul care a luat mãsurile asiguratorii va pune în vedere strainului obligat la despãgubiri sa prezinte adeverinta cu privire la situaţia sa materialã ori alt act cu privire la veniturile sau averea sa, eliberate de organul fiscal sau de alta autoritate competenta din ţara de domiciliu, acte care se vor trimite organului financiar arãtat în alineatul precedent.
Instanta la care a rãmas definitiva hotãrîrea de obligare la despãgubiri civile a unui strãin care nu are domiciliul în România comunica organelor financiare arãtate în art. 28, în termen de 48 ore de la pronunţare, copie de pe dispozitivul hotãrîrii.
ART. 30
*) În cazul despãgubirilor civile datorate statului sau organizaţiilor socialiste de cãtre un strãin care nu are domiciliul în România, pentru daune cauzate prin fapte prevãzute de legea penalã, constatarea ca nu exista posibilitãţi efective de executare a acestor creanţe în România se face de o comisie formatã din delegaţi ai Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale şi Ministerului de Interne. Comisia hotãrãşte, în ce priveşte despãgubirile, îndeplinirea formelor pentru executarea creanţei la domiciliul din strãinãtate al debitorului. Dacã comisia apreciazã, în raport cu situaţia personalã şi materialã a debitorului, precum şi cu natura sau cuantumul creanţei, ca nu este cazul sa hotãrascã îndeplinirea formelor pentru executarea creanţei în strãinãtate, dispune trecerea acesteia în evidenta separatã de debitori insolvabili pînã la împlinirea prescripţiei. Aceasta mãsura se comunica organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul Bucureşti.
Constatarea situaţiei arãtate la alineatul precedent se face în cursul executãrii pedepsei sau în termen de cel mult 30 zile de la primirea de cãtre organul financiar a copiei de pe dispozitivul hotãrîrii în cazul în care s-a aplicat pedeapsa amenzii ori s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei sau aceasta nu se mai executa ca urmare a amnistiei ori graţierii.
Darea la scãdere a amenzilor contravenţionale se hotãrãşte de cãtre organul financiar la care s-a înregistrat debitul în mãsura în care nu se pot acoperi prin valorificarea bunurilor urmaribile indisponibilizate.
Amenzile penale pentru care nu exista posibilitãţi de încasare se dau la scãdere la împlinirea termenului de executare a pedepsei.
--------------
*) În conformitate cu dispoziţiile art. II din Decretul nr. 131/1972 , publicat în B. Of. nr. 40 din 23 aprilie 1972, constatarea situaţiei prevãzute în art. 30 din legea de fata, în cazul în care pedeapsa a fost executatã, se va face în termen de 30 zile de la publicarea Decretului nr. 131/1972 .
ART. 31
În cazurile prevãzute în art. 27, 28 şi 30, organele competente sau persoanele interesate, dupã caz, vor înştiinţa de îndatã Ministerul de Interne despre obligaţiile ce revin strainului, precum şi despre luarea şi încetarea mãsurilor cu privire la acesta, comunicind şi actele doveditoare.
CAP. 6
Contravenţii
ART. 32
Încãlcarea dispoziţiilor din prezenta lege, arãtate mai jos, constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amenda de la 80 la 200 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 5, 6 alin. 3, art. 9, 17, 22 şi 41;
b) cu amenda de la 160 la 300 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 10, 12 alin. 1, art. 14 şi art. 16 alin. 1 şi 2;
c) cu amenda de la 200 la 500 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 16 alin. 3, art. 19, 24 şi 42;
d) cu amenda de la 300 la 1000 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 18 alin. 2, art. 21 alin. 4, art. 23 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 25;
e) cu închisoare contravenţionalã de la 10 la 20 zile sau cu amenda de la 400 la 1.200 lei, contravenţia la dispoziţiile art. 21 alin. 1.
ART. 33
Constatarea contravenţiilor se face prin proces-verbal încheiat de ofiţerii şi subofiterii de militie care, în cazul contravenţiilor arãtate în art. 32 lit. a-d, aplica şi sancţiunea.
Aplicarea sancţiunii, executarea acesteia şi exercitarea cãilor de atac în cazul contravenţiei prevãzute la <>art. 32 lit. e se fac potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 153/1970 *) pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socialã, ordinea şi liniştea publica.
-----------
*) <>Decretul nr. 153/1970 este reprodus în C.L.D. nr. 1/1970.
ART. 34
*) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prevãzute în art. 32 lit. a-d se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicare, dupã caz, la şeful Militiei municipiului Bucureşti, la şeful militiei judeţene sau adjunctii acestora, la şeful militiei municipiului sau oraşului.
Plîngerea se soluţioneazã, prin încheiere motivatã, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrãrii ei.
Încheierea prin care s-a soluţionat plîngerea este definitiva şi executorie.
ART. 35
Ori de cîte ori faptele considerate contravenţii prin prezenta lege se savirsesc în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, acestea vor fi urmãrite, judecate şi sancţionate potrivit legii penale.
CAP. 7
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 36
*) În înţelesul prezentei legi, organe ale Ministerului de Interne sînt: Direcţia pentru paşapoarte, evidenta strãinilor şi controlul trecerii frontierei, Militia municipiului Bucureşti, militia judeţului, municipiului, oraşului sau comunei.
----------
*) La art. 34 şi 36 s-au avut în vedere mãsurile organizatorice care au fost luate ca urmare a Decretului nr. 130/1972 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne.
ART. 37
Evidenta strãinilor se tine de cãtre organele Ministerului de Interne.
Ministerul de Interne va asigura tipãrirea fişelor de evidenta necesare, pe care le va pune la dispoziţia persoanelor juridice şi fizice care acorda gazduire strãinilor.
De la prevederile alineatului 1 se excepteazã urmãtoarele categorii de strãini, a cãror evidenta se tine de cãtre Ministerul Afacerilor Externe:
a) membrii misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare şi reprezentantelor consular-comerciale, precum şi membrii familiilor lor;
b) pe baza de reciprocitate, invitaţii membrilor misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare şi reprezentantelor consular-comerciale;
c) strãinii veniti în misiuni oficiale la organizaţiile şi organismele internaţionale guvernamentale sau la secţiile acestora, precum şi membrii familiilor lor;
d) corespondenţii publicaţiilor agentiilor de ştiri şi ai radio-televiziunilor strãine, precum şi membrii lor de familie, pe baza de reciprocitate.
ART. 38
Prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri se vor stabili norme speciale privind evidenta şi deplasarea strãinilor mentionati în art. 37 alin. 3.
ART. 39
Strãinii cãrora li se acorda dreptul de azil pot fi scutiţi, de cãtre ministrul de interne, de unele obligaţii ce le revin conform dispoziţiilor prezentei legi.
ART. 40
Dispoziţiile prezentei legi se aplica şi strãinilor cetãţeni ai statelor cu care România a încheiat acorduri internaţionale, în mãsura în care prin acestea nu se dispune altfel.
ART. 41
Strãinii care vin în Republica Socialistã România şi utilizeazã mijloace de cazare proprii nu se pot stabili cu acestea decît pe terenuri special amenajate sau care se pot închiria în acest scop.
ART. 42
Organizaţiile socialiste care au angajaţi strãini sînt obligate ca, în termen de 60 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, sa înainteze propunerile lor organelor Ministerului de Interne, în vederea obţinerii acordului prevãzut la art. 23 alin. 4. În cazul cînd organele Ministerului de Interne nu sînt de acord cu menţinerea strainului în locul de munca în care se afla, sau strainul, potrivit prevederilor art. 23, nu poate rãmîne în funcţie, cel care l-a angajat îl va transfera în alt loc de munca, în condiţiile Codului muncii, cu respectarea prevederilor art. 23 din prezenta lege.
ART. 43
Decretul nr. 260/1957 privind reglementarea intrãrii, şederii şi iesirii strãinilor din Republica Socialistã România, publicat în Buletinul Oficial, nr. 15 din 15 iunie 1957, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
