Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege stabileşte condiţiile în care cetãţenii romani îşi pot exercita dreptul la libera circulaţie în strãinãtate, precum şi limitele exercitãrii acestui drept.
ART. 2
(1) Cetãţenilor romani care îndeplinesc condiţiile prevãzute de prezenta lege le este garantat dreptul de a cãlãtori în strãinãtate, de a emigra şi de a reveni oricând în ţara. Nici o autoritate romana nu îi poate interzice, în nici o situaţie, unui cetãţean roman sa se reintoarca pe teritoriul României.
(2) Cetãţenii romani minori pot cãlãtori în strãinãtate numai insotiti, cu acordul pãrinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnatã, potrivit legii, sa exercite drepturile şi sa îndeplineascã obligaţiile pãrinteşti fata de minor.
ART. 3
(1) Limitarea exercitãrii dreptului cetãţenilor romani la libera circulaţie în strãinãtate se poate face numai temporar, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în prezenta lege, şi consta în suspendarea sau, dupã caz, restrangerea exercitãrii acestui drept.
(2) Suspendarea exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate reprezintã interdicţia temporarã de parasire a teritoriului României, instituitã de drept sau, dupã caz, de cãtre autoritãţile competente, în condiţiile prezentei legi. Aceasta mãsura are caracter individual, cu excepţia situaţiilor în care este instituitã prin lege specialã, în cazul apariţiei unor situaţii de natura sa o justifice în raport cu necesitatea asigurãrii apãrãrii tarii sau a securitãţii naţionale.
(3) Restrangerea exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate reprezintã interdicţia temporarã de a cãlãtori în anumite state, dispusã de autoritãţile competente romane, în condiţiile prezentei legi.
(4) Autoritãţile competente au obligaţia sa informeze în scris, în condiţiile prezentei legi, persoana impotriva cãreia s-a instituit o mãsura de limitare a exercitãrii dreptului de libera circulaţie, asupra motivelor care au determinat aceasta mãsura, precum şi asupra perioadei pentru care s-a limitat exerciţiul acestui drept.
ART. 4
(1) Pe perioada şederii în strãinãtate orice cetãţean roman are dreptul la asistenta şi protecţie din partea misiunilor diplomatice, precum şi a oficiilor consulare ale României.
(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din strãinãtate au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenta, în condiţiile legii, cu sprijinul instituţiilor competente din ţara, cetãţenilor romani aflaţi în dificultate sau care solicita ajutorul în vederea întoarcerii în ţara, precum şi de a întreprinde toate demersurile necesare pentru informarea cetãţenilor romani asupra apariţiei unor situaţii de natura sa le punã în pericol siguranta ori sãnãtatea.
(3) Pe baza informaţiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, organele poliţiei de frontiera sunt obligate sa îi informeze pe cetãţenii romani care urmeazã sa calatoreasca în strãinãtate asupra apariţiei, pe teritoriile statelor de tranzit şi de destinaţie, a unor situaţii de natura sa le punã în pericol siguranta ori sãnãtatea.
ART. 5
Pe perioada şederii lor în strãinãtate, cetãţenii romani au urmãtoarele obligaţii:
a) sa respecte legislaţia României şi sa nu desfãşoare activitãţi de natura sa compromita imaginea României ori care sa contravina obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale;
b) sa respecte legislaţia statului în care se afla, precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România;
c) sa depunã toate diligenţele în vederea acordãrii de ajutor cetãţenilor romani aflaţi în dificultate pe teritoriul statului pe care se afla, informand cu privire la astfel de situaţii misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din statul respectiv;
d) în cazul stabilirii reşedinţei sau a domiciliului în strãinãtate, sa informeze cea mai apropiatã misiune diplomaticã sau oficiu consular al României;
e) sa informeze cea mai apropiatã misiune diplomaticã sau oficiu consular al României cu privire la orice schimbare intervenita în starea lor civilã.
CAP. II
Documente de cãlãtorie în strãinãtate
SECŢIUNEA 1
Tipuri de documente de cãlãtorie
ART. 6
(1) Tipurile de documente de cãlãtorie pe baza cãrora cetãţenii romani pot cãlãtori în strãinãtate, eliberate în condiţiile prezentei legi, sunt urmãtoarele:
a) pasaport diplomatic;
b) pasaport de serviciu;
c) pasaport simplu;
d) titlu de cãlãtorie.
(2) Documentele de cãlãtorie prevãzute la alin. (1) sunt proprietatea statului roman şi fac dovada, în fata autoritãţilor romane şi strãine, a identitãţii, cetateniei, calitãţii, precum şi a dreptului titularului de a cãlãtori în strãinãtate.
(3) Cetãţenii romani pot cãlãtori în strãinãtate şi în baza altor documente stabilite prin acordurile internaţionale la care România sau, dupã caz, Guvernul României este parte.
(4) Procedura depunerii şi soluţionãrii cererilor pentru eliberarea documentelor de cãlãtorie în strãinãtate, actele care trebuie prezentate de solicitanti la depunerea cererilor, precum şi termenele în care se soluţioneazã acestea se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
ART. 7
Forma şi conţinutul documentelor de cãlãtorie prevãzute la art. 6 alin. (1) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe.
SECŢIUNEA a 2-a
Pasaportul diplomatic
ART. 8
(1) Pasaportul diplomatic este documentul de cãlãtorie care se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, urmãtoarelor categorii de persoane, în scopul facilitãrii reprezentãrii de cãtre acestea a intereselor statului roman în strãinãtate:
a) preşedintele României;
b) preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor;
c) membrii Senatului şi membrii Camerei Deputaţilor;
d) primul-ministru, membrii Guvernului şi persoanele asimilate ministrilor;
e) preşedintele şi judecãtorii Curţii Constituţionale;
f) avocatul poporului şi adjunctii acestuia;
g) preşedintele şi vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
h) membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
i) preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii de Conturi;
j) procurorul general al Parchetului de pe lângã Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul general financiar al Curţii de Conturi şi adjunctii acestora;
k) preşedintele şi preşedinţii de secţie ai Consiliului Legislativ;
l) guvernatorul şi viceguvernatorii Bãncii Naţionale a României;
m) preşedintele şi vicepreşedinţii Academiei Romane;
n) patriarhul, cardinalul, mitropolitii şi şefii cultelor din România, recunoscute de stat;
o) secretarii de stat şi persoanele asimilate acestora;
p) functionarii cu grad diplomatic şi persoanele care îşi desfãşoarã activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detaşare de la alte instituţii, pe funcţii corespunzãtoare funcţionarilor cu grad diplomatic;
q) functionarii cu grad consular şi persoanele care îşi desfãşoarã activitatea în Ministetrul Afacerilor Externe, prin detaşare de la alte instituţii, pe funcţii corespunzãtoare funcţionarilor cu grad consular;
r) atasatii militari şi atasatii de afaceri interne, adjunctii acestora, precum şi functionarii superiori din organizaţiile internaţionale şi interguvernamentale;
s) curierii diplomatici;
t) soţul, sotia şi copiii minori ai persoanelor prevãzute la lit. a)-r);
u) persoanele trimise în misiune oficialã în strãinãtate, pentru susţinerea unor interese naţionale, pe baza de mandat şi pe durata acestuia, cu aprobarea ministrului afacerilor externe;
v) foştii şefi ai statului roman, foştii presedinti ai Senatului şi Camerei Deputaţilor şi foştii prim-miniştri.
(2) Pasapoartele diplomatice se elibereazã persoanelor prevãzute la alin. (1), dupã cum urmeazã:
a) la începutul mandatului cu care au fost investiti, în cazul celor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), d), e), g), i), j), l) şi m);
b) înaintea primei deplasãri care necesita utilizarea pasaportului diplomatic, în cazul celorlalte persoane prevãzute la alin. (1).
ART. 9
(1) Pasapoartele diplomatice se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializatã, la solicitarea instituţiilor sau a autoritãţilor publice interesate, care vor preciza scopul şi calitatea în care titularii urmeazã sa se deplaseze în strãinãtate pe baza acestor documente de cãlãtorie.
(2) În cazul în care structura specializatã din cadrul Ministerului Afacerilor Externe constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 8, poate refuza eliberarea pasaportului diplomatic, informand în acest sens instituţia solicitanta.
ART. 10
(1) Pasapoartele diplomatice se elibereazã, de regula, cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungitã o singura data, fãrã a se putea depãşi 10 ani de la data emiterii.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. c), o)-r) şi u), pasapoartele diplomatice se pot elibera şi pentru o perioada solicitatã de instituţiile din care acestea fac parte, fãrã a se putea depãşi perioada maxima prevãzutã la alin. (1).
ART. 11
(1) Titularii paşapoartelor diplomatice sunt obligaţi sa le predea instituţiei din care fac parte, dupã cum urmeazã:
a) persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. e), g), i), j), l) şi m), la încheierea mandatului cu care au fost investite;
b) persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. f), h), k) şi n), în termen de 5 zile de la întoarcerea din deplasarea în strãinãtate care a determinat necesitatea folosirii pasaportului diplomatic.
(2) Persoanele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. u) sunt obligate sa predea pasaportul diplomatic la Ministerul Afacerilor Externe, în termen de 5 zile de la întoarcerea din deplasarea în strãinãtate care a determinat necesitatea folosirii pasaportului diplomatic.
(3) La încetarea calitãţii prevãzute la art. 8 alin. (1), instituţia din cadrul cãreia face parte titularul are obligaţia sa predea documentul Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulãrii.
SECŢIUNEA a 3-a
Pasaportul de serviciu
ART. 12
Pasaportul de serviciu este documentul de cãlãtorie care se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, urmãtoarelor categorii de persoane:
a) magistraţilor, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
b) prefecţilor şi subprefecţilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, primarilor municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
c) funcţionarilor din aparatul central al administraţiei publice şi ai Parlamentului, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
d) personalului tehnico-administrativ şi de serviciu al misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare, al reprezentantelor permanente pe lângã organizaţiile internaţionale, lectorilor trimişi în misiune de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, precum şi soţului, sotiei şi copiilor minori ai acestora;
e) preşedinţilor şi vicepreşedinţilor organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale la nivel naţional, legal constituite, când cãlãtoresc în misiuni oficiale;
f) preşedinţilor organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, legal constituite, membre ale Consiliului Minoritãţilor Naţionale, când se deplaseaza în strãinãtate în interes de serviciu;
g) altor persoane, cu aprobarea ministrului afacerilor externe, când cãlãtoresc în strãinãtate în misiuni oficiale.
ART. 13
(1) Pasapoartele de serviciu se elibereazã de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializatã, la solicitarea instituţiilor, autoritãţilor publice sau organizaţiilor interesate, care vor preciza scopul şi calitatea în care titularii urmeazã sa se deplaseze în strãinãtate în baza acestor documente de cãlãtorie.
(2) Pasapoartele de serviciu se elibereazã cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungitã o singura data, fãrã a se putea depãşi 10 ani de la data emiterii.
ART. 14
(1) Pasapoartele de serviciu pot fi folosite de titularii acestora numai atunci când se deplaseaza în strãinãtate în calitate oficialã, în interesul autoritãţii sau instituţiei publice din care face parte.
(2) În termen de 5 zile de la întoarcerea în ţara, titularul are obligaţia de a preda pasaportul de serviciu, spre pãstrare, la autoritatea sau instituţia publica din care face parte. Pe cale de excepţie, şeful autoritãţii sau instituţiei publice poate dispune ca pasaportul de serviciu sa rãmânã în posesia titularului atunci când acesta, prin natura activitãţii desfãşurate, se deplaseaza frecvent în strãinãtate, cu condiţia ca perioada de şedere pe teritoriul României, între doua deplasãri, sa nu depãşeascã 30 de zile.
(3) La încetarea calitãţii prevãzute la art. 12, autoritatea sau instituţia din cadrul cãreia face parte titularul are obligaţia sa predea pasaportul de serviciu Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anulãrii.
SECŢIUNEA a 4-a
Pasaportul simplu
ART. 15
(1) Pasaportul simplu se elibereazã, la cerere, cetãţenilor romani care îndeplinesc condiţiile prevãzute de prezenta lege şi nu se afla în una dintre situaţiile de suspendare a dreptului de a cãlãtori în strãinãtate.
(2) Cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple se depun personal de cãtre solicitanti, în ţara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta paşapoartelor simple, în a cãror raza de competenta au domiciliul sau, dupã caz, resedinta, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(3) Persoanele care, din motive obiective, nu se pot prezenta personal la serviciile publice comunitare pot depune cererile prin mandatar, cu procura specialã, autentificatã în ţara de notarul public, iar în strãinãtate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României.
(4) Eliberarea paşapoartelor simple este supusã taxelor consulare prevãzute de lege.
(5) În situaţia în care titularul constata faptul ca datele de identitate înscrise în pasaport sunt incomplete sau inexacte, trebuie sa sesizeze autoritatea emitenta, care este obligatã sa îi elibereze un nou document. În acest caz, eliberarea noului pasaport nu este supusã taxelor prevãzute la alin. (4).
ART. 16
(1) Cetãţenii romani nu pot deţine în acelaşi timp decât câte un singur pasaport simplu valabil, cu excepţia cazurilor care justifica deţinerea simultanã a doua sau mai multe paşapoarte, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) Cetãţenii romani care sunt titulari ai mai multor paşapoarte valabile, în condiţiile prezentei legi, au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la încetarea cazurilor prevãzute la alin. (1), sa predea autoritãţilor competente pasapoartele deţinute suplimentar.
(3) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor prevãzut la alin. (1) se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 17
(1) Minorilor cetãţeni romani, care nu se afla în una dintre situaţiile de suspendare a exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, li se elibereazã paşapoarte simple în urmãtoarele condiţii:
a) în cazul minorului care nu a împlinit varsta de 14 ani, numai la cererea ambilor pãrinţi, a pãrintelui supravieţuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal;
b) în cazul minorului care a împlinit varsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor pãrinţi, a pãrintelui supravieţuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal.
(2) Minorii cetãţeni romani, care nu au împlinit varsta de 14 ani, pot fi incluşi în pasapoartele ambilor pãrinţi sau, dupã caz, în pasaportul unuia dintre pãrinţi, în condiţiile prevãzute la alin. (1) lit. a). În cazul în care minorul este titular al unui pasaport simplu, acesta poate fi anulat la solicitarea pãrintelui, concomitent cu efectuarea menţiunii privind includerea în pasaportul acestuia.
(3) În situaţia în care se solicita, în conformitate cu alin. (1) şi (2), eliberarea unui pasaport pentru un minor sau, dupã caz, includerea minorului în pasaportul unui pãrinte şi nu exista, dacã legea o cere, acordul celuilalt pãrinte, autoritãţile responsabile cu emiterea paşapoartelor simple procedeazã dupã cum urmeazã:
a) dacã solicitantul argumenteaza necesitatea eliberãrii sau includerii prin faptul ca minorul urmeazã sa se deplaseze în strãinãtate pentru a urma un tratament medical fãrã de care viata sau sãnãtatea îi este pusã în pericol, prezentând documente doveditoare în acest sens, emise ori avizate de autoritãţile medicale romane, vor elibera pasaportul sau, dupã caz, vor include minorul în pasaportul pãrintelui solicitant;
b) dacã solicitantul argumenteaza necesitatea eliberãrii sau includerii prin faptul ca minorul urmeazã sa se deplaseze în strãinãtate pentru studii ori pentru a participa la concursuri oficiale, prezentând documente doveditoare în acest sens, vor elibera pasaportul sau, dupã caz, vor include minorul în pasaportul pãrintelui solicitant numai cu avizul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, emis în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) În cazul minorului care a împlinit varsta de 14 ani şi care se afla în situaţia prevãzutã la alin. (3) lit. a), dar care nu prezintã acordul nici unuia dintre pãrinţi, autoritãţile competente vor emite pasaportul numai cu avizul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, emis în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(5) Dacã pasaportul a fost emis de autoritãţile competente în condiţiile prevãzute la alin. (3) şi (4), acestea au obligaţia de a-i informa pãrinţii, concomitent sau de îndatã ce este posibil.
(6) Emiterea pasaportului pentru minor sau, dupã caz, includerea acestuia în pasaportul unuia dintre pãrinţi, în situaţia în care exista neintelegeri între aceştia cu privire la exprimarea acordului, cu excepţia situaţiilor prevãzute la alin. (3) şi (4), se efectueazã numai dupã soluţionarea neintelegerilor de cãtre instanta de judecata, în condiţiile legii.
ART. 18
(1) Valabilitatea paşapoartelor simple este stabilitã dupã cum urmeazã:
a) 3 ani pentru persoanele care nu au împlinit 14 ani;
b) 5 ani pentru persoanele cu varsta cuprinsã între 14 şi 25 de ani;
c) 10 ani pentru persoanele care au împlinit varsta de 25 de ani.
(2) Pentru minorii care nu au împlinit varsta de 14 ani, pasapoartele se pot elibera cu o valabilitate solicitatã de pãrinţi sau, dupã caz, de reprezentanţii legali, fãrã a se putea depãşi valabilitatea maxima prevãzutã la alin. (1) lit. a).
(3) Pentru minorii care au împlinit varsta de 14 ani, pasapoartele se pot elibera, la cererea pãrinţilor, cu o valabilitate mai mica decât cea prevãzutã la alin. (1) lit. b), cu condiţia sa nu depãşeascã data la care titularul împlineşte varsta de 18 ani.
(4) Valabilitatea paşapoartelor simple înceteazã de drept la data la care se constata de cãtre autoritãţile competente faptul ca sunt deteriorate ori distruse sau, dupã caz, existenta în conţinutul acestora a unor ştersãturi ori modificãri operate fãrã drept.
ART. 19
(1) Valabilitatea menţiunii privind înscrierea minorilor în pasaportul pãrintelui este de 3 ani, dar nu mai mare decât valabilitatea pasaportului, precum şi decât perioada rãmasã pana la împlinirea vârstei de 14 ani de cãtre aceştia.
(2) În situaţiile prevãzute la art. 18 alin. (4), valabilitatea menţiunii privind înscrierea minorilor în pasaportul pãrintelui înceteazã de drept odatã cu cea a pasaportului.
ART. 20
(1) Pasapoartele simple se pãstreazã de cãtre titulari, care au obligaţia de a nu le instraina, cu excepţia situaţiilor în care documentele se reţin de autoritãţile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile consulare strãine, în vederea aplicãrii vizei.
(2) Pasapoartele simple ale minorilor care nu au împlinit varsta de 14 ani se pãstreazã de cãtre pãrinţii acestora, reprezentanţii legali sau, dupã caz, de cãtre insotitori, atunci când minorii se deplaseaza în strãinãtate împreunã cu alte persoane, în condiţiile prezentei legi.
(3) Pasapoartele simple pot fi reţinute numai de cãtre organele de poliţie, autoritãţile judiciare, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din strãinãtate, serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta paşapoartelor simple, precum şi cele pentru evidenta persoanelor, doar în cazul în care situaţia o impune, pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevãzute de lege. În aceste situaţii autoritãţile care reţin pasapoartele au obligaţia sa elibereze titularului o dovada care sa ateste faptul ca pasaportul a fost reţinut, precum şi motivele care au stat la baza acestei mãsuri.
(4) Persoanele prevãzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia de a pãstra pasapoartele în condiţii care sa nu implice riscul deteriorarii, distrugerii sau pierderii acestora.
ART. 21
(1) Dacã în urma depunerii cererii pentru eliberarea pasaportului sau, dupã caz, pentru includerea minorilor în pasaportul pãrintelui se constata faptul ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege în acest sens, solicitantului i se respinge cererea.
(2) Decizia de respingere a cererii, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunica solicitantului în scris, în termenul stabilit pentru soluţionarea cererii.
(3) Decizia de respingere a cererii este supusã controlului judecãtoresc, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
SECŢIUNEA a 5-a
Titlul de cãlãtorie
ART. 22
Titlul de cãlãtorie este documentul care se elibereazã de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României cetãţenilor romani aflaţi în strãinãtate, care nu mai poseda document de cãlãtorie valabil, pentru ca titularul sa îşi poatã continua cãlãtoria, reglementa şederea ori pentru a se întoarce în ţara.
ART. 23
Titlul de cãlãtorie se elibereazã cu valabilitatea de cel mult un an. Valabilitatea titlului de cãlãtorie înceteazã de drept la data intrãrii titularului în România.
ART. 24
Prevederile art. 20 referitoare la obligaţia neinstrainarii şi condiţiile pãstrãrii paşapoartelor simple se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul titlurilor de cãlãtorie.
SECŢIUNEA a 6-a
Pierderea, distrugerea şi furtul documentelor de cãlãtorie
ART. 25
(1) Pierderea documentelor de cãlãtorie se declara de cãtre titular la cea mai apropiatã unitate de poliţie sau la autoritatea care l-a eliberat, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.
(2) Distrugerea documentului de cãlãtorie se declara, în cazul pasaportului simplu, de cãtre titular la autoritatea competenta, cu ocazia solicitãrii eliberãrii unui nou pasaport.
(3) Furtul documentului de cãlãtorie se declara de cãtre titular la cea mai apropiatã unitate de poliţie din ţara sau, dupã caz, de pe teritoriul statului în care s-a produs evenimentul, solicitând eliberarea unei adeverinte care sa ateste declararea evenimentului respectiv.
(4) În cazul pierderii, distrugerii sau furtului paşapoartelor diplomatice şi de serviciu, titularul are întotdeauna obligaţia de a informa de îndatã Ministerul Afacerilor Externe sau, dupã caz, instituţia din care face parte.
(5) Organele de poliţie romane sesizate în legatura cu pierderea sau furtul documentului de cãlãtorie sunt obligate sa elibereze titularului o adeverinta care sa ateste declararea evenimentului respectiv.
ART. 26
(1) Documentele de cãlãtorie gãsite, precum şi cele care au aparţinut persoanelor decedate se predau autoritãţii emitente sau celei mai apropiate unitãţi de poliţie, care are obligaţia de a le transmite autoritãţii emitente.
(2) Documentele de cãlãtorie declarate pierdute sau furate, recuperate de autoritãţile emitente, pot fi restituite titularilor, dacã mai sunt valabile şi dacã nu li s-au eliberat noi documente în locul acestora, în condiţiile prezentei legi.
ART. 27
(1) Autoritãţile competente pot elibera, la cerere, noi documente de cãlãtorie în locul celor declarate distruse, pierdute sau furate şi care nu au fost recuperate, numai dacã evenimentul a fost declarat de titular în condiţiile prevãzute la art. 25.
(2) În cazul în care titularul unui document de cãlãtorie, eliberat în condiţiile prevãzute la alin. (1), gãseşte documentul declarat pierdut sau furat, are obligaţia de a nu-l folosi şi de a-l depune de îndatã la autoritatea emitenta ori, dupã caz, la instituţia din care face parte.
(3) Documentul declarat pierdut sau furat, gãsit de titular dupã ce a declarat evenimentul în condiţiile prevãzute la art. 25, dar înainte de a i se elibera un nou document, poate fi folosit în continuare, în condiţiile prezentei legi, numai dupã ce informeazã autoritatea emitenta cu privire la gãsirea acestuia.
CAP. III
Exercitarea dreptului la libera circulaţie în strãinãtate
SECŢIUNEA 1
Condiţiile exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate de cãtre cetãţenii romani
ART. 28
(1) Organele poliţiei de frontiera permit cetãţenilor romani care au împlinit varsta de 18 ani şi minorilor casatoriti în condiţiile legii, care sunt titulari de documente de cãlãtorie valabile, sa iasa de pe teritoriul României, dacã nu se afla în una dintre situaţiile de limitare a exercitãrii deptului la libera circulaţie în strãinãtate.
(2) Cetãţenilor romani impotriva cãrora s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate li se poate permite ieşirea din România numai dacã se afla în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) declara ca nu cãlãtoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceasta mãsura;
b) din documentele de transport nu rezulta faptul ca urmeazã sa calatoreasca în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceasta mãsura;
c) punctul de trecere a frontierei în care se prezintã nu este unul situat la frontiera comuna cu statul cu privire la care s-a instituit aceasta mãsura.
(3) În cazul în care se permite ieşirea din România în condiţiile prevãzute la alin. (2), cetãţeanului roman i se pune în vedere de cãtre organele poliţiei de frontiera faptul ca, pe perioada deplasarii în strãinãtate, nu are dreptul sa calatoreasca în statul/statele cu privire la care s-a instituit mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, pe perioada pentru care s-a dispus aceasta restrangere.
(4) Prevederile alin. (2) referitoare la situaţiile în care se permite ieşirea din România a cetãţeanului roman impotriva cãruia s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate nu se aplica persoanelor care se legitimeazã în punctul de trecere a frontierei cu pasaport diplomatic sau de serviciu, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 40 lit. a)-c).
(5) Titularul pasaportului simplu impotriva cãruia s-a dispus mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate poate cãlãtori în statul/statele cu privire la care s-a instituit aceasta mãsura numai în situaţii excepţionale, determinate de motive obiective care necesita prezenta acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
ART. 29
(1) La întoarcerea pe teritoriul României, cetãţenii romani au obligaţia sa prezinte organelor poliţiei de frontiera documentele de cãlãtorie în strãinãtate valabile, emise de autoritãţile competente romane din ţara sau din strãinãtate.
(2) Organele poliţiei de frontiera pot permite intrarea pe teritoriul României a cetãţeanului roman care se legitimeazã cu un document de cãlãtorie emis de autoritãţile competente romane, a cãrui valabilitate a încetat, numai dupã efectuarea verificãrilor corespunzãtoare în evidentele specifice, cu privire la identitatea şi cetãţenia titularului. În acest caz durata verificãrilor efectuate nu poate depãşi 24 de ore din momentul prezentãrii solicitantului în punctul de trecere a frontierei.
(3) În cazul în care persoana care se prezintã în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declara ca este cetãţean roman, dar nu poseda documente eliberate de autoritãţile romane, valabile sau expirate, care sa ateste identitatea acesteia, organele poliţiei de frontiera efectueazã în cel mai scurt timp posibil verificãrile necesare pentru stabilirea identitãţii şi cetateniei persoanei respective.
(4) În situaţia în care persoana prevãzutã la alin. (3) este titulara a unui document de cãlãtorie eliberat de un alt stat şi îndeplineşte condiţiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliţiei de frontiera permit intrarea acesteia în ţara, în calitate de strãin, şi o indruma totodatã sa se adreseze Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru clarificarea situaţiei privind cetãţenia romana.
(5) Organele poliţiei de frontiera sunt obligate sa permitã intrarea pe teritoriul României persoanelor prevãzute la alin. (2) şi (3), de îndatã ce stabilesc identitatea acestora, precum şi faptul ca sunt cetãţeni romani.
(6) În cazurile prevãzute la alin. (2) şi (3), în funcţie de intervalul de timp necesar pentru efectuarea verificãrilor corespunzãtoare de cãtre organele poliţiei de frontiera, persoana poate fi cazata, cu acordul acesteia, într-un spaţiu special amenajat în incinta punctului de trecere a frontierei, pus la dispoziţie de administratorul acestuia.
ART. 30
(1) Organele poliţiei de frontiera permit ieşirea din ţara a cetãţenilor romani minori numai dacã sunt insotiti de o persoana fizica majorã, în urmãtoarele cazuri:
a) minorului care este înscris în documentele de cãlãtorie ale ambilor pãrinţi sau, dupã caz, este titular al unui document de cãlãtorie individual şi cãlãtoreşte în strãinãtate însoţit de aceştia i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu aceştia;
b) minorului care este înscris în pasaportul unui pãrinte şi cãlãtoreşte în strãinãtate împreunã cu acesta sau, dupã caz, este titular al unui pasaport individual şi cãlãtoreşte împreunã cu unul dintre pãrinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu acesta numai dacã pãrintele insotitor prezintã o declaraţie a celuilalt pãrinte, din care sa rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, dupã caz, face dovada decesului celuilalt pãrinte;
c) minorului care este înscris în pasaportul unui pãrinte şi cãlãtoreşte în strãinãtate împreunã cu acesta sau, dupã caz, este titular al unui pasaport individual şi cãlãtoreşte împreunã cu unul dintre pãrinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu acesta, fãrã a mai fi necesarã declaraţia celuilalt pãrinte, numai dacã pãrintele insotitor face dovada faptului ca minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã;
d) minorului care este titular al unui pasaport individual şi cãlãtoreşte însoţit de o alta persoana fizica majorã i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu aceasta numai dacã persoana insotitoare prezintã o declaraţie a ambilor pãrinţi sau, dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã, a pãrintelui supravieţuitor ori a reprezentantului sau legal, care sa cuprindã acordul acestora cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective de cãtre minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmeazã sa se desfãşoare cãlãtoria, precum şi datele de identitate ale insotitorului respectiv.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesarã declaraţia pãrintelui decãzut din drepturile pãrinteşti sau, dupã caz, declarat dispãrut, în condiţiile legii, dacã însoţitorul face dovada în acest sens, cu excepţia cazului în care ambii pãrinţi se afla în aceasta situaţie, când este obligatorie declaraţia reprezentantului legal al minorului.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliţiei de frontiera permit ieşirea din România a minorilor insotiti, numai în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul în care însoţitorul argumenteaza necesitatea cãlãtoriei în strãinãtate prin faptul ca minorul urmeazã sa beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fãrã de care viata sau sãnãtatea îi este pusã în mod grav în pericol, cu condiţia sa prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritãţile medicale romane, din care sa rezulte perioada şi statul sau statele în care urmeazã sa se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacã nu exista acordul ambilor pãrinţi, al celuilalt pãrinte, al pãrintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
b) în cazul în care însoţitorul argumenteaza necesitatea cãlãtoriei în strãinãtate prin faptul ca minorul se deplaseaza pentru studii sau concursuri oficiale, cu condiţia sa prezinte documente doveditoare în acest sens, din care sa rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfasura aceste studii sau concursuri, precum şi avizul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, emis în condiţiile prevãzute în normele metodologice, chiar dacã nu exista acordul celuilalt pãrinte.
(4) Pe lângã informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), declaraţia pãrinţilor, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã, a pãrintelui supravieţuitor sau a reprezentantului legal, dupã caz, trebuie sa cuprindã şi urmãtoarele menţiuni:
a) scopul deplasarii;
b) ruta urmatã pana în statul de destinaţie;
c) indicarea faptului dacã minorul urmeazã sa rãmânã în statul de destinaţie, caz în care trebuie menţionatã persoana cãreia urmeazã a-i fi încredinţat minorul, sau dacã urmeazã sa se reintoarca împreunã cu un insotitor, ale cãrui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o alta persoana decât cea cu care iese din România.
(5) Poate avea calitatea de insotitor şi o persoana anume desemnatã din cadrul unei societãţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, sa desfãşoare activitãţi de transport internaţional de persoane.
(6) Organele poliţiei de frontiera vor permite ieşirea din România a minorilor insotiti numai dacã se constata ca se respecta informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la insotitor, perioada deplasarii şi ruta care trebuie urmatã, iar în situaţiile prevãzute la alin. (3), dacã se constata ca ruta aleasã pentru deplasare şi momentul prezentãrii la ieşirea din ţara se justifica în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasarii.
(7) Declaraţiile prevãzute la alin. (1) lit. b)-d) trebuie redactate în doua exemplare şi trebuie sa fie autentificate în ţara de notarul public, iar în strãinãtate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacã au fost date în fata autoritãţilor strãine, sa îndeplineascã condiţiile de supralegalizare prevãzute de lege sau sa aibã aplicatã apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale strãine, adoptatã la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 , aprobatã prin <>Legea nr. 52/2000 , cu modificãrile ulterioare. Un exemplar al declaraţiei se pãstreazã de cãtre insotitor, iar al doilea exemplar însoţeşte pasaportul minorului.
ART. 31
(1) În situaţia în care organele poliţiei de frontiera constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de prezenta lege pentru ca minorul sa iasa din România, vor întrerupe cãlãtoria acestuia. Dacã minorul nu este însoţit de cel puţin unul dintre pãrinţi, vor proceda la informarea imediata a acestora, punându-le în vedere sa îl preia de îndatã ce este posibil. În cazul în care nu este posibila informarea pãrinţilor, organele poliţiei de frontiera vor anunta de îndatã Autoritatea Nationala pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care va iniţia procedura aplicabilã minorilor neinsotiti, potrivit legii.
(2) Organele poliţiei de frontiera vor întrerupe, de asemenea, cãlãtoria minorului, chiar dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 30, în urmãtoarele situaţii:
a) însoţitorul este cetãţean strãin şi nu face dovada faptului ca are dreptul sa se reintoarca în România, deşi în declaraţia pãrinţilor sau, dupã caz, a reprezentantului legal se menţioneazã ca minorul se va reintoarce împreunã cu acelaşi insotitor;
b) însoţitorul a sãvârşit anterior una dintre infracţiunile urmãtoare, cu excepţia cazului în care a fost reabilitat pentru aceasta infracţiune:
1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
2. infracţiuni privitoare la viata sexualã;
3. cerşetorie;
4. lipsire de libertate în mod ilegal;
5. sclavie;
6. prostituţie;
7. proxenetism;
8. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
9. infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legatura cu traficul de persoane;
10. trafic de migranti;
11. trafic de tesuturi sau organe umane;
12. infracţiuni de terorism;
c) însoţitorul este cetãţean strãin şi pãrãseşte teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepãrtare de pe teritoriul României, dispusã în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care este pãrinte al minorului şi exista acordul celuilalt pãrinte, dat în condiţiile prevãzute la art. 30;
d) insotitorului sau, dupã caz, minorului i-a fost limitat, în condiţiile prezentei legi, exerciţiul dreptului la libera circulaţie în strãinãtate pentru statul de destinaţie ori pentru un stat care urmeazã sa fie tranzitat, în perioada în care urmeazã sa calatoreasca împreunã;
e) însoţitorul nu este persoana cãreia i-a fost încredinţatã de cãtre instanta supravegherea minorului, atunci când fata de acesta s-a dispus mãsura educativã a libertãţii supravegheate, în condiţiile legii penale;
f) minorul refuza sa iasa din ţara, dacã a împlinit varsta de 14 ani.
(3) Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care exista neintelegeri între pãrinţi cu privire la exprimarea acordului, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai dupã soluţionarea neintelegerilor de cãtre instanta de judecata, în condiţiile legii.
(4) În vederea constatãrii de cãtre organele poliţiei de frontiera a situaţiei prevãzute la alin. (2) lit. e), instanta care dispune mãsura educativã a libertãţii supravegheate este obligatã sa comunice aceasta mãsura Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera şi Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Autoritatea competenta sa elibereze minorului pasaport simplu efectueazã în acest document menţiunile corespunzãtoare referitoare la persoana cãreia i-a fost încredinţatã supravegherea minorului.
ART. 32
(1) Pana la preluarea minorului de cãtre pãrinte sau, dupã caz, de cãtre o alta persoana, în condiţiile prezentei legi, însoţitorul prevãzut la art. 30 alin. (1) lit. d), care cãlãtoreşte în strãinãtate în condiţiile prezentei legi împreunã cu acesta, are urmãtoarele obligaţii:
a) sa acorde îngrijire şi supraveghere minorului pe toatã durata deplasarii;
b) sa nu abandoneze minorul;
c) sa nu încredinţeze minorul altei persoane decât pãrintelui, reprezentantului legal sau, dupã caz, persoanei prevãzute la art. 30 alin. (4) lit. c) ori, în cazuri deosebite, autoritãţilor strãine competente în domeniul acordãrii de asistenta şi protecţie pentru minori;
d) sa respecte scopul, ruta şi durata deplasarii menţionate în declaraţia prevãzutã la art. 30 alin. (1) lit. d), cu excepţia situaţiei când exista acordul ulterior al acestora cu privire la schimbãrile intervenite;
e) în cazul dispariţiei minorului pe perioada deplasarii în strãinãtate, sa anunţe de îndatã autoritãţile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum şi cea mai apropiatã reprezentanta diplomaticã sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinte în acest sens;
f) sa informeze de îndatã ce este posibil cea mai apropiatã reprezentanta diplomaticã sau oficiu consular al României, în cazul apariţiei unei situaţii obiective de natura sa intrerupa cãlãtoria, sa schimbe ruta, sa depãşeascã durata cãlãtoriei indicate de pãrinţi sau de reprezentantul legal;
g) în cazul în care nu este posibila încredinţarea minorului persoanei prevãzute la art. 30 alin. (4) lit. c), sa anunţe imediat cea mai apropiatã reprezentanta diplomaticã sau oficiu consular al României, în vederea reunificarii familiale a minorului sau, dupã caz, sa se reintoarca în România cu acesta.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomaticã sau oficiul consular sesizat are obligaţia de a informa imediat, direct sau prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, atât Inspectoratul General al Poliţiei Romane, cat şi Direcţia Generalã de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea anunţãrii pãrinţilor ori a reprezentantului legal al minorului în legatura cu evenimentul produs.
ART. 33
Minorul care cãlãtoreşte în strãinãtate însoţit de cel puţin unul dintre pãrinţi sau de reprezentantul sau legal nu poate fi încredinţat de cãtre acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când fata de minor s-a dispus mãsura educativã a libertãţii supravegheate, în condiţiile legii penale.
SECŢIUNEA a 2-a
Stabilirea domiciliului în strãinãtate
ART. 34
(1) Cetãţeanului roman care şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat i se aplica în pasaportul simplu de cãtre autoritãţile competente, la cererea acestuia, menţiunea privind stabilirea domiciliului în acel stat, dacã se afla în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) a dobândit un drept de şedere pentru o perioada de cel puţin un an sau, dupã caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
b) a dobândit un drept de şedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificarii familiale cu o persoana care domiciliazã pe teritoriul acelui stat;
c) a dobândit un drept de lungã şedere sau, dupã caz, un drept de şedere permanenta pe teritoriul statului respectiv;
d) a dobândit cetãţenia statului respectiv.
(2) Cetãţeanul roman care şi-a stabilit domiciliul în strãinãtate are obligaţia ca, la înmânarea pasaportului în care a fost aplicatã menţiunea prevãzutã la alin. (1), sa predea actul de identitate care atesta existenta domiciliului în România, emis de autoritãţile romane.
(3) Actele necesare, procedura şi termenele de soluţionare a cererii privind aplicarea în pasaportul simplu a menţiunii privind stabilirea domiciliului în strãinãtate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
ART. 35
Cetãţeanului roman care are domiciliul în strãinãtate şi solicita autoritãţilor competente romane eliberarea documentelor de identitate, de cãlãtorie sau de stare civilã, dar nu poate face dovada cetateniei romane, i se elibereazã documentele respective, în condiţiile legii, numai dupã ce se atesta de cãtre Direcţia Generalã de Paşapoarte, la cererea acestor autoritãţi, faptul ca solicitantul este cetãţean roman.
ART. 36
(1) Cetãţeanului roman care a împlinit varsta de 18 ani şi minorului cãsãtorit cu respectarea legii, care şi-au stabilit domiciliul în România, li se anuleazã, la cerere, menţiunea din pasaportul simplu privind stabilirea domiciliului în strãinãtate şi li se elibereazã carte de identitate, în condiţiile legii.
(2) Cetãţeanul roman care are domiciliul în strãinãtate şi a fost returnat în baza unui acord de readmisie sau, dupã caz, a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu are obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în România, sa declare autoritãţilor competente locul unde şi-a stabilit domiciliul, în condiţiile legii.
ART. 37
Minorul îşi stabileşte domiciliul în strãinãtate sau, dupã caz, în România, în condiţiile Codului familiei şi ale altor legi speciale care cuprind reglementãri în aceasta materie.
SECŢIUNEA a 3-a
Limitarea exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate
ART. 38
Restrangerea exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate a cetãţenilor romani poate fi dispusã pentru o perioada de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la urmãtoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnatã dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a carei prezenta pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfãşoarã sau ar urma sa o desfãşoare, ar aduce atingere grava intereselor României sau, dupã caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
ART. 39
(1) În situaţia prevãzutã la art. 38 lit. a) mãsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul cãruia a fost returnatã persoana, de cãtre tribunalul în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureşti.
(2) În situaţia prevãzutã la art. 38 lit. b), mãsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competente în domeniul apãrãrii, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfãşoarã sau urmeazã sa o desfãşoare în strãinãtate, de cãtre tribunalul în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureşti.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) şi (2), instanta se pronunţa, prin hotãrâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitãrii autoritãţilor competente, şi comunica hotãrârea persoanei, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenta paşapoartelor simple, competent sa elibereze pasaportul simplu persoanei impotriva cãreia a fost dispusã mãsura.
(4) Hotãrârea prevãzutã la alin. (3) este supusã apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competenta teritorial. Instanta se pronunţa în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
(5) Hotãrârea curţii de apel este supusã recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecata fiind cele prevãzute la alin. (4).
(6) Exercitarea cãilor de atac prevãzute la alin. (4) şi (5) nu suspenda executarea hotãrârii instanţei.
(7) Prezenta procurorului la toate şedinţele de judecata este obligatorie.
(8) În baza hotãrârii definitive şi irevocabile a instanţei competente, prin care s-a dispus mãsura, serviciul public comunitar prevãzut la alin. (3) efectueazã în pasaportul simplu al persoanei menţiunile corespunzãtoare referitoare la perioada şi statul/statele pentru care se aplica mãsura restrângerii exercitãrii dreptului de a cãlãtori în strãinãtate.
ART. 40
Exercitarea de cãtre o persoana a dreptului la libera circulaţie în strãinãtate se suspenda numai în urmãtoarele situaţii:
a) este invinuita sau inculpata într-o cauza penalã şi a fost dispusã instituirea unei mãsuri preventive în condiţiile Codului de procedura penalã;
b) a fost condamnata şi are de executat o pedeapsa privativã de libertate;
c) este internatã într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, în condiţiile legii penale;
d) nu a respectat mãsura restrângerii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, dispusã în condiţiile prezentei legi.
ART. 41
(1) În vederea punerii în executare de cãtre autoritãţile competente a mãsurii de suspendare a exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, autoritãţile care au dispus mãsurile prevãzute la art. 40 lit. a)-c) au obligaţia de a le comunica Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei Romane şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera.
(2) Suspendarea exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate înceteazã de drept la data la care înceteazã mãsura dispusã în oricare dintre situaţiile prevãzute la art. 40 lit. a)-c).
ART. 42
(1) În situaţia prevãzutã la art. 40 lit. d) mãsura se dispune, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera sau a Direcţiei Generale de Paşapoarte, de cãtre tribunalul în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureşti, pentru o perioada care nu poate depãşi 3 ani. Prevederile art. 39 alin. (3)-(7) şi ale art. 41 alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor.
(2) În situaţia în care persoana impotriva cãreia se instituie mãsura supendarii exercitãrii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate a fost returnatã în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la libera circulaţie în strãinãtate, perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majoratã pana la 5 ani, în condiţiile alin. (1).
ART. 43
Pe durata suspendãrii exercitãrii la libera circulaţie în strãinãtate, cetãţeanului roman i se poate refuza temporar eliberarea documentului de cãlãtorie de cãtre autoritatea competenta sa elibereze aceste documente, iar dacã i-a fost eliberat îi poate fi retras de cãtre autoritãţile competente sa punã în executare mãsura.
ART. 44
(1) La cererea persoanei impotriva cãreia s-a dispus mãsura prevãzutã la art. 40, în condiţiile art. 42, instanta de judecata care a instituit aceasta mãsura poate dispune suspendarea temporarã a executãrii acesteia şi înlocuirea acestei mãsuri, pentru o perioada limitatã de timp, cu mãsura restrângerii dreptului la libera circulaţie, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor art. 39 alin. (3)-(7), în urmãtoarele cazuri:
a) persoana urmeazã sa se deplaseze în strãinãtate pentru a urma un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fãrã de care viata sau sãnãtatea îi este pusã în mod grav în pericol, prezentând documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritãţile medicale romane;
b) în cazul decesului în strãinãtate al soţului sau al unei rude de pana la gradul al IV-lea inclusiv;
c) în alte situaţii obiective care necesita prezenta temporarã a persoanei pe teritoriul altui stat, fãrã de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetãţean ar fi în mod grav afectate.
(2) În cazul în care instanta admite cererea prevãzutã la alin. (1), prin hotãrârea pe care o pronunţa trebuie sa stabileascã perioada exactã, precum şi statul/statele în care persoana poate cãlãtori.
(3) Organele poliţiei de frontiera permit ieşirea din ţara a persoanei prevãzute la alin. (1), în condiţiile prevãzute la art. 28 alin. (2) şi (3), dacã prezintã hotãrârea instanţei de judecata, rãmasã definitiva şi irevocabilã, prin care se suspenda temporar executarea mãsurii prevãzute la art. 40.
CAP. IV
Contravenţii şi infracţiuni
ART. 45
Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea penalã, civilã, contravenţionalã sau administrativã a persoanei vinovate.
ART. 46
Urmãtoarele fapte constituie contravenţii:
a) nerespectarea obligaţiei de predare a paşapoartelor diplomatice, în condiţiile prevãzute la art. 11 alin. (1);
b) nerespectarea de cãtre titularii paşapoartelor diplomatice a obligaţiei prevãzute la art. 11 alin. (2);
c) folosirea paşapoartelor de serviciu în alte situaţii decât cele prevãzute la art. 14 alin. (1);
d) nerespectarea de cãtre titularii paşapoartelor de serviciu a obligaţiei prevãzute la art. 14 alin. (2);
e) nerespectarea de cãtre titularii mai multor paşapoarte simple a obligaţiei prevãzute la art. 16 alin. (2);
f) nerespectarea de cãtre titularii paşapoartelor simple a obligaţiei prevãzute la art. 20 alin. (1);
g) nerespectarea condiţiei privind pãstrarea paşapoartelor simple ale minorilor care nu au împlinit varsta de 14 ani de cãtre insotitori, prevãzutã la art. 20 alin. (2);
h) reţinerea pasaportului aparţinând unei persoane, de cãtre alte persoane decât cele autorizate, în condiţiile art. 20 alin. (3);
i) nerespectarea de cãtre persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) şi (2) a obligaţiei prevãzute la alin. (4);
j) nerespectarea de cãtre titularul pasaportului simplu, declarat furat sau pierdut, a obligaţiei de a nu-l folosi, prevãzutã la art. 27 alin. (2);
k) folosirea pasaportului declarat furat sau pierdut, de cãtre titularul acestuia, fãrã îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 27 alin. (3);
l) nerespectarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) de cãtre însoţitorul minorului, cu excepţia situaţiei în care a existat acordul pãrintelui sau, dupã caz, al reprezentantului legal;
m) nerespectarea termenului prevãzut la art. 36 alin. (2) de cãtre persoana returnatã de pe teritoriul statului unde îşi stabilise domicilul;
n) pierderea, deteriorarea sau distrugerea documentului de cãlãtorie în mod repetat, într-un interval de 3 ani.
ART. 47
(1) Contravenţiile prevãzute la art. 46 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amenda de la 300.000 lei la 500.000 lei, cele prevãzute la lit. a), d), e), g), i), k) şi n);
b) cu amenda de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, cele prevãzute la lit. b), c), f) şi j);
c) cu amenda de la 1.000.000 lei la 1.500.000 lei, cea prevãzutã la lit. m);
d) cu amenda de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei, cea prevãzutã la lit. l);
e) cu amenda de la 3.000.000 lei la 5.000.000 lei, cea prevãzutã la lit. h).
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) se vor actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 48
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre lucrãtori anume desemnaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor ori, dupã caz, de cãtre agenţi constatatori anume desemnaţi ai altor instituţii sau autoritãţi, potrivit competentelor.
ART. 49
Contravenţiilor prevãzute la <>art. 46 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare.
ART. 50
(1) Împiedicarea de orice fel, fãrã drept, a exercitãrii de cãtre cetãţeanul roman a dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, prin refuzul eliberãrii sau reţinerea documentului de cãlãtorie ori prin refuzul permiterii de a ieşi şi de a intra din/în România în alte situaţii decât cele expres prevãzute de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã la alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
ART. 51
(1) Fapta persoanei prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. d) de a fi lãsat minorul într-un alt stat, cu încãlcarea obligaţiilor prevãzute la art. 32 alin. (1) lit. c), e) şi g), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã la alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a pãrintelui sau, dupã caz, a reprezentantului legal al minorului.
CAP. V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 52
Pana la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, în cazul returnarii unui cetãţean roman în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, mãsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, instituitã în condiţiile art. 40, trebuie sa se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauza face dovada ca are drept de intrare.
ART. 53
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe, în termen de 6 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 54
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 6 luni de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 216/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare, cu urmãtoarele excepţii:
a) <>Hotãrârea Guvernului nr. 460/2001 privind punerea în circulaţie a noilor tipuri de paşapoarte româneşti, cu modificãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001;
b) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 144/2001 privind îndeplinirea de cãtre cetãţenii romani, la ieşirea din ţara, a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 14 noiembrie 2001, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 177/2002 , cu completãrile ulterioare, şi <>Ordinul ministrului de interne nr. 177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valuta liber convertibilã pe care cetãţenii romani trebuie sa o detina la ieşirea din ţara, când cãlãtoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 28 noiembrie 2001, care se abroga la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 55
(1) Mãsurile de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în temeiul <>art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân în vigoare sau, dupã caz, înceteazã dupã cum urmeazã: a) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-c) rãmân în vigoare în aceleaşi condiţii;
b) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. d) înceteazã de drept;
c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) înceteazã de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetãţenii romani returnati în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rãmân în vigoare pentru o perioada de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în mãsuri de restrangere a dreptului la libera circulaţie în strãinãtate, în condiţiile prevãzute la art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, dupã caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera sau, dupã caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte.
(2) Cererile pentru eliberarea sau prelungirea documentelor de cãlãtorie, precum şi cele pentru includerea oricãror menţiuni în aceste documente, depuse la autoritãţile competente înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se soluţioneazã în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
DAN RADU RUSANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 20 iulie 2005.
Nr. 248.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
