Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementează activităţile privind utilizarea, conservarea, ameliorarea, evaluarea capacităţii bioproductive, bonitarea economică, protecţia solului şi monitorizarea integrată a calităţii solului, în contextul politicilor sectoriale pentru asigurarea utilizării durabile a acestei resurse naturale neregenerabile. ART. 2 (1) Obiectivul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului unitar de măsuri şi acţiuni pentru: a) prevenirea degradării solului şi a eventualelor schimbări dăunătoare calităţii acestuia, în scopul evitării dereglărilor/modificării funcţiilor lui ecologice şi al conservării patrimoniului pedologic şi a obiectivelor de patrimoniu cultural; b) conservarea funcţiilor culturale, energetice, socioeconomice ale solului în scopul utilizării sale durabile; c) restaurarea şi refacerea terenurilor afectate de degradare ca urmare a eroziunii pluviale şi eoliene, a deficitului sau a excesului de umiditate, a scăderii conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, a reducerii biodiversităţii, compactării, acidifierii, sodizării, alcalinizării, deşertificării, a alunecărilor de teren şi a terenurilor afectate de microorganismele de tipul viruşilor, bacteriilor şi fungilor periculoşi; d) reducerea suprafeţei terenurilor scoase din circuitul agricol sau din alte categorii de folosinţă neagricole prin optimizarea utilizării la maximum a suprafeţelor aprobate prin planurile urbanistice; e) elaborarea planurilor pentru utilizarea, conservarea, ameliorarea, creşterea calităţii şi protecţia solului, utilizând datele şi informaţiile obţinute pentru realizarea sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, în special a celor referitoare la dezvoltarea agriculturii conservative. (2) Obiectivul prevăzut la alin. (1) se realizează prin: a) cunoaşterea sistematică, permanentă, detaliată, cantitativă şi calitativă a solurilor, ca resursă naturală neregenerabilă, la nivelul fiecărei parcele cadastrale; b) asigurarea conservării, ameliorării şi protecţiei solului; c) asigurarea organizării şi funcţionării corespunzătoare a sistemului naţional de monitorizare a calităţii solului; d) monitorizarea evoluţiei stării de calitate a solului prin bonitarea economică a acestuia; e) identificarea zonelor de risc natural şi/sau antropic la: deşertificare, eroziune, exces şi/sau deficit de umiditate, compactare, acidifiere, sodizare, alcalinizare, scăderea conţinutului în materie organică şi elemente nutritive, reducerea biodiversităţii şi alunecări de teren, în vederea reducerii acestora; f) identificarea zonelor de risc la alunecări de teren pe baza studiilor pedologice şi a hărţilor de risc şi hazard existente; g) bilanţul elementelor nutritive, al materiei organice şi al reacţiei din sol în vederea stabilirii dozelor optime de îngrăşăminte şi amendamente pentru toţi utilizatorii de teren, la nivel de parcelă, în conformitate cu prevederile legale. ART. 3 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile utilizate au semnificaţia prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. ART. 4 (1) Prevederile prezentei legi se aplică terenurilor deţinute sau utilizate în baza unui titlu, indiferent de categoria de folosinţă a terenului. (2) Prevederile prezentei legi nu se aplică siturilor potenţial contaminate şi contaminate şi terenurilor afectate de degradare în urma activităţilor desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare şi securitate naţională în domeniu, cărora li se aplică prevederile legislaţiei specifice în vigoare. ART. 5 Principiile care stau la baza utilizării, conservării şi protecţiei solului au în vedere: a) rolul solului, ca parte componentă a mediului geologic, factor vital al ecosistemelor terestre, resursă naturală fundamentală; b) importanţa solului, ca mediu de viaţă pentru om, plante şi animale, pentru conservarea biodiversităţii şi a rezervei genetice prezente în sol; c) asigurarea securităţii alimentare şi siguranţei alimentelor, materiilor prime alimentare şi/sau furajere; d) asigurarea pe termen lung a unui aport optim şi semnificativ al agriculturii, silviculturii şi al altor ramuri socioeconomice care utilizează solul la produsul intern brut; e) menţinerea, ameliorarea calităţii solului, prevenirea degradării solului, stoparea deşertificării şi înlăturarea poluanţilor care periclitează calitatea solului, cu respectarea legislaţiei specifice în vigoare; f) protecţia multifuncţionalităţii solului, ecologică - economică - socială, menţinerea, îmbunătăţirea şi conservarea biodiversităţii solului şi a ecosistemelor; g) dezvoltarea spaţiului rural în scopul utilizării durabile şi gestionării eficiente a solurilor; h) asigurarea nemijlocită a participării şi a sprijinului din partea statului, a societăţii civile, a operatorilor economici şi a fiecărui cetăţean la elaborarea şi aplicarea măsurilor şi acţiunilor cu privire la modul de utilizare, conservare şi protecţie a solului; i) stimularea participării directe, cu aport propriu, a proprietarilor şi a utilizatorilor de terenuri la implementarea măsurilor şi acţiunilor privind modul de utilizare, conservare şi protecţie a solului; j) elaborarea programelor, planurilor şi acţiunilor de interes naţional, regional şi local privind utilizarea, conservarea şi protecţia solului, la care statul are rolul de iniţiator sau cofinanţator; k) elaborarea programelor, planurilor şi măsurilor de protecţie, prevenire şi reducere a efectelor negative asupra solului la nivel naţional, regional şi local; l) identificarea activităţilor antropice cu efecte negative asupra solului din toate ecosistemele şi a zonelor de risc natural; m) elaborarea politicilor de amenajare şi utilizare a teritoriului, ţinând seama de necesitatea protejării proprietăţilor şi a funcţiilor solului; n) crearea sistemului instituţional necesar pentru utilizarea, conservarea şi protecţia solului şi asigurarea personalului de specialitate; o) educarea şi conştientizarea societăţii civile în problemele de utilizare, conservare şi protecţie a solului pentru protejarea sănătăţii umane şi asigurarea dezvoltării durabile; p) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea realizării programelor naţionale de utilizare, conservare şi protecţie a solului la standarde tehnico-economice şi ecologice; q) armonizarea legislaţiei privind utilizarea, conservarea şi protecţia solului cu reglementările Uniunii Europene; r) patrimoniul arheologic din sol este proprietate publică, indiferent de regimul juridic de proprietate al terenului unde s-ar afla acele bunuri. ART. 6 Utilizarea, conservarea, ameliorarea, evaluarea capacităţii bioproductive, bonitarea economică, protecţia solului şi monitorizarea integrată a calităţii solului, prin măsuri specifice, în sensul prezentei legi, constituie obligaţii ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice care deţin sau utilizează cu orice titlu terenurile. ART. 7 Statul garantează persoanelor fizice şi persoanelor juridice următoarele: a) accesul la informaţii privind solul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; b) dreptul de asociere în organizaţii pentru utilizare, conservare, monitorizare şi protecţie a solului; c) dreptul de a fi consultate cu privire la elaborarea şi dezvoltarea politicilor şi legislaţiei privind solul, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor, în conformitate cu reglementările în vigoare; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor societăţii civile, autorităţilor administraţiei publice centrale, regionale, locale sau judecătoreşti în probleme de utilizare, conservare şi protecţie a solului; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, dovedit şi evaluat potrivit prevederilor prezentei legi; f) efectuarea calculului valorilor despăgubirilor de către evaluatorii/experţii funciari - imobiliari pe baza metodelor de evaluare atestate în baza Ghidului evaluatorului funciar din România şi a standardelor internaţionale în vigoare. CAP. II Structuri organizatorice specializate ART. 8 Atribuţiile şi obligaţiile la nivel central şi teritorial în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în care utilizarea, administrarea, conservarea şi protecţia solului sunt elemente esenţiale de lucru, revin autorităţii administraţiei publice centrale din domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului. ART. 9 (1) Atribuţiile şi obligaţiile la nivel central privind implementarea politicii naţionale referitoare la modul de utilizare, administrare, conservare şi protecţie a solului revin autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului. (2) Se înfiinţează Comitetul ştiinţific pentru îndrumarea şi supravegherea desfăşurării tuturor activităţilor privind utilizarea, conservarea, ameliorarea, evaluarea capacităţii bioproductive, bonitarea economică, protecţia solului şi monitorizarea integrată a calităţii solului, denumit în continuare Comitet ştiinţific. (3) Comitetul ştiinţific este format din oameni de ştiinţă şi specialişti cu experienţă în domeniul utilizării, conservării, ameliorării, evaluării capacităţii bioproductive, bonitării economice, protecţiei şi monitorizării integrate a calităţii solului din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară şi reprezentanţi din cadrul autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală, autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, autorităţii administraţiei publice centrale pentru sănătate şi autorităţii publice centrale din domeniul transporturilor. (4) Comitetul ştiinţific avizează la nivel central şi teritorial planul de management privind atribuţiile şi obligaţiile pentru implementarea activităţilor referitoare la utilizarea, conservarea şi protecţia solului. (5) Componenţa, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comitetului ştiinţific se aprobă prin ordin comun al autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi al autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului.
(6) Atribuţiile şi obligaţiile care revin autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală se realizează prin următoarele instituţii specializate: a) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, denumit în continuare ICPA Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii administraţiei publice centrale care răspunde de cercetare; b) oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene, denumite în continuare OSPA, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi în coordonarea ştiinţifică a ICPA Bucureşti. (7) Atribuţiile şi obligaţiile care revin autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor se realizează prin intermediul următoarelor instituţii: a) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor; b) Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, denumită în continuare ANANP, instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea autorităţii administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor. (8) ICPA Bucureşti are următoarele atribuţii: a) realizează/reactualizează şi gestionează banca de date pedologice şi agrochimice la nivel naţional şi actualizează cartările pedologice existente atât pe suport hârtie, cât şi pe suport digital; b) asigură preluarea şi/sau reactualizarea studiilor pedologice şi a sistemelor judeţene de monitorizare sol-teren; c) elaborează statistici şi propuneri de programe privind reabilitarea, refacerea şi amendarea solurilor în vederea îmbunătăţirii calităţii acestora şi realizează estimări bugetare pentru implementarea lor; d) realizează şi asigură funcţionarea sistemului naţional de supraveghere, evaluare, prognoze şi avertizare privind efectele ecologice şi economice ale solului; e) elaborează măsuri, programe şi proiecte care să conducă la îmbunătăţirea calităţii mediului şi a peisajului, precum şi la sănătatea solului; f) realizează şi asigură funcţionarea unui program naţional de stabilire a clasei de calitate pe baza notei de bonitare pentru toate parcelele agricole, indiferent de proprietar şi/sau utilizator; g) analizează propunerile şi avizează tehnico-ştiinţific rapoartele privind extinderea planurilor urbanistice; h) colaborează cu autoritatea publică centrală în domeniul culturii, cu specialiştii sau cu instituţiile delegate de aceasta, în vederea monitorizării şi protejării terenurilor cu obiective de patrimoniu cultural; i) constată şi propune măsuri împotriva tuturor persoanelor fizice sau persoanelor juridice care produc daune sau degradează fondul funciar; j) întocmeşte şi actualizează anual baza de date la nivel naţional a terenurilor degradate şi a zonelor de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, prin scăderea conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, prin reducerea biodiversităţii, compactarea, acidifierea, sodizarea, alcalinizarea şi deşertificarea, pe baza studiilor realizate de OSPA; k) elaborează proiecte de organizare şi sistematizare a terenurilor agricole în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, pe care le pune la dispoziţia primăriilor şi consiliilor locale; l) urmăreşte permanent optimizarea exploataţiilor agricole în scopul îmbunătăţirii eficienţei economice, creşterii producţiei şi îmbunătăţirii indicilor de calitate a producţiilor agricole. (9) OSPA are următoarele atribuţii: a) elaborează studii pedologice şi agrochimice, realizează şi reactualizează sistemele judeţene de monitorizare sol-teren pentru agricultură; b) elaborează studiile agrochimice pentru utilizarea raţională, monitorizarea cantitativă şi calitativă a aplicării îngrăşămintelor minerale şi/sau organice, precum şi a amendamentelor; c) elaborează proiecte de organizare şi sistematizare a terenurilor agricole în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, pe care le pune la dispoziţia primăriilor şi consiliilor locale; d) urmăreşte permanent optimizarea exploataţiilor agricole în scopul îmbunătăţirii eficienţei economice, creşterii producţiei şi îmbunătăţirii indicilor de calitate a producţiilor agricole, prin realizarea documentelor/studiilor de evaluare, cercetări ştiinţifice, testări sau verificări ale calităţii produselor agricole în raport cu calitatea solului, a apei de irigat, a fertilizării şi tratamentelor fitosanitare, ale tehnologiilor de producţie pentru agricultură; e) propune şi participă la elaborarea şi actualizarea metodologiilor de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice, a normelor şi reglementărilor specifice domeniului de activitate în ceea ce priveşte utilizarea, conservarea, ameliorarea şi protecţia calităţii solului; f) stabileşte grupele de terenuri neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare şi folosite pentru producţia agricolă, inclusiv pentru recuperarea pajiştilor permanente scoase din circuitul agricol în condiţiile legii, la propunerile înaintate de unităţile administrativ-teritoriale; g) în baza studiilor efectuate propune şi stabileşte măsurile şi lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare şi folosite pentru producţia agricolă, inclusiv pentru recuperarea pajiştilor permanente scoase din circuitul agricol în condiţiile legii; h) elaborează studii, întocmeşte şi actualizează anual baza de date la nivel judeţean a terenurilor degradate şi a zonelor de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, scăderea conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducerea biodiversităţii, compactarea, sodizarea, alcalinizarea, acidifierea şi deşertificarea; i) elaborează studii pedologice şi/sau agrochimice, bonitarea terenurilor agricole pentru: încadrarea în clasa de calitate, concesionarea, arendarea, comasarea parcelelor, schimbarea categoriei de folosinţă, scoaterea din circuitul agricol, redarea/introducerea în circuitul agricol; j) elaborează studii de specialitate şi/sau analize privind înfiinţarea plantaţiilor, amenajărilor orizicole, legumicole, piscicole, evaluare, prognoză, impact şi bilanţ de mediu pentru obţinerea autorizaţiei de mediu; k) supraveghează şi propune măsuri pentru protecţia şi restabilirea calităţii solului în cazul producerii de daune sau degradări ale solului, precum şi modul de utilizare a îngrăşămintelor. (10) Studiile şi măsurile prevăzute la alin. (9) lit. b), d), h), i) şi j) se pot realiza de către persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice atestate pentru efectuarea studiilor privind calitatea solului de autoritatea administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală, conform legislaţiei în vigoare. (11) Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care efectuează studii în temeiul prezentei legi au obligaţia să le transmită autorităţii administraţiei publice centrale din domeniul agriculturii la solicitarea acesteia. (12) ICPA realizează şi actualizează, prin integrarea sistemelor judeţene de date şi a studiilor elaborate de OSPA, banca de date aferentă pentru agricultură, statistici, programe, proiecte privind evaluarea, utilizarea, conservarea, reabilitarea şi amendarea solurilor, pe care le comunică autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală, iar pentru alte instituţii acestea se vor pune la dispoziţie cu avizul acesteia. (13) Finanţarea cheltuielilor pentru: a) activităţile prevăzute la alin. (8) lit. a), b) şi j) şi alin. (9) lit. a), c), h) şi k) se asigură, anual, de la bugetul de stat sau local, precum şi din venituri proprii; b) activităţile prevăzute la alin. (9) lit. b), d), e), f), g), i) şi j) se asigură din venituri proprii realizate în baza contractelor încheiate cu beneficiarii acestor studii; c) realizarea/reactualizarea sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, a sistemului naţional de monitoring a calităţii solului, precum şi a bazei de date aferente, anual, se poate finanţa suplimentar şi din Fondul de ameliorare al fondului funciar. (14) Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi normele de timp şi elementele de calculaţie ale tarifelor pentru efectuarea studiilor de către OSPA se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în baza propunerilor acestor structuri, avizate de ICPA, în conformitate cu legislaţia în vigoare. CAP. III Identificarea, investigarea şi evaluarea zonelor de risc natural şi a terenurilor degradate ART. 10 (1) Autorităţile administraţiei publice centrale competente, prin unităţile aflate în coordonare sau în subordine, după caz, identifică zonele de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, scădere a conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducere a biodiversităţii, introducere accidentală de specii noi în sol, precum şi modificare a compoziţiei şi a calităţii solului în urma intervenţiei deliberate asupra compoziţiei păturii vegetale ce îl acoperă, compactare, salinizare, acidifiere şi deşertificare. (2) Autorităţile administraţiei publice centrale participă la coordonarea întocmirii şi actualizării anuale a bazei de date la nivel naţional a terenurilor degradate şi a zonelor de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, scăderea conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducerea biodiversităţii, compactarea, sodizarea, alcalinizarea, acidifierea şi deşertificarea, în vederea asigurării raportării datelor privind calitatea solului la Agenţia Europeană de Mediu, conform legislaţiei în vigoare. (3) Finanţarea activităţilor de investigare, evaluare şi identificare este asigurată de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor administraţiilor publice centrale competente care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte executate de instituţiile prevăzute la art. 9 alin. (6) şi (7) şi aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri. ART. 11 Instituţiile de specialitate centrale şi locale realizează investigarea şi evaluarea zonelor de risc natural şi/sau antropic şi a terenurilor degradate. ART. 12 (1) Pentru fiecare zonă de risc natural şi/sau antropic identificată se stabilesc perimetrele afectate de procesele prevăzute la art. 10 alin. (1). (2) Pentru fiecare zonă de risc natural şi/sau antropic identificată/perimetru degradat se elaborează o documentaţie specifică cuprinzând următoarele informaţii: a) localizarea geografică a zonei de risc natural şi/sau antropic/perimetrului degradat; b) date privind clima şi precipitaţiile din zonă; c) date privind biodiversitatea din zonă şi geologia zonei unde este constatată degradarea prin diverse procese; d) date şi informaţii pedologice locale; e) natura şi tipul degradării; f) cauzele degradării; g) evaluarea de risc; h) programe de măsuri de restaurare specifice zonelor de risc natural şi/sau antropic identificate; i) informaţii privind utilizarea în trecut, prezent şi viitor a terenurilor degradate care urmează să constituie subiectul unui program de măsuri de restaurare; j) obiectivele incluse în programele de măsuri prevăzute la lit. h), restricţii impuse în zonele de risc natural şi antropic, programe de protecţie şi de monitorizare necesare; k) existenţa unor obiective de patrimoniu cultural. (3) Documentaţia specifică elaborată se depune la OSPA şi se avizează de către ICPA. (4) Pentru fiecare zonă de risc natural şi/sau antropic/perimetru degradat amplasat în aria naturală protejată, în situl Natura 2000, în obiective de patrimoniu cultural, documentaţia specifică elaborată respectă restricţiile impuse prin legislaţia specifică acestora. ART. 13 Autorităţile administraţiei publice centrale competente, pe baza analizei documentaţiei specifice prevăzute la art. 12 alin. (2), decid acceptarea sau necesitatea completării investigaţiei şi a programelor de măsuri de restaurare, specifice zonei de risc natural identificate. ART. 14 Perimetrele afectate şi cele suspectate a fi degradate sunt supuse monitorizării de către autorităţile administraţiei publice centrale competente. ART. 15 (1) În cazul perimetrelor afectate, autorităţile administraţiei publice centrale competente solicită elaborarea programelor de restaurare şi monitorizare necesare. (2) Deţinătorii cu orice titlu a terenurilor, care se află sub incidenţa prevederilor alin. (1), au obligaţia aplicării măsurilor cuprinse în programele de restaurare şi monitorizare. (3) Rezultatele activităţii de monitorizare sunt înregistrate şi stocate într-o bază de date privind calitatea solului. (4) Baza de date este coordonată de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală prin ICPA Bucureşti la nivel central şi prin OSPA la nivel judeţean. (5) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru mediu are acces la baza de date. ART. 16 (1) În cazul unui sol afectat de procesele prevăzute la art. 10 alin. (1), dacă autorităţile administraţiei publice centrale competente, în urma efectuării investigaţiilor, constată că deţinătorii terenurilor sunt responsabili pentru schimbările dăunătoare solului, vor impune aplicarea măsurilor de restaurare specifice zonei de risc natural şi/sau antropic identificate şi suportarea costurilor de către aceştia. (2) În cazul unui sol afectat de procesele prevăzute la art. 10 alin. (1), dacă autorităţile administraţiei publice competente, prin instituţiile specializate, în urma efectuării investigaţiilor, constată că părţile implicate nu sunt responsabile pentru schimbările dăunătoare solului, asigură, prin unităţile lor specializate, măsuri de restaurare specifice zonei de risc natural şi/sau antropic identificate, a căror finanţare este suportată de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte executate de instituţiile prevăzute la art. 9 alin. (6), (7) şi aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri. ART. 17 Metodologia de identificare a zonelor de risc natural şi/sau antropic sau a terenurilor degradate, precum şi metodologiile de investigare, evaluare de risc şi restaurare a terenurilor degradate fac obiectul unui ghid tehnic, aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţilor administraţiei publice competente, la propunerea Comitetului ştiinţific, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 18 (1) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală inventariază zonele de risc natural şi/sau antropic, în baza datelor şi informaţiilor furnizate de către instituţiile specializate. (2) Lista zonelor de risc natural şi/sau antropic se aprobă prin ordin comun al conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale competente, la propunerea Comitetului ştiinţific, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se actualizează anual. (3) Lista prevăzută la alin. (2) se transmite unităţilor administrativ-teritoriale în vederea completării în registrul agricol, precum şi Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea înscrierii în Registrul agricol naţional. CAP. IV Restaurarea terenurilor degradate şi refacerea ecologică a terenurilor afectate de alunecările de teren ART. 19 (1) Autorităţile administraţiei publice centrale competente stabilesc, la propunerea Comitetului ştiinţific, necesitatea programelor de restaurare a terenurilor degradate prin eroziune, exces sau deficit de umiditate, scădere a conţinutului de materie organică, reducere a biodiversităţii, compactare, sodizare, alcalinizare, acidifiere, deşertificare şi aprobă proiectele elaborate în acest sens, inclusiv pentru cele amplasate în ariile protejate sau situri Natura 2000, în obiective de patrimoniu cultural, cu respectarea prevederilor legislaţiei specifice acestora. (2) Autorităţile administraţiei publice centrale competente, prin unităţile aflate în coordonare sau în subordine, monitorizează şi controlează implementarea programelor de restaurare a terenurilor degradate prin eroziune, exces sau deficit de umiditate, scădere a conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducerea biodiversităţii, scădere a fertilităţii, compactare, salinizare, acidifiere, deşertificare şi alunecări de teren şi aprobă proiectele elaborate în acest sens. (3) Finanţarea activităţilor de restaurare a terenurilor degradate în toate cazurile se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale competente care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri, în cazul deţinătorilor de teren prevăzuţi la art. 16 alin. (2), şi din surse proprii, în cazul deţinătorilor de teren cu orice titlu prevăzuţi la art. 16 alin. (1). ART. 20 (1) Deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să ia măsurile necesare de restaurare a terenurilor pe toată perioada de exploatare agricolă şi silvică, la încheierea procesului de exploatare şi la concesionarea/înstrăinarea acestora. (2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care deţin în administrare terenuri, indiferent de folosinţă, sunt obligate să ia măsuri necesare de restaurare a terenurilor pe toată perioada de deţinere, exploatare şi concesionare a acestora. (3) Concesionarii terenurilor utilizate pentru desfăşurarea activităţilor de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale sunt obligaţi să realizeze restaurarea terenurilor, în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare. (4) Deţinătorii de terenuri pe care se desfăşoară activităţi industriale sunt obligaţi să ia măsuri necesare de restaurare pe toată perioada de desfăşurare a activităţii, la încetarea acesteia şi la înstrăinarea terenurilor. (5) Deţinătorii de terenuri pe care se desfăşoară activităţi economice sunt obligaţi să depună o garanţie financiară pe toată perioada utilizării acestora în vederea refacerii păturii de sol afectat/degradat. (6) Proprietarii îşi rezervă dreptul de a certifica anual modul de folosinţă a terenului şi de a da acordul cu privire la folosinţa acestuia, iar utilizatorii au obligaţia de a comunica proprietarului intenţia lor cu privire la modul de utilizare a terenului. ART. 21 Investigarea şi refacerea ecologică a terenurilor afectate de alunecările de teren se realizează conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare. CAP. V Măsuri de utilizare durabilă a solului SECŢIUNEA 1 Menţinerea funcţiilor solului, prevenirea şi reducerea riscurilor de degradare a acestuia ART. 22 În scopul menţinerii funcţiilor solului, prevenirii şi limitării riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului, pentru zonele de risc natural şi/sau antropic identificate, autorităţile administraţiei publice centrale competente au următoarele atribuţii, după caz: a) stabilesc necesitatea elaborării programelor de măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, reducerea riscului şi combaterea degradării solului; b) elaborează programele prevăzute la art. 19 alin. (1), la propunerea ICPA, în baza studiilor efectuate de către OSPA; c) aprobă programele de măsuri prevăzute la art. 19 alin. (1); d) monitorizează şi controlează aplicarea dispoziţiilor cuprinse în programele prevăzute la art. 19 alin. (1); e) actualizează şi revizuiesc la un interval de 5 ani programele de măsuri prevăzute la art. 19 alin. (1). SECŢIUNEA a 2-a Conştientizarea şi participarea publicului, schimbul de informaţii şi alinierea la progresul tehnic ART. 23 Autorităţile administraţiei publice centrale competente promovează schimbul de informaţii tehnice şi de bună practică în vederea utilizării durabile a solului şi a evaluării riscului de degradare a acestuia, pentru alinierea la progresul tehnic existent în Uniunea Europeană, şi dezvoltă instrumente de stimulare a conservării solului ca resursă naturală neregenerabilă. ART. 24 Autorităţile administraţiei publice centrale competente şi unităţile din subordine sau în coordonare mediatizează importanţa protecţiei solului şi promovează măsuri necesare pentru conştientizarea populaţiei, a operatorilor economici şi a tuturor factorilor interesaţi în scopul utilizării durabile a solului, a conservării acestuia ca resursă naturală neregenerabilă, prin instituţiile de specialitate din subordine sau în coordonare. ART. 25 (1) Autorităţile administraţiei publice centrale competente şi instituţiile specializate din subordine sau aflate în coordonare au următoarele atribuţii, după caz: a) dezvoltă şi modernizează subsistemul naţional de monitorizare integrată a solului şi propun programe pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, împreună cu Sistemul naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură; b) actualizează periodic Programul naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi silvicultură, conform legislaţiei în domeniu; c) elaborează Programul naţional pentru protecţia solului, la propunerea Comitetului ştiinţific, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; d) elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii rurale, viabile din punct de vedere economic, cu respectarea prevederilor prezentei legi; e) stabilesc măsuri privind interzicerea decopertării şi utilizării orizontului fertil al solului în vederea înstrăinării şi restricţionării/limitării şi scoaterii din circuitul agricol a terenurilor cu sol fertil; f) identifică şi delimitează rezervaţiile naturale, corelat cu reglementările prevăzute în legislaţia specifică a ariilor naturale protejate şi a obiectivelor de patrimoniu cultural; g) asigură accesul la informaţia de mediu şi participarea publicului la luarea deciziilor privind utilizarea, conservarea şi protecţia solului, în condiţiile de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; h) elaborează şi implementează programe prin campanii de conştientizare, informare, educare în domeniul utilizării, conservării şi protecţiei solului; i) urmăresc aplicarea programelor şi a măsurilor pentru respectarea obligaţiilor care decurg din convenţiile internaţionale referitoare la conservarea şi protecţia solului, la care România este parte; j) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul utilizării, conservării şi protecţiei solului; k) formulează propuneri de instrumente economico-financiare de stimulare, reducere sau scutire de taxe, impozite şi acordare a altor facilităţi fiscale, pentru înlocuirea în procesul de producţie agricolă şi silvică a substanţelor periculoase sau pentru investiţii în procese tehnologice şi produse care reduc impactul ori riscul de deteriorare a calităţii solului, precum şi pentru aplicarea de măsuri speciale de utilizare, conservare şi protecţie a solului; l) promovează programe de măsuri pentru prevenirea, reducerea riscului, combaterea degradării şi poluării solului, restaurarea terenurilor degradate şi refacerea terenurilor afectate de alunecări de teren şi asigură instrumente/ mecanisme pentru implementarea acestora. (2) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală are următoarele atribuţii: a) dezvoltarea sistemului informaţional privind evaluarea, prognoza, avertizarea şi aplicarea măsurilor de intervenţie operativă cu privire la starea solului, în baza datelor transmise de instituţiile cu atribuţii în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi; b) identificarea şi promovarea programelor de cercetare-dezvoltare în domeniu şi a programelor de formare, instruire a personalului calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al calităţii solului; c) certifică, prin intermediul ICPA, şi sprijină dotarea laboratoarelor instituţiilor prevăzute la art. 9 alin. (6), în limita sumelor alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie; d) aprobă documentaţiile care vor stabili programele de proiectare, finanţare şi execuţie a măsurilor şi lucrărilor necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare şi folosite pentru producţia agricolă; e) aprobă metodologiile de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice pentru terenurile agricole, propuse de Comitetul ştiinţific; f) aprobă normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în ceea ce priveşte utilizarea, conservarea, ameliorarea şi protecţia calităţii solului, propuse de Comitetul ştiinţific. (3) Elaborarea şi actualizarea metodologiei de întocmire a studiilor pedologice şi agrochimice, a normelor şi reglementărilor specifice domeniului de activitate în ceea ce priveşte utilizarea, conservarea, ameliorarea şi protecţia calităţii solului se realizează de Comitetul ştiinţific şi se aprobă prin ordin al autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală. SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile şi răspunderile altor autorităţi publice centrale şi locale ART. 26 (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să furnizeze informaţii la solicitarea autorităţii administraţiei publice centrale pentru agricultură şi dezvoltare rurală, competente în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. ART. 27 Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii şi răspunderi: a) să elaboreze programe aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu prevederile prezentei legi; b) să asigure integrarea politicilor de sol în politicile sectoriale; c) să elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei legi; d) să asigure, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniul conservării şi protecţiei solului, încadrate cu personal de specialitate; e) să elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în ceea ce priveşte utilizarea, ameliorarea, conservarea şi protecţia solului, în conformitate cu prevederile prezentei legi. ART. 28 Autoritatea administraţiei publice centrale pentru sănătate are următoarele obligaţii şi răspunderi: a) organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei în raport cu calitatea solului pe baza datelor şi studiilor furnizate de unităţile specializate şi a studiilor efectuate de structurile proprii; b) participă la elaborarea reglementărilor privind calitatea şi igiena solului şi la controlul respectării şi aplicării acestora; c) raportează periodic sau la cerere autorităţilor administraţiei publice centrale competente efectele solului degradat sau poluat asupra sănătăţii populaţiei sau a mediului; d) elaborează rapoarte sintetice privind starea sănătăţii în raport cu indicatorii de sănătate care pot fi influenţaţi de calitatea solului, pe baza datelor şi studiilor furnizate de autorităţile competente pentru managementul calităţii solului şi a studiilor efectuate de structurile proprii; e) colaborează la nivel central, regional şi local în asigurarea accesului publicului la informaţi privind sănătatea în raport cu calitatea solului; f) prin structurile proprii, asigură evaluarea impactului calităţii solului asupra sănătăţii populaţiei; g) elaborează norme şi instrucţiuni specifice pentru asigurarea aplicării prevederilor prezentei legi; h) prin structurile proprii, participă la elaborarea componenţei de impact asupra sănătăţii. ART. 29 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are următoarele obligaţii şi răspunderi: a) asigură calitatea şi siguranţa produselor alimentare în raport cu calitatea solului; b) participă la elaborarea reglementărilor privind calitatea şi igiena solului şi participă la controlul aplicării acestora. ART. 30 (1) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are obligaţia să asigure, prin instituţiile subordonate, înregistrări în registrul cadastral cu privire la starea calităţii solului. (2) Pentru fiecare parcelă cadastrală, pe lângă nota de bonitare şi clasa de calitate a terenului agricol sau forestier, se înregistrează în evidenţele cadastrale şi în cartea funciară, dacă este cazul, fenomene, procese cu impact asupra calităţii solului sau restricţii de interes public referitoare la anumite utilizări ale terenului. ART. 31 Instituţiile publice centrale de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au următoarele atribuţii şi răspunderi: a) elaborează norme şi instrucţiuni specifice în domeniile lor de activitate pentru aplicarea prevederilor prezentei legi; b) supraveghează respectarea de către personalul propriu a normelor de utilizare, conservare şi protecţie a solului pentru activităţile din zonele de responsabilitate; c) aplică sancţiuni personalului propriu pentru încălcarea prevederilor prezentei legi în activităţile din zonele de responsabilitate; d) asigură informarea autorităţilor administraţiei publice centrale competente cu privire la accidentele majore de poluare datorate activităţilor desfăşurate de acestea; e) alocă fonduri pentru finanţarea lucrărilor/activităţilor de refacere a calităţii solurilor. ART. 32 Autoritatea administraţiei publice centrale pentru educaţie şi cercetare are următoarele atribuţii şi răspunderi: a) adaptează planurile şi programele de învăţământ, la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de utilizare, conservare şi protecţie a solului, pentru conştientizarea şi instruirea tuturor categoriilor de elevi, pentru formarea specialiştilor în domeniul ştiinţelor solului şi creşterea gradului de conştientizare a societăţii civile în acest domeniu; b) asigură promovarea programelor de cercetare-dezvoltare în domeniul ştiinţelor solului şi finanţarea acestora; c) asigură fundamentarea unor programe şcolare în scopul extinderii cifrei de şcolarizare în învăţământul preuniversitar şi universitar şi înfiinţarea de noi specializări cu caracter pedologie şi agrochimie în cadrul instituţiilor de învăţământ superior existente. ART. 33 (1) Autoritatea administraţiei publice centrale din domeniul transporturilor are următoarele atribuţii şi răspunderi: a) elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei legi; b) identifică zonele de risc la alunecări de teren, la accidente carstice şi/sau cele datorate exploatărilor miniere subterane, în zonele de responsabilitate. (2) Autoritatea administraţiei publice centrale din domeniul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei are următoarele atribuţii şi răspunderi: a) dezvoltă planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajare a teritoriului şi localităţilor; b) urmăreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilor care desfăşoară activităţi în domeniul turismului, şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului; c) identifică zonele de risc la alunecări de teren, în zonele de responsabilitate. ART. 34 (1) Autoritatea administraţiei publice centrale pentru cultură şi patrimoniu naţional are următoarele atribuţii şi răspunderi: a) participă la monitorizarea şi protejarea terenurilor cu patrimoniu cultural şi a terenurilor constituite ca rezervaţii naturale ale solurilor; b) participă la completarea listei zonelor de risc şi a registrului naţional al terenurilor degradate; c) colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară la delimitarea prin coordonate în sistem de proiecţie stereografic a obiectivelor de patrimoniu cultural şi la înscrierea restricţiilor de interes public referitoare la anumite utilizări ale terenului, cu titlu gratuit, în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară; d) urmăreşte protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural în zonele de risc. (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) se îndeplinesc direct de autoritatea administraţiei publice centrale din domeniul culturii sau prin serviciile publice deconcentrate ale acesteia. ART. 35 Poliţia Română, Jandarmeria Română, poliţia locală, Garda Naţională de Mediu şi gărzile forestiere acordă sprijin, în condiţiile legii şi competenţelor specifice, la solicitarea scrisă a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice centrale, regionale şi locale competente în executarea atribuţiilor specifice. SECŢIUNEA a 4-a Procedura de obţinere a certificatului privind calitatea solului ART. 36 (1) Procedura de obţinere a certificatului privind calitatea solului reglementează condiţiile de solicitare şi de emitere a certificatului privind calitatea solului, perioada de valabilitate şi modalitatea de revizuire, cuantumul taxei şi al tarifelor aferente. (2) Solicitarea şi obţinerea certificatului de calitate a solului sunt obligatorii la schimbarea deţinătorului de teren/înstrăinarea terenului cu orice titlu valabil, care a fost afectat de următoarele activităţi: a) agricole, silvice şi zootehnice existente sau noi; b) industriale şi economice existente sau noi cu impact semnificativ asupra solului; c) activităţi militare cu impact semnificativ asupra solului. (3) Solicitarea şi obţinerea certificatului de calitate a solului sunt obligatorii la finalizarea oricăror lucrări în care stratul de sol a fost afectat. (4) Procedura de obţinere a certificatului privind calitatea solului se elaborează de către Comitetul ştiinţific şi se aprobă prin ordin comun al autorităţilor administraţiei publice centrale competente. ART. 37 (1) Certificatul privind calitatea solului se eliberează de către ICPA pe baza raportului privind starea de calitate a solului întocmit de OSPA sau persoanele fizice sau juridice atestate pentru efectuarea studiilor privind calitatea solului, conform legislaţiei în vigoare. (2) Raportul privind starea de calitate a solului se întocmeşte de OSPA sau persoanele fizice şi juridice atestate, iar costurile vor fi suportate de deţinătorul terenului. (3) Raportul privind starea de calitate a solului conţine următoarele documente: a) istoricul terenului; b) observaţii pedologice însoţite de buletine de analize fizice, hidrofizice, chimice, agrochimice, microbiologice şi micromorfologice; c) indicatori de calitate a solului; d) existenţa unor situri arheologice protejate de lege; e) existenţa unor obiective de patrimoniu cultural. (4) Indicatorii de calitate a solului prevăzuţi la alin. (3) lit. b)-e) în cazul terenurilor agricole se înregistrează în Registrul agricol naţional la solicitarea ICPA. ART. 38 Autorităţile administraţiei publice centrale competente, prin unităţile din subordine sau aflate în coordonare, informează publicul, prin mass-media, asupra proiectelor şi activităţilor pentru care este necesară eliberarea certificatului privind calitatea solului. ART. 39 (1) Utilizarea, ameliorarea, conservarea şi protecţia solului constituie o responsabilitate a persoanelor fizice şi persoanelor juridice care deţin terenurile şi construcţiile de orice natură. (2) Deţinătorii în baza unui titlu valabil ai terenurilor agricole şi silvice şi construcţiilor de orice natură, precum şi utilizatorii acestora, prin a căror activitate pot cauza schimbări dăunătoare caracteristicilor şi funcţiilor solului, au următoarele obligaţii: a) monitorizează permanent calitatea şi caracteristicile solurilor pe suprafaţa cărora s-au desfăşurat activităţi cu impact semnificativ asupra solurilor; b) să pună la dispoziţia organelor de inspecţie şi control toate informaţiile şi facilităţile necesare desfăşurării activităţilor acestora; c) să îndeplinească, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control; d) să asigure prevenirea, reducerea riscului de degradare şi combatere a schimbărilor solului, generate de propria lor activitate ori care ar putea fi cauzate de utilizările necorespunzătoare ale terenului sau de aplicare a unor practici neconforme cu reglementările legale în vigoare; e) să furnizeze, la solicitarea autorităţilor administraţiei publice centrale competente, datele şi informaţiile pe care le deţin privind utilizarea şi calitatea solurilor; f) să respecte condiţiile privind protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural impuse de legislaţia specifică acestora. (3) În cazul deţinătorilor persoane juridice, obligaţiile prevăzute la alin. (2) se completează cu următoarele obligaţii: a) asigură şi actualizează permanent evidenţa privind utilizarea terenurilor deţinute printr-un titlu valabil, precum şi a calităţii solurilor conform legislaţiei în vigoare; b) monitorizează permanent calitatea şi caracteristicile solurilor terenului deţinut în baza oricărui titlu valabil pe suprafaţa căruia s-au desfăşurat activităţi cu impact semnificativ asupra solurilor. ART. 40 Persoanele juridice care prospectează, explorează sau exploatează resursele solului sau ale subsolului au obligaţia de a proteja solul, stabilită prin legislaţia specifică în vigoare. CAP. VI Controlul şi inspecţia privind gospodărirea durabilă şi calitatea solului ART. 41 (1) Controlul şi inspecţia privind gestionarea solurilor se realizează prin personalul împuternicit în acest scop de autorităţile administraţiei publice centrale competente. (2) Procedura de control şi inspecţie se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (3) Pentru terenurile administrate de instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cărora le sunt aplicabile prevederi specifice, controlul şi inspecţia privind gestionarea solurilor se realizează prin personalul propriu împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege. ART. 42 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru persoane fizice şi de la 20.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3). (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest scop al autorităţilor administraţiei publice centrale competente. (3) Pentru terenurile administrate de instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, constatarea se face în urma unui raport ştiinţific de specialitate întocmit de către instituţiile prevăzute la art. 9 alin. (6) lit. b) şi avizate de ICPA, iar contravenţiile şi aplicarea sancţiunilor se realizează de persoanele împuternicite de acestea. (4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de 50.000 lei întocmirea studiilor pedologice şi agrochimice, precum şi a Raportului privind starea de calitate a solului de către persoane fizice sau juridice neautorizate/neatestate conform legislaţiei în domeniu. ART. 43 Contravenţiilor prevăzute la art. 42 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. CAP. VII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 44 În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi autorităţile administraţiei publice centrale competente aprobă prin ordin comun normele metodologice de aplicare a prezentei legi. ART. 45 Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2021. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, FLORIN IORDACHE p. PREŞEDINTELE SENATULUI, ROBERT-MARIUS CAZANCIUC Bucureşti, 10 noiembrie 2020. Nr. 246. ANEXA 1 Definirea termenilor şi a expresiilor specifice 1. Administrarea solului/Gestionarea solurilor - ansamblul de politici, măsuri, acţiuni şi lucrări privind utilizarea durabilă a solului, conservarea şi protecţia acestuia ca resursă naturală neregenerabilă, precum şi prevenirea şi limitarea/minimizarea activităţilor distructive pentru sol 2. Autorităţile administraţiei publice centrale competente - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor 3. Bonitarea economică/Notă de bonitare - notă (între 0 şi 100) care exprimă în mod convenţional potenţialul relativ de producţie al unui teren pentru o anumită plantă cultivată cu o tehnologie standard. Nota este evaluată pe baza caracteristicilor solului şi a condiţiilor de mediu. Valoarea poate depăşi 100 în condiţii de irigaţii. 4. Certificatul de calitate a solului - act care atestă calitatea solului, eliberat la finalizarea oricăror lucrări în urma cărora stratul de sol a fost afectat sau la înstrăinarea terenurilor afectate de activităţi economice cu impact asupra solului 5. Deţinătorul de teren - persoană fizică sau persoană juridică care deţine în proprietate sau în folosinţă un teren în baza unui titlu valabil sau construcţii de orice natură 6. Dezvoltarea durabilă - reevaluarea constantă a dialogului om-natură şi solidaritatea între generaţii, procesul evoluţiei pluridimensionale a societăţii omeneşti. Principalele obiective constau în cunoaşterea economică, progresul social, protecţia mediului şi a resurselor naturale. 7. Echilibrul ecologic - ansamblul stărilor şi corelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica sa 8. Evaluarea - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea, prognozarea sau estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic 9. Expertul - persoana fizică autorizată sau persoana juridică acreditată şi numită de un organ de stat sau de părţile interesate pentru a efectua o expertiză 10. Experţii de investigaţie şi/sau organele de investigaţie - persoane fizice autorizate sau persoane juridice care îndeplinesc sarcinile conform prezentei legi, posedă cunoştinţele necesare unui expert, atestate de autorităţile administraţiei publice centrale competente, conform legislaţiei în vigoare, prezintă încredere pentru astfel de sarcini şi dispun de echipamentul necesar corespunzător 11. Funcţiile solului sunt: a) funcţii culturale/de arhivă: 1 - istoria naturală şi istoria culturală a societăţii umane; 2 - mediu cultural pentru populaţie şi activităţi umane; b) funcţii ecologice: 1 - mediu fizic pentru dezvoltarea şi conservarea biodiversităţii solului; 2 - mediu fizic pentru populaţie; 3 - componentă vitală a ecosistemelor naturale sau antropice; 4 - mediu pentru descompunere, reglare şi restaurare a echilibrului ecologic ca urmare a proprietăţilor de depozitare, filtrare, tamponare şi transformare a substanţelor, nutrienţilor şi, mai ales, de protecţie a apei freatice; 5 - rezervă genetică; 6 - reglarea compoziţiei atmosferei şi hidrosferei prin participarea la circuitul substanţelor chimice şi al apei; 7 - geotermă, protectoare pentru relief; 8 - tampon pentru variaţii bruşte de climă, aciditate etc.; c) funcţii energetice: 1 - acumulare de energie chimică şi transfer de substanţe şi energie între geosfere; 2 - absorbţie şi căldură (radiaţie solară) şi propagarea ei în atmosferă; d) funcţii socioeconomice: 1 - sursă de materii prime; 2 - sursă de cărbune/materie organică; 3 - mediu fizic pentru aşezări umane, desfăşurare a activităţilor umane socio-economice şi infrastructuri ale societăţii umane necesare - mijloc de producţie agricolă şi forestieră/producţie de biomasă; 4 - GIS - Sistem informaţional geografic. 12. Gospodărirea solului - ansamblul activităţilor de utilizare, conservare, protecţie a resursei naturale de sol, pentru satisfacerea nevoilor sociale, culturale şi economice, precum şi activitatea de prevenire şi combatere a acţiunilor de degradare sau contaminare a solului şi a bogăţiilor de interes public din acesta; activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la utilizarea, conservarea/menţinerea calităţii/funcţiilor/bogăţiilor solului pentru satisfacerea nevoilor sociale, culturale şi economice şi la protecţia împotriva poluării acestei resurse naturale, precum şi la combaterea acţiunilor distructive ale apelor 13. Natura 2000 - reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar 14. Obiective de patrimoniu cultural - bunuri culturale mobile, situri arheologice, monumente istorice, zone de protecţie ale monumentelor istorice, zone construite protejate, construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate 15. Perimetrele afectate - areale de terenuri, înregistrate cadastral/stabilite prin acte normative, ale căror soluri sunt afectate de eroziune, scăderea conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, compactare, acidifiere, salinizare, deşertificare, alunecări de teren 16. Perimetrele de ameliorare - areale de terenuri cu soluri grav deteriorate, precis delimitate şi definite, potrivit reglementărilor legislative în vigoare, care fac sau trebuie să facă obiectul unor proiecte speciale de restaurare, reabilitare sau reconstrucţie ecologică a solurilor, terenurilor şi peisajului 17. Perimetrele degradate - areale de terenuri ale căror soluri prezintă schimbări dăunătoare/negative în caracteristicile lor fizice, chimice sau biologice care afectează funcţiile solului şi, prin aceasta, sănătatea, supravieţuirea sau activităţile oamenilor şi celorlalte organisme vii a) biologic: 1 - terenuri pe care sunt depozitate deşeurile menajere sau zootehnice, reziduurile rezultate din industria alimentară şi care au încărcătură microbiologică crescută; 2 - terenuri afectate de apele reziduale zootehnice, nămolurile rezultate de la staţiile de epurare; b) radioactiv - areale de terenuri sau proprietăţi imobiliare poluate cu substanţe radioactive din cauza diverselor activităţi socio-economice din cadrul ciclului combustibilului nuclear sau al altor activităţi de cercetare, industriale, medicale, care folosesc sau generează surse radioactive de mare activitate 18. Perimetrele suspectate a fi afectate de degradare - areale de terenuri ale căror soluri manifestă tendinţe de schimbare dăunătoare/negative în caracteristicile lor fizice, chimice sau biologice care afectează funcţia solului şi, prin aceasta, sănătatea, supravieţuirea sau activităţile oamenilor şi celorlalte organisme vii 19. Raportul privind starea de calitate a solului - documentaţie tehnică elaborată de specialişti în domeniul ştiinţelor pedologice, persoane fizice autorizate sau persoane juridice, care cuprinde valorile indicatorilor privind starea şi calitatea solului 20. Reabilitarea ecologică - proces de recreare sau refacere a unui ecosistem în urma unei regresiuni ecologice, de către specialişti care dirijează procesul de refacere în forma originală a structurilor şi funcţiilor posedate anterior de ecosistemul dat sau grupul de ecosisteme 21. Reabilitarea terenurilor degradate - lucrări de refacere a terenurilor afectate de eroziune, stabilite în funcţie de cauzele care au condus la apariţia şi desfăşurarea proceselor de eroziune 22. Reconstrucţia ecologică - proces de reconstruire a unui nou tip de ecosistem ecologic după distrugere şi/sau retrogresiunea ecologică a altuia 23. Reconstrucţia eco-pedologică a terenurilor degradate - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui teren afectat, după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală 24. Recuperarea ecologică - stimularea proceselor spontane/regenerării naturale, desfăşurarea lor în cadrul şi conform legităţilor naturale, care se desfăşoară lent, implică prezenţa obligatorie a unor fragmente ale ecosistemelor existente anterior şi nu necesită din partea oamenilor decât cheltuieli minime cu un consum energetic redus 25. Regenerarea naturală - proces de redresare ecologică a cărui desfăşurare se petrece fără intervenţia omului, care durează minimum 2-3 ani, dar cel mai adesea peste 20 de ani, dacă desfăşurarea sa are loc în condiţii normale, naturale, de refacere a structurilor şi funcţiilor unui ecosistem afectat de cauze naturale sau antropice 26. Remedierea ecologică - proces de vindecare a unor sisteme ecologice afectate grav de impact natural şi antropic folosind, în mod deliberat, un complex de mijloace fizice, chimice şi biologice 27. Remedierea terenurilor degradate: a) eliminarea sau reducerea cauzelor şi a efectelor dăunătoare asupra terenurilor/solului; b) prevenirea sau reducerea migrării poluanţilor fără eliminarea poluanţilor înşişi, respectiv asigurarea măsurilor de limitare a poluării solului şi a celorlalte elemente ale mediului; c) eliminarea sau reducerea schimbărilor dăunătoare asupra caracteristicilor fizice, chimice sau biologice ale solului; d) restabilirea funcţiilor solului corespunzător cu cerinţele necesare asigurării utilizării durabile a solului. 28. Restaurarea ecologică - proces care constă în desfăşurarea unor procese naturale sau dirijate de om, procese care vizează eliminarea consecinţelor negative ale proceselor de retrogresiune ecologică şi de refacere a funcţionalităţii ecosistemelor în curs de degradare. Restaurarea ecologică îmbracă diferite forme: regenerarea naturală, recuperarea ecologică, reabilitarea ecologică, reconstrucţia ecologică, remedierea ecologică, construcţia ecologică. Activităţi de restaurare ecologică a mediului sunt: reîmpădurirea, refacerea terenurilor degradate (stoparea eroziunii, refacerea terenurilor afectate de lucrări de construire a căilor de comunicaţie afectate de lucrări hidrotehnice, refacerea terenurilor în locul carierelor şi terenurilor afectate de exploatarea petrolieră), recopertările cu vegetaţie, refacerea bonităţii terenurilor, biosolubilizarea unor metale grele din minereul sărac sau steril, introducerea de noi specii de plante sau de animale. 29. Restaurarea terenurilor degradate - ansamblul măsurilor de restaurare a echilibrului ecologic prin lucrări de reabilitare, remediere, reconstrucţie eco-pedologică a terenurilor degradate 30. Restricţiile de utilizare/limitări de folosinţă sau stabilirea unor condiţii în care pot fi utilizate terenurile - măsurile care previn deteriorarea caracteristicilor fizice, chimice sau biologice ale solului în scopul menţinerii în folosinţă durabilă a acestuia 31. Retrogresiunea ecologică - înrăutăţirea structurală şi funcţională a stării ecosistemelor în urma unor impacte negative, provocate de cauze naturale sau artificiale/antropice 32. Riscul major - probabilitatea apariţiei imediate sau neîntârziate a unor pericole grave asupra sănătăţii oamenilor şi/sau a mediului 33. Riscul natural - probabilitatea ca un anumit efect negativ al unui fenomen natural să se producă într-o anumită perioadă de timp în anumite condiţii 34. Schimbarea dăunătoare a solului - schimbarea care produce efecte periculoase şi prejudiciabile asupra funcţiilor solului; 35. Schimbarea dăunătoare pentru sol - efectele dăunătoare sau nedorite ale diverselor impacturi asupra funcţiilor solului, capabile să provoace riscuri, pericole, dezavantaje sau neplăceri apreciabile pentru societate, perimetrele suspectate de vreo afectare, terenurile suspecte de schimbări dăunătoare pentru calitatea solului 36. Sistemul naţional de monitorizare a calităţii solurilor - sistemul naţional de supraveghere, evaluare, prognoză, avertizare şi intervenţie operativă cu privire la starea calităţii solurilor agricole şi silvice 37. Spaţiul rural - zona aparţinând comunelor, precum şi zona periurbană a oraşelor sau municipiilor în care se desfăşoară activităţi economice şi sociale, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a) producţie agricolă şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c) servicii de turism şi de agrement rural. 38. Solul - stratul superior al scoarţei terestre, compus din particule minerale, materie organică, apă, aer şi organisme vii; este interfaţa dintre pământ/suprafaţa uscatului Terrei, aer şi apă şi găzduieşte cea mai mare parte a biosferei; corpul (sistem) natural dinamic alcătuit din compuşi solizi minerali şi organici, apă, aer şi organisme vii, care reprezintă un mediu pentru dezvoltarea plantelor. 39. Studiul eco-pedologic - efectuarea de analize, cercetarea calităţii solului şi menţinerea/exercitarea funcţiilor solului finalizată prin întocmirea unei documentaţii tehnice eco-pedologice pentru un anume teren/perimetru pe care s-a desfăşurat, se desfăşoară sau se va desfăşura o activitate agricolă, zootehnică, silvică cu impact asupra solului 40. Utilizarea durabilă - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi într-o rată care să asigure aceleaşi resurse generaţiilor viitoare 41. Utilizatorul de teren - persoana fizică sau persoana juridică care deţine şi/sau utilizează un teren, în baza unui act încheiat în forma autentică; în acest caz, proprietarul îşi rezervă dreptul de a certifica anual modul de folosinţă a terenului şi de a-şi da acordul cu privire la folosinţa terenului, iar utilizatorul are obligaţia de a comunica proprietarului intenţia sa cu privire la modul de utilizare a terenului 42. Zonele de risc natural - arealul expus unui risc natural, delimitat în suprafaţă şi în adâncime -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
