Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 24 din 27 martie 2000 (*republicata*) privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
LEGE nr. 24 din 27 martie 2000 (*republicatã*) privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 260 din 21 aprilie 2010 ________ *) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 60/2010 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 61/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 6 aprilie 2010, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004 şi ulterior a mai fost modificatã şi completatã prin: - <>Legea nr. 49/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2007; - <>Legea nr. 173/2007 pentru completarea <>art. 53 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007; - <>Legea nr. 194/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007; - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 61/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 9 iunie 2009. CAP. I Dispoziţii generale Activitatea de legiferare ART. 1 (1) Reglementarea relaţiilor sociale prin lege şi prin celelalte categorii de acte normative se realizeazã cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc. (2) Actele normative se iniţiazã, se elaboreazã, se adoptã şi se aplicã în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicatã, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept. (3) Activitatea de legiferare reprezintã principala modalitate de implementare a politicilor publice, asigurând instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a soluţiilor de dezvoltare economicã şi socialã, precum şi pentru exercitarea autoritãţii publice. Tehnica legislativã ART. 2 (1) Tehnica legislativã asigurã sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridicã adecvate pentru fiecare act normativ. (2) Normele de tehnicã legislativã definesc pãrţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea şi republicarea actelor normative, precum şi limbajul şi stilul actului normativ. Respectarea normelor de tehnicã legislativã ART. 3 (1) Normele de tehnicã legislativã sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de cãtre Guvern şi a propunerilor legislative aparţinând deputaţilor, senatorilor sau cetãţenilor, în cadrul exercitãrii dreptului la iniţiativã legislativã, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale celorlalte autoritãţi cu asemenea atribuţii. (2) Normele de tehnicã legislativã se aplicã, în mod corespunzãtor, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducãtorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritãţile administraţiei publice locale. Ierarhia actelor normative ART. 4 (1) Actele normative se elaboreazã în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publicã competentã sã le adopte. (2) Categoriile de acte normative şi normele de competenţã privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României, republicatã, şi prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotãrârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonã. Iniţierea actelor normative ART. 5 (1) Proiectele de legi se elaboreazã ca urmare a exercitãrii, potrivit Constituţiei, a dreptului de iniţiativã legislativã. (2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaboreazã de autoritãţile competente sã le iniţieze, potrivit legii. Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative ART. 6 (1) Proiectul de act normativ trebuie sã instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care sã conducã la o cât mai mare stabilitate şi eficienţã legislativã. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie sã fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativã a statului român şi cerinţele corelãrii cu ansamblul reglementãrilor interne, precum şi ale armonizãrii legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitarã şi cu tratatele internaţionale la care România este parte. (2) Pentru fundamentarea noii reglementãri se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivã, precum şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare. (3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o notã de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, dupã caz. (4) Actele normative cu impact asupra domeniilor social, economic şi de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislaţiei în vigoare sunt elaborate pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern. Guvernul defineşte tipurile şi structura documentelor de politicã publicã. Evaluarea preliminarã a impactului noilor reglementãri ART. 7 (1) Evaluarea preliminarã a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte de acte normative reprezintã un set de activitãţi şi proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvatã a iniţiativelor legislative. Evaluarea preliminarã a impactului presupune identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementãrile propuse. (2) Evaluarea preliminarã a impactului proiectelor de acte normative este consideratã a fi modalitatea de fundamentare pentru soluţiile legislative propuse şi trebuie realizatã înainte de adoptarea actelor normative. (3) Fundamentarea noii reglementãri trebuie sã aibã în vedere atât evaluarea impactului legislaţiei specifice în vigoare la momentul elaborãrii proiectului de act normativ, cât şi evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le implementeazã. (4) Evaluarea preliminarã a impactului este realizatã de iniţiatorul proiectului de act normativ. În cazul unor proiecte de acte normative complexe, evaluarea impactului poate fi realizatã, pe baza unui contract de prestãri de servicii, de cãtre institute de cercetare ştiinţificã, universitãţi, societãţi comerciale sau organizaţii neguvernamentale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la achiziţiile publice. (5) În vederea elaborãrii evaluãrii preliminare a impactului propunerilor legislative iniţiate de deputaţi şi senatori, precum şi în cazul celor bazate pe iniţiativa cetãţenilor, membrii Parlamentului pot solicita Guvernului asigurarea accesului la datele şi informaţiile necesare realizãrii acesteia. (6) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1)-(5) nu este obligatorie în cazul iniţiativelor legislative ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi al celor bazate pe iniţiativa cetãţenilor. Forma de redactare a actelor normative ART. 8 (1) Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redacteazã în forma prescriptivã proprie normelor juridice. (2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie sã asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu. (3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, dupã caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie sã rezulte expres din redactarea normelor. (4) Textul legislativ trebuie sã fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fãrã dificultãţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încãrcãturã afectivã. Forma şi estetica exprimãrii nu trebuie sã prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor. Avizarea proiectelor ART. 9 (1) În cazurile prevãzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative iniţiatorul trebuie sã solicite avizul autoritãţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementãrii. (2) Dupã elaborarea lor şi încheierea procedurii de avizare prevãzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de ordonanţe şi de hotãrâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizãrii Consiliului Legislativ. (3) Procedura de avizare şi obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevãzute în legea sa organicã şi în regulamentul sãu de organizare şi funcţionare. Avizul Consiliului Legislativ ART. 10 (1) Avizul Consiliului Legislativ se formuleazã şi se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecţii sau propuneri ori negativ. (2) Avizele favorabile care cuprind obiecţii sau propuneri, precum şi cele negative se motiveazã şi pot fi însoţite de documentele sau de informaţiile pe care se sprijinã. (3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate şi are caracter consultativ. (4) Observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnicã legislativã vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivatã în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notã însoţitoare. Publicarea actelor normative ART. 11 (1) În vederea intrãrii lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotãrârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritãţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducãtorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autoritãţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate. (3) Legile se publicã imediat dupã promulgare, însoţite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publicã sub semnãtura preşedinţilor celor douã Camere. (4) Ordonanţele şi hotãrârile Guvernului se publicã numai dupã ce au fost semnate de primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia sã le punã în executare. (5) Celelalte acte normative se publicã dupã ce au fost semnate de emitent. Intrarea în vigoare a actelor normative ART. 12 (1) Legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul lor. Termenul de 3 zile se calculeazã pe zile calendaristice, începând cu data publicãrii în Monitorul Oficial al României, şi expirã la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare. (2) Ordonanţele de urgenţã ale Guvernului intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentã sã fie sesizatã, dacã în cuprinsul lor nu este prevãzutã o datã ulterioarã. (3) Actele normative prevãzute la art. 11 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacã în cuprinsul lor nu este prevãzutã o datã ulterioarã. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare sã se producã la data publicãrii, în cuprinsul acestor acte normative trebuie sã se prevadã cã ele intrã în vigoare la o datã ulterioarã stabilitã prin text. CAP. II Sistematizarea şi unificarea legislaţiei Integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei ART. 13 Actul normativ trebuie sã se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care: a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se aflã în conexiune; b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depãşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia; c) proiectul de act normativ trebuie sã fie corelat cu reglementãrile comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte. Unicitatea reglementãrii în materie ART. 14 (1) Reglementãrile de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulã, într-un singur act normativ. (2) Un act normativ poate cuprinde reglementãri şi din alte materii conexe numai în mãsura în care sunt indispensabile realizãrii scopului urmãrit prin acest act. Reglementãri speciale şi derogatorii ART. 15 (1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsã într-un alt act normativ, dacã are caracter special faţã de actul ce cuprinde reglementarea generalã în materie. (2) Caracterul special al unei reglementãri se determinã în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. (3) Reglementarea este derogatorie dacã soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinatã cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmã pãstrându-şi caracterul sãu general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri. Evitarea paralelismelor ART. 16 (1) În procesul de legiferare este interzisã instituirea aceloraşi reglementãri în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în douã sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeazã norma de trimitere. (2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlãturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementãri unice. (3) Se supun procesului de concentrare în reglementãri unice şi reglementãrile din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare. (4) Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizeazã reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabilã numai indicarea textelor de referinţã. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi fãcutã numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de bazã. Asanarea legislaţiei ART. 17 În vederea asanãrii legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmãri abrogarea expresã a dispoziţiilor legale cãzute în desuetudine sau care înregistreazã aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizatã. Sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în coduri ART. 18 În vederea sistematizãrii şi concentrãrii legislaţiei, reglementãrile dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumitã ramurã de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structurã unitarã, sub formã de coduri. Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii ART. 19 (1) Pe mãsura consolidãrii sistemului legislativ, reglementãrile legale în vigoare privind acelaşi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanţe şi hotãrâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alãturarea textelor acestora într-o structurã omogenã, prezentatã sub formã de codex, care sã înlesneascã cunoaşterea şi aplicarea lor. (2) Codexul se elaboreazã de Consiliul Legislativ, din proprie iniţiativã sau la solicitarea unuia dintre birourile permanente ale celor douã Camere ale Parlamentului ori a Guvernului. (3) Consiliul Legislativ stabileşte denumirea actului rezultat din încorporare, structura şi succesiunea dispoziţiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin şi a elementelor necesare de identificare. În cadrul operaţiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificãrilor şi completãrilor ulterioare, a abrogãrilor parţiale, exprese ori implicite, precum şi prin actualizarea denumirilor instituţiilor şi localitãţilor. CAP. III Elaborarea actelor normative SECŢIUNEA 1 Documentarea Activitatea de documentare ART. 20 (1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedatã, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analizã ştiinţificã, pentru cunoaşterea temeinicã a realitãţilor economico-sociale care urmeazã sã fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementãrilor similare din legislaţia strãinã, în special a ţãrilor Uniunii Europene. (2) Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativã, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ şi alte autoritãţi sau instituţii cu atribuţii de informare în materia respectivã. (3) Rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie sã fie incluse în instrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ. Jurisprudenţa şi doctrina juridicã ART. 21 În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor judecãtoreşti în aplicarea reglementãrilor în vigoare, precum şi doctrina juridicã în materie. Raportul cu legislaţia comunitarã şi cu tratatele internaţionale ART. 22 (1) Soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie sã aibã în vedere reglementãrile în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte. (3) Când este cazul, se vor face propuneri de modificare şi completare a actelor normative interne ale cãror dispoziţii nu sunt concordante cu cele ale actelor internaţionale la care România este parte sau nu asigurã compatibilitatea cu dreptul comunitar. SECŢIUNEA a 2-a Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor Stabilirea soluţiilor legislative ART. 23 (1) Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluându-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate. (2) Soluţiile legislative avute în vedere trebuie sã prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementãrii cu cerinţele de perspectivã ale dezvoltãrii sociale. Sfera de cuprindere a soluţiilor preconizate ART. 24 (1) Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie sã acopere întreaga problematicã a relaţiilor sociale ce reprezintã obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative. (2) Pentru ca soluţiile sã fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulãri sintetice sau formulãri-cadru de principiu, aplicabile oricãror situaţii posibile. Determinarea conceptelor şi noţiunilor ART. 25 În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie sã se realizeze o configurare explicitã a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectã şi a se evita interpretãrile greşite. Soluţii pentru situaţii tranzitorii ART. 26 Proiectul de act normativ trebuie sã cuprindã soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice nãscute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele pânã la data intrãrii în vigoare a noii reglementãri. De asemenea, proiectul trebuie sã cuprindã, dacã este cazul, mãsuri legislative privind soluţionarea conflictului între acte normative de categorii diferite, cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative. SECŢIUNEA a 3-a Elaborarea codurilor şi a altor legi complexe Teze prealabile ART. 27 (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective. (2) În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care intereseazã domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenţa comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia. (3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentãri ştiinţifice, teze prealabile care sã reflecte concepţia generalã, principiile, noile orientãri şi principalele soluţii ale reglementãrilor preconizate. (4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepţiei de ansamblu a viitoarei reglementãri, se înainteazã, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autoritãţi publice interesate. Aprobarea tezelor prealabile ART. 28 Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 27, se supun aprobãrii Guvernului. Dupã aprobarea tezelor de cãtre Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ. Adoptarea codurilor şi a legilor complexe ART. 29 Proiectul de act normativ întocmit în condiţiile prevãzute la art. 27 şi 28, însoţit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, pentru declanşarea procedurii legislative. SECŢIUNEA a 4-a Motivarea proiectelor de acte normative Instrumentele de prezentare şi motivare ART. 30 (1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de urmãtoarele documente de motivare: a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative; b) note de fundamentare - în cazul ordonanţelor şi al hotãrârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse aprobãrii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi ordonanţele de urgenţã se transmit Parlamentului însoţite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora; c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative; d) studii de impact - în cazul proiectelor de legi de importanţã şi complexitate deosebitã şi al proiectelor de legi de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobãrii Parlamentului. (2) Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele de aprobare şi studiile de impact constituie instrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementãri propuse. (3) În cazul proiectelor de legi pentru care Guvernul îşi angajeazã rãspunderea, documentele de motivare care însoţesc aceste proiecte sunt expunerea de motive şi, dupã caz, raportul prevãzut la art. 29. Cuprinsul motivãrii ART. 31 (1) Instrumentul de prezentare şi motivare include conţinutul evaluãrii impactului actelor normative, cuprinzând urmãtoarele secţiuni: a) motivul emiterii actului normativ - cerinţele care reclamã intervenţia normativã, cu referire specialã la insuficienţele şi neconcordanţele reglementãrilor în vigoare; principiile de bazã şi finalitatea reglementãrilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrãrilor de cercetare, evaluãrilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a cãror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanţele de urgenţã vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediatã, nefiind suficientã utilizarea procedurii parlamentare de urgenţã, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luãrii mãsurilor legislative propuse; b) impactul socioeconomic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurãtor, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor; c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri; d) impactul asupra sistemului juridic - implicaţiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare; compatibilitatea cu reglementãrile comunitare în materie, determinarea exactã a acestora şi, dacã este cazul, mãsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective; implicaţiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificãrii sau aprobãrii unor tratate ori acorduri internaţionale, precum şi mãsurile de adaptare necesare; preocupãrile în materie de armonizare legislativã; e) consultãrile derulate în vederea elaborãrii proiectului de act normativ, organizaţiile şi specialiştii consultaţi, esenţa recomandãrilor primite; f) activitãţile de informare publicã privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ; g) mãsurile de implementare - modificãrile instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale şi locale. (2) În situaţia în care reglementarea propusã se elaboreazã în executarea unui act normativ, motivarea trebuie sã cuprindã referiri la actul pe baza şi în executarea cãruia se emite. (3) Forma finalã a instrumentelor de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative trebuie sã cuprindã referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, dupã caz, al Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, Curţii de Conturi sau Consiliului Economic şi Social. (4) Guvernul stabileşte structura şi conţinutul detaliat al instrumentelor de prezentare şi motivare pentru actele normative iniţiate de Guvern. Redactarea motivãrii ART. 32 (1) Documentele de motivare se redacteazã într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintã. (2) Motivarea trebuie sã se refere la forma finalã a proiectului de act normativ; dacã pe parcurs s-au adus unele modificãri proiectului, ca urmare a propunerilor şi observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea iniţialã trebuie reconsideratã în mod corespunzãtor. Studiul de impact ART. 33 (1) Scopul elaborãrii studiului de impact este de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a evidenţia dificultãţile care ar putea apãrea în procesul de punere în practicã a reglementãrilor propuse. (2) Studiul de impact este întocmit, de regulã, de structurile de specialitate în domeniu ale administraţiei publice centrale, la cererea Guvernului. Pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare. (3) În studiul de impact se face referire: a) la starea de fapt existentã la momentul elaborãrii noii reglementãri; b) la modificãrile care se propun a fi aduse legislaţiei existente; c) la obiectivele urmãrite prin modificarea legislaţiei existente; d) la mijloacele disponibile în vederea realizãrii scopurilor propuse; e) la dificultãţile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii; f) la evaluarea costurilor impuse de adoptarea proiectului de lege şi a eventualelor economii bugetare generate de aceasta, la motivele care stau la baza acestei evaluãri, precum şi la modalitatea de calcul al costurilor şi economiilor; g) la beneficiile rezultate prin implementarea proiectului de lege, altele decât cele de naturã economicã; h) la analiza comparativã a costurilor şi a beneficiilor pe care le implicã proiectul de lege, din care sã reiasã dacã beneficiile sunt justificate de costuri. Semnarea instrumentelor de prezentare şi motivare ART. 34 (1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care iniţiativa legislativã se exercitã de Guvern, precum şi expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenţã se semneazã de primul-ministru dupã adoptarea formei finale a proiectului în şedinţã a Guvernului. (2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputaţi sau de senatori se semneazã de iniţiatorii respectivi. (3) În cazul în care iniţiativa legislativã este exercitatã de cetãţeni, expunerea de motive trebuie însoţitã de punctul de vedere al Curţii Constituţionale, întocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constituţia României, republicatã. (4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonanţe şi de hotãrâri ale Guvernului se semneazã de ministrul sau de miniştrii iniţiatori, precum şi de cei care le-au avizat. (5) Expunerile de motive la legi şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotãrâri ale Guvernului, elaborate de iniţiator, se publicã împreunã cu actul normativ în cauzã în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau se prezintã pe internet de cãtre autoritatea emitentã. Dacã în cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativã a suferit modificãri de fond, expunerea de motive va fi refãcutã, dupã promulgarea legii, de cãtre iniţiator, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor. CAP. IV Redactarea actelor normative Sistematizarea ideilor în text ART. 35 Pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluţiilor legislative preconizate şi realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedatã de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcţie de conexiunile şi de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepţiei generale a reglementãrii. Stilul actelor normative ART. 36 (1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care sã excludã orice echivoc, cu respectarea strictã a regulilor gramaticale şi de ortografie. (2) Este interzisã folosirea neologismelor, dacã existã un sinonim de largã rãspândire în limba românã. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi expresii strãine, se va alãtura, dupã caz, corespondentul lor în limba românã. (3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacã sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referã reglementarea. (4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba românã modernã, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonatã dezideratului înţelegerii cu uşurinţã a textului de cãtre destinatarii acestuia. Unitatea terminologicã ART. 37 (1) În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimã numai prin aceiaşi termeni. (2) Dacã o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexã destinatã lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie. (3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire. Exprimarea conţinutului normativ ART. 38 (1) Textul articolelor trebuie sã aibã caracter dispozitiv, sã prezinte norma instituitã fãrã explicaţii sau justificãri. (2) În redactarea actului normativ, de regulã, verbele se utilizeazã la timpul prezent, forma afirmativã, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective. (3) Utilizarea unor explicaţii prin norme interpretative este permisã numai în mãsura în care ele sunt strict necesare pentru înţelegerea textului. Nu este permisã prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor. Referirea la alt act normativ ART. 39 (1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numãrului sãu, a titlului şi a datei publicãrii acelui act sau numai a categoriei juridice şi a numãrului, dacã astfel orice confuzie este exclusã. (2) Referirea la un tratat internaţional trebuie sã cuprindã atât denumirea completã a acestuia, cât şi a actului de ratificare sau de aprobare. CAP. V Structura actului normativ SECŢIUNEA 1 Pãrţile constitutive ale actului normativ Pãrţile constitutive ale actului normativ ART. 40 Actul normativ are urmãtoarele pãrţi constitutive: titlul şi, dacã este cazul, preambulul, formula introductivã, partea dispozitivã, formula de atestare a autenticitãţii actului. Titlul actului normativ ART. 41 (1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea genericã a actului, în funcţie de categoria sa juridicã şi de autoritatea emitentã, precum şi obiectul reglementãrii exprimat sintetic. (2) Categoria juridicã a actului normativ este determinatã de regimul competenţelor stabilit prin Constituţie, legi şi prin alte acte normative prin care se acordã prerogative de reglementare juridicã autoritãţilor publice. (3) Autoritatea publicã este aceea învestitã prin Constituţie sau printr-un alt act normativ. (4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ sã fie aceeaşi cu cea a altui act normativ în vigoare. (5) În cazul actelor normative prin care se modificã ori se completeazã un alt act normativ, titlul actului va exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere. (6) Ca element de identificare, titlul se întregeşte, dupã adoptarea actului normativ, cu un numãr de ordine, la care se adaugã anul în care a fost adoptat acesta. Formula introductivã ART. 42 (1) Formula introductivã constã într-o propoziţie care cuprinde denumirea autoritãţii emitente şi exprimarea hotãrârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv. (2) În cazul legilor formula introductivã este urmãtoarea: "Parlamentul României adoptã prezenta lege." (3) Pentru actele Guvernului formula introductivã este: "În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre" sau, dupã caz, "ordonanţã". La ordonanţe se face referire şi la legea de abilitare. La ordonanţele de urgenţã, formula introductivã este: "În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã." La hotãrârile date în executarea expresã a unor legi se adaugã şi temeiul din legea respectivã. (4) La celelalte categorii de acte normative formula introductivã cuprinde autoritatea emitentã, denumirea genericã a actului, în funcţie de natura sa juridicã, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cãrora actul a fost emis. Preambulul ART. 43 (1) Preambulul enunţã, în sintezã, scopul şi, dupã caz, motivarea reglementãrii. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul precedã formula introductivã. (2) Includerea preambulului în cuprinsul actului normativ se apreciazã de la caz la caz. (3) La ordonanţele de urgenţã preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la aceastã cale de reglementare. (4) În cazul actelor normative ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, în preambul se menţioneazã şi avizele prevãzute de lege. Partea dispozitivã ART. 44 Partea dispozitivã a actului normativ reprezintã conţinutul propriu-zis al reglementãrii, alcãtuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia. Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare ART. 45 (1) În situaţia actelor normative care transpun direct norme comunitare în dreptul intern, dupã partea dispozitivã a acestora se face o menţiune care sã cuprindã elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, dupã modelul urmãtor: "Prezenta/prezentul... (se menţioneazã tipul actului normativ) transpune Directiva nr. .../... privind ..., publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. .../... ." (2) Dacã printr-un act normativ se transpune doar parţial un act comunitar, menţiunea prevãzutã la alin. (1) trebuie sã specifice în detaliu textele (secţiuni/articole/paragrafe, dupã caz) transpuse. Atestarea autenticitãţii actului normativ ART. 46 (1) Actul normativ adoptat se semneazã de reprezentantul legal al emitentului, se dateazã şi se numeroteazã. (2) Data legii este aceea la care i se dã numãr, dupã promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgãrii, data actului este aceea a adoptãrii. (3) Actele Guvernului poartã data şedinţei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate. (4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datãrii lor, separat pe fiecare an calendaristic. (5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului sã se facã menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei constituţionale privind legalitatea adoptãrii de cãtre cele douã Camere ale Parlamentului. (6) Formula de atestare a legalitãţii adoptãrii proiectului de lege, utilizatã de fiecare Camerã, în ordinea adoptãrii, este: a) "Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor/Senat în şedinţa din ..., cu respectarea prevederilor <>art. 76 alin. (1) sau, dupã caz, <>art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã ." - în cazul în care Camera Deputaţilor/Senatul adoptã proiectul de lege sau propunerea legislativã, cu sau fãrã amendamente; b) "Acest proiect de lege se considerã adoptat de Camera Deputaţilor/Senat în forma iniţialã, în condiţiile<>art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale <>art. 115 alin. (5) teza a III-a, dupã caz, din Constituţia României, republicatã." - în cazul în care se depãşeşte termenul prevãzut pentru adoptare. (7) Formula de atestare a legalitãţii adoptãrii legii va avea urmãtorul cuprins: Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor <>art. 75 şi ale <>art. 76 alin. (1) sau (2) , dupã caz, din Constituţia României, republicatã. (8) În cazul în care legea este adoptatã în şedinţa comunã a celor douã Camere, formula de atestare a legalitãţii adoptãrii acesteia va avea urmãtorul cuprins: Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor <>art. 65 alin. (2) şi ale <>art. 76 alin. (1) sau (2) ori <>art. 148 alin. (1) sau <>art. 149 , dupã caz, din Constituţia României, republicatã. (9) În cazul legilor de revizuire a Constituţiei României, formula de atestare a legalitãţii adoptãrii acestora va avea urmãtorul cuprins: Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor <>art. 151 alin. (1) sau alin. (2) , dupã caz, din Constituţia României, republicatã. (10) Formula de atestare este urmatã de semnãturile preşedinţilor celor douã Camere sau ale vicepreşedinţilor care au condus şedinţele. Articolul, elementul structural de bazã al pãrţii dispozitive ART. 47 (1) Elementul structural de bazã al pãrţii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulã, o singurã dispoziţie normativã aplicabilã unei situaţii date. (2) Structura articolului trebuie sã fie echilibratã, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementãrii. (3) Articolul se exprimã în textul legii prin abrevierea "art.". Articolele se numeroteazã în continuare, în ordinea din text, de la începutul pânã la sfârşitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacã actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic". (4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificãri sau completãri ale altor acte normative, articolele se numeroteazã cu cifre romane, pãstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate. (5) La coduri şi la legi de mare întindere, articolele vor fi prevãzute cu denumiri marginale, exprimând sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificaţie proprie în conţinutul reglementãrii. Alineatul ART. 48 (1) În cazul în care din dispoziţia normativã primarã a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logicã a ideilor şi o coerenţã a reglementãrii. (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulã, dintr-o singurã propoziţie sau frazã, prin care se reglementeazã o ipotezã juridicã specificã ansamblului articolului; dacã dispoziţia nu poate fi exprimatã într-o singurã propoziţie sau frazã, se pot adãuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi virgulã. Alineatul se evidenţiazã printr-o uşoarã retragere de la alinierea textului pe verticalã. (3) Dacã în cuprinsul unui articol se utilizeazã un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecvenţa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie sã cuprindã în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexã cu un index de termeni. (4) În actele normative cu o anumitã întindere, dacã un articol are douã sau mai multe alineate, acestea se numeroteazã la începutul fiecãruia cu cifre arabe cuprinse în parantezã. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomandã ca acesta sã nu fie format dintr-un numãr prea mare de alineate. Enumerãrile în text ART. 49 (1) Dacã textul unui articol sau alineat conţine enumerãri prezentate distinct, acestea se identificã prin utilizarea literelor alfabetului românesc şi nu prin liniuţe sau alte semne grafice. (2) O enumerare distinctã, marcatã cu o literã, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altã enumerare şi nici alineate noi. (3) Dacã ipoteza marcatã cu o literã necesitã o dezvoltare sau o explicare separatã, aceasta se va face printr-un alineat distinct care sã urmeze ultimei enumerãri. Trimiterea la alte acte normative ART. 50 (1) În cazul în care o normã este complementarã altei norme, pentru evitarea repetãrii în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Nu poate fi fãcutã, de regulã, o trimitere la o altã normã de trimitere. (2) Dacã norma la care se face trimitere este cuprinsã în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numãrului şi a celorlalte elemente de identificare. (3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul sãu conţinut ori numai la o subdiviziune, precizatã ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre aceasta. (4) La modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a fãcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avutã în vedere situaţia juridicã a normei de trimitere. SECŢIUNEA a 2-a Sistematizarea conţinutului actului normativ Sistematizarea conţinutului actului normativ ART. 51 (1) Conţinutul proiectului de act normativ se sistematizeazã în urmãtoarea ordine de prezentare a ideilor: a) dispoziţii generale sau principii generale; b) dispoziţii privind fondul reglementãrii; c) dispoziţii tranzitorii; d) dispoziţii finale. (2) În cazul unor reglementãri de micã întindere se poate redacta textul fãrã a se marca distinct elementele prevãzute la alin. (1), urmând însã aceastã ordine de prezentare. (3) În cadrul structurii prevãzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împãrţi în secţiuni, iar acestea, dupã caz, în paragrafe. La coduri şi la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine ascendentã - în titluri şi, dupã caz, în pãrţi, care, la rândul lor, se pot constitui în cãrţi; gruparea se face, în toate cazurile, în funcţie de legãtura organicã dintre reglementãrile pe care le cuprind. Dispoziţiile generale ART. 52 Dispoziţiile generale cuprind prevederi care orienteazã întreaga reglementare, determinã obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupeazã în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementãrii, în afarã de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formeazã un tot unitar. Dispoziţiile de fond ART. 53 (1) Dispoziţiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisã a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ. (2) Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logicã a desfãşurãrii activitãţii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material sã preceadã pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme sã fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale. (3) Textele care reglementeazã similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite dispoziţii comune. Dispoziţiile tranzitorii ART. 54 (1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind mãsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nãscute în temeiul vechii reglementãri care urmeazã sã fie înlocuitã de noul act normativ. (2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie sã asigure, pe o perioadã determinatã, corelarea celor douã reglementãri, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sã decurgã firesc şi sã evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive. Dispoziţiile finale ART. 55 (1) Dispoziţiile finale cuprind mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrãrii în vigoare a acestuia conform art. 12, implicaţiile asupra altor acte normative, ca: abrogãri, modificãri, completãri, precum şi dispoziţia de republicare, dacã este cazul. (2) În cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui act normativ, sunt prevãzute norme de aplicare, în cuprinsul acestuia se va stabili termenul de elaborare a acestora şi data intrãrii lor în vigoare, care sã nu depãşeascã, de regulã, 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a actului normativ. (3) La actul normativ cu caracter temporar se prevede şi perioada de aplicare sau data încetãrii aplicãrii sale. (4) Pentru legile prevãzute de art. 115 alin. (8) din Constituţia României, republicatã, în cadrul dispoziţiilor finale se prevãd, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. Numerotarea şi denumirea capitolelor şi ale celorlalte grupãri de articole ART. 56 (1) Capitolele, titlurile, pãrţile şi cãrţile se numeroteazã cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Secţiunile şi paragrafele se numeroteazã cu cifre arabe. (2) Titlurile, capitolele şi secţiunile se denumesc prin exprimarea sinteticã a reglementãrilor pe care le cuprind. Anexele ART. 57 (1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca pãrţi componente ale acestuia, anexe care conţin prevederi ce cuprind exprimãri cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea. (2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementãrile ce trebuie aprobate de autoritatea publicã competentã, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic. (3) Anexa trebuie sã aibã un temei-cadru în corpul actului normativ şi sã se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere. (4) Textul-cadru de trimitere trebuie sã facã, în finalul sãu, menţiunea cã anexa face parte integrantã din actul normativ; dacã sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeaşi menţiune, însoţitã de nominalizarea expresã a tuturor anexelor. (5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sinteticã a ideii din textul de trimitere. (6) Dacã sunt mai multe anexe, acestea se numeroteazã cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunţate în textul proiectului. CAP. VI Modificarea, completarea, abrogarea şi alte evenimente legislative Evenimentele legislative ART. 58 (1) Dupã intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) În situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de importanţã şi complexitate deosebitã pot fi modificate, completate sau, dupã caz, abrogate de autoritatea emitentã şi în perioada cuprinsã între data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse sã intre în vigoare la aceeaşi datã cu actul normativ supus evenimentului legislativ. (3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeazã o anumitã problematicã, iar ca mãsurã conexã dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor douã acte normative interferente. Modificarea ART. 59 (1) Modificarea unui act normativ constã în schimbarea expresã a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouã formulare. (2) Pentru exprimarea normativã a intenţiei de modificare a unui act normativ se nominalizeazã expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisã se formuleazã utilizându-se sintagma "se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:", urmatã de redarea noului text. (3) Procedeul de a se menţiona generic, în finalul unui act normativ, cã un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modificã corespunzãtor" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizeazã, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie sã cuprindã în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerãri. Completarea ART. 60 (1) Completarea actului normativ constã în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugã elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: "Dupã articolul... se introduce un nou articol,......, cu urmãtorul cuprins:". (2) Dacã actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numãrul structurilor corespunzãtoare celor din textul vechi, dupã care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferenţiere. Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative ART. 61 (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisã numai dacã nu se afecteazã concepţia generalã ori caracterul unitar al acelui act sau dacã nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementãrii în cauzã; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouã reglementare, urmând sã fie în întregime abrogat. (2) Prevederile modificate sau care completeazã actul normativ trebuie sã se integreze armonios în actul supus modificãrii ori completãrii, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normalã a articolelor. Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare ART. 62 Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bazã. Norma derogatorie ART. 63 Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la...", urmatã de menţionarea reglementãrii de la care se derogã. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementãrii de bazã. Abrogarea ART. 64 (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementãri de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totalã sau parţialã. (2) În cazul unor abrogãri parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rãmase în vigoare. (3) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sã se repunã în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevãzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de cãtre Parlament. (4) Dacã o normã de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogatã expres de actul normativ de nivel superior, aceastã obligaţie îi revine autoritãţii care a emis prima actul. (5) Abrogãrile parţiale sunt asimilate modificãrilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rãmânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate. Condiţiile de formã şi de fond ale abrogãrii ART. 65 (1) Abrogarea poate fi dispusã, de regulã, printr-o dispoziţie distinctã în finalul unui act normativ care reglementeazã o anumitã problematicã, dacã aceasta afecteazã dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. (2) În cadrul operaţiunilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative. (3) În vederea abrogãrii, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora. Suspendarea actului normativ ART. 66 (1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendatã printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceastã situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinatã. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectatã de suspendare reintrã de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendãrii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirãrii suspendãrii. Evenimentele legislative implicite ART. 67 (1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementãri nu a fost posibilã identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma cã acestea au fãcut obiectul modificãrii, completãrii ori abrogãrii lor implicite. (2) În cadrul atribuţiilor sale Consiliul Legislativ are obligaţia sã identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite şi sã propunã Parlamentului şi, respectiv, Guvernului mãsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresã a acestora. (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale cãror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generalã a materiei, decât dacã acest lucru este exprimat expres. Actele normative cu aplicare limitatã ART. 68 (1) Actele normative pot avea aplicare limitatã în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementãrii. (2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum şi a celor cu aplicare limitatã în spaţiu sau privind obiectul reglementãrii. (3) Dispoziţia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie sã intervinã înainte de expirarea termenului şi sã indice, când este cazul, noul termen. Interpretarea legalã ART. 69 (1) Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizeazã printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cãrui sens trebuie clarificat. (2) Interpretarea legalã intervenitã potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupã caz, infirma ori modifica interpretãrile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pânã la acea datã, cu respectarea drepturilor câştigate. Republicarea ART. 70 (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republicã având la bazã dispoziţia cuprinsã în actul de modificare, respectiv de completare. (2) În vederea republicãrii actului normativ se realizeazã integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementãrii, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localitãţi, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouã numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului. (3) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autoritãţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicãrii actului care a dispus aceastã mãsurã. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obţinerea avizului Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data publicãrii actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile. (4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face dupã aprobarea acestora din urmã prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificãri ordonanţei supuse aprobãrii. (5) Legile, precum şi ordonanţele şi hotãrârile Guvernului se republicã cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau, dupã caz, al Secretariatului General al Guvernului. Rectificãri ART. 71 (1) În cazul în care dupã publicarea actului normativ se descoperã erori materiale în cuprinsul sãu, se procedeazã la publicarea unei note cuprinzând rectificãrile necesare. (2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operaţiunea de rectificare, care trebuie limitatã numai la erorile materiale. (3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ. CAP. VII Norme privind pregãtirea şi elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratificã sau se aprobã înţelegeri internaţionale Actele de ratificare, aprobare ART. 72 (1) Pentru ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituţiei României şi legii în materie, proiecte de legi. (2) În cazul acordurilor, convenţiilor şi al altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenţa de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotãrâri. (3) Proiectul de lege sau de hotãrâre se supune spre adoptare, însoţit de textul actului internaţional în limba originalã şi în traducere oficialã sau autorizatã. (4) Textele actelor cu caracter internaţional ce se supun ratificãrii sau aprobãrii se vor ştampila pe fiecare paginã, iar pe ultima paginã se va atesta, prin semnãtura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul. Aplicarea normelor de tehnicã legislativã ART. 73 Normele de tehnicã legislativã sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi proiectelor de acte normative prin care se ratificã sau se aprobã tratate sau alte înţelegeri internaţionale. Titlul actului ART. 74 Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integralã a înţelegerii internaţionale, data şi locul semnãrii acesteia; în funcţie de situaţie, prin titlu se exprimã ideea de ratificare, aderare sau aprobare a înţelegerii internaţionale respective. Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înţelegeri printr-un singur act ART. 75 În cazul în care douã sau mai multe înţelegeri internaţionale se ratificã sau se aprobã printr-un singur act, mãsura ratificãrii ori aprobãrii se va exprima, pentru fiecare înţelegere, printr-un articol distinct. Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare ART. 76 Actele de ratificare sau de aprobare se publicã însoţite de textele tratatelor internaţionale ratificate şi ale înţelegerilor aprobate. CAP. VIII Norme cu privire la ordinele, instrucţiunile şi celelalte acte normative emise de conducãtorii ministerelor şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau de autoritãţile administrative autonome Actele date în executarea unui act normativ ART. 77 Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducãtorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autoritãţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotãrârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivã a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevãzute la art. 42 alin. (4). Sfera reglementãrii ART. 78 Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie sã se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cãrora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care sã contravinã prevederilor acestora. Termenul de emitere ART. 79 Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevãzut de actul superior sau, dupã caz, într-un termen util care sã facã posibilã ducerea lor la îndeplinire. CAP. IX Norme cu privire la actele normative adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale Obiectul de reglementare ART. 80 Actele normative ale autoritãţilor administraţiei publice locale se adoptã ori se emit pentru reglementarea unor activitãţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale. Subordonarea faţã de actele de nivel superior ART. 81 (1) La elaborarea proiectelor de hotãrâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotãrârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior. (2) Reglementãrile cuprinse în hotãrârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementãrilor din actele normative de nivel superior. Temeiul legal ART. 82 În formula introductivã a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritãţile administraţiei publice locale se menţioneazã, pe lângã temeiurile juridice, prevãzute la art. 42 alin. (4), şi temeiul legal din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã*), cu modificãrile şi completãrile ulterioare. _______ *) <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Publicarea ART. 83 În vederea intrãrii lor în vigoare, actele normative adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale se aduc la cunoştinţã publicã, în condiţiile <>Legii nr. 215/2001 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj. CAP. X Dispoziţii finale Regulamentele proprii de aplicare ART. 84 Parlamentul, Guvernul şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnicã legislativã prevãzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând mãsurile metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competenţã. Abrogarea ART. 85 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnicã legislativã privind pregãtirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976. __________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
