Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 24 din 6 martie 1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri
EMITENT: PARLAMENT PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 54 DIN 19/03/91
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
România adera la Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internationala de mãrfuri, încheiatã la Viena la 11 aprilie 1980.
Aceasta lege a fost adoptatã de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 12 februarie 1991.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 martie 1991.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgãm Legea pentru aderarea României la Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internationala de mãrfuri şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE *)
asupra contractelor de vînzare internationala de mãrfuri
*) Traducere
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
ţinînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluţiile privind instaurarea unei noi ordini economice internaţionale pe care le-a adoptat Adunarea generalã la a 6-a sesiune extraordinarã,
considerind ca dezvoltarea comerţului internaţional, pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc, este un element important în promovarea relaţiilor de prietenie între state,
apreciind ca adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internationala de mãrfuri şi compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice şi juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juridice în schimburile internaţionale şi va favoriza dezvoltarea comerţului internaţional,
au convenit cele ce urmeazã:
ANEXA 1
PARTEA I
Domeniul de aplicare şi dispoziţii generale
CAP. 1
Domeniul de aplicare
ART. 1
1. Prezenta convenţie se aplica contractelor de vînzare de mãrfuri între pãrţi care îşi au sediul în state diferite:
a) cînd aceste state sînt state contractante; sau
b) cînd normele de drept internaţional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.
2. Nu se tine seama de faptul ca pãrţile au sediul în state diferite, dacã acest fapt nu rezulta nici din contract, nic din tranzacţii anterioare între pãrţi, nici din informaţii furnizate de ele în orice moment anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.
3. Nici naţionalitatea pãrţilor, nici caracterul civil şi comercial al pãrţilor contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei convenţii.
ART. 2
Prezenta convenţie nu cirmuieste vinzarile:
a) de mãrfuri cumpãrate pentru folosinta personalã, familialã sau casnica, în afarã de cazul în care vinzatorul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a ştiut sau nu s-a considerat ca ştie ca aceste mãrfuri erau cumpãrate pentru o astfel de folosinta;
b) la licitaţii;
c) de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de cãtre autoritãţile judiciare;
d) de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;
e) de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave;
f) de electricitate.
ART. 3
1. Sînt considerate vinzari contractele de furnizare de mãrfuri ce urmeazã a fi fabricate sau produse, în afarã de cazul în care partea care le comanda furnizeazã o parte esenţialã din elementele materiale necesare acestei fabricari sau produceri.
2. Prezenta convenţie nu se aplica contractelor la care partea preponderenta a obligaţiei partii care furnizeazã mãrfurile consta în furnizarea manoperei sau a altor servicii.
ART. 4
Prezenta convenţie cirmuieste exclusiv formarea contractului de vînzare şi drepturile şi obligaţiile la care un astfel de contract da naştere între vinzator şi cumpãrãtor. În special, în afarã dispoziţiilor contrare exprese ale prezentei convenţii, aceasta nu priveşte:
a) validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale şi, cu atît mai puţin, cea a uzantelor;
b) efectele pe care contractul poate sa le aibã asupra proprietãţii mãrfurilor vîndute.
ART. 5
Prezenta convenţie nu se aplica rãspunderii vinzatorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de cãtre mãrfuri.
ART. 6
Pãrţile pot sa excludã aplicarea prezentei convenţii sau, sub rezerva dispoziţiilor art. 12, sa deroge de la oricare din dispoziţiile sale sau sa le modifice efectele.
CAP. 2
Dispoziţii generale
ART. 7
1. La interpretarea prezentei convenţii se va tine seama de caracterul sau internaţional şi de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum şi de a asigura respectul bunei-credinţe în comerţul internaţional.
2. Problemele privind materiile cirmuite de prezenta convenţie şi care nu sînt rezolvate în mod expres de cãtre ea, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspira sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilã în temeiul normelor de drept internaţional privat.
ART. 8
1. În scopurile prezentei convenţii, indicaţiile şi celelalte manifestãri ale unei pãrţi trebuie interpretate dupã intenţia acesteia, cînd cealaltã parte cunoştea sau nu poate sa ignore aceasta intenţie.
2. Dacã paragraful precedent nu este aplicabil, indicaţiile şi celelalte manifestãri ale unei pãrţi trebuie interpretate potrivit cu semnificatia pe care le-ar fi acordat-o o persoana rezonabila, cu aceeaşi pregãtire ca cealaltã parte, aflatã în aceeaşi situaţie.
3. Pentru determinarea intentiei unei pãrţi sau a ceea ce ar fi înţeles o persoana rezonabila, trebuie sa se ţinã seama de circumstanţele pertinente, îndeosebi de negocierile care au putut avea loc între pãrţi, de obisnuintele care s-au stabilit între ele, de uzante şi de întreg comportamentul ulterior al pãrţilor.
ART. 9
1. Pãrţile sînt legate prin uzanţele la care ele au consimţit şi de obisnuintele care s-au stabilit între ele.
2. În afarã de convenţia contrarã a pãrţilor acestea sînt considerate ca s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa, la orice uzanta pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit sa o cunoascã şi care, în comerţul internaţional, este larg cunoscutã şi în mod regulat respectata de cãtre pãrţile la contracte de acelaşi tip în ramura comercialã avutã în vedere.
ART. 10
În scopurile prezentei convenţii:
a) dacã o parte are mai multe sedii, se ia în consideraţie sediul care are cea mai strinsa legatura cu contractul şi executarea sa, ţinînd seama de circumstanţele cunoscute sau avute în vedere de cãtre pãrţi în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului;
b) dacã o parte nu are sediu, resedinta sa obişnuitã îi tine locul.
ART. 11
Contractul de vînzare nu trebuie sa fie încheiat, nici constatat în scris şi nu este supus nici unei ale condiţii de forma. El poate fi probat prin orice mijloace inclusiv prin martori.
ART. 12
Orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a partii a II-a a prezentei convenţii, care autoriza alta forma decît forma scrisã, fie pentru încheierea sau pentru modificarea ori rezilierea pe cale amiabila a unui contract de vînzare, fie pentru orice oferta, acceptare sau alta manifestare de intenţie, nu se aplica decît dacã una din pãrţi are sediul într-un stat contractant care a fãcut o declaraţie în conformitate cu art. 96 din prezenta convenţie. Pãrţile nu pot deroga de la prezentul articol, nici sa-i modifice efectele.
ART. 13
În aplicarea prezentei convenţii, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicãrile adresate prin telegrama sau prin telex.
PARTEA a II-a
Formarea contractului
ART. 14
1. O propunere de încheiere a unui contract adresatã uneia sau mai multor persoane determinate constituie oferta, dacã este suficient de precisa şi denota vointa autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisa în cazul în care denumeste mãrfurile şi, expres sau implicit, stabileşte cantitatea şi preţul sau da indicaţii care permit sa le determine.
2. O propunere adresatã unor persoane nedeterminate este consideratã numai ca o invitaţie de a oferta, în afarã de cazul în care persoana care a fãcut propunerea nu a indicat în mod clar contrariul.
ART. 15
1. O oferta produce efecte cînd ajunge la destinatar.
2. O oferta, chiar dacã este irevocabilã, poate fi retractata dacã retractarea ajunge la destinatar înainte sau în acelaşi timp cu oferta.
ART. 16
1. O oferta poate fi revocatã pînã la încheierea contractului dacã revocarea soseste la destinatar înainte ca acesta sa fi expediat acceptarea.
2. Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocatã:
a) dacã ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau în alt fel, ca este irevocabilã; sau
b) dacã era rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca irevocabilã şi dacã a acţionat în consecinta.
ART. 17
O oferta, chiar irevocabilã, înceteazã cînd neacceptarea sa ajunge la ofertant.
ART. 18
1. O declaraţie sau o alta manifestare a destinatarului care exprima acordul sau la o oferta constituie acceptare. Tacerea sau inactiunea prin ele însele nu pot constitui acceptare.
2. Acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care indicaţia de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacã aceasta indicaţie nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulaţii, într-un termen rezonabil, ţinînd seama de împrejurãrile tranzacţiei şi de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O oferta verbalã trebuie sa fie acceptatã imediat, în afarã de cazul în care împrejurãrile implica contrariul.
3. Totuşi, dacã în temeiul ofertei, al obisnuintelor care s-au stabilit între pãrţi sau al uzantelor, destinatarul ofertei poate arata ca o accepta prin îndeplinirea uni act care se referã, de exemplu, la expedierea mãrfurilor, sau la plata preţului, fãrã a-l comunica ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în mãsura în care este în termenul prevãzut de paragraful precedent.
ART. 19
1. Un rãspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care conţine completãri, limitãri sau alte modificãri este o respingere a ofertei şi constituie o contraoferta.
2. Totuşi, un rãspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care conţine elemente complementare sau diferite care nu altereaza în mod substanţial termenii ofertei, constituie o acceptare, în afarã de cazul în care ofertantul, fãrã intirziere nejustificatã, a relevat verbal diferenţele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacã nu a fãcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificãrile cuprinse în acceptare.
3. Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi preţul, plata, calitatea şi cantitatea mãrfurilor, locul şi momentul predãrii, întinderea responsabilitãţii unei pãrţi fata de cealaltã sau rezolvarea litigiilor, sînt considerate ca alterind în mod substanţial termenii ofertei.
ART. 20
1. Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegrama sau scrisoare începe sa curgã din momentul în care telegrama este predatã pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, în lipsa de la data menţionatã pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabileşte prin telefon, prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe sa curgã din momentul în care oferta parvine destinatarului.
2. Zilele de sãrbãtoare sau nelucrãtoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cuprinse în calculul acestui termen. Totuşi, dacã notificarea nu poate fi remisã la adresa ofertantului în ultima zi a termenului, pentru ca aceasta cade într-o zi de sãrbãtoare sau nelucrãtoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pînã la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
ART. 21
1. O acceptare tardivã produce totuşi efecte ca acceptare dacã ofertantul, fãrã intirziere, îl informeazã verbal pe destinatar sau îi adreseazã un aviz în acest scop.
2. Dacã scrisoarea sau alt înscris conţinînd o acceptare tardivã denota ca a fost expediatã în astfel de condiţii încît, dacã transmiterea ar fi fost regulatã, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivã produce efecte ca o acceptare, în afarã de cazul în care fãrã intirziere, ofertantul îl informeazã verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caducã sau dacã îi adreseazã un aviz în acest scop.
ART. 22
Acceptarea poate fi retractata dacã retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în acel moment.
ART. 23
Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. ART. 24
În scopurile prezentei pãrţi a convenţiei, o oferta, o declaraţie de acceptare sau orice alta manifestare de intenţie ajunge la destinatar cînd este facuta verbal sau este predatã destinatarului însuşi prin orice mijloace, la sediul sau, la adresa sa poştalã sau, dacã nu are sediu sau adresa poştalã, la resedinta sa obişnuitã.
PARTEA a III-a
Vînzarea mãrfurilor
CAP. 1
Dispoziţii generale A
ART. 25
O contravenţie la contract sãvîrşitã de una din pãrţi este esenţialã cînd ea cauzeazã celeilalte pãrţi un prejudiciu prin care o priveaza în mod substanţial de ceea ce aceasta era în drept sa aştepte de la contract, în afarã de cazul în care partea în culpa nu a prevãzut un astfel de rezultat, iar o persoana rezonabila, cu aceeaşi pregãtire şi aflatã în aceeaşi situaţie, nu l-ar fi prevãzut nici ea.
ART. 26
O declaraţie de rezolvare a contractului nu are efect decît dacã este facuta prin notificare cãtre cealaltã parte.
ART. 27
În afarã unei dispoziţii contrare exprese în prezenta parte a convenţiei, dacã o notificare, cerere sau alta comunicare este facuta de o parte la contract, în conformitate cu prezenta parte şi prin mijloace adecvate împrejurãrilor, o intirziere sau o eroare în transmiterea comunicãrii sau faptul ca ea nu a ajuns la destinaţie nu priveaza pe acea parte contractantã de dreptul de a se prevala de ea.
ART. 28
Dacã, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, o parte are dreptul sa ceara celeilalte pãrţi executarea unei obligaţii, un tribunal nu este ţinut sa dispunã executarea în natura decît dacã o face în temeiul propriului sau drept pentru contracte de vînzare asemãnãtoare, necirmuite de prezenta convenţie.
ART. 29
1. Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al pãrţilor.
2. Un contract scris care conţine o dispoziţie ce stipuleazã ca orice modificare sau reziliere amiabila trebuie facuta în scris, nu poate fi modificat sau reziliat în mod amiabil într-o alta forma. Totuşi comportarea unei pãrţi poate impiedica invocarea unei astfel de dispoziţii dacã cealaltã parte s-a întemeiat pe acesta comportare.
CAP. 2
Obligaţiile vinzatorului
ART. 30
Vinzatorul se obliga, în condiţiile prevãzute de contract şi de prezenta convenţie, sa predea mãrfurile, sa transfere proprietatea acestora şi, dacã este cazul, sa remitã documentele referitoare la marfa.
Secţiunea I
Predarea mãrfurilor şi remiterea documentelor
ART. 31
Dacã vinzatorul nu este ţinut sa predea mãrfurile într-un loc special, obligaţia sa de predare consta:
a) cînd contractul de vînzare implica transportul mãrfurilor - în remiterea mãrfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpãrãtorului;
b) cînd, în cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se referã la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs şi cînd, în momentul încheierii contractului, pãrţile stiau ca mãrfurile se gãseau sau trebuiau fabricate ori produse într-un loc special - în punerea mãrfurilor la dispoziţia cumpãrãtorului în acel loc;
c) în celelalte cazuri - în punerea mãrfurilor la dispoziţia cumpãrãtorului în locul în care vinzatorul avea sediul sau la momentul încheierii contractului.
ART. 32
1. Dacã, în conformitate cu contractul sau prezenta convenţie, vinzatorul remite mãrfurile unui transportator şi dacã mãrfurile nu sînt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe mãrfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vinzatorul trebuie sa trimitã cumpãrãtorului un aviz de expediţie care specifica mãrfurile.
2. Dacã vinzatorul este ţinut sa ia mãsuri pentru transportul mãrfurilor, el trebuie sa încheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pînã la locul prevãzut, cu mijloacele de transport adecvate împrejurãrilor şi în condiţiile obişnuite pentru un astfel de transport.
3. Dacã vinzatorul nu este ţinut sa subscrie el însuşi o asigurare pe timpul transportului, el trebuie sa furnizeze cumpãrãtorului la cererea acestuia, toate informaţiile de care dispune şi care-i sînt necesare încheierii acestei asigurãri.
ART. 33
Vinzatorul trebuie sa predea mãrfurile:
a) dacã o data este fixatã prin contract sau determinabilã prin referire la contract, la aceasta data;
b) dacã o perioada de timp este fixatã prin contract sau determinabilã prin referire la contract, în orice moment în cursul acestei perioade, în afarã de cazul în care din împrejurãri nu rezulta ca alegerea datei revine cumpãrãtorului; sau
c) în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil calculat de la încheierea contractului.
ART. 34
Dacã vinzatorul este ţinut sa remitã documentele care se referã la mãrfuri, el trebuie sa execute aceasta obligaţie la momentul, în locul şi în forma prevãzute de contract. În caz de remitere anticipata, vinzatorul pãstreazã, pînã la momentul prevãzut pentru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu condiţia ca exerciţiul acestui drept sa nu cauzeze cumpãrãtorului nici inconveniente nici cheltuieli nerezonabile.
Totuşi, cumpãrãtorul pãstreazã dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenţie.
Secţiunea a II-a
Conformitatea mãrfurilor şi drepturile sau pretenţiile terţilor
ART. 35
1. Vinzatorul trebuie sa predea mãrfuri a cãror cantitate, calitate şi tip corespund celor prevãzute în contract şi al cãror ambalaj sau condiţionare corespunde celui prevãzut în contract.
2. În afarã de cazul în care pãrţile au convenit altfel, mãrfurile nu sînt conforme cu contractul decît dacã:
a) sînt adecvate intrebuintarilor la care servesc în mod obişnuit mãrfuri de acelaşi tip;
b) sînt adecvate oricãrei intrebuintari speciale care a fost adusã, expres sau tacit, la cunostinta vinzatorului, în momentul încheierii contractului, în afarã de cazul în care rezulta din împrejurãri ca cumpãrãtorul le-a lãsat la competenta ori aprecierea vinzatorului sau ca era rezonabil din partea lui sa o facã;
c) poseda calitãţile unei marfi pe care vinzatorul a prezentat-o cumpãrãtorului ca esantion sau model;
d) sînt ambalate sau condiţionate în modul obişnuit pentru mãrfurile de acelaşi tip sau, în lipsa unui mod obişnuit, într-o maniera adecvatã pentru a le conserva şi proteja.
3. Vinzatorul nu este rãspunzãtor, în sensul alin. a) - d) ale paragrafului precedent, de o lipsa de conformitate pe care cumpãrãtorul o cunoştea sau nu o putea ignora în momentul încheierii contractului.
ART. 36
1. Vinzatorul este rãspunzãtor, în conformitate cu contractul şi prezenta convenţie, de orice lipsa de conformitate care exista în momentul transmiterii riscurilor cãtre cumpãrãtor, chiar dacã aceasta lipsa nu apare decît ulterior.
2. Vinzatorul este, de asemenea, rãspunzãtor de orice lipsa de conformitate care apare dupã momentul indicat în paragraful precedent şi care este imputabilã neexecutãrii oricãrei obligaţii ale sale, inclusiv celei de garanţie potrivit cu care, în timpul unei anumite perioade, mãrfurile vor rãmîne adecvate intrebuintarilor lor normale ori unei intrebuintari speciale sau vor pãstra calitãţile ori caracteristicile specificate.
ART. 37
În caz de predare anticipata, vinzatorul are dreptul, pînã la data prevãzutã pentru predare, fie sa predea partea sau cantitatea lipsa, sau mãrfuri noi care sa înlocuiascã mãrfurile neconforme cu contractul, fie sa repare orice lipsa de conformitate a mãrfurilor cu condiţia ca exerciţiul acestui drept sa nu cauzeze cumpãrãtorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totuşi, cumpãrãtorul pãstreazã dreptul de a cere daune-interese, potrivit cu prezenta convenţie.
ART. 38
1. Cumpãrãtorul trebuie sa examineze mãrfurile sau sa le supunã examinãrii într-un termen cît se poate mai scurt, ţinînd seama de împrejurãri.
2. În cazul în care contractul implica transportul mãrfurilor, examenul poate fi aminat pînã la sosirea lor la destinaţie.
3. Dacã mãrfurile sînt redirijate sau reexpediate de cumpãrãtor fãrã ca sa fi avut în mod rezonabil posibilitatea sa le examineze şi dacã, în momentul încheierii contractului, vinzatorul cunoştea sau ar fi trebuit sa cunoascã posibilitatea acestei redirijari, sau reexpedieri, examinarea poate fi amînatã pînã la sosirea mãrfurilor la noua lor destinaţie.
ART. 39
1. Cumpãrãtorul este decãzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate dacã nu o denunta vinzatorului, precizînd natura defectului, într- un termen rezonabil, calculat din momentul în care l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate.
2. În toate cazurile, cumpãrãtorul este decãzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, dacã nu o denunta cel mai tirziu într-un termen de 2 ani, calculat de la data la care mãrfurile i-au fost remise în mod efectiv, exceptind cazul în care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garanţii contractuale.
ART. 40
Vinzatorul nu poate sa se prevaleze de dispoziţiile articolelor 38 şi 39 dacã lipsa de conformitate se referã la fapte pe care le cunoştea sau pe care nu putea sa le ignore şi pe care nu le-a arãtat cumpãrãtorului.
ART. 41
Vinzatorul trebuie sa predea mãrfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terţ, exceptind cazul în care cumpãrãtorul accepta sa preia mãrfurile în aceste condiţii. Totuşi, dacã acest drept sau aceasta pretentie este intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectualã, obligaţia vinzatorului este cirmuita de art. 42.
ART. 42
1. Vinzatorul trebuie sa predea mãrfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terţ intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectualã, pe care le cunoştea sau nu putea sa le ignore în momentul încheierii contractului, cu condiţia ca acest drept sau aceasta pretentie sa fie intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectualã:
a) În temeiul legii statului unde mãrfurile trebuie sa fie vîndute sau utilizate, dacã pãrţile au avut în vedere, în momentul încheierii contractului, ca mãrfurile vor fi revindute sau utilizate în acest stat; sau
b) în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care cumpãrãtorul îşi are sediul.
2. În cazurile urmãtoare, vinzatorul nu este ţinut de obligaţia prevãzutã la paragraful precedent:
a) la momentul încheierii contractului, cumpãrãtorul cunoştea sau nu putea sa ignore existenta dreptului sau a pretenţiei; sau
b) dreptul sau pretenţia rezulta din faptul vinzatorului de a se fi conformat planurilor tehnice, desenelor, formulelor sau altor specificaţii analoage furnizate de cumpãrãtor.
ART. 43
1. Cumpãrãtorul pierde dreptul de a se prevala de dispoziţiile art. 41 şi 42 dacã nu denunta vinzatorului dreptul sau pretenţia terţului, precizînd natura acestui drept sau acestei pretenţii, într-un termen rezonabil calculat din momentul în care le-a cunoscut sau ar fi trebuit sa le cunoascã.
2. Vinzatorul nu poate sa se prevaleze de dispoziţiile paragrafului precedent dacã el cunoştea dreptul sau pretenţia terţului şi natura sa.
ART. 44
Independent de dispoziţia paragrafului 1 al art. 39 şi ale paragrafului 1 al art. 43, cumpãrãtorul poate reduce preţul în conformitate cu art. 50 sau poate cere daune-interese, exceptind cîştigul nerealizat, dacã el are o scuza rezonabila de a nu fi procedat la denunţarea cerutã.
Secţiunea a III-a
Mijloacele de care dispune cumpãrãtorul în caz de contravenţie la contract de cãtre vinzator
ART. 45
1. Dacã vinzatorul nu a executat oricare din obligaţiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenţie, cumpãrãtorul este îndreptãţit:
a) sa exercite drepturile prevãzute la art. 46 - 52;
b) sa ceara daune-interese prevãzute la art. 74 - 77;
2. Cumpãrãtorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese dacã îşi exercita dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3. Nici un termen de graţie nu poate fi acordat vinzatorului de cãtre judecãtor sau arbitru cînd cumpãrãtorul se prevaleazã de unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
ART. 46
1. Cumpãrãtorul poate cere vinzatorului executarea obligaţiilor sale, exceptind cazul în care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceasta cerere.
2. Dacã mãrfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpãrãtorul nu poate cere vinzatorului predarea unor mãrfuri de înlocuire decît dacã lipsa de conformitate constituie o contravenţie esenţialã la contract şi dacã aceasta predare este cerutã în momentul denunţãrii lipsei de conformitate în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la acesta denunţare.
3. Dacã mãrfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpãrãtorul poate cere vinzatorului sa repare lipsa de conformitate, în afarã de cazul în care acesta ar fi nerezonabil, ţinînd seama de toate împrejurãrile. Reparaţia trebuie cerutã în momentul denunţãrii lipsei de conformitate, facuta în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la aceasta denunţare.
ART. 47
1. Cumpãrãtorul poate acorda vinzatorului un termen suplimentar, de o durata rezonabila, pentru executarea obligaţiilor sale.
2. Exceptind cazul în care a primit de la vinzator o notificare prin care-l informeazã ca nu-şi va executa obligaţiile în termenul astfel acordat, cumpãrãtorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de vreunul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
Totuşi, prin acest fapt, cumpãrãtorul nu pierde dreptul de a cere daune - interese pentru intirziere de executare.
ART. 48
1. Sub rezerva art. 49, vinzatorul poate, chiar dupã data predãrii, sa repare pe cheltuiala sa orice lipsa a obligaţiilor sale, cu condiţia ca aceasta sa nu atragã o intirziere nerezonabila şi sa nu cauzeze cumpãrãtorului nici inconveniente nerezonabile, nici incertitudini în ce priveşte rambursarea de cãtre vinzator a cheltuielilor fãcute de cumpãrãtor. Totuşi, cumpãrãtorul pãstreazã dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenţie.
2. Dacã vinzatorul cere cumpãrãtorului sa-i comunice dacã accepta executarea, iar cumpãrãtorul nu îi rãspunde într-un termen rezonabil, vinzatorul poate sa-şi execute obligaţiile în termenul pe care l-a indicat în cerere.
Cumpãrãtorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea obligaţiilor de cãtre vinzator.
3. Cînd vinzatorul notifica cumpãrãtorului intenţia de a-şi executa obligaţiile într-un termen determinat, este prezumat ca a cerut cumpãrãtorului sa-i comunice hotãrîrea sa în conformitate cu paragraful precedent.
4. O cerere sau o notificare facuta de vinzator, în temeiul paragrafelor 2 sau 3 ale prezentului articol, nu produce efecte decît dacã a fost primitã de cãtre cumpãrãtor.
ART. 49
1. Cumpãrãtorul poate declara contractul rezolvat:
a) dacã neexecutarea de cãtre vinzator a oricãreia dintre obligaţiile ce rezulta pentru el din contract sau din prezenta convenţie constituie o contravenţie esenţialã la contract; sau
b) în caz de nepredare, dacã vinzatorul nu preda mãrfurile în termenul suplimentar acordat de cumpãrãtor în conformitate cu paragraful 1. al art. 47 sau dacã declara ca nu le va preda în termenul astfel acordat.
2. Totuşi, cînd vinzatorul a predat mãrfurile, cumpãrãtorul este decãzut din dreptul de a rezolva contractul dacã nu a fãcut-o:
a) în caz de predare tardivã într-un termen rezonabil calculat din momentul în care a ştiut ca predarea a fost efectuatã;
b) în cazul unei contravenţii, alta decît predarea tardivã, într-un termen rezonabil;
i) calculat din momentul în care a cunoscut sau trebuia sa cunoascã aceasta contravenţie;
ii) dupã expirarea oricãrui termen suplimentar acordat de cumpãrãtor în conformitate cu paragraful 1 al art. 47 sau dupã ce vinzatorul a declarat ca nu-şi va executa obligaţiile în acest termen suplimentar; sau
iii) dupã expirarea oricãrui termen suplimentar indicat de vinzator în conformitate cu paragraful 2 al art. 48 sau dupã ce cumpãrãtorul a declarat ca nu va accepta executarea.
ART. 50
În caz de lipsa de conformitate a mãrfurilor cu contractul, chiar dacã preţul a fost sau nu plãtit, cumpãrãtorul poate reduce preţul proporţional cu diferenţa între valoarea pe care mãrfurile efectiv predate o aveau în momentul predãrii şi valoarea pe care mãrfurile conforme ar fi avut-o în acest moment. Totuşi, dacã vinzatorul repara orice deficienta a obligaţiilor sale, în conformitate cu art. 37 ori art. 448, sau dacã cumpãrãtorul refuza sa accepte executarea de cãtre vinzator, în conformitate cu aceste articole, cumpãrãtorul nu poate reduce preţul.
ART. 51
1. Dacã vinzatorul nu preda decît o parte din mãrfuri sau dacã numai o parte din mãrfurile predate este conformã cu contractul, art. 46-50 se aplica în ce priveşte partea lipsa sau neconforma.
2. Cumpãrãtorul nu poate sa declare contractul rezolvat în totalitatea sa decît dacã neexecutarea parţialã sau lipsa de conformitate constituie o contravenţie esenţialã la contract.
ART. 52
1. Dacã vinzatorul preda mãrfurile înainte de data stabilitã, cumpãrãtorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza.
2. Dacã vinzatorul preda o cantitate superioarã celei prevãzute de contract, cumpãrãtorul poate accepta sau refuza preluarea cantitãţii predate excedentar. În cazul în care cumpãrãtorul accepta sa o preia integral sau parţial, trebuie sa o plãteascã la preţul din contract.
CAP. 3
Obligaţiile cumpãrãtorului
ART. 53
Cumpãrãtorul se obliga, în condiţiile prevãzute de contract şi de prezenta convenţie, sa plãteascã preţul şi sa preia mãrfurile predate.
Secţiunea 1
Plata preţului
ART. 54
Obligaţia cumpãrãtorului de a plati preţul o cuprinde pe aceea de a lua mãsurile şi de a îndeplini formalitãţile destinate sa permitã plata preţului, care sînt prevãzute de contract sau de legi şi reglementãri.
ART. 55
Dacã vînzarea este valabil încheiatã fãrã ca preţul mãrfurilor vîndute sa fi fost determinat în contract, în mod expres sau implicit, sau printr-o dispoziţie care permite sa fie determinat, pãrţile sînt reputate, în lipsa unor indicaţii contrare, ca s-au referit în mod tacit la preţul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comercialã respectiva, pentru aceleaşi mãrfuri vîndute în împrejurãri comparabile.
ART. 56
Dacã preţul este stabilit în raport de greutatea mãrfurilor, greutatea neta este cea care, în caz de indoiala, determina acest preţ.
ART. 57
1. În cazul în care cumpãrãtorul nu este ţinut sa plãteascã preţul într-un alt loc deosebit, el trebuie plãtit vinzatorului:
a) la sediul acestuia; sau
b) dacã plata trebuie facuta contra remiterii mãrfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.
2. Vinzatorul trebuie sa suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii plãţii care rezulta din schimbarea domiciliului sau dupã încheierea contractului.
ART. 58
1. În cazul în care cumpãrãtorul nu este ţinut sa plãteascã preţul într-un alt moment determinat, trebuie sa-l plãteascã în momentul în care, în conformitate cu contractul şi prezenta convenţie, vinzatorul pune la dispoziţia sa, fie mãrfurile, fie documentele reprezentative ale mãrfurilor. Vinzatorul poate face din plata o condiţie a remiterii mãrfurilor sau a documentelor.
2.În cazul în care contractul implica transportul mãrfurilor, vinzatorul poate face expedierea sub condiţia ca acestea sau documentele lor reprezentative sa nu fie remise cumpãrãtorului decît contra plãţii preţului.
3. Cumpãrãtorul nu este ţinut de plata preţului înainte de a fi avut posibilitatea sa examineze mãrfurile, în afarã de cazul în care modalitãţile de predare sau de plata pe care le-au convenit pãrţile nu-i lasa aceasta posibilitate.
ART. 59
Cumpãrãtorul trebuie sa plãteascã preţul la data stabilitã prin contract sau care rezulta din contract şi din prezenta convenţie, fãrã a fi necesarã nici o cerere sau alta formalitate din partea vinzatorului.
Secţiunea a II-a
ART. 60
Obligaţia cumpãrãtorului de a prelua predarea consta:
a) în îndeplinirea oricãrui act care se poate aştepta în mod rezonabil din partea lui pentru a permite vinzatorului sa efectueze predarea; şi
b) în preluarea mãrfurilor.
Secţiunea a III-a
Mijloacele de care dispune vinzatorul în caz de contravenţie la contract din partea cumpãrãtorului
ART. 61
1. În cazul în care cumpãrãtorul nu a executat oricare din obligaţiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenţie, vinzatorul este îndreptãţit sa:
a) exercite drepturile prevãzute la art. 62-65;
b) ceara daunele-interese prevãzute la art. 74-77.
2. Vinzatorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese cînd îşi exercita dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3. Nici un termen de graţie nu poate fi acordat cumpãrãtorului de cãtre judecãtor sau arbitru cînd vinzatorul se prevaleazã de unul din mijloacele de care el dispune în caz de contravenţie la contract.
ART. 62
Vinzatorul poate sa ceara cumpãrãtorului plata preţului, preluarea mãrfii predate sau executarea altor obligaţii ale cumpãrãtorului, în afarã de cazul în care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri.
ART. 63
1. Vinzatorul poate acorda cumpãrãtorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea obligaţiilor sale.
2. În afarã de cazul în care a primit de la cumpãrãtor o notificare prin care îl informeazã ca nu-şi va executa obligaţia în termenul astfel acordat, vinzatorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, sa se prevaleze de nici unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
Totuşi, vinzatorul nu pierde, prin acest fapt, dreptul de a cere daune - interese pentru intirzierea în executare.
ART. 64
1. Vinzatorul poate sa declare contractul rezolvat:
a) dacã neexecutarea de cãtre cumpãrãtor a oricãrei obligaţii ce rezulta pentru el din contract sau din prezenta convenţie constituie o contravenţie esenţialã la contract; sau
b) în cazul în care cumpãrãtorul nu-şi executa obligaţia de plata a preţului sau nu preia mãrfurile predate în termenul suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau dacã declara ca nu o va face în termenul astfel acordat.
2. Totuşi, cînd cumpãrãtorul a plãtit preţul, vinzatorul este decãzut din dreptul de a declara contractul rezolvat, dacã nu a fãcut-o:
a) În caz de executare tardivã de cãtre cumpãrãtor, înainte de a fi ştiut ca executarea a avut loc; sau
b) În cazul unei alte contravenţii a cumpãrãtorului decît executarea tardivã, într-un termen rezonabil:
i) calculat din momentul în care vinzatorul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoascã aceasta contravenţie; sau
ii) dupã expirarea oricãrui termen suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau dupã ce cumpãrãtorul a declarat ca nu-şi va executa obligaţiile în acest termen suplimentar.
ART. 65
1. În cazul în care contractul prevede ca cumpãrãtorul trebuie sa specifice forma, mãsura sau alte caracteristici ale mãrfurilor şi nu face aceasta specificare la data convenitã sau într-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vinzatorului acesta poate, fãrã a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, sa efectueze singur aceasta specificare, potrivit cu nevoile cumpãrãtorului care i-ar putea fi cunoscute.
2. Dacã vinzatorul singur efectueazã specificarea, trebuie sa i-o comunice cumpãrãtorului şi sa-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferita. Dacã, dupã primirea comunicãrii vinzatorului, cumpãrãtorul nu foloseşte aceasta posibilitate în termenul astfel acordat, specificarea facuta de vinzator este definitiva.
CAP. 4
Transferul riscurilor
ART. 62
Pierderea sau deteriorarea mãrfurilor survenitã dupã transferul riscurilor cãtre cumpãrãtor, nu-l elibereazã pe acesta de obligaţia de plata a preţului, exceptind cazul în care aceste evenimente sînt datorate unui fapt al vinzatorului.
ART. 67
1. Cînd contractul de vînzare implica transportul mãrfurilor, iar vinzatorul nu este ţinut sa le remitã într-un loc determinat, riscurile sînt transferate cumpãrãtorului de la remiterea mãrfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpãrãtorului în conformitate cu contractul de vînzare. Cînd vinzatorul este ţinut sa remitã mãrfurile transportatorului într-un loc determinat, riscurile nu sînt transferate cumpãrãtorului pînã ce mãrfurile nu au fost remise transportatorului în acel loc. Faptul ca vinzatorul ar fi autorizat sa pãstreze documentele reprezentative ale mãrfurilor, nu afecteazã transferul riscurilor.
2. Totuşi, riscurile nu sînt transferate cumpãrãtorului cît timp mãrfurile nu au fost identificate, potrivit cu contractul prin aplicarea unui semn distinctiv pe mãrfuri prin documentele de transport, printr-un aviz dat cumpãrãtorului sau prin orice alt mijloc.
ART. 68
În ce priveşte mãrfurile vîndute în cursul transportului, riscurile sînt transferate cumpãrãtorului din momentul încheierii contractului. Totuşi, dacã circumstanţele o implica, riscurile sînt în sarcina cumpãrãtorului din momentul din care mãrfurile au fost trimise transportatorului care a emis documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea dacã în momentul încheierii contractului de vînzare, vinzatorul stia sau ar fi trebuit sa ştie ca mãrfurile au pierit sau erau deteriorate şi nu l-a informat pe cumpãrãtor, pierderea sau deteriorarea este în sarcina vinzatorului.
ART. 69
1. În cazurile neprevãzute la art. 67 şi 68, riscurile sînt transferate cumpãrãtorului cînd acesta preia mãrfurile sau, dacã nu o face în timpul potrivit, din momentul în care mãrfurile sînt puse la dispoziţia sa, iar el sãvîrşeşte o contravenţie la contract prin nepreluarea lor.
2. Totuşi, în cazul în care cumpãrãtorul este ţinut sa preia mãrfurile într- un alt loc decît sediul vinzatorului, riscurile sînt transferate cînd predarea este facuta, iar cumpãrãtorul ştie ca mãrfurile sînt puse la dispoziţia sa în acest loc.
3. Dacã vînzarea se referã la mãrfuri neindividualizate încã, mãrfurile nu sînt considerate a fi fost puse la dispoziţia cumpãrãtorului decît atunci cînd s-a fãcut identificarea lor în mod clar, potrivit cu contractul.
ART. 70
Dacã vinzatorul a savirsit o contravenţie esenţialã la contract, dispoziţiile art. 67, 68 şi 69 nu aduc atingere mijloacelor de care dispune cumpãrãtorul în raport de aceasta contravenţie.
CAP. 5
Dispoziţii comune obligaţiilor vinzatorului şi ale cumpãrãtorului
Secţiunea I
Contravenţie anticipata şi contracte cu predari succesive
ART. 71
1. O parte poate sa amine executarea obligaţiilor sale cînd rezulta, dupã încheierea contractului, ca cealaltã parte nu va executa o parte esenţialã a obligaţiilor sale din cauza:
a) unei grave insuficiente a capacitãţii de executare a acestei pãrţi sau a insolvabilitatii sale; sau
b) modului în care se pregãteşte sa execute sau executa contractul.
2. Dacã vinzatorul a expediat deja mãrfurile, cînd se releva motivele prevãzute la paragraful precedent, el se poate opune ca mãrfurile sa fie remise cumpãrãtorului, chiar dacã acesta deţine un document care-i permite sa le obţinã. Prezentul paragraf nu priveşte decît drepturile vinzatorului şi, respectiv, ale cumpãrãtorului asupra mãrfurilor.
3. Partea care amina executarea, înainte sau dupã expedierea mãrfurilor, trebuie sa adreseze imediat o notificare în acest scop celeilalte pãrţi şi trebuie sa procedeze la executare dacã cealaltã parte da garanţii suficiente de buna executare a obligaţiilor sale.
ART. 72
1. Dacã înainte de data executãrii contractului este manifest ca o parte va savirsi o contravenţie esenţialã la contract, cealaltã parte poate sa-l declare rezolvat.
2. Dacã dispune de timpul necesar, partea care are intenţia sa declare contractul rezolvat trebuie sa o notifice celeilalte pãrţi în condiţii rezonabile pentru a-i permite sa dea garanţii suficiente de buna executare a obligaţiilor sale.
3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplica dacã cealaltã parte a declarat ca nu-şi va executa obligaţiile.
ART. 73
1. În contractele de predari succesive, dacã neexecutarea de cãtre o parte a unei obligaţii referitoare la o predare constituie o contravenţie esenţialã la contract în ce priveşte aceasta predare, cealaltã parte poate declara contractul rezolvat pentru respectiva predare.
2. Dacã neexecutarea de cãtre o parte a unei obligaţii referitoare la o predare da celelalte pãrţi motive serioase pentru a crede ca se va produce o contravenţie esenţialã la contract în privinta obligaţiilor viitoare, ea va putea declara contractul rezolvat pentru viitor, cu condiţia de a o face într-un termen rezonabil.
3. Cumpãrãtorul care declara contractul rezolvat pentru o predare poate, în acelaşi timp sa-l declare rezolvat pentru predari deja primite sau pentru predari viitoare dacã, din ratiuni de conexitate, aceste predari nu pot fi utilizate în scopurile avute în vedere de pãrţi în momentul încheierii contractului.
Secţiunea a II-a
Daune-interese
ART. 74
Daunele - interese pentru o contravenţie la contract sãvîrşitã de o parte sînt egale cu pierderea suferitã şi cîştigul nerealizat de cealaltã parte din cauza contravenţiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite şi cistigului nerealizat pe care partea în culpa le-a prevãzut sau ar fi trebuit sa le prevadã în momentul încheierii contractului, în considerarea faptelor de care avea cunostinta sau ar fi trebuit sa aibã cunostinta ca fiind consecinţele posibile ale contravenţiei la contract.
ART. 75
Cînd contractul este rezolvat, iar cumpãrãtorul, într-o maniera rezonabila şi într-un termen rezonabil dupã rezolvare, a procedat la o cumpãrare de înlocuire sau vinzatorul la o vînzare compensatorie, partea care cere daune - interese poate obţine diferenţa dintre preţul din contract şi preţul cumpãrãrii de înlocuire sau al vinzarii compensatorii, precum şi orice alte daune - interese care pot fi datorate în temeiul art. 74.
ART. 76
1. Cînd contractul este rezolvat, iar mãrfurile au preţ curent, partea care cere daune - interese poate, dacã nu a procedat la cumpãrarea de înlocuire sau la o vînzare compensatorie conform art. 75, sa obţinã diferenţa dintre preţul stabilit prin contract şi preţul curent din momentul rezolvarii, precum şi orice alte daune-interese ce pot fi datorate în temeiul art. 74. Cu toate acestea, dacã partea care cere daune-interese a declarat contractul rezolvat dupã ce a intrat în posesia mãrfurilor, este aplicabil preţul curent din momentul intrãrii în posesie şi nu preţul curent din momentul rezolvarii.
2. În sensul paragrafului precedent, preţul curent este cel al locului unde ar fi trebuit facuta predarea mãrfurilor sau, în lipsa de preţ curent în acest loc, preţul curent practicat într-un alt loc care în mod rezonabil poate fi considerat ca loc de referinta, ţinînd seama de diferenţele la cheltuielile de transport ale mãrfurilor.
ART. 77
Partea care invoca contravenţia la contract trebuie sa ia mãsuri rezonabile, ţinînd seama de împrejurãri, pentru a limita pierderea, inclusiv cîştigul nerealizat, rezultat al contravenţiei. Dacã ea neglijeazã sa o facã, partea în culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu mãrimea pierderii care ar fi trebuit evitata.
Secţiunea a III-a
ART. 78
Dobinzi
Dacã o parte nu plãteşte preţul sau orice alta suma datoratã, cealaltã parte are dreptul la dobinzi asupra acestei sume fãrã a prejudicia asupra daunelor - interese pe care ar fi indreptatita sa le ceara în temeiul art. 74.
Secţiunea a IV-a
ART. 79
Exonerarea
1. O parte nu este rãspunzãtoare de neexecutarea oricãrei obligaţii ale sale dacã dovedeşte ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa sa şi ca nu se putea aştepta în mod rezonabil din partea ei sa o ia în considerare la momentul încheierii contractului, sa o previnã ori depãşeascã sau sa previnã ori sa-i depãşeascã consecinţele.
2. Dacã neexecutarea de cãtre o parte este determinata de neexecutarea de cãtre un terţ pe care ea l-a însãrcinat sa execute în întregime sau parţial contractul, aceasta parte nu este exoneratã de rãspundere decît în cazul:
a) în care este exoneratã în temeiul dispoziţiilor paragrafului precedent; şi
b) în cazul în care terţul ar fi, de asemenea, exonerat dacã dispoziţiile acestui paragraf îi erau aplicate.
3. Exonerarea prevãzutã de prezentul articol produce efecte în timpul duratei împiedicãrii.
4. Partea care nu a executat trebuie sa avertizeze cealaltã parte despre piedica şi efectele acesteia asupra capacitãţii sale de executare. Dacã avertismentul nu soseste la destinaţie într-un termen rezonabil calculat din momentul în care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoascã piedica, aceasta este ţinuta la daunele-interese cauzate de neprimire.
5. Dispoziţiile prezentului articol nu interzic unei pãrţi sa-şi exercite toate drepturile sale, altele decît cel de a obţine daune-interese în temeiul prezentei convenţii.
ART. 80
O parte nu se poate prevala de o neexecutare a celeilalte pãrţi, în mãsura, în care aceasta neexecutare este determinata de un act sau de o omisiune din partea sa.
Secţiunea a V-a
Efectele rezolutiunii
ART. 81
1. Rezoluţiunea contractului libereazã cele doua pãrţi de obligaţiile lor, sub rezerva daunelor - interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulaţiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor în caz de rezolutiune.
2. Partea care a executat contractul total sau parţial poate cere celeilalte pãrţi restituirea a ceea ce i-a furnizat sau plãtit în executarea contractului. Dacã ambele pãrţi sînt ţinute sa efectueze restituiri, ele trebuie sa le facã în mod simultan.
ART. 82
1. Cumpãrãtorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cele vinzatorului predarea mãrfurilor de înlocuire dacã lui îi este imposibil sa restituie mãrfurile într-o stare sensibil identicã celei în care le-a primit.
2. Paragraful precedent nu se aplica:
a) dacã imposibilitatea de restituire a mãrfurilor sau de a le restitui într-o stare sensibil identicã celei în care cumpãrãtorul le-a primit nu este datoratã unui act sau unei omisiuni din partea sa;
b) dacã mãrfurile au pierit sau sînt deteriorate, în totalitate sau în parte, ca urmare a examenului prevãzut de art. 36; sau
c) În cazul în care cumpãrãtorul, înainte de momentul în care a constatat sau ar fi trebuit sa constate lipsa de conformitate, a vîndut totul sau o parte din mãrfuri în cadrul unei operaţiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat mãrfurile, integral sau parţial, în conformitate cu folosinta lor normalã.
ART. 83
Cumpãrãtorul care a pierdut dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cere vinzatorului predarea mãrfii de înlocuire în temeiul art. 82, pãstreazã dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract şi din prezenta convenţie.
ART. 84
1. Dacã vinzatorul este ţinut sa restituie preţul, el trebuie, de asemenea, sa plãteascã dobinzi asupra valorii preţului, calculate din ziua plãţii.
2. Cumpãrãtorul datoreazã vinzatorului echivalentul oricãrui profit care l-a tras din mãrfuri sau dintr-o parte din acestea:
a) Cînd trebuie sa le restituie în total sau în parte; sau
b) cînd este în imposibilitate sa restituie mãrfurile, integral sau parţial sau sa le restituie, integral ori parţial, într-o stare sensibil identicã celei în care le-a primit şi cînd totuşi a declarat contractul rezolvat şi a cerut vinzatorului predarea mãrfii de înlocuire.
Secţiunea a VI-a
Conservarea mãrfurilor
ART. 85
Cînd cumpãrãtorul intirzie sa preia mãrfurile predate sau nu plãteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi predarea trebuie sa se facã simultan, vinzatorul, dacã are mãrfurile în posesia sau sub control sau, trebuie sa ia mãsuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, ţinînd seama de împrejurãri. El este îndreptãţit sa le retina pînã ce va obţine de la cumpãrãtor rambursarea cheltuielilor sale rezonabile.
ART. 86
1. În cazul în care cumpãrãtorul a primit mãrfurile şi înţelege sa-şi exercite dreptul de a le refuza, în temeiul contractului sau al prezentei convenţii, trebuie sa ia, ţinînd seama de împrejurãri, mãsuri rezonabile pentru a le conserva. El este îndreptãţit se le retina pînã ce a obţinut de la vinzator rambursarea cheltuielilor rezonabile.
2. Dacã mãrfurile expediate cumpãrãtorului au fost puse la dispoziţia sa la locul lor de destinaţie, iar cumpãrãtorul îşi exercita dreptul de a le refuza, el trebuie sa le ia în posesie pe seama vinzatorului, cu condiţia de a putea sa o facã fãrã plata preţului şi fãrã inconveniente sau cheltuieli nerezonabile. Aceste dispoziţii nu se aplica dacã vinzatorul este prezent la locul de destinaţie sau dacã exista în acest loc o persoana ce are calitatea de a prelua mãrfurile pe seama sa. Drepturile şi obligaţiile cumpãrãtorului care ia mãrfurile în posesie în temeiul prezentului paragraf sînt cirmuite de paragraful precedent.
ART. 87
Partea care este ţinuta sa ia mãsuri pentru conservarea mãrfurilor poate sa le depoziteze în magaziile unui terţ pe cheltuiala celeilalte pãrţi, cu condiţia ca cheltuielile ce rezulta sa nu fie nerezonabile.
ART. 88
1. Partea care trebuie sa asigure conservarea mãrfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 poate sa le vinda prin toate mijloacele adecvate, dacã cealaltã parte intirzie în mod nerezonabil sa preia mãrfurile în posesie ori sa le preia sau sa le plãteascã preţul ori cheltuielile pentru conservarea lor, sub rezerva notificãrii cãtre cealaltã parte, în condiţii rezonabile, a intentiei sale de a vinde.
2. Cînd mãrfurile sînt supuse unei deteriorãri rapide sau cînd conservarea lor ar atrage cheltuieli nerezonabile, partea care este ţinuta sa asigure conservarea mãrfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 trebuie în mod rezonabil sa se preocupe sa le vinda. În mãsura posibilului, ea trebuie sa notifice celeilalte pãrţi intenţia de a vinde.
3. Partea care vinde mãrfurile are dreptul sa retina din rezultatul vinzarii o parte egala cu cheltuielile rezonabile de conservare şi de vînzare a mãrfurilor. Ea datoreazã surplusul celeilalte pãrţi.
PARTEA A IV-A
Dispoziţii finale
ART. 89
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 90
Prezenta convenţie nu prevaleazã asupra unui acord internaţional deja încheiat sau în curs de încheiere care conţine dispoziţii referitoare la materiile cirmuite de prezenta convenţie, cu condiţia ca pãrţile la contract sa aibã sediul în statele pãrţi la acest acord.
ART. 91
1. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnarea la şedinţa de închidere a Conferintei Naţiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internationala de mãrfuri şi va rãmîne deschisã pentru semnarea de cãtre toate statele la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New-York, pînã la 30 septembrie 1981.
2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare.
3. Prezenta convenţie va fi deschisã aderãrii tuturor statelor care nu sînt semnatare, începînd cu data de la care va fi deschisã pentru semnare.
4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 92
1. Orice stat contractant va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii, sa declare ca nu va fi legat de partea a II-a a prezentei convenţii sau ca nu va fi legat de partea a III-a a prezentei convenţii.
2. Un stat contractant care face, în temeiul paragrafului precedent, o declaraţie referitoare la partea a II-a sau la partea a III-a a prezentei convenţii, nu va fi considerat ca fiind stat contractant, în sensul paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenţii, pentru materiile cirmuite de partea convenţiei la care se aplica aceasta declaraţie.
ART. 93
1. Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale, în care, potrivit cu constituţia sa, se aplica sisteme de drept diferite în materiile cirmuite de prezenta convenţie, va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unitãţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multor dintre ele şi va putea în orice moment sa modifice aceasta declaraţie, fãcînd o noua declaraţie.
2. Aceste declaraţii vor fi notificate depozitarului şi vor indica în mod expres unitãţile teritoriale cãrora li se aplica convenţia.
3. Dacã, în temeiul unei declaraţii fãcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenţie se aplica uneia sau mai multor unitãţi teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, şi dacã sediul unei pãrţi la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în scopul prezentei convenţii, ca nefiind situat într-un stat contractant, în afarã de cazul în care ar fi situat într-o localitate teritorialã cãreia i se aplica convenţia.
4. Dacã un stat contractant nu face declaraţie în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol, convenţia se va aplica întregului teritoriu al acestui stat.
ART. 94
1. Doua sau mai multe state contractante care, în materiile cirmuite de prezenta convenţie, aplica norme de drept identice sau apropiate pot sa declare, în orice moment, ca nu se va aplica convenţia contractelor de vînzare sau formãrii lor, dacã pãrţile îşi au sediul în aceste state. Astfel de declaraţii pot fi fãcute împreunã sau pot fi unilaterale şi reciproce.
2. Un stat contractant care, în materiile cirmuite de prezenta convenţie, aplica norme de drept identice sau apropiate celor ale uneia sau mai multor state necontractante, poate declara, în orice moment, ca nu se va aplica convenţia contractelor de vînzare sau formãrii lor, cînd pãrţile îşi au sediul în aceste state.
3. Cînd un stat fata de care s-a fãcut o declaraţie în temeiul paragrafului precedent, devine apoi stat contractant, respectiva declaraţie va avea, începînd cu data la care prezenta convenţie va intra în vigoare fata de acest nou stat contractant, efectele unei declaraţii fãcute în temeiul paragrafului 1, cu condiţia ca noul stat contractant sa i se alãture sau sa facã o declaraţie unilaterala cu titlu reciproc.
ART. 95
Orice stat poate declara, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare ca nu va fi legat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenţii.
ART. 96
Orice stat contractant a cãrui legislaţie cere ca, contractele de vînzare sa fie încheiate sau constatate în scris, poate în orice moment sa declare, în conformitate cu art. 12, ca orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a partii a II-a a prezentei convenţii, care autoriza alta forma decît forma scrisã pentru încheierea, modificarea sau rezilierea amiabila a unui contract de vînzare, sau pentru orice oferta, acceptare sau o alta manifestare de intenţie, nu se aplica din moment ce una din pãrţi îşi are sediul în acest stat.
ART. 97
1. Declaraţiile fãcute în temeiul prezentei convenţii, cu ocazia semnãrii, sînt supuse confirmãrii la ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Declaraţiile şi confirmarea declaraţiilor vor fi fãcute în scris şi notificate în mod formal depozitarului.
3. Declaraţiile vor produce efecte la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii fata de statul declarant. Totuşi, declaraţiile a cãror notificare formala a fost primitã de depozitar dupã aceasta data, vor produce efect în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lor de cãtre depozitar. Declaraţiile unilaterale şi reciproce fãcute în temeiul articolului 94 vor produce efect în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data primirii ultimei declaraţii de cãtre depozitar.
4. Orice stat care a fãcut o declaraţie în temeiul prezentei convenţii poate sa o retragã, în orice moment, printr-o notificare formala adresatã în scris depozitarului. Aceasta retragere va produce efect în prima zi care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã receptionarea notificãrii de cãtre depozitar.
5. Retragerea unei declaraţii facuta în temeiul art. 94 va face caducã, începînd cu data de la care produce efecte, orice declaraţie reciprocã facuta de un alt stat în temeiul aceluiaşi articol.
ART. 98
Nu este permisã nici o rezerva în afarã de cele care sînt expres autorizate de prezenta convenţie.
ART. 99
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 12 luni dupã data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la convenţie, inclusiv a oricãrui instrument care conţine o declaraţie facuta în temeiul art. 92.
2. Cînd un stat va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau va adera la ea dupã depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, convenţia, cu excepţia partii excluse, va intra în vigoare fata de acest stat, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 12 luni dupã data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
3. Orice stat care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care este parte la convenţia referitoare la legea uniforma asupra formãrii contractelor de vînzare internationala de obiecte mobile corporale, încheiate la Haga la 1 iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra formãrii) sau la convenţia referitoare la legea uniforma asupra vinzarii internaţionale de obiecte mobile corporale încheiatã la Haga la 1 iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii ) sau la cele doua convenţii, va denunta în acelaşi timp, dupã caz, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii sau Convenţia de la Haga asupra formãrii, sau ambele convenţii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
4. Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 ca nu este legat de partea a II- a a convenţiei, va denunta, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
5. Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 ca nu este legat de partea a III-a a convenţiei, va denunta, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii, Convenţia de la Haga din 1964 asupra formãrii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
6. În sensul prezentului articol, ratificarile, acceptarile, aprobãrile şi aderarile efectuate fata de prezenta convenţie de cãtre statele - pãrţi la Convenţia de la Haga din 1964 asupra formãrii sau la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, nu vor produce efecte decît de la data la care denuntarile eventual cerute din partea sus-ziselor state în privinta acestor doua convenţii vor produce ele însele efecte. Depozitarul prezentei convenţii se va înţelege cu guvernul olandez, depozitarul convenţiilor din 1964, pentru a asigura coordonarea necesarã în aceasta privinta.
ART. 100
1. Prezenta convenţie se aplica formãrii contractelor încheiate în urma unei propuneri intervenite dupã intrarea în vigoare a convenţiei fata de statele contractante, vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
2. Prezenta convenţie se aplica numai contractelor încheiate dupã intrarea sa în vigoare fata de statele contractante vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau fata de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
ART. 101
1. Orice stat contractant va putea denunta prezenta convenţie sau partea a a II-a ori a III-a a convenţiei printr-o notificare formala adresatã în scris depozitarului.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 12 luni de la data primirii notificãrii de cãtre depozitar.
Cînd notificarea prevede o perioada mai lungã pentru a produce efecte denunţarea, efectele acestea se vor produce la expirarea perioadei în cauza dupã data primirii notificãrii.
Încheiatã la Viena la 11 aprilie 1980, într-un singur exemplar original, ale carei texte în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa sînt în mod egal autentice.
Drept pentru care plenipotenţiarii sus-numiţi, mandatati în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
