Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 24 din 23 februarie 2006 privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 24 din 23 februarie 2006 privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 28 martie 2006
Comenteaza legea
Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ART. 1
Se ratificã al şaptelea Protocol adiţional la Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevãzut în anexa nr. 1.
ART. 2
Se ratificã Convenţia Poştalã Universalã şi protocolul sãu final, adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevãzut în anexa nr. 2.
ART. 3
Se ratificã Regulamentul interior al congreselor, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevãzut în anexa nr. 3.
ART. 4
Se ratificã Regulamentul general al Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevãzut în anexa nr. 4.
ART. 5
Se ratificã Aranjamentul privind serviciile de platã ale poştei, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevãzut în anexa nr. 5.
ART. 6
Urmãtoarele documente vor fi adoptate prin ordin al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei:
- Regulamentul poştei de scrisori şi protocolul sãu final;
- Regulamentul privind coletele poştale şi protocolul sãu final;
- Regulamentul serviciilor de platã ale poştei.
ART. 7
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta lege.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 23 februarie 2006.
Nr. 24.


┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│   NOTĂ:                                                              │
│   Caracterele aldine care figureazã în text marcheazã modificãrile   │
│   decise în cadrul Congresului de la Bucureşti comparativ cu textul  │
│   care i-a fost supus spre aprobare în cursul Congresului Doc. 30    │
│   ataşament 1 şi Congres Doc. 30 ataşament 1, corectura 1            │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



ANEXA 1

AL ŞAPTELEA PROTOCOL ADIŢIONAL
la Constituţia Uniunii Poştale Universale*)
______
*) Traducere.

Plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale, reuniţi la Bucureşti, în baza art. 30.2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, semnatã la Viena la 1 iulie 1964, au adoptat, sub rezerva ratificãrii, urmãtoarele amendamente la aceastã Constituţie.
ART. I
(preambul modificat)
În vederea dezvoltãrii comunicãrii între popoare printr-o funcţionare eficientã a serviciilor poştale şi pentru a contribui la realizarea scopurilor nobile ale colaborãrii internaţionale în domeniul economic, social şi cultural, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale au adoptat, sub rezerva ratificãrii, urmãtoarea Constituţie.
Misiunea Uniunii este aceea de a stimula dezvoltarea durabilã a serviciilor poştale universale de calitate, eficiente şi accesibile, cu scopul de a facilita comunicarea între locuitorii întregii lumi prin:
- garantarea liberei circulaţii a trimiterilor poştale pe teritoriul poştal unic, compus din reţele interconectate;
- încurajarea adoptãrii de norme comune rezonabile şi a utilizãrii tehnologiei;
- asigurarea cooperãrii şi interacţiunii între participanţi;
- promovarea unei cooperãri tehnice eficiente;
- satisfacerea nevoilor evolutive ale consumatorilor.
ART. II
(Articolul 1 bis adãugat)
Definiţii
1. Pentru scopul actelor Uniunii Poştale Universale, urmãtorii termeni sunt definiţi dupã cum urmeazã:
1.1. serviciu poştal: toate serviciile poştale al cãror scop este fixat de cãtre organele Uniunii.
Principalele obligaţii ale serviciilor poştale constau în îndeplinirea anumitor obiective sociale şi economice ale statelor membre, prin asigurarea colectãrii, sortãrii, transmiterii şi livrãrii de trimiteri poştale;
1.2. stat membru: un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate la art. 2 din Constituţie;
1.3. teritoriu poştal unic (unul şi acelaşi teritoriu poştal): Obligaţia pãrţilor semnatare ale actelor UPU de a asigura schimbul reciproc de trimiteri ale poştei de scrisori, inclusiv libertatea de tranzit, şi de a trata trimiterile poştale aflate în tranzit din alte state conform propriilor trimiteri poştale, fãrã discriminare;
1.4. libertatea de tranzit: principiu conform cãruia o administraţie poştalã intermediarã este obligatã sã transporte trimiterile poştale primite în tranzit de la altã administraţie poştalã UPU, asigurându-le un tratament similar celui acordat trimiterilor interne;
1.5. trimiterea poştei de scrisori: trimiteri definite în cadrul Convenţiei;
1.6. serviciu poştal internaţional: operaţiunile sau serviciile poştale reglementate de acte; o parte din aceste operaţiuni sau servicii.
ART. III
(Articolul 22 modificat)
Actele Uniunii
1. Constituţia este Actul fundamental al Uniunii. Ea conţine regulile organice ale Uniunii şi nu va putea face obiectul rezervelor.
2. Regulamentul general conţine dispoziţiile care asigurã aplicarea Constituţiei şi funcţionarea Uniunii. Este obligatorie pentru toate statele membre şi nu va putea face obiectul rezervelor.
3. Convenţia Poştalã Universalã, Regulamentul poştei de scrisori şi Regulamentul referitor la coletele poştale conţin regulile comune aplicabile serviciului poştal internaţional, precum şi dispoziţiile referitoare la serviciile poştei de scrisori şi colete poştale. Aceste acte sunt obligatorii pentru toate statele membre.
4. Aranjamentele Uniunii şi regulamentele lor de aplicare reglementeazã serviciile, altele decât poşta de scrisori şi coletele poştale, între statele membre care sunt parte la aranjamentele respective. Acestea nu sunt obligatorii decât pentru aceste state.
5. Regulamentele care conţin mãsurile de aplicare necesare implementãrii Convenţiei şi aranjamentelor sunt adoptate de cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã, ţinând cont de deciziile luate de Congres.
6. Eventualele protocoale finale anexate actelor Uniunii, vizate la paragrafele 3, 4 şi 5, conţin rezervele la aceste acte.
ART. IV
(Articolul 30 modificat)
Modificarea Constituţiei
1. Pentru a fi adoptate, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Constituţie trebuie aprobate de cãtre cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.
2. Amendamentele adoptate de cãtre un congres fac obiectul unui protocol adiţional şi, cu excepţia cazului în care Congresul decide altfel, intrã în vigoare în acelaşi timp cu actele reînnoite cu ocazia aceluiaşi congres. Ele sunt ratificate cât mai curând posibil de cãtre statele membre şi instrumentele acestei ratificãri sunt tratate conform procedurilor menţionate la art. 26.
ART. V
(Articolul 31 modificat)
Modificarea Regulamentului general, a Convenţiei şi aranjamentelor
1. Regulamentul general, Convenţia şi aranjamentele fixeazã condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aprobarea propunerilor ce le revin.
2. Convenţia şi aranjamentele intrã în vigoare simultan şi au aceeaşi duratã. Din ziua fixatã de cãtre Congres pentru punerea în aplicare a acestor acte, actele corespunzãtoare Congresului precedent sunt abrogate.
ART. VI
Aderarea la protocolul adiţional şi la celelalte acte ale Uniunii
1. Ţãrile membre ce nu au semnat prezentul protocol pot sã adere în orice moment.
2. Ţãrile membre care apar în calitate de pãrţi în cadrul actelor reînnoite de cãtre Congres, dar care nu le-au semnat, sunt obligate sã adere în cel mai scurt timp posibil.
3. Documentele de aderare referitoare la cazurile prezentate la paragrafele 1 şi 2 trebuie sã fie adresate directorului general al Biroului Internaţional. Acesta notificã aceastã depunere guvernelor statelor membre.
ART. VII
Aplicarea şi durata protocolului adiţional la Constituţia Uniunii Poştale Universale
Prezentul protocol adiţional va intra în vigoare la 1 ianuarie 2006 şi va rãmâne în vigoare pe o duratã nedeterminatã.
Motiv pentru care plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor membre au redactat prezentul protocol adiţional, protocol care va avea aceeaşi forţã şi valoare ca şi cum prevederile sale ar fi fost introduse în textul aceleiaşi constituţii, şi au semnat prezentul protocol adiţional într-un singur exemplar original care va fi depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi eliberatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.

ANEXA 2

CONVENŢIA POŞTALĂ UNIVERSALĂ*)
_________
*) Traducere.

Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform art. 22.3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, au hotãrât, de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din cadrul Constituţiei menţionate mai sus, în prezenta Convenţie, regulile aplicabile serviciului poştal internaţional.

PARTEA I
Reguli comune aplicabile serviciului poştal internaţional

CAPITOL UNIC
Dispoziţii generale

ART. 1
Definiţii
1. Pentru scopurile Convenţiei Poştale Universale, urmãtorii termeni sunt definiţi dupã cum urmeazã:
1.1. serviciu poştal universal: furnizarea permanentã cãtre clienţi de servicii poştale pe bazã de calitate, în orice punct de pe teritoriul unei ţãri, la preţuri accesibile;
1.2. depeşa închisã: sac sau ansamblu de saci ori alţi recipienţi etichetaţi, sigilaţi cu plumb sau casete, conţinând trimiteri poştale;
1.3. tranzit deschis: tranzit, printr-o ţarã intermediarã, de trimiteri al cãror numãr sau greutate nu justificã confecţionarea unei depeşe închise pentru ţara de destinaţie;
1.4. trimitere poştalã: termen generic ce desemneazã fiecare dintre expediţiile efectuate de cãtre poştã (trimiterea poştei de scrisori, colet poştal, mandat poştal etc.);
1.5. taxe finale: remuneraţie datoratã administraţiei poştale de destinaţie de cãtre administraţia poştalã expeditoare drept compensaţie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori primite în ţara de destinaţie;
1.6. taxe de tranzit: remuneraţie pentru prestaţiile efectuate de cãtre un organism transportator al ţãrii tranzitate (administraţie poştalã, alt serviciu sau combinarea celor douã) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian al depeşelor;
1.7. cota-parte teritorialã de sosire: remuneraţie datoratã administraţiei poştale de destinaţie de cãtre administraţia poştalã expeditoare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a unui colet poştal în ţara de destinaţie;
1.8. cota-parte teritorialã de tranzit: remuneraţie datoratã pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator în ţara tranzitatã (administraţie poştalã, un alt serviciu sau combinarea celor douã) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet poştal pe teritoriul sãu;
1.9. cota-parte maritimã: remuneraţie datoratã pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator (administraţie poştalã, alt serviciu sau combinarea celor douã) care participã la transportul maritim al unui colet poştal.
ART. 2
Desemnarea entitãţii sau entitãţilor responsabile de îndeplinirea obligaţiilor ce rezultã din aderarea la Convenţie
1. Ţãrile membre notificã Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organismului guvernamental însãrcinat sã supervizeze activitatea poştalã. În plus, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, ţãrile membre vor comunica Biroului Internaţional numele şi adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnaţi sã asigure exploatarea serviciilor poştale şi sã îndeplineascã pe teritoriul sau pe teritoriile lor obligaţiile rezultate din actele Uniunii. Între douã congrese, orice modificare referitoare la organismele guvernamentale şi la operatorii desemnaţi oficial trebuie sã fie notificatã Biroului Internaţional cât mai repede posibil.
ART. 3
Serviciul poştal universal
1. Pentru a întãri conceptul de unicitate a teritoriului poştal al Uniunii, statele membre vegheazã ca toţi utilizatorii/clienţii sã se bucure de dreptul la un serviciu poştal universal care corespunde unei oferte de servicii poştale de bazã de calitate, furnizate în mod permanent în orice punct de pe teritoriul lor, la tarife accesibile.
2. În acest scop, statele membre stabilesc, în cadrul legislaţiei lor poştale naţionale sau prin alte mijloace obişnuite, dimensiunea serviciilor poştale corespunzãtoare, precum şi condiţiile de calitate şi tarife accesibile, ţinând seama în acelaşi timp de nevoile populaţiei şi de condiţiile lor naţionale.
3. Statele membre vegheazã ca oferta de servicii poştale şi normele de calitate sã fie respectate de cãtre operatorii însãrcinaţi sã asigure serviciul poştal universal.
4. Statele membre vegheazã ca furnizarea serviciului poştal universal sã fie asiguratã într-o manierã viabilã, garantându-se astfel continuitatea lui.
ART. 4
Libertatea de tranzit
1. Principiul libertãţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei. El antreneazã obligaţia, pentru fiecare administraţie poştalã, de a îndruma mereu, pe cãile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizeazã pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de cãtre o altã administraţie poştalã. Acest principiu se aplicã, de asemenea, trimiterilor sau depeşelor îndrumate greşit.
2. Statele membre care nu participã la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea sã nu admitã aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cãrţile poştale şi cecograme. Aceasta se aplicã, de asemenea, imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor mici şi sacilor M al cãror conţinut nu îndeplineşte dispoziţiile legale care reglementeazã condiţiile publicãrii lor sau circulaţiei lor în ţara traversatã.
3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de îndrumat pe cãi terestre şi maritime este limitatã în cadrul teritoriului ţãrilor care participã la acest serviciu.
4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantatã pe întreg teritoriul Uniunii. Totuşi, statele membre care nu participã la serviciul de colete poştale nu pot fi obligate sã asigure îndrumarea, pe cale de suprafaţã, a coletelor-avion.
5. Dacã un stat membru nu respectã dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte state membre au dreptul sã suprime serviciul poştal cu aceastã ţarã.
ART. 5
Apartenenţa trimiterilor poştale. Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei. Reexpedierea. Returnarea cãtre expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite
1. Orice trimitere poştalã aparţine expeditorului atâta timp cât nu a fost distribuitã celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinutã prin aplicarea legislaţiei ţãrii de origine sau destinaţie şi, în cazul aplicãrii art. 15.2.1.1 sau 15.3, în conformitate cu legislaţia ţãrii de tranzit.
2. Expeditorul unei trimiteri poştale poate sã o retragã din serviciu sau poate sã modifice ori sã corecteze adresa. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevãzute în regulamente.
3. Statele membre vor asigura redirecţionarea trimiterilor poştale, în cazul în care adresa destinatarului s-a schimbat, şi returnarea cãtre expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevãzute în regulamente.
ART. 6
Taxe
1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale şi serviciile speciale sunt fixate de cãtre administraţiile poştale, în conformitate cu principiile enunţate în Convenţie şi în regulamente. Ele trebuie, în principiu, sã fie corelate cu costurile aferente furnizãrii acestor servicii.
2. Administraţia de origine fixeazã taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori şi a coletelor poştale. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, dacã acest serviciu de distribuire este organizat în ţara de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba.
3. Taxele aplicate, inclusiv cele menţionate cu titlu indicativ în acte, trebuie sã fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regimul intern care prezintã aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, timp de îndrumare etc.).
4. Administraţiile poştale sunt autorizate sã depãşeascã toate taxele indicative care figureazã în acte.
5. Peste limita minimã a taxelor fixate în paragraful 3, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor internã, pentru trimiterile din categoria poştei de scrisori şi pentru coletele poştale depuse în ţara lor. Au mai ales posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au un trafic poştal important.
6. Este interzis sã se perceapã de la clienţi taxe poştale indiferent de ce naturã, altele decât cele care sunt prevãzute în acte.
7. În afara cazurilor prevãzute în acte, fiecare administraţie poştalã pãstreazã taxele pe care le-a perceput.
ART. 7
Scutirea de taxe poştale
1. Principiu
1.1. Cazurile de scutire de taxe poştale, ca scutire de la plata francãrii, sunt prevãzute în mod expres de cãtre Convenţie. Cu toate acestea, regulamentele pot fixa dispoziţii care sã prevadã atât scutirea de la plata francãrii, cât şi scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale şi a cotelor-pãrţi de sosire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale, referitoare la serviciul poştal, trimise de cãtre administraţiile poştale şi uniunile restrânse. În plus, trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale expediate de cãtre Biroul Internaţional al UPU cu destinaţia cãtre uniunile restrânse şi administraţiile poştale sunt considerate ca trimiteri referitoare la serviciul poştal şi sunt scutite de toate taxele poştale. Totuşi, administraţia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene pentru aceste ultime trimiteri.
2. Prizonieri de rãzboi şi internaţii civili
2.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de rãzboi sau expediate de cãtre aceştia, fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Acordului privind serviciile de platã ale poştei. Beligeranţii primiţi şi internaţii într-o ţarã neutrã sunt asimilaţi prizonierilor de rãzboi propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente.
2.2. Dispoziţiile prevãzute la pct. 2.1 se aplicã şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale provenind din alte ţãri, adresate persoanelor civile internate prevãzute de Convenţia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi sau expediate de cãtre ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de platã ale poştei.
2.3. Birourile menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de platã ale poştei beneficiazã şi de scutire de taxe poştale pentru trimiterile poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale în ceea ce priveşte persoanele vizate la paragrafele 2.1 şi 2.2, pe care le expediazã sau le primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari.
2.4. Coletele sunt admise cu scutire de taxe poştale pânã la greutatea de 5 kg. Limita de greutate este extinsã la 10 kg pentru timiterile al cãror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui lagãr sau oamenilor sãi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor.
2.5. În cadrul reglãrii conturilor dintre administraţiile poştale, coletele de serviciu şi coletele pentru prizonierii de rãzboi şi internaţii civil nu determinã alocarea vreunei cotepãrţi, excepţie fãcând taxele de transport aplicabile coletelor-avion.
3. Cecograme
3.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene.
ART. 8
Timbre poştale
1. Termenul "timbru poştal" este protejat în virtutea prezentei Convenţii şi este rezervat exclusiv timbrelor ce îndeplinesc condiţiile acestui articol şi ale regulamentelor.
2. Timbrul poştal:
2.1. este emis exclusiv de cãtre o autoritate emitentã competentã, în conformitate cu actele UPU; emiterea de timbre poştale include şi punerea lor în circulaţie;
2.2. este un atribut al suveranitãţii şi constituie:
2.2.1. o dovadã a plãţii francãrii corespunzãtoare valorii sale intrinseci, atunci când el este aplicat pe o trimitere poştalã conform actelor Uniunii;
2.2.2. o sursã de venituri suplimentare pentru administraţiile poştale, ca obiect filatelic;
2.3. trebuie pus în circulaţie pe teritoriul de origine al administraţiei poştale emitente pentru o utilizare în scopul francãrii poştale sau în scop filatelic.
3. Ca atribut al suveranitãţii, timbrul poştal poate conţine:
3.1. numele ţãrii membre sau teritoriului de care aparţine administraţia poştalã emitentã, în caractere latine;
3.1.1. facultativ, stema oficialã a ţãrii membre de care aparţine administraţia poştalã emitentã;
3.1.2. în principiu, valoarea sa facialã în caractere latine sau în cifre arabe;
3.1.3. facultativ, cuvântul "Poştã" în caractere latine sau altele.
4. Stemele de stat, semnele oficiale de control şi emblemele organizaţiilor interguvernamentale care figureazã pe timbrele poştale sunt protejate conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii intelectuale.
5. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie:
5.1. sã fie în conformitate şi în spiritul preambulului Constituţiei UPU şi a deciziilor luate de cãtre organele Uniunii;
5.2. sã fie în strânsã legãturã cu identitatea culturalã a ţãrii administraţiei poştale emitente sau sã contribuie la promovarea culturii ori la menţinerea pãcii;
5.3. sã aibã, în cazul comemorãrii personalitãţilor sau evenimentelor strãine în ţara ori pe teritoriul administraţiei poştale emitente, o legãturã directã cu respectiva ţarã sau teritoriu;
5.4. sã fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o personalitate ori o ţarã;
5.5. sã aibã o semnificaţie majorã pentru ţara de care aparţine administraţia poştalã emitentã sau pentru aceasta din urmã.
6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectualã timbrul poştal poate conţine:
6.1. indicaţia dreptului administraţiei poştale emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, de exemplu:
6.1.1. drepturile de autor, prin aplicarea siglei de drepturi de autor,[sigla], indicarea proprietarului drepturilor de autor şi menţionarea anului de emitere;
6.1.2. marca înregistratã pe teritoriul ţãrii membre de care aparţine administraţia poştalã emitentã, prin aplicarea siglei de înregistrare a mãrcii [sigla marcii] dupã numele mãrcii;
6.2. numele artistului;
6.3. numele tipografului.
7. Mãrcile francãrii poştale, amprentele maşinilor de francare şi amprentele preselor de tipografie sau a altor procedee tipografice ori de timbrare conforme cu actele UPU nu pot fi utilizate decât cu autorizaţia administraţiei poştale.
ART. 9
Securitate poştalã
1. Statele membre adoptã şi pun în aplicare o strategie de acţiune în domeniul securitãţii, la toate nivelurile exploatãrii poştale, pentru a pãstra şi a creşte încrederea publicului în serviciile poştale şi în interesul tuturor agenţilor implicaţi. O astfel de strategie va trebui sã implice schimbul de informaţii referitoare la menţinerea siguranţei şi securitãţii transportului şi tranzitului depeşelor între statele membre.
ART. 10
Mediu
Statele membre trebuie sã adopte şi sã punã în practicã o strategie de mediu dinamicã la toate nivelurile de exploatare poştalã şi sã promoveze sensibilizarea faţã de problemele de mediu în cadrul serviciilor poştale.
ART. 11
Infracţiuni
1. Trimiteri poştale
1.1. Statele membre se angajeazã sã ia toate mãsurile necesare pentru a preveni actele de mai jos şi pentru a-i urmãri şi a-i pedepsi pe autorii lor:
1.1.1. introducerea în trimiterile poştale de stupefiante, substanţe psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile ori alte substanţe periculoase, neautorizate în mod expres de Convenţie;
1.1.2. introducerea în trimiterile poştale de obiecte cu caracter pedofil sau pornografic reprezentând copii.
2. Francarea în general şi modalitãţile de francare în particular
2.1. Statele membre se angajeazã sã ia toate mãsurile necesare pentru a preveni, reprima şi pedepsi infracţiunile referitoare la modurile de francare prevãzute în prezenta Convenţie, respectiva:
2.1.1. timbrele poştale, în circulaţie sau retrase din circulaţie;
2.1.2. mãrcile de francare;
2.1.3. amprentele maşinilor de francare sau preselor de tipografie;
2.1.4. cupoanele-rãspuns internaţionale.
2.2. În scopurile prezentei Convenţii, prin infracţiune referitoare la mijloacele de francare se înţelege unul dintre actele de mai jos, comis cu intenţia de a obţine un câştig ilegal pentru autorul actului sau pentru o terţã persoanã. Trebuie pedepsite:
2.2.1. falsificarea, imitarea ori contrafacerea mijloacelor de francare sau orice alt act ilicit ori care constituie un delict legat de fabricarea lor neautorizatã;
2.2.2. utilizarea, punerea în circulaţie, comercializarea, distribuirea, difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate ori contrafãcute;
2.2.3. utilizarea sau punerea în circulaţie în scopuri poştale de mijloace de francare deja utilizate;
2.2.4. tentativele care vizeazã comiterea uneia dintre infracţiunile prezentate mai sus.
3. Reciprocitate
3.1. În ceea ce priveşte sancţiunile, nici o distincţie nu va fi fãcutã între actele prevãzute la paragraful 2, fie cã este vorba despre mijloace de francare naţionale sau strãine; aceastã dispoziţie nu poate fi supusã nici unei condiţii de reciprocitate legale sau convenţionale.

PARTEA a II-a
Reguli aplicabile poştei de scrisori şi coletelor poştale

CAP. I
Oferta de servicii

ART. 12
Servicii de bazã
1. Statele membre asigurã admiterea, prelucrarea, tansportul şi distribuirea trimiterilor poştei de scrisori.
2. Trimiterile poştei de scrisori cuprind:
2.1. trimiteri prioritare şi nonprioritare, pânã la 2 kg;
2.2. scrisori, cãrţi poştale, imprimate şi pachete mici, pânã la 2 kg;
2.3. cecograme, pânã la 7 kg;
2.4. saci speciali conţinând ziare, periodice, cãrţi şi documente tipãrite similar, pe adresa aceluiaşi destinatar şi aceleiaşi destinaţii, denumiţi "saci M", pânã la 30 kg.
3. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate în funcţie de rapiditatea prelucrãrii lor sau în funcţie de conţinutul lor, conform Regulamentului poştei de scrisori.
4. Limite de greutate superioare celor indicate în paragraful 2 se aplicã facultativ anumitor categorii de trimiteri ale poştei de scrisori, în condiţiile specificate de Regulamentul poştei de scrisori.
5. Statele membre asigurã şi admiterea, prelucrarea, transportul şi distribuţia coletelor poştale pânã la 20 kg, fie conform dispoziţiilor Convenţiei, fie, în cazul coletelor pe care le expediazã, şi dupã un acord bilateral, utilizând orice alt mijloc mai avantajos pentru clientul lor.
6. Limite de greutate superioarã a 20 kg se aplicã facultativ anumitor categorii de colete poştale, în condiţiile specificate de Regulamentul privind coletele poştale.
7. Orice stat ale cãrui administraţii poştale nu oferã serviciul de transport de colete are libertatea sã execute clauzele Convenţiei utilizând întreprinderile de transport. În acelaşi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care sunt destinate localitãţilor deservite de aceste întreprinderi.
8. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute în paragraful 5, ţãrile care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu fãceau parte din Acordul cu privire la coletele poştale nu sunt obligate sã asigure serviciul de colete poştale.
ART. 13
Servicii suplimentare
1. Statele membre asigurã urmãtoarele servicii suplimentare obligatorii:
1.1. serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion şi trimiterile prioritare pe care le expediazã în cadrul poştei de scrisori;
1.2. serviciu de recomandare pentru trimiterile poştei de scrisori nonprioritare şi de suprafaţã cãtre destinaţii pentru care nu este prevãzut nici un serviciu prioritar sau de curier-avion;
1.3. serviciu de recomandare pentru toate trimiterile poştei de scrisori care sosesc.
2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru trimiterile nonprioritare şi de suprafaţã ale poştei de scrisori pentru destinaţii pentru care un serviciu prioritar sau de curierat par avion este asigurat este facultativã.
3. Statele membre pot asigura urmãtoarele servicii suplimentare facultative în cadrul relaţiilor dintre acele administraţii care au convenit sã asigure aceste servicii:
3.1. serviciul de trimiteri cu valoare declaratã pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.2. serviciul de trimiteri cu predare garantatã pentru trimiterile poştei de scrisori;
3.3. serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.4. serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.5. serviciul de predare la destinatar pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate, cu predare garantatã sau cu valoare declaratã;
3.6. serviciul de trimiteri scutite de taxe şi drepturi pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
3.7. serviciul de colete fragile şi colete voluminoase;
3.8. serviciul din lotul "de depunere" pentru trimiterile grupate de la un singur expeditor, destinate strãinãtãţii.
4. Urmãtoarele trei servicii suplimentare au şi aspecte obligatorii şi facultative:
4.1. serviciul de corespondenţã comercialã - rãspuns internaţional (C.C.R.I.), care este, în special, facultativ; dar toate administraţiile sunt obligate a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI;
4.2. serviciul de cupoane-rãspuns internaţionale; aceste cupoane pot fi schimbate în orice stat membru, dar vânzarea lor este facultativã;
4.3. confirmarea de primire pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate sau cu livrare atestatã, pentru colete şi trimiterile cu valoare declaratã; toate administraţiile poştale acceptã confirmãrile de primire pentru trimiterile care sosesc; totuşi, prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacã este facultativã.
5. Aceste servicii şi taxele corespunzãtoare sunt descrise în regulamente.
6. Dacã elementele de serviciu indicate mai jos fac obiectul unor taxe speciale în regim intern, administraţiile poştale sunt autorizate sã perceapã aceleaşi taxe pentru trimiterile internaţionale, în condiţiile descrise în cadrul regulamentelor:
6.1. distribuirea pachetelor mici cântãrind peste 500 g;
6.2. depunerea de trimiteri ale poştei de scrisori dupã ultima limitã de orã;
6.3. depunerea de trimiteri în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;
6.4. colectarea la domiciliul expeditorului;
6.5. retragerea unei trimiteri a poştei de scrisori în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;
6.6. post restant;
6.7. magazinajul trimiterilor poştei de scrisori cântãrind mai mult de 500 g şi al coletelor poştale;
6.8. livrarea coletelor ca rãspuns la avizul de sosire;
6.9. asigurarea împotriva riscurilor de forţã majorã.
ART. 14
Curier electronic, EMS, logisticã integratã şi noi servicii
1. Administraţiile poştale pot conveni între ele sã participe la urmãtoarele servicii, care sunt descrise în regulamente:
1.1. curier electronic, care este un serviciu ce implicã transmiterea electronicã a mesajelor;
1.2. EMS, care este un serviciu poştal expres destinat documentelor şi mãrfurilor şi care constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice; administraţiile poştale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale;
1.3. serviciul de logisticã integratã, care rãspunde pe deplin nevoilor clienţilor în materie de logisticã şi cuprinde etapele care preced şi care urmeazã transmiterii fizice de mãrfuri şi documente;
1.4. marca poştalã electronicã, care atestã în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o formã datã, la un moment dat, şi la care au luat parte una sau mai multe pãrţi.
2. Administraţiile poştale pot, de comun acord, sã creeze un serviciu nou, care nu este prevãzut în mod expres în actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt stabilite de cãtre fiecare administraţie interesatã, ţinând seama de cheltuielile de exploatare a serviciului.
ART. 15
Trimiteri neadmise. Interdicţii
1. Dispoziţii generale
1.1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin Convenţie şi regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intenţia de neplatã integralã a sumelor datorate.
1.2. Excepţiile de la interdicţiile anunţate de prezentul articol sunt prevãzute în regulamente.
1.3. Toate administraţiile poştale au posibilitatea extinderii interdicţiilor enunţate în prezentul articol, care pot fi aplicate imediat dupã includerea lor în culegerea de acte corespunzãtoare.
2. Interdicţii care vizeazã toate categoriile de trimiteri
2.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisã în toate categoriile de trimiteri:
2.1.1. stupefiantele şi substanţe psihotrope;
2.1.2. obiectele obscene sau imorale;
2.1.3. obiectele al cãror import sau circulaţie este interzisã în ţara de destinaţie;
2.1.4. obiectele care, prin natura lor sau a ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru agenţi ori marele public, pot pãta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul poştal ori bunurile care aparţin terţilor;
2.1.5. documentele ce au caracter de corespondenţã actualã şi personalã schimbate între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia.
3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase
3.1. Introducerea de materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase, precum şi de materiale radioactive este interzisã în toate categoriile de trimiteri.
3.2. În mod excepţional, urmãtoarele substanţe şi materiale sunt admise:
3.2.1. materialele radioactive expediate în trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale menţionate la art. 16.1;
3.2.2. substanţele biologice expediate în trimiterile poştei de scrisori menţionate la art. 16.2.
4. Animale vii
4.1. Introducerea de animale vii este interzisã în toate categoriile de trimiteri.
4.2. În mod excepţional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decât trimiterile cu valoare declaratã:
4.2.1. albinele, lipitorile şi viermii de mãtase;
4.2.2. paraziţii şi distrugãtorii de insecte nocive, destinaţi controlului acestor insecte şi schimbului dintre instituţiile oficial recunoscute;
4.2.3. muştele din familia Drosophilidae utilizate pentru cercetarea biomedicalã şi schimbate între instituţii recunoscute oficial.
4.3. În mod excepţional, urmãtoarele animale vor fi admise în colete:
4.3.1. animalele vii al cãror transport prin poştã este autorizat prin regulamentele poştale ale ţãrilor interesate.
5. Introducerea corespondenţei în colete:
5.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisã în coletele poştale:
5.1.1. documentele ce au caracter de corespondenţã actualã şi personalã;
5.1.2. corespondenţa de orice naturã schimbatã între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia.
6. Monede, cecuri de bancã şi alte obiecte de valoare
6.1. Este interzisã introducerea de monede, cecuri de bancã, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase;
6.1.1. în trimiterile poştei de scrisori fãrã valoare declaratã;
6.1.1.1. totuşi, dacã legislaţia internã a ţãrii de origine şi de destinaţie permite, aceste obiecte pot fi expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate;
6.1.2. în coletele fãrã valoare declaratã, cu excepţia cazului în care legislaţia internã a ţãrilor de origine şi de destinaţie permite;
6.1.3. în coletele fãrã valoare declaratã schimbate între douã ţãri care admit declaraţia de valoare;
6.1.3.1. în plus, fiecare administraţie are dreptul sã interzicã introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fãrã valoare declaratã, care provin din sau au ca destinaţie teritoriul sãu ori sunt transmise în tranzit prin teritoriul sãu; ea poate limita valoarea realã a acestor trimiteri.
7. Imprimate şi cecograme
7.1. Imprimatele şi cecogramele:
7.1.1. nu pot purta nici o adnotaţie şi nici sã conţinã vreun element de corespondenţã;
7.1.2. nu pot conţine nici un timbru poştal, nici o formulã de francare, obliterate sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând cazul în care trimiterea include o carte poştalã, un plic sau o bandã prefrancatã pentru returul sãu şi pe care este imprimatã adresa expeditorului trimiterii sau a agentului sãu în ţara de depunere ori de destinaţie a trimiterii originale.
8. Prelucrarea trimiterilor admise din greşealã
8.1. Prelucrarea trimiterilor admise din greşealã este prevãzutã în regulamente. Totuşi, trimiterile care conţin obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1, 2.1.2 şi 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. Dacã obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1 şi 3.1 sunt descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmã vor fi prelucrate în concordanţã cu legislaţia naţionalã a ţãrii de tranzit.
ART. 16
Materiale radioactive şi materiale biologice admise
1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile poştei de scrisori şi în coletele poştale în cadrul relaţiilor dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord cu admiterea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în urmãtoarele condiţii:
1.1. materialele radiactive sunt condiţionate şi ambalate în conformitate cu dispoziţiile respective din regulamente;
1.2. atunci când sunt expediate în trimiterile poştei de scrisori, ele sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori şi de recomandare;
1.3. materialele radioactive conţinute în trimiterile poştei de scrisori sau în coletele poştale tebuie sã fie îndrumate pe calea cea mai rapidã, în mod normal pe cale aerianã, sub rezerva achitãrii suprataxelor aeriene corespunzãtoare;
1.4.1. materialele radioactive nu pot fi depuse decât de expeditori autorizaţi corespunzãtor.
2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile poştei de scrisori în urmãtoarele condiţii:
2.1. materialele biologice perisabile, substanţele infecţioase şi gazul carbonic solid (zãpada carbonicã), atunci când este folosit pentru îngheţarea substanţelor infecţioase, nu pot fi trimise prin curierat decât în cadrul schimburilor dintre laboratoarele calificate, oficial recunoscute. Aceste mãrfuri periculoase pot fi acceptate prin curier în vederea trimiterii lor par avion, cu condiţia ca legislaţia naţionalã, instrucţiunile tehnice în vigoare ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale (OACI) şi reglementãrile IATA cu privire la mãrfurile periculoase sã permitã acest lucru;
2.2. materialele biologice perisabile şi substanţele infecţioase condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din Regulament sunt supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare şi de recomandare. Este permisã supunerea la tratamentul poştal a acestor trimiteri, cu achitarea unei suprataxe;
2.3. admiterea de materiale biologice perisabile şi de substanţe infecţioase este limitatã la statele membre ale cãror administraţii poştale s-au declarat de acord sã accepte aceste trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens;
2.4. aceste substanţe sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidã, în mod normal pe cale aerianã, sub rezerva achitãrii suprataxelor aeriene corespunzãtoare şi beneficiind de prioritate la distribuire.
ART. 17
Reclamaţii
1. Fiecare administraţie poştalã este obligatã sã accepte reclamaţiile referitoare la o trimitere depusã în serviciul sãu sau în cadrul unei alte administraţii poştale, cu condiţia ca aceste reclamaţii sã fie prezentate într-un interval de 6 luni începând cu ziua a doua de la data de depunere a trimiterii. Perioada de 6 luni priveşte relaţiile dintre reclamanţi şi administraţiile poştale şi nu include transmiterea reclamaţiilor între administraţiile poştale.
1.1. Totuşi, acceptarea reclamaţiilor privind neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple nu este obligatorie. Astfel, administraţiile poştale care acceptã reclamaţii referitoare la neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetãrilor privind serviciul de rebuturi.
2. Reclamaţiile sunt admise în condiţiile prevãzute de regulamente.
3. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuitã. Totuşi, cheltuielile suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt, în principiu, în sarcina solicitantului.
ART. 18
Control vamal. Drepturi vamale şi alte drepturi
1. Administraţia poştalã a ţãrii de origine şi cea a ţãrii de destinaţie sunt autorizate sã supunã trimiterile controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţãri.
2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse, cu titlu poştal, unei taxe de prezentare la vamã a cãrei valoare indicativã este fixatã prin regulamente. Aceastã taxã nu este perceputã decât cu titlul de prezentare la vamã şi de vãmuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricãrui alt drept de aceeaşi naturã.
3. Administraţiile poştale care au obţinut autorizaţia de a efectua vãmuirea în numele clienţilor lor sunt autorizate sã perceapã de la aceştia o taxã bazatã pe costurile reale ale operaţiei.
4. Administraţiile poştale sunt autorizate sã perceapã de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, dupã caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi.
ART. 19
Schimbul de depeşe închise cu unitãţile militare
1. Depeşele închise ale poştei de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene ale altor ţãri:
1.1. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii unitãţilor militare puse la dispoziţie Organizaţiei Naţiunilor Unite;
1.2. între comandanţii acestor unitãţi militare;
1.3. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de rãzboi sau de avioane militare ale aceleiaşi ţãri, staţionate în strãinãtate;
1.4. între comandanţii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de rãzboi ori de avioane militare ale aceleiaşi ţãri.
2. Trimiterile poştei de scrisori cuprinse în depeşele vizate la paragraful 1 trebuie sã fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unitãţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor de vapoare ori avioane de destinaţie sau expeditori ai depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform propriei reglementãri, de cãtre administraţia poştalã a ţãrii care a pus la dispoziţie unitatea militarã sau cãreia îi aparţin navele ori avioanele.
3. Cu excepţia unei înţelegeri speciale, administraţia poştalã a ţãrii care a pus la dispoziţie unitatea militarã sau cãreia îi aparţin vapoarele de rãzboi ori avioanele militare este datoare, faţã de administraţiile implicate, pentru taxele de tranzit al depeşelor, taxele terminale şi taxele de tansport aerian.
ART. 20
Norme şi obiective în materie de calitate a serviciului
1. Administraţiile trebuie sã fixeze şi sã publice normele şi obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor poştei de scrisori şi coletelor sosite.
2. Aceste norme şi obiective, mãrite cu timpul cerut în mod normal pentru vãmuire, nu trebuie sã fie mai puţin favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor intern.
3. Administraţiile de origine trebuie, de asemenea, sã fixeze şi sã publice normele în totalitate pentru trimiterile prioritare şi trimiterile par avion ale poştei de scrisori, precum şi pentru coletele şi coletele economice/de suprafaţã.
4. Administraţiile poştale evalueazã aplicarea normelor privind calitatea serviciului.

CAP. 2
Responsabilitate

ART. 21
Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despãgubiri
1. Generalitãţi
1.1. În afara cazurilor prevãzute la art. 22, administraţiile poştale rãspund pentru:
1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate, a coletelor simple şi a trimiterilor cu valoare declaratã;
1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestatã;
1.1.3. returnarea unui colet al cãrui motiv de nedistribuire nu a fost precizat;
1.2. administraţiile poştale nu îşi asumã responsabilitatea dacã este vorba de alte trimiteri decât cele menţionate la paragrafele 1.1.1. şi 1.1.2;
1.3. în toate cazurile ce nu au fost prevãzute de prezenta convenţie, administraţiile poştale nu îşi asumã responsabilitatea.
1.4. Atunci când pierderea sau avaria totalã a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declaratã ce rezultã dintr-un caz de forţã majorã care nu permite despãgubiri, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare.
1.5. Sumele de despãgubire ce trebuie plãtite nu pot fi superioare sumelor menţionate în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale.
1.6. În caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despãgubirii ce trebuie plãtitã.
1.7. Toate dispoziţiile legate de responsabilitatea administraţiilor poştale sunt stricte, obligatorii şi complete. Administraţiile poştale nu îşi asumã în nici un caz responsabilitatea - chiar în caz de greşealã gravã (de eroare gravã) - în afara limitelor stabilite în cadrul Convenţiei şi a regulamentelor.
2. Trimiteri recomandate
2.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avariere totalã a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despãgubire stabilitã prin Regulamentul poştei de scrisori. Dacã expeditorul reclamã o sumã inferioarã celei fixate prin Regulamentul poştei de scrisori, administraţiile au posibilitatea de a plãti aceastã sumã mai micã şi de a fi rambursate pe aceastã bazã de cãtre celelalte administraţii eventual implicate.
2.2. În caz de spoliere parţialã sau de avariere parţialã a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despãgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
3. Trimiteri cu predare atestatã
3.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unei trimiteri cu predare atestatã, expeditorul are dreptul numai la restituirea taxelor achitate.
4. Colete simple
4.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despãgubire fixatã prin Regulamentul privind coletele poştale. Dacã expeditorul reclamã o sumã inferioarã celei fixate în Regulamentul privind coletele poştale, administraţiile poştale au posibilitatea de a plãti aceastã sumã mai micã şi de a fi rambursate pe aceastã bazã de cãtre celelalte administraţii eventual implicate.
4.2. În caz de spoliere parţialã sau de avarie parţialã a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despãgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
4.3. Administraţiile poştale pot conveni sã aplice în relaţiile lor reciproce valoarea per colet fixatã prin Regulamentul privind coletele poştale, fãrã sã ia în considerare greutatea coletului.
5. Trimiteri cu valoare declaratã
5.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul are dreptul la o despãgubire ce corespunde, în principiu, sumei în DST, a valorii declarate.
5.2. În caz de spoliere parţialã sau de avarie parţialã a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul are dreptul la o despãgubire ce corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avarierii. Ea nu poate totuşi în nici un caz sã depãşeascã suma în DST a valorii declarate.
6. În cazurile vizate de paragrafele 4 şi 5, despãgubirea este calculatã în funcţie de preţul curent, convertit în DST, al obiectelor sau mãrfurilor de aceeaşi naturã, în momentul şi în locul în care trimiterea a fost acceptatã pentru transport. În absenţa preţului curent, despãgubirea este calculatã în funcţie de valoarea normalã a obiectelor sau mãrfurilor evaluate pe aceeaşi bazã.
7. Când o despãgubire este datoratã pentru pierderea, spolierea totalã sau avarierea totalã a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu ori a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi drepturilor achitate, cu excepţia taxei de recomandare ori de asigurare. La fel se procedeazã şi pentru trimiterile recomandate, coletele simple sau trimiterile cu valoare declaratã refuzate de cãtre destinatari din cauza stãrii proaste, dacã acest fapt este imputabil serviciului poştal şi angajeazã responsabilitatea acestuia.
8. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute la paragrafele 2, 4 şi 5, destinatarul are dreptul la o despãgubire dupã ce a primit o trimitere recomandatã, un colet simplu sau o trimitere cu valoare declaratã, spoliat ori avariat.
9. Administraţia poştalã de origine are posibilitatea de a plãti expeditorilor din ţara sa despãgubirile prevãzute de legislaţia sa internã pentru trimiterile recomandate şi coletele fãrã valoare declaratã, cu condiţia ca ele sã nu fie inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1. Se aplicã aceleaşi prevederi şi în cazul administraţiei poştale de destinaţie, atunci când despãgubirea este plãtitã destinatarului. Sumele fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1 rãmân totuşi aplicabile:
9.1. în caz de recurs împotriva administraţiei responsabile;
9.2. dacã expeditorul renunţã la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.
10. Nici o rezervã privind plata despãgubirilor cãtre administraţiile poştale, cu excepţia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilã acestui articol.
ART. 22
Cazuri de neangajare a rãspunderii administraţiilor poştale
1. Administraţiile poştale înceteazã sã fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestatã, coletele şi trimiterile cu valoare declaratã cãrora le-a fãcut livrarea în condiţiile prevãzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeaşi naturã. Responsabilitatea este totuşi menţinutã:
1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constatã fie înainte de livrare, fie în timpul livrãrii trimiterii;
1.2. atunci când, dacã reglementãrile interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacã este cazul unui retur la origine, formuleazã rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;
1.3. atunci când, dacã reglementãrile interne o permit, trimiterea recomandatã a fost distribuitã într-o cutie poştalã şi când destinatarul reclamã cã nu a primit-o;
1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declaratã, în ciuda predãrii fãcute în mod reglementar, declarã fãrã întârziere administraţiei care i-a livrat trimiterea cã a constatat o pagubã; el trebuie sã aducã dovada cã spolierea sau avarierea nu s-a produs dupã livrarea trimiterii; termenul şfãrã întârziereş este interpretat conform legislaţiei naţionale.
2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile:
2.1. în caz de forţã majorã, sub rezerva art. 13.6.9;
2.2. când proba responsabilitãţii lor nefiind administratã altfel, ele nu pot sã îşi dea seama de trimiteri, ca urmare a distrugerii documenelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţã majorã;
2.3. când paguba a fost cauzatã din greşeala sau neglijenţa expeditorului ori provine de la natura conţinutului;
2.4. când este vorba de trimiteri care intrã sub incidenţa interdicţiilor prevãzute la art. 15;
2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţãrii de destinaţie, conform notificãrii administraţiei acestei ţãri;
2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declaratã care fac obiectul unei declarãri frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea realã a conţinutului;
2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de 6 luni începând cu ziua a doua dupã depunerea trimiterii;
2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de rãzboi şi ale internaţilor civili;
2.9. când se bãnuieşte cã expeditorul a acţionat cu intenţii frauduloase în scopul de a primi o despãgubire.
3. Administraţiile poştale nu îşi asumã nici o rãspundere cu privire la declaraţiile vamale, indiferent sub ce formã ar fi fãcute, şi de deciziile luate de serviciile vamale cu ocazia verificãrii trimiterilor supuse controlului vamal.
ART. 23
Responsabilitatea expeditorului
1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru prejudiciile corporale suportate de agenţii poştali şi pentru toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale, precum şi echipamentului poştal ca urmare a expedierii de obiecte neadmise în cadrul transportului sau al nerespectãrii condiţiilor de admitere.
2. În caz de pagube cauzate altor trimiteri poştale, expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale pentru fiecare trimitere avariatã.
3. Expeditorul rãmâne responsabil chiar dacã oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere.
4. În schimb, când condiţiile de acceptare au fost respectate de cãtre expeditor, acesta nu este responsabil în mãsura în care a existat o greşealã sau neglijenţã a administraţiilor poştale sau a transportatorilor în prelucrarea trimiterilor dupã ce au fost acceptate.
ART. 24
Plata despãgubirii
1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plãti despãgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile revine, dupã caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie.
2. Expeditorul are posibilitatea sã renunţe la drepturile sale de despãgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea de a renunţa la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o terţã persoanã sã primeascã despãgubirea dacã legislaţia internã permite acest lucru.
ART. 25
Recuperarea eventualã a despãgubirii de la expeditor sau de la destinatar
1. Dacã, dupã plata despãgubirii, o trimitere recomandatã, un colet sau o trimitere cu valoare declaratã ori o parte a conţinutului considerat anterior ca fiind pierdut a fost regãsit, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul este avizat cã trimiterea este ţinutã la dispoziţia sa o perioadã de 3 luni, contra rambursãrii valorii despãgubirii plãtite. În acelaşi timp este întrebat cui trebuie sã fie predatã trimiterea. În caz de refuz sau în lipsa rãspunsului în termenul prevãzut, acelaşi demers este efectuat pe lângã destinatar sau expeditor, dupã caz, acordându-i aceeaşi perioadã de rãspuns.
2. Dacã expeditorul şi destinatarul renunţã sã preia trimiterea sau nu rãspund în limitele de timp fixate în paragraful 1, aceasta devine proprietatea administraţiei sau, dacã este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba.
3. În caz de descoperire ulterioarã a unei trimiteri cu valoare declaratã, al cãrei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioarã în raport cu suma despãgubirii plãtite, expeditorul sau destinatarul, dupã caz, trebuie sã ramburseze suma acestei despãgubiri contra preluãrii trimiterii, fãrã prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasã a valorii.
ART. 26
Reciprocitate aplicabilã rezervelor privind responsabilitatea
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 22-25, orice stat membru care îşi rezervã dreptul de-a nu plãti despãgubiri cu titlu de responsabilitate nu are drept la o despãgubire de aceastã naturã de la alt stat membru care acceptã sã îşi asume responsabilitatea conform dispoziţiilor articolelor sus-menţionate.

CAP. 3
Dispoziţii particulare referitoare la poşta de scrisori

ART. 27
Depunerea în strãinãtate a trimiterilor poştei de scrisori
1. Nici un stat membru nu este obligat sã îndrume nici sã distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii rezidenţi pe teritoriul lor le depun sau fac sã fie depuse într-o ţarã strãinã, cu scopul de a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile, care sunt aplicabile acolo.
2. Dispoziţiile prevãzute la paragraful 1 se aplicã fãrã distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregãtite în ţara de rezidenţã a expeditorului şi transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţarã strãinã.
3. Administraţia de destinaţie are dreptul sã solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de depunere, plata tarifelor sale interne. Dacã nici expeditorul nici administraţia de depunere nu acceptã sã plãteascã aceste tarife într-un termen fixat de cãtre administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sã returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul sã fie rambursatã cu cheltuielile de retur, fie sã le trateze conform propriei legislaţii.
4. Nici un stat membru nu este obligat nici sã îndrume, nici sã distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au fãcut sã fie depuse în cantitate mare în altã ţarã decât cea în care sunt rezidenţi, dacã valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeşte mai micã decât cea care ar fi trebuit încasatã în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în ţara de rezidenţã a expeditorului. Administraţiile de destinaţie au dreptul de a cere administraţiei de depunere o remuneraţie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioarã valorii celei mai ridicate din urmãtoarele douã formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacã administraţia de depunere nu acceptã sã plãteascã suma reclamatã, într-un termen fixat de administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sã returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul sã fie rambursatã pentru cheltuielile de retur, fie sã le trateze conform propriei legislaţii.

PARTEA a III-a
Remuneraţie

CAP. I
Dispoziţii specifice poştei de scrisori

ART. 28
Cheltuieli terminale. Dispoziţii generale
1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute în regulamente, fiecare administraţie care primeşte de la o altã administraţie trimiteri din categoria poştei de scrisori are dreptul de a percepe de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuielile ocazionate de curierul internaţional primit.
2. Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la plata taxelor terminale, administraţiile poştale sunt clasificate ca ţãri şi teritorii din sistemul vizat sau ţãri şi teritorii îndreptãţite sã facã parte din sistemul tranzitoriu, conform listei stabilite pentru acest scop de Congres prin Rezoluţia sa C 12/2004. În dispoziţiile referitoare la cheltuielile terminale, ţãrile şi teritoriile sunt denumite 1ţãriş.
3. Dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la plata cheltuielilor terminale, constituie mãsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea unui sistem de plãţi care ţine seama de elementele proprii ale fiecãrei ţãri.
4. Accesul la regimul intern
4.1. Fiecare administraţie pune la dispoziţie celorlalte administraţii ansamblul de tarife, termeni şi condiţii pe care le oferã în regimul sãu intern, în condiţii identice, clienţilor sãi naţionali.
4.2. O administraţie expeditoare poate, în condiţii comparabile, sã solicite administraţiei de destinaţie a sistemului vizat sã beneficieze de aceleaşi condiţii pe care aceasta din urmã le-a prevãzut pentru clienţii sãi naţionali pentru trimiteri echivalente.
4.3. Administraţiile din sistemul tranzitoriu trebuie sã indice dacã ele autorizeazã accesul în condiţiile menţionate în paragraful 4.1.
4.3.1. Atunci când administraţia unei ţãri din sistemul tranzitoriu declarã cã autorizeazã accesul la condiţiile oferite în regimul sãu intern, aceastã autorizaţie se aplicã ansamblului administraţiilor Uniunii într-o manierã nediscriminatorie.
4.4. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacã condiţiile de acces la regimul sãu intern sunt îndeplinite de cãtre administraţia de origine.
5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzãtoare curierului în numãr nu trebuie sã fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de cãtre administraţia de destinaţie în virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile terminale. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacã administraţia de origine a îndeplinit sau nu condiţiile de acces.
6. Remuneraţia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performanţele de calitate ale serviciului în ţara de destinaţie. De aceea, Consiliul de Exploatare Poştalã va fi autorizat sã acorde prime la remuneraţia indicatã în art. 29 şi 30, cu scopul de a încuraja participarea la sistemul de control şi pentru a recompensa administraţiile care îşi ating obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Poştalã poate, de asemenea, sã fixeze penalitãţi în cazul unei calitãţi insuficiente, dar remuneraţia nu poate sã fie sub remuneraţia minimalã indicatã în art. 29 şi 30.
7. Orice administraţie poate renunţa total sau parţial la remuneraţia prevãzutã la paragraful 1.
8. Administraţiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, sã aplice alte sisteme de remunerare pentru reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale.
ART. 29
Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile schimburilor dintre ţãrile din sistemul vizat
1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, inclusiv curierul în numãr, cu excepţia sacilor M, este stabilitã în funcţie de aplicarea taxelor per trimitere şi per kilogram, care reflectã costurile de prelucrare în ţara de destinaţie; aceste costuri trebuie sã fie în relaţie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectueazã conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori.
2. Taxele per trimitere şi per kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei scrisori prioritare de 20 g din regimul intern, dupã cum urmeazã:
2.1. pentru 2006: 62%
2.2. pentru 2007: 64%
2.3. pentru 2008: 66%
2.4. pentru 2009: 68%
3. Taxele nu vor putea depãşi:
3.1. pentru 2006: 0,226 DST per trimitere şi 1,768 DST per kilogram;
3.2. pentru 2007: 0,231 DST per trimitere şi 1,812 DST per kilogram;
3.3. pentru 2008: 0,237 DST per trimitere şi 1,858 DST per kilogram;
3.4. pentru 2009: 0,243 DST per trimitere şi 1,904 DST per kilogram.
4. Pentru perioada 2006-2009 taxele ce vor fi aplicate nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. Cu condiţia ca majorarea taxelor sã nu depãşeascã 100% din taxa unei scrisori prioritare de 20 g în regimul intern al ţãrii respective, taxele minime vor atinge urmãtoarele valori:
4.1. pentru 2006: 0,151 DST per trimitere şi 1,536 DST per kilogram;
4.2. pentru 2007: 0,154 DST per trimitere şi 1,566 DST per kilogram;
4.3. pentru 2008: 0,158 DST per trimitere şi 1,598 DST per kilogram;
4.4. pentru 2009: 0,161 DST per trimitere şi 1,630 DST per kilogram.
5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram.
5.1. Sacii M cântãrind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor finale.
6. O remuneraţie suplimentarã de 0,5 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentarã de 1 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile cu valoare declaratã.
7. Dispoziţiile prevãzute între ţãrile din sistemul vizat se aplicã oricãrei ţãri din sistemul tranzitoriu care declarã cã doreşte sã se alãture sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Poştalã poate fixa mãsurile tranzitorii în cadrul Regulamentului poştei de scrisori.
8. Nici o rezervã, cu excepţia cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilã acestui articol.
ART. 30
Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile fluxului de curierat spre, de la şi între ţãrile aflate în sistemul de tranzit
1. Remuneraţia
1.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram.
1.1.1. Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an, cele douã componente sunt convertite într-o taxã totalã de 3,727 DST per kilogram, pe baza unui numãr mediu mondial de 15,21 trimiteri per kilogram.
1.1.2. Pentru fluxurile superioare a 100 tone per an, taxa totalã de 3,727 DST per kilogram este aplicatã dacã nici administraţia de destinaţie, nici administraţia de origine nu cere o revizuire a taxelor pe baza numãrului real de trimiteri per kilogram pentru fluxul în cauzã. În plus, aceastã taxã se aplicã atunci când numãrul real de trimiteri per kilogram este situat între 13 şi 17.
1.1.3. Când una dintre administraţii solicitã aplicarea numãrului real de trimiteri per kilogram, calculul remuneraţiei fluxului în cauzã este efectuat conform mecanismului de revizuire prevãzut în Regulamentul poştei de scrisori.
1.1.4. Revizuirea diminuãrii taxei totale indicate la paragraful 1.1.2 nu poate fi invocatã de o ţarã din sistemul vizat împotriva unei ţãri din sistemul tranzitoriu, cu condiţia ca aceasta din urmã sã nu cearã o revizuire în sens invers.
1.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram.
1.2.1. Sacii M cântãrind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având o greutate de 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor terminale.
1.3. O remuneraţie suplimentarã de 0,5 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentarã de 1 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile cu valoare declaratã.
2. Mecanismul de armonizare a sistemelor
2.1. Atunci când o administraţie din sistemul vizat destinatarã a unui flux de curier mai mare de 50 tone pe an constatã cã greutatea anualã a acestui flux depãşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, ea poate aplica curierului care depãşeşte acest prag sistemul de remuneraţie prevãzut la art. 29, cu condiţia sã nu fi aplicat mecanismul de revizuire.
2.2. Atunci când o administraţie din sistemul tranzitoriu, care primeşte într-un an un flux de curier mai mare de 50 tone de la altã ţarã din sistemul tranzitoriu, stabileşte cã greutatea anualã a acestui flux depãşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, poate aplica curierului care depãşeşte acest prag suplimentul de remuneraţie prevãzut în cadrul art. 31, cu condiţia ca ea sã nu fi aplicat mecanismul de revizuire.
3. Curierul în numãr
3.1. Remuneraţia pentru curierul în numãr în ţãrile din sistemul vizat este stabilitã ca urmare a aplicãrii taxelor per trimitere şi per kilogram prevãzute la art. 29.
3.2. Administraţiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru curierul în numãr primit o remuneraţie de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram.
4. Nici o rezervã, excepţie fiind în cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilã acestui articol.
ART. 31
Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului
1. Cu excepţia sacilor M şi trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre toate ţãrile şi teritoriile ţãrilor clasate de cãtre Consiliul Economic şi Social în categoria ţãrilor cel mai puţin dezvoltate fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 16,5% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã la art. 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calitãţii serviciului în ţãrile cel mai puţin dezvoltate. Nici o platã de aceastã naturã nu are loc între ţãrile cel mai puţin dezvoltate.
2. Ţãrile membre UPU şi teritoriile cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de administraţie o cerere justificatã pentru ca ţãrile şi teritoriile lor sã fie considerate cã au nevoie de resurse suplimentare. Ţãrile clasate MCARB 1 (fostele ţãri în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului în aceleaşi condiţii ca şi ţãrile cel mai puţin dezvoltate.
În plus, ţãrile clasate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria ţãrilor ce contribuie net au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului în aceleaşi condiţii ca ţãrile eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea prezentului articol au efect în prima zi a anului civil urmãtor dupã decizia Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie evalueazã cererea şi decide, pe baza unor criterii de apreciere severe, dacã o ţarã poate sau nu fi consideratã ca ţarã mai puţin dezvoltatã sau eligibilã în cadrul MCARB 1, în funcţie de caz, în ceea ce priveşte Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului. Consiliul de administraţie revizuieşte şi actualizeazã în fiecare an lista ţãrilor membre UPU şi a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii.
3. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţãrilor industrializate în scopul remunerãrii cheltuielilor terminale cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în categoria ţãrilor altele decât ţãrile cel mai puţin dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1 fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 8% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitãţii serviciului în ţãrile din aceastã ultimã categorie.
4. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţãrilor industrializate în scopul remunerãrii cheltuielilor terminale cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de acelaşi congres în categoria ţãrilor în curs de dezvoltare altele decât cele indicate la paragrafele 1 şi 2 fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 1% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitãţii serviciului.
5. Ţãrile şi teritoriile abilitate sã beneficieze de resursele MCARB 1 pot cãuta sã-şi amelioreze calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinaţionale în favoarea ţãrilor cel mai puţin dezvoltate şi a ţãrilor cu venit scãzut. Aceste proiecte vor fi profitabile direct tuturor pãrţilor care contribuie la finanţarea lor prin intermediul Fondului pentru ameliorarea calitãţii serviciului.
6. Proiectele regionale ar trebui în special sã favorizeze concretizarea programelor UPU de Îmbunãtãţire a calitãţii serviciului şi de punere în practicã a sistemelor de contabilitate analiticã în ţãrile în curs de dezvoltare. Consiliul de Exploatare Poştalã va adopta în anul 2006, cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finanţarea acestor proiecte.
ART. 32
Cheltuieli de tranzit
1. Depeşele închise şi trimiterile în tranzit deschis, schimbate între douã administraţii sau între douã oficii ale aceleiaşi ţãri prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plãţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneraţie pentru prestaţiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim şi tranzitul aerian.

CAP. 2
Alte dispoziţii

ART. 33
taxe de bazã şi dispoziţii privind cheltuielile de transport aerian
1. Taxa de bazã ce va fi aplicatã în reglarea conturilor dintre administraţiile pentru transporturi aeriene este aprobatã de Consiliul de Exploatare Poştalã. Ea este calculatã de cãtre Biroul internaţional conform unei formule specificate în Regulamentul poştei de scrisori.
2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare, al trimiterilor par avion şi al coletelor par avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt descrise în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale.
3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul aerian sunt:
3.1. în cazul depeşelor închise, în sarcina administraţiei ţãrii de origine, inclusiv atunci când aceste depeşe tranziteazã una sau mai multe administraţii poştale intermediare;
3.2. în cazul trimiterilor prioritare şi al trimiterilor par avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predã trimiterile unei alte administraţii.
4. Aceleaşi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de tranzit teritorial şi maritim, dacã sunt îndrumate par avion.
5. Fiecare administraţie de destinaţie care asigurã transportul aerian al curierului internaţional în interiorul ţãrii sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanţa medie ponderatã a parcursurilor efectuate sã depãşeascã 300 km. Consiliul de Exploatare Poştalã poate înlocui distanţa medie ponderatã prin alt criteriu pertinent. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie sã fie uniforme pentru toate depeşele prioritare şi depeşele par avion care provin din strãinãtate, fie cã acest curier este reîndrumat sau nu pe cale aerianã.
6. Totuşi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de administraţia de destinaţie este bazatã în special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectueazã nici o rambursare suplimentarã pentru cheltuielile de transport aerian intern.
7. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculãrii distanţei medii ponderate, greutatea tuturor depeşelor pentru care calculul compensãrii cheltuielilor terminale se bazeazã în special pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie.
ART. 34
Cote-pãrţi teritoriale şi maritime ale coletelor poştale
1. Coletele schimbate între douã administraţii poştale sunt supuse cotelor-pãrţi teritoriale de sosire, calculate prin combinarea taxei de bazã per colet şi a taxei de bazã per kilogram, stabilite prin Regulament.
1.1. Ţinând cont de taxele de bazã de mai sus, administraţiile poştale pot, în plus, sã fie autorizate sã beneficieze de taxe suplimentare per colet şi per kilogram, conform dispoziţiilor prevãzute în Regulament.
1.2. Cotele-pãrţi vizate la paragrafele 1 şi 1.1 sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu.
1.3. Cotele-pãrţi teritoriale de sosire trebuie sã fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecãrei ţãri.
2. Coletele schimbate între douã administraţii sau între douã birouri ale aceleiaşi ţãri prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau mai multor administraţii sunt supuse, în profitul ţãrilor ale cãror servicii participã la transportul teritorial, la cotele-pãrţi teritoriale de tranzit fixate prin Regulament, conform treptei de distanţã.
2.1. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate sã reclame cota-parte forfetarã per trimitere fixatã prin Regulament.
2.2. Cotele-pãrţi teritoriale de tranzit sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu.
3. Fiecare ţarã ale cãrei servicii participã la transportul maritim al coletelor este autorizatã sã solicite cotele-pãrţi maritime. Aceste cote-pãrţi sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu.
3.1. Pentru fiecare serviciu maritim utilizat, cota-parte maritimã este stabilitã prin Regulamentul privind coletele poştale conform treptei de distanţã.
3.2. Administraţiile poştale au dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimã calculatã conform paragrafului 3.1. Dimpotrivã, o pot reduce cât doresc.
ART. 35
Competenţa Consiliului de Exploatare Poştalã de a fixa taxe şi cote-pãrţi
1. Consiliul de Exploatare Poştalã are autoritatea de a fixa urmãtoarele taxe şi cote-pãrţi, care trebuie plãtite de cãtre administraţiile poştale conform condiţiilor enunţate în regulamente:
1.1. cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea şi transportul depeşelor poştei de scrisori de cãtre cel puţin o ţarã terţã;
1.2. taxa de bazã şi cheltuielile de transport aerian aplicabile curierului-avion;
1.3. cotele-pãrţi teritoriale de sosire pentru prelucrarea coletelor sosite;
1.4. cotele-pãrţi teritoriale de tranzit pentru prelucrarea şi transportul coletelor de cãtre ţara terţã;
1.5. cotele-pãrţi maritime pentru transportul maritim al coletelor.
2. Revizuirea, care va putea fi fãcutã graţie unei metodologii care asigurã o remuneraţie echitabilã administraţiilor care efectueazã serviciile, va trebui sã se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare care ar putea fi decisã va intra în vigoare la o datã stabilitã de cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã.

PARTEA a IV-a
Dispoziţii finale

ART. 36
Condiţii de aprobare a propunerilor privind Convenţia şi regulamentele
1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Convenţie trebuie sã fie aprobate de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi votante care au dreptul la vot. Cel puţin jumãtate din statele membre reprezentate în Congres care au dreptul la vot trebuie sã fie prezente în momentul votului.
2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul poştei de scrisori şi la Regulamentul privind coletele poştale trebuie sã fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştalã care au drept de vot.
3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între douã congrese şi referitoare la prezenta Convenţie şi la protocolul sãu final trebuie sã reuneascã:
3.1. douã treimi din voturi, cel puţin jumãtate din statele membre ale Uniunii care au drept de vot şi au participat la votare, dacã este vorba despre modificãri;
3.2. majoritatea voturilor, dacã este vorba despre interpretarea dispoziţiilor.
4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la paragraful 3.1., orice stat-membru a cãrui legislaţie naţionalã este încã incompatibilã cu modificarea propusã are posibilitatea sã facã o declaraţie scrisã directorului general al Biroului internaţional, în care sã indice faptul cã nu este posibil sã accepte aceastã modificare, în 90 de zile începând din ziua notificãrii acesteia.
ART. 37
Rezerve prezentate în timpul Congresului
1. Orice rezervã incompatibilã cu obiectul şi scopul Uniunii nu va fi autorizatã.
2. Ca regulã generalã, ţãrile membre care nu pot sã împãrtãşeascã punctul lor de vedere celorlalte ţãri membre trebuie sã facã eforturi, în mãsura posibilului, sã se alãture opiniei majoritãţii. Rezerva trebuie sã se facã în caz de necesitate absolutã şi sã fie motivatã în mod corespunzãtor.
3. Rezerva cu privire la articolele prezentei convenţii trebuie sã fie supusã Congresului sub forma unei propuneri scrise, în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional, conform dispoziţiilor referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului.
4. Ca sã devinã efectivã, rezerva supusã Congresului trebuie sã fie aprobatã de majoritatea cerutã în acest caz pentru modificarea articolului la care se referã rezerva.
5. În principiu, rezerva este aplicabilã pe o bazã de reciprocitate între ţara membrã care a emis-o şi celelalte ţãri membre.
6. Rezerva la prezenta convenţie va fi introdusã în protocolul final, pe baza propunerii aprobate de Congres.
ART. 38
Punerea în aplicare şi durata Convenţiei
1. Prezenta Convenţie va fi pusã în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rãmâne în vigoare pânã la punerea în aplicare a actelor urmãtorului congres.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezenta Convenţie într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.

PROTOCOLUL FINAL AL CONVENŢIEI POŞTALE UNIVERSALE*)
_______
*) Traducere.

În momentul semnãrii Convenţiei Poştale Universale încheiate astãzi, subsemnaţii plenipotenţiari au convenit cele ce urmeazã:

ART. I
Apartenenţa trimiterilor poştale. Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei
1. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2 nu se aplicã pentru Antigua şi Barbuda, Bahrain (Regat), Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Hong Kong, China, Dominica, Egipt, Fidji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de peste mare dependente de Marea Britanie, Grenada, Guiana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesoto, Malaiezia, Malawi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zeelandã, Papua-Noua Guinee, Saint-Cristophe-et-Nevis, St. Lucia, St. Vincent şi Grenadine, Insulele Solomon, Samoa, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania (Rep. Unitã), Trinidad-Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu şi Zambia.
2. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2 nu se aplicã nici pentru Austria, Danemarca şi Iran (Rep. Islamicã), a cãror legislaţie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la solicitarea expeditorului, începând din momentul în care destinatarul a fost informat de sosirea unei trimiteri pe adresa sa.
3. Art. 5.1 nu se aplicã pentru Australia, Ghana şi Zimbabwe.
4. Art. 5.2 nu se aplicã pentru Bahamas, Irak, Myanmar şi Republica Popularã Democratã Coreeanã, ale cãror legislaţii nu permit retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la cererea expeditorului.
5. Art. 5.2 nu se aplicã în America (Statele Unite).
6. Art. 5.2 se aplicã Australiei în mãsura în care este compatibil cu legislaţia internã a acestei ţãri.
7. Prin derogare de la art. 5.2, El Salvador, Panama (Rep.), Filipine, Rep. Dem. Congo şi Venezuela sunt autorizate sã nu returneze coletele poştale dupã ce destinatarul a cerut vãmuirea lor, dat fiind cã legislaţia lor vamalã se opune acestui lucru.
ART. II
Taxe
1. Prin derogare de la art. 6, administraţiile poştale din Australia, Canada şi Noua Zeelandã sunt autorizate sã perceapã taxe poştale, altele decât cele prevãzute în regulamente, atunci când taxele respective sunt admisibile conform legislaţiei ţãrii lor.
ART. III
Excepţie de la scutirea de taxe poştale în favoarea cecogramelor
1. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Indonezia, Saint Vincent şi Grenadine şi Turcia, care nu acordã în serviciul lor intern scutirea de francare poştalã a cecogramelor, au posibilitatea de a percepe taxele de francare şi taxele pentru serviciile speciale, care nu pot fi totuşi superioare celor din serviciul lor intern.
2. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Germania, America (Statele Unite), Australia, Austria, Canada, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Japonia şi Elveţia au posibilitatea de a percepe taxele pentru serviciile speciale care sunt aplicate cecogramelor în serviciul lor intern.
ART. IV
Servicii de bazã
1. Contrar dispoziţiilor art. 12, Australia nu aprobã extinderea serviciilor de bazã la coletele poştale.
2. Dispoziţiile art. 12.2.4 nu se aplicã Marii Britanii, a cãrei legislaţie naţionalã impune o limitã de greutate inferioarã. Legislaţia referitoare la sãnãtate şi securitate limiteazã la 20 kg greutatea sacilor de curier.
ART. V
Pachete mici
1. Prin derogare de la art. 12 al Convenţiei, administraţia poştalã din Afganistan este autorizatã sã limiteze la 1 kg greutatea maximã pentru pachetele mici care sosesc şi pleacã.
ART. VI
Confirmarea de primire
1. Administraţia poştalã din Canada este autorizatã sã nu aplice art. 13.1.1 în ceea ce priveşte coletele, dat fiind cã ea nu oferã serviciul de confirmare de primire pentru colete în regimul sãu intern.
ART. VII
Serviciul de corespondenţã comercialã - rãspuns internaţional (CCRI)
1. Prin derogare de la art. 13.4.1, administraţia poştalã din Bulgaria (Rep.) asigurã serviciul CCRI dupã o negociere cu administraţia poştalã interesatã.
ART. VIII
Interdicţii (poşta de scrisori)
1. În mod excepţional, administraţiile poştale din Liban şi Republica Popularã Democratã Coreeanã nu acceptã trimiteri recomandate care conţin monede ori bancnote sau orice valoare la purtãtor ori cecuri de cãlãtorie sau platinã, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Ele nu sunt obligate prin dispoziţiile Regulamentului poştei de scrisori, într-un mod riguros, în ceea ce priveşte responsabilitatea lor în caz de spoliere sau de avarie a trimiterilor recomandate, la fel şi pentru trimiterile care conţin obiecte din sticlã sau fragile.
2. Cu titlu excepţional, administraţiile poştale din Arabia Sauditã, Bolivia, China (Rep. Pop.), cu excepţia regiunii administrative speciale Hong Kong, Irak, Nepal, Pakistan, Sudan şi Vietnam nu acceptã trimiteri recomandate conţinând monede, bilete de bancã, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur, argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase.
3. Administraţia poştalã din Myanmar îşi rezervã dreptul de a nu accepta trimiteri cu valoare declaratã conţinând obiectele preţioase menţionate la art. 15.5, pentru cã legislaţia sa internã se opune admiterii acestui gen de trimiteri.
4. Administraţia poştalã din Nepal nu acceptã trimiteri recomandate sau cu valoare declaratã conţinând monede ori bancnote, fãrã un acord special încheiat în acest caz.
5. Administraţia poştalã din Uzbekistan nu acceptã trimiteri recomandate sau cu valoare declaratã care conţin monede, bancnote, cecuri, timbre poştale ori monede strãine şi îşi declinã orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avarie a acestui gen de trimiteri.
5. Administraţia poştalã din Iran (Republica Islamicã) nu acceptã trimiteri care conţin obiecte ce contravin religiei islamice.
7. Administraţia poştalã din Filipine îşi rezervã dreptul de a nu accepta trimiteri din poşta de scrisori (simple, recomandate sau cu valoare declaratã) care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase.
8. Administraţia poştalã din Australia nu acceptã nici o trimitere poştalã care conţine lingouri sau bilete de bancã. În plus, ea nu acceptã trimiterile recomandate având ca destinaţie Australia, nici trimiterile în tranzit deschis care conţin obiecte de valoare, precum bijuterii, metale preţioase, pietre preţioase sau semipreţioase, titluri, monede ori alte efecte negociabile. Ea îşi declinã orice responsabilitate în ceea ce priveşte trimiterile depuse şi care violeazã prezenta rezervã.
9. Administraţia poştalã din China (Rep. Pop.), exceptând Regiunea administrativã specialã Hong Kong, nu acceptã trimiteri cu valoare declaratã care conţin monede, bancnote, bilete de bancã, valori la purtãtor sau cecuri de cãlãtorie, în conformitate cu reglementãrile sale interne.
10. Administraţiile poştale din Letonia şi Mongolia îşi rezervã dreptul de a nu accepta trimiteri simple, recomandate sau cu valoare declaratã, care conţin monede, bancnote, valori la purtãtor şi cecuri de cãlãtorie, dat fiind cã legislaţia lor naţionalã se opune acestui lucru.
11. Administraţia poştalã din Brazilia îşi rezervã dreptul de a nu accepta curierul simplu, recomandat sau cu valoare declaratã, ce conţine monede, bancnote în circulaţie şi orice valori la purtãtor.
12. Administraţia poştalã din Vietnam îşi rezervã dreptul de a nu accepta scrisori conţinând obiecte şi mãrfuri.
ART. IX
Interdicţii (colete poştale)
1. Administraţiile poştale din Myanmar şi Zambia sunt autorizate sã nu accepte colete cu valoare declaratã, ce conţin obiectele preţioase menţionate la art. 15.6.1.3.1, dat fiind cã reglementãrile lor interne se opun acestui lucru.
2. În mod excepţional, administraţiile poştale din Liban şi Sudan nu acceptã colete care conţin monede, bancnote şi orice tip de valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase şi alte obiecte preţioase, ori care conţin lichide şi elemente uşor lichefiabile sau obiecte din sticlã ori asemãnãtoare sau fragile. Ele nu sunt obligate sã respecte dispoziţiile respective din Regulamentul privind coletele poştale.
3. Administraţia poştalã din Brazilia este autorizatã sã nu accepte colete cu valoare declaratã, care conţin monede şi bancnote în circulaţie, precum şi orice valoare la purtãtor, dat fiind cã reglementãrile sale interne se opun acestui lucru.
4. Administraţia poştalã din Ghana este autorizatã sã nu accepte colete cu valoare declaratã, care conţin monede sau bancnote în circulaţie, dat fiind cã reglementãrile sale interne se opun acestui lucru.
5. În plus faţã de obiectele menţionate la art. 15, administraţia poştalã din Arabia Sauditã nu acceptã colete care conţin monede, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre şi alte obiecte preţioase. Ea nu acceptã nici colete care conţin medicamente de orice fel, decât dacã sunt însoţite de o reţetã medicalã emisã de o autoritate oficialã competentã; nu acceptã nici produse destinate stingerii focului, lichide chimice sau obiecte care contravin principiilor religiei islamice.
6. În afara obiectelor citate la art. 15, administraţia poştalã din Oman nu acceptã colete ce conţin:
6.1. medicamente de orice tip, decât dacã ele sunt însoţite de o reţetã medicalã emisã de o autoritate medicalã competentã;
6.2. produse destinate stingerii focului şi lichide chimice;
6.3. obiecte ce contravin principiilor religiei islamice.
7. În afarã de obiectele citate la art. 15, administraţia poştalã din Iran (Republica Islamicã) este autorizatã sã nu accepte colete ce conţin obiectele care contravin principiilor religiei islamice.
8. Administraţia poştalã din Filipine este autorizatã sã nu accepte coletele care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase sau care conţin lichide şi elemente uşor lichefiabile ori obiecte din sticlã sau asimilabile ori fragile.
9. Administraţia poştalã din Australia nu acceptã nici o trimitere poştalã conţinând lingouri sau bilete de bancã.
10. Administraţia poştalã din China (Rep. Pop.) nu acceptã coletele simple care conţin monede, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase. În plus, mai puţin în ceea ce priveşte Regiunea administrativã specialã Hong Kong, coletele cu valoare declaratã ce conţin monede, bancnote, valori la purtãtor sau cecuri de cãlãtorie nu sunt nici ele acceptate.
11. Administraţia poştalã din Mongolia îşi rezervã dreptul de a nu accepta, potrivit legislaţiei sale naţionale, colete ce conţin monede, bancnote, titluri la vedere şi cecuri de cãlãtorie.
12. Administraţia poştalã din Letonia nu acceptã nici colete simple, nici colete cu valoare declaratã, ce conţin monede, bancnote, valori la purtãtor (cecuri) sau devize strãine, şi îşi declinã orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avariere a acestor trimiteri.
ART. X
Obiecte pasibile de drepturi vamale
1. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţãrile urmãtoare nu acceptã trimiteri cu valoare declaratã, ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Bangladesh şi Salvador.
2. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţãrile urmãtoare nu acceptã scrisori simple şi recomandate, ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Azerbaidjan, Belarus, Cambogia, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Italia, Letonia, Nepal, Uzbekistan, Peru, Rep. Pop. Dem. Coreanã, San Marino, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela.
3. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din urmãtoarele ţãri nu acceptã scrisori simple ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Benin, Burkina Fasso, Coasta de Fildeş (Rep.), Djibouti, Mali şi Mauritania.
4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la paragrafele 1-3, trimiterea de seruri, vaccinuri, precum şi medicamente de necesitate urgentã care sunt dificil de procurat sunt admise în toate cazurile.
ART. XI
Reclamaţii
1. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Arabia Sauditã, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Egipt, Gabon, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Iran (Rep. Islamicã), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Filipine, Rep. Pop. Dem. Coreeanã, Sudan, Siria (Rep. Arabã), Ciad, Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã de reclamaţie de la clienţii lor pentru trimiterile poştei de scrisori.
2. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Argentina, Austria, Azerbaidjan, Slovacia şi Cehia (Rep.) îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã specialã atunci când, cu ocazia unor demersuri întreprinse ca urmare a unei reclamaţii, se dovedeşte cã aceasta a fost neîntemeiatã.
3. Administraţiile poştale din Afganistan, Arabia Sauditã, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Congo (Rep.), Egipt, Gabon, Iran (Rep. Islamicã), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Sudan, Surinam, Siria (Rep. Arabã), Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã de reclamaţie de la clienţii lor pentru colete.
4. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din America (Statele Unite), Brazilia şi Panama îşi rezervã dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxã de reclamaţie pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale depuse în ţãrile care aplicã acest fel de taxe în concordanţã cu dispoziţiile paragrafelor 1-3 din cadrul acestui articol.
ART. XII
taxe de prezentare la vamã
1. Administraţia poştalã din Gabon îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã de prezentare în vamã de la clienţii sãi.
2. Administraţiile poştale din Congo (Rep.) şi Zambia îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã de prezentare în vamã de la clienţii lor, pentru colete.
ART. XIII
Depunerea în strãinãtate a trimiterilor poştei de scrisori
1. Administraţiile poştale din America (Statele Unite), Australia, Austria, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Grecia şi Noua Zeelandã îşi rezervã dreptul de a percepe o taxã, în raport cu costurile de muncã ocazionate, de la toate administraţiile poştale care, în virtutea art. 27.4, le returneazã obiecte care, la origine, nu au fost expediate ca trimiteri poştale de cãtre serviciile lor.
2. Prin derogare de la art. 27.4, administraţia poştalã din Canada îşi rezervã dreptul de a percepe de la administraţia de origine o remuneraţie care sã îi permitã sã recupereze cel puţin costurile care i-au fost ocazionate de prelucrarea unor astfel de trimiteri.
3. Art. 27.4 autorizeazã administraţia poştalã de destinaţie sã reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzãtoare pentru distribuirea de trimiteri din poşta de scrisori depuse în strãinãtate în cantitate mare. Australia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi rezervã dreptul de a limita aceastã platã la suma corespunzãtoare tarifului intern al ţãrii de destinaţie, aplicabil trimiterilor echivalente.
4. Art. 27.4 autorizeazã administraţia poştalã de destinaţie sã reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzãtoare pentru distribuirea trimiterilor poştei de scrisori depuse în strãinãtate în cantitate mare. Urmãtoarele ţãri îşi rezervã dreptul sã limiteze aceastã platã la limitele autorizate în Regulament pentru curierul în numãr: America (Statele Unite), Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, China (Rep. Pop.), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guiana, India, Malaezia, Nepal, Noua Zeelandã, Olanda, Antilele Olandeze şi Aruba, St. Lucia, Saint-Vincent şi Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam şi Tailanda.
5. Contrar rezervelor de la paragraful 4, urmãtoarele ţãri îşi rezervã dreptul de a aplica integral dispoziţiile art. 27 al Convenţiei curierului primit din ţãrile membre ale Uniunii: Germania, Arabia Sauditã, Argentina, Austria, Benin, Brazilia, Burkina Fasso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildeş (Rep.), Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, Guineea, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Liban, Luxemburg, Mali, Maroc, Mauritania, Monaco, Norvegia, Portugalia, Senegal, Siria (Rep. Arabã) şi Togo.
6. În scopul aplicãrii art. 27.4, administraţia poştalã din Germania îşi rezervã dreptul de a solicita administraţiei poştale din ţara de depunere a trimiterilor o remuneraţie cu o valoare echivalentã celei pe care ea ar primi-o de la administraţia poştalã a ţãrii în care este rezident expeditorul.
7. În ciuda rezervelor fãcute la art. XIII, China (Rep. Pop.) îşi rezervã dreptul de a limita orice platã pentru distribuţia trimiterilor poştei de scrisori depuse în strãinãtate în cantitate mare, la limitele autorizate de Convenţia UPU şi Regulamentul poştei de scrisori pentru curierul în numãr.
ART. XIV
Cote-pãrţi teritoriale de sosire excepţionale
1. Prin derogare de la art. 34, administraţia poştalã din Afganistan îşi rezervã dreptul de a percepe 7,50 DST drept cotã-parte teritorialã de sosire excepţionalã, suplimentarã per colet.
ART. XV
Tarife speciale
1. Administraţiile poştale din America (Statele Unite), Belgia şi Norvegia au posibilitatea de a percepe pentru coletele par avion cote-pãrţi teritoriale mai ridicate decât pentru coletele de suprafaţã.
2. Administraţia poştalã din Liban este autorizatã sã perceapã pentru colete pânã la 1 kg taxa aplicabilã coletelor cântãrind peste 1 pânã la 3 kg.
3. Administraţia poştalã din Panama (Rep.) este autorizatã sã perceapã 0,20 DST per kilogram pentru colete de suprafaţã transportate pe cale aerianã (S.A.L.) în tranzit.
Drept care plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forţã şi aceeaşi valoare ca şi cum dispoziţiile sale ar fi fost incluse în cadrul textului Convenţiei, şi l-au semnat într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.

ANEXA 3

REGULAMENTUL INTERIOR AL CONGRESELOR*)
________
*) Traducere.

ART. 1
Dispoziţii generale
Prezentul regulament interior, denumit în continuare "Regulament", este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii şi le este subordonat. În caz de divergenţe între una dintre dispoziţiile sale şi o dispoziţie a actelor, aceasta din urmã are autoritate.
ART. 2
Delegaţii
1. Prin termenul "delegaţie" se înţelege persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru pentru a participa la Congres. Delegaţia se compune dintr-un şef de delegaţie şi, dacã este cazul, dintr-un adjunct al şefului de delegaţie, din unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual, din unul sau mai mulţi funcţionari ataşaţi (inclusiv experţi, secretari etc.).
2. Şefii de delegaţie, adjuncţii lor, precum şi delegaţii sunt reprezentanţi ai statelor membre conform art. 14.2 din Constituţie, dacã ei au puteri care sã rãspundã condiţiilor fixate în cadrul art. 3 din prezentul regulament.
3. Funcţionarii ataşaţi sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la deliberãri, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi, ei pot sã fie autorizaţi de cãtre şeful lor de delegaţie sã voteze în numele ţãrii lor în şedinţele comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie sã fie înaintate în scris preşedintelui Comisiei interesate înainte de începerea şedinţei.
ART. 3
Puterile delegaţiilor
1. Împuternicirile delegaţilor trebuie sã fie semnate de şeful statului, de şeful guvernului sau de Ministerul Afacerilor Externe din ţara interesatã. Ele trebuie sã fie redactate în forma corectã. Împuternicirile delegaţiilor abilitate sã semneze actele (plenipotenţiarii) trebuie sã indice puterea acestei semnãturi (semnãtura sub rezerva ratificãrii sau aprobãrii, semnãturã "ad referendum", semnãtura definitivã). În absenţa unei astfel de precizãri, semnãtura este consideratã ca supusã ratificãrii sau aprobãrii. Împuternicirile care autorizeazã semnarea actelor în mod implicit trebuie sã cuprindã dreptul de a decide şi dreptul de vot. Delegaţii cãrora autoritãţile competente le-au încredinţat depline puteri fãrã sã precizeze nivelul acestor puteri sunt autorizaţi sã delibereze, sã voteze şi sã semneze acte numai dacã din textul prin care se acordã împuternicirile nu rezultã contrariul.
2. Împuternicirile trebuie sã fie depuse încã de la deschiderea Congresului pe lângã autoritatea desemnatã în acest scop.
3. Delegaţii care nu au Împuterniciri sau care şi-au depus Împuternicirile lor pot, dacã guvernul lor a anunţat guvernul ţãrii gazdã, sã ia parte la deliberãri şi sã voteze în momentul în care încep sã participe la lucrãrile Congresului. Acelaşi lucru va fi valabil şi pentru cei ale cãror Împuterniciri prezintã nereguli. Aceşti delegaţi nu vor mai fi autorizaţi sã voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care constatã ca Împuternicirile lor sunt greşite sau prezintã nereguli, atât timp cât situaţia nu este regularizatã (ultimul raport trebuie sã fie aprobat de Congres înainte de alegeri, altele decât cea a preşedintelui Congresului, şi înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte).
4. Împuternicirile unui stat membru care este reprezentat la Congres de cãtre delegaţia unui alt stat membru (procurã) va prezenta aceeaşi formã cu cele menţionate în paragraful 1.
5. Împuternicirile şi procurile adresate prin telegramã nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care rãspund unei cereri de informare cu privire la o problemã ce ţine de împuterniciri.
6. Delegaţia care, dupã ce şi-a depus puterile, este împiedicatã sã asiste la una sau mai multe şedinţe are dreptul sã fie reprezentatã de cãtre delegaţia unei alte ţãri, cu condiţia sã îl informeze în scris pe preşedintele reuniunii. Totuşi, o delegaţie poate reprezenta doar o singurã ţarã, alta decât a sa.
7. Delegaţii statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fãrã drept de vot, la deliberãrile Congresului referitoare la acel acord.
ART. 4
Ordinea de aranjare
1. La şedinţele Congresului şi comisiilor, delegaţiile sunt aranjate în ordinea alfabeticã francezã a statelor membre reprezentate.
2. Preşedintele Consiliului de administraţie trage la sorţi, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în faţa tribunei prezidenţiale cu ocazia şedinţelor Congresului şi comisiilor.
ART. 5
Observatorii de drept
1. Reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt admişi în calitate de observator la lucrãrile Congresului.
2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de observator la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale.
3. Liga Statelor Arabe şi Uniunea Africanã (UA) sunt admise ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale.
4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admişi ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale.
5. Observatorii menţionaţi la paragrafele 1-4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii.
6. În situaţii excepţionale, dreptul observatorilor menţionaţi la paragraful 4 de a participa la anumite reuniuni sau pãrţi din cadrul reuniunilor poate fi limitat dacã este necesar sã se pãstreze confidenţialitatea cu privire la subiectul reuniunii. Aceştia vor fi informaţi în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Aceastã restricţie poate fi decisã de la caz la caz de oricare organ interesat sau de preşedintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul Congresului, care este abilitat sã confirme sau sã infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplã.
ART. 6
Invitaţi
1. Reprezentanţii agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite şi organizaţiile interguvernamentale vor fi desemnate de Consiliul de administraţie sã ia parte la anumite întâlniri ale Congresului şi comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea.
2. Reprezentanţii oricãrui organism internaţional, ai oricãrei asociaţii ori unitãţi sau orice persoanã calificatã, desemnaţi de Consiliul de administraţie, vor fi admişi la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale.
3. Invitaţii la care se referã paragrafele 1 şi 2 nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii.
ART. 7
Decanul Congresului
1. Administraţia poştalã a ţãrii gazdã a Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul Internaţional. Consiliul de administraţie va aproba aceastã numire în timpul necesar.
2. La deschiderea primei şedinţe plenare a fiecãrui Congres, decanul va prezida Congresul pânã când acesta îşi alege preşedintele. El va exercita funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament.
ART. 8
Preşedinţii şi vicepreşedinţii Congresului şi ai comisiilor
1. În prima sa adunare plenarã, Congresul va alege, la propunerea decanului, preşedintele Congresului, apoi va aproba, la propunerea Consiliului de administraţie, desemnarea statelor membre care îşi vor asuma vicepreşedinţia Congresului, precum şi preşedinţia şi vicepreşedinţia comisiilor. Aceste funcţii sunt atribuite ţinându-se seama, pe cât este posibil, de repartiţia geograficã echitabilã a statelor membre.
2. Preşedinţii deschid şi închid şedinţele pe care le prezideazã, conduc discuţiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile şi anunţã ce majoritate este necesarã pentru adoptarea lor, proclamã deciziile şi, sub rezerva aprobãrii Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii.
3. Preşedinţii vor veghea la respectarea prezentului regulament şi la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor.
4. Orice delegaţie poate sã facã apel, în faţa Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de cãtre preşedintele acestora, pe baza unei dispoziţii din Regulament sau a unei interpretãri din cadrul acestuia; decizia preşedintelui va rãmâne, totuşi, valabilã doar dacã ea nu este anulatã de majoritatea membrilor prezenţi care voteazã.
5. Dacã un stat membru însãrcinat cu preşedinţia nu mai este în mãsurã sã îşi asume aceastã funcţie, unul dintre vicepreşedinţi va fi desemnat de Congres sau de Comisie sã îl înlocuiascã.

ART. 9
Biroul Congresului
1. Biroul este organul central însãrcinat sã conducã lucrãrile Congresului. El este compus din preşedintele şi vicepreşedinţii Congresului, precum şi din preşedinţii comisiilor. El se reuneşte periodic pentru a examina derularea lucrãrilor Congresului şi a comisiilor acestuia şi pentru a formula recomandãri care sã favorizeze aceastã desfãşurare. El îl ajutã pe preşedinte sã elaboreze ordinea de zi a fiecãrei şedinţe plenare şi sã coordoneze lucrãrile comisiilor. El face recomandãri referitoare la închiderea Congresului.
2. Secretarul general al Congresului şi secretarul general adjunct menţionaţi la art. 12.1 asistã la reuniunile Biroului.
ART. 10
Membrii comisiilor
1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de drept membre al comisiilor însãrcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţie, Regulamentul general şi Convenţie.
2. Statele membre reprezentate în Congres care fac parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei şi/sau comisiiilor însãrcinate cu revizuirea acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte.
3. Delegaţiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupã cu acordurile au posibilitatea sã asiste la şedinţele acestor comisii şi sã ia parte la deliberãri fãrã drept de vot.
ART. 11
Grupele de lucru
Congresul şi fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale.
ART. 12
Secretariatul Congresului şi al comisiilor
1. Directorul general şi directorul general adjunct al Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct în cadrul Congresului.
2. Secretarul general şi secretarul general adjunct asistã la şedinţele Congresului şi Biroului Congresului, luând parte la deliberãri fãrã drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleaşi condiţii, sã asiste la şedinţele comisiilor sau sã fie reprezentaţi în cadrul lor de cãtre un funcţionar (oficial) superior al Biroului Internaţional.
3. Lucrãrile secretariatului Congresului, Biroului Congresului şi comisiilor sunt asigurate de personalul Biroului Internaţional, în colaborare cu administraţia poştalã a ţãrii gazdã.
4. Funcţionarii superiori ai Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului şi al comisiilor. Ei îl asistã pe preşedinte în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea rapoartelor.
5. Secretarii Congresului şi comisiilor sunt asistaţi de secretari adjuncţi.
ART. 13
Limbile de deliberare
1. Sub rezerva dispoziţiilor prevãzute la paragraful 2, limbile francezã, englezã, spaniolã şi rusã sunt admise pentru deliberãri, prin intermediul unui sistem de interpretare simultanã sau consecutivã.
2. Deliberãrile Comisiei de redactare se desfãşoarã în limba francezã.
3. Sunt autorizate şi celelalte limbi pentru deliberãrile indicate în paragraful 1. Limba ţãrii gazdã are drept de prioritate în aceastã privinţã. Delegaţiile care utilizeazã alte limbi asigurã interpretarea simultanã în una dintre limbile menţionate la paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultanã, când pot fi aduse modificãri de ordin tehnic, fie prin interpreţi particulari.
4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii.
5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizeazã aceeaşi limbã, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii.
ART. 14
Limbile de redactare a documentelor Congresului
1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de hotãrâri supuse aprobãrii Congresului, sunt publicate în limba francezã de secretariatul Congresului.
2. În acest scop, documentele care provin de la delegaţiile statelor membre trebuie sã fie prezentate în limba francezã, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere ataşate secretariatului Congresului.
3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de cãtre grupurile lingvistice constituite conform dispoziţiilor corespunzãtoare din Regulamentul general, pot, de asemenea, sã traducã documente ale Congresului în limbile lor respective.
ART. 15
Propuneri
1. Toate problemele aduse în faţa Congresului fac obiectul unor propuneri.
2. Toate propunerile publicate de Biroul Internaţional înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului.
3. Cu douã luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi luatã în consideraţie, în afara celor care sunt supuse amendamentelor propunerilor anterioare.
4. Se considerã amendament orice propunere de modificare care, fãrã sã modifice fondul propunerii, comportã o suprimare, o adãugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei pãrţi a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi consideratã ca amendament dacã ea este incompatibilã cu sensul sau intenţia propunerii originale. În cazuri îndoielnice, tranşarea problemei revine Congresului sau Comisiei.
5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la propuneri deja fãcute, trebuie sã fie înaintate în scris, în limba francezã, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasã pentru deliberarea lor, pentru a fi distribuite în aceeaşi zi delegaţilor. Acest termen nu se aplicã amendamentelor ce rezultã direct din discuţiile în cadrul Congresului sau în Comisie. În acest ultim caz, dacã se solicitã, autorul amendamentului trebuie sã prezinte textul în scris în limba francezã sau, în caz de dificultate, în orice limbã aleasã pentru dezbateri. Preşedintele interesat va citi sau va prezenta spre citire textul.
6. Procedura prevãzutã la paragraful 5 se aplicã şi în prezentarea propunerilor care nu vizeazã modificarea textului actelor (proiecte de rezoluţie, de recomandãri, legãminte etc.).
7. Orice propunere sau amendament trebuie sã primeascã forma definitivã a textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de cãtre Comisia de redactare.
ART. 16
Examinarea propunerilor în Congres şi în comisii
1. Propunerile de ordin redacţional (al cãror numãr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de redactare fie direct, dacã din partea Biroului Internaţional nu existã nici o îndoialã privind natura lor (o listã a lor este stabilitã de Biroul Internaţional în atenţia Comisiei de redactare), fie dacã, conform avizului Biroului Internaţional, existã îndoieli privind natura lor, dupã ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redacţionalã (o listã a lor este redactatã în atenţia comisiilor interesate). Totuşi, dacã asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiazã decât dupã ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronunţat faţã de propunerile de fond corespunzãtoare. Propunerile al cãror numãr nu este urmat de litera R dar care, dupã pãrerea Biroului Internaţional, sunt propuneri de ordin redacţional sunt repartizate direct comisiilor care se ocupã de propunerile de fond corespunzãtoare. Aceste comisii decid încã de la începerea lucrãrilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listã a acestor propuneri este redactatã de Biroul Internaţional în atenţia comisiilor în cauzã.
2. Dacã aceeaşi problemã face obiectul mai multor propuneri, preşedintele hotãrãşte ordinea lor pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bazã şi care comportã cea mai profundã schimbare faţã de status quo.
3. Dacã o propunere poate fi subdivizatã în mai multe pãrţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunãrii, sã fie examinatã şi supusã separat votului.
4. Orice propunere retrasã din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul sãu poate fi reluatã de cãtre delegaţia altui stat membru. De asemenea, dacã un amendament la o propunere este acceptat de cãtre autorul acesteia, o altã delegaţie poate relua propunerea originalã neamendatã.
5. Orice amendament la o propunere, acceptat de cãtre delegaţia care prezintã aceastã propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacã autorul propunerii originale nu acceptã un amendament, preşedintele hotãrãşte dacã trebuie sã se voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intenţia textului de bazã şi care produce schimbarea cea mai profundã faţã de status quo.
6. Procedura descrisã în paragraful 5 se aplicã şi atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere.
7. Preşedintele Congresului şi preşedinţii comisiilor trimit Comisiei de redactare, dupã fiecare şedinţã, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotãrârilor adoptate.
ART. 17
Deliberãri
1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât dupã ce au fost autorizaţi de preşedintele reuniunii. El le recomandã sã vorbeascã lent şi distinct. Preşedintele trebuie sã acorde delegaţiilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi în totalitate pãrerea lor asupra subiectului în discuţie, atât timp cât exprimarea este compatibilã cu derularea normalã a deliberãrilor.
2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi, discursurile nu pot sã depãşeascã 5 minute. Preşedintele este autorizat sã întrerupã orice persoanã care ia cuvântul şi care depãşeşte timpul acordat luãrii de cuvânt. De asemenea, el poate sã invite delegatul sã nu se îndepãrteze de la subiect.
3. În cursul unei dezbateri, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, sã declare închisã lista oratorilor dupã ce i-a dat citire. Când lista este terminatã, el declarã dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuţie, chiar dupã închiderea listei, dreptul de a rãspunde oricãrui discurs pronunţat.
4. De asemenea, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, sã limiteze numãrul de intervenţii al uneia din cadrul aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, acordând totuşi posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacã solicitã, pentru a aduce elemente noi ca rãspuns la intervenţiile altor delegaţii, în aşa fel încât sã poatã avea ultimul cuvânt dacã solicitã acest lucru.
5. Cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, preşedintele poate limita numãrul intervenţiilor asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; aceastã limitare nu poate fi mai micã de 5 pentru şi împotriva propunerii în discuţie.
ART. 18
Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedurã
1. În cursul discuţiei oricãrei probleme şi chiar, dacã este cazul, dupã încheierea votului, o delegaţie poate sã înainteze o moţiune de ordine pentru a cere:
- lãmuriri asupra derulãrii dezbaterilor;
- respectarea Regulamentului interior;
- modificarea ordinii sugerate de preşedinte pentru discutarea propunerilor.
Moţiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moţiunilor de procedurã menţionate în paragraful 3.
2. Preşedintele face imediat precizãrile dorite sau ia decizia pe care o considerã necesarã cu privire la moţiunea de ordine. În caz de obiecţii, hotãrârea preşedintelui este imediat supusã votului.
3. În plus, în cursul discutãrii unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedurã având ca obiect propunerea pentru:
a) suspendarea şedinţei;
b) închiderea şedinţei;
c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discuţie;
d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie.
Moţiunile de procedurã au prioritate, în ordinea stabilitã mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara moţiunilor de ordine menţionate în paragraful 1.
4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea şedinţei nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot.
5. Când o delegaţie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discuţie, cuvântul este acordat doar pentru douã persoane care se opun amânãrii sau închiderii dezbaterii, dupã care moţiunea este supusã la vot.
6. Delegaţia care prezintã o moţiune de ordine sau de procedurã nu poate, în intervenţia sa, sã trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedurã poate sã o retragã înainte ca ea sã fie supusã la vot şi orice moţiune asemãnãtoare, amendatã sau nu, care este retrasã poate fi reluatã de cãtre o altã delegaţie.
ART. 19
Cvorum
1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot.
2. În momentul votãrii modificãrii Constituţiei şi a Regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.
3. În ceea ce priveşte acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord şi care au drept de vot.
4. Delegaţiile prezente, care nu participã la un vot determinat sau care declarã cã nu vor sã participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinãrii cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 şi 3.
ART. 20
Principiul şi procedura de vot
1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt tranşate prin vot.
2. Votul se desfãşoarã prin sistemul tradiţional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfãşoarã prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziţia adunãrii. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc dacã cererea prezentatã în acest sens de cãtre o delegaţie este sprijinitã de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot.
3. Pentru sistemul tradiţional, procedura de votare este urmãtoarea:
a) prin ridicarea mâinii: dacã rezultatul unei astfel de votãri produce îndoieli, preşedintele poate, în cazul în care doreşte sau la cererea unei delegaţii, sã procedeze imediat la votarea prin apel nominal cu privire la aceeaşi problemã;
b) prin apel nominal: la cererea unei delegaţii sau la dorinţa preşedintelui. Apelul se face în ordinea alfabeticã francezã a statelor membre reprezentate, începând cu statul al cãrui nume a fost tras la sorţi de cãtre preşedinte. Rezultatul votului, cu lista statelor în funcţie de natura votului, este consemnat în raportul şedinţei;
c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la cererea a douã delegaţii; în acest caz, preşedintele reuniunii desemneazã 3 persoane care sã numere voturile şi ia mãsurile necesare pentru a asigura secretul votului.
4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este urmãtoarea:
a) vot neînregistrat: înlocuieşte un vot prin ridicarea mâinii;
b) vot înregistrat: înlocuieşte un vot prin apel nominal; totuşi, nu se procedeazã la apelul nominal al ţãrilor decât dacã o delegaţie solicitã acest lucru şi dacã propunerea este sprijinitã de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot;
c) vot secret: înlocuieşte un vot secret prin buletin de vot.
5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricãrei alte proceduri de votare.
6. Când începe votarea, nici o delegaţie nu poate sã o întrerupã, decât dacã este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea conform cãreia se efectueazã votarea.
7. Dupã votare, preşedintele poate autoriza delegaţiile sã îşi explice votul.
ART. 21
Condiţii de aprobare a propunerilor
1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie sã fie aprobate:
a) pentru Constituţie: de cãtre cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot;
b) pentru Regulamentul general: de cãtre majoritatea statelor membre reprezentate în Congres cu drept de vot;
c) pentru Convenţie: de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot;
d) pentru acorduri: de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot, care sunt pãrţi la acorduri.
2. Problemele de procedurã care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotãrâte de majoritatea statelor membre prezente care au drept de vot. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiţia ca în Congres majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot sã nu decidã altfel.
3. Sub rezerva dispoziţiilor prevãzute în paragraful 5, prin "State membre prezente şi cu drept de vot" trebuie sã se înţeleagã statele membre cu drept de vot care voteazã "pentru" sau "împotrivã", abţinerile nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii, la fel şi buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret.
4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este consideratã respinsã.
5. Când numãrul de abţineri şi de buletine albe sau nule depãşeşte jumãtate din numãrul sufragiilor exprimate (pentru, împotrivã, abţineri), examinarea problemei este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã în cursul cãreia abţinerile, precum şi buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare.
ART. 22
Alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã
Pentru departajarea ţãrilor care au obţinut acelaşi numãr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã, preşedintele procedeazã prin tragere la sorţi.
ART. 23
Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional
1. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de cãtre statele membre prezente şi cu drept de vot. Se organizeazã atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat sã obţinã aceastã majoritate.
2. Sunt considerate "state membre prezente şi cu drept de vot" cele care voteazã pentru unul dintre candidaţii anunţaţi în mod regulamentar, abţinerile şi buletinele necompletate sau nule nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii.
3. Dacã numãrul de abţineri şi de buletine necompletate sau nule şi cele anulate depãşeşte jumãtate din numãrul de sufragii exprimate conform dispoziţiilor paragrafului 2, alegerea este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã, în cursul cãreia abţinerile şi buletinele necompletate sau nule şi cele anulate nu mai sunt luate în considerare.
4. Candidatul care la un tur de scrutin a obţinut cele mai puţine voturi este eliminat.
5. În caz de egalitate de voturi se realizeazã un scrutin suplimentar ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a departaja candidaţii, votarea executându-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacã rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorţi, de cãtre preşedinte.
ART. 24
Rapoarte
1. Rapoartele şedinţelor plenare ale Congresului reproduc demersul şedinţelor, prezintã pe scurt intervenţiile, menţioneazã propunerile şi rezultatul deliberãrilor.
2. Deliberãrile şedinţelor comisiilor fac obiectul rapoartelor adresate Congresului.
Ca regulã generalã, grupurile de lucru redacteazã un raport în atenţia organelor care le-au creat.
3. Totuşi, fiecare delegat are dreptul sã solicite introducerea analiticã sau in extenso cu privire la rapoartele oricãrei declaraţii fãcute de el, cu condiţia sã depunã textul în limba francezã sau englezã, la secretariat, în cel târziu douã ore de la sfârşitul şedinţei.
4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegaţii dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observaţiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între persoana interesatã şi preşedintele şedinţei respective.
5. În general şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4, la începutul fiecãrei şedinţe a Congresului, preşedintele supune aprobãrii raportul şedinţei precedente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele ultimelor şedinţe care nu ar putea fi aprobate în cadrul Congresului sau în comisie sunt aprobate de preşedinţii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul Internaţional va ţine seama şi de eventualele observaţii pe care delegaţii statelor membre le comunicã în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte.
6. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în rapoartele şedinţelor Congresului şi comisiilor erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia aprobãrii lor conform dispoziţiilor paragrafului 5.
ART. 25
Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii şi de Congres
1. Orice delegaţie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezoluţii etc.) care au fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel va fi înmânatã în scris preşedintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea şedinţei comisiei în care propunerea a fost aprobatã sau respinsã. Apelul va fi discutat în urmãtoarea şedinţã plenarã.
2. Atunci când o propunere a fost adoptatã sau respinsã de Congres, aceasta poate fi reexaminatã de cãtre acelaşi congres numai dacã apelul este sprijinit de cel puţin 10 delegaţii. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de douã treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanţi cu drept de vot. Aceastã posibilitate va fi limitatã la acele propuneri înaintate direct în şedinţele plenare, înţelegându-se faptul cã o singurã întrebare nu poate conduce la mai mult de un apel.
ART. 26
Aprobarea de cãtre Congres a proiectelor de hotãrâri (acte, rezoluţii etc.)
1. În general, fiecare proiect de acte prezentat de cãtre Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Preşedintele poate, cu acordul majoritãţii, sã foloseascã o procedurã mai rapidã, de exemplu capitol cu capitol. Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai dupã un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot.
2. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia examinãrii proiectelor de acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor, precum şi referinţele.
3. Proiectele de decizii, altele decât cele care modificã actele, prezentate de cãtre Comisia de redactare, sunt în general examinate în mod global. Dispoziţiile paragrafului 2 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii.
ART. 27
Atribuirea de studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã
La recomandarea biroului sãu, Congresul atribuie studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã, conform alcãtuirii şi competenţelor respective ale acestor douã organe, aşa cum sunt ele descrise în art. 102 şi 104 din Regulamentul general.
ART. 28
Rezervele actelor
1. Rezervele trebuie sã fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp posibil dupã adoptarea propunerii privind articolul la care se referã rezerva.
2. Pentru ca propunerile privind rezervele sã poatã fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptãrii protocolului final de cãtre Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limitã pentru prezentarea rezervelor şi îl va aduce la cunoştinţã statelor membre.
3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate dupã acest termen limitã fixat de secretariat, nu vor fi luate în considerare nici de secretariat, nici de Congres.
ART. 29
Semnarea actelor
Actele aprobate definitiv de cãtre Congres sunt supuse semnãrii plenipotenţiarilor.
ART. 30
Modificarea regulamentului
1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul interior. Pentru a fi supuse deliberãrilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu condiţia ca ele sã nu fie prezentate de cãtre un organ al UPU abilitat sã introducã propuneri, trebuie sã fie sprijinite în Congres de cel puţin 10 delegaţii.
2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie sã fie aprobate de cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot.

ANEXA 4

REGULAMENTUL GENERAL AL UNIUNII POŞTALE UNIVERSALE*)
________
*) Traducere.

Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în virtutea art. 22.2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, au hotãrât de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din sus-numita Constituţie, în prezentul Regulament general, urmãtoarele dispoziţii care asigurã aplicarea Constituţiei şi funcţionarea Uniunii.

CAP. I
Funcţionarea organelor Uniunii

ART. 101
Organizarea şi convocarea congreselor şi congreselor extraordinare (Const. 14 şi 15)
1. Reprezentanţii statelor membre se reunesc în Congres nu mai târziu de 4 ani de la sfârşitul anului în cursul cãruia precedentul congres a avut loc.
2. Fiecare stat membru este reprezentat la Congres de unul sau mai mulţi plenipotenţiari însãrcinaţi de cãtre guvernul lor cu puterile necesare. El poate, la nevoie, sã fie reprezentat de cãtre delegaţia unui alt stat membru. Totuşi, se înţelege cã o delegaţie nu poate reprezenta decât un singur stat membru, altul decât al sãu.
3. În deliberãri fiecare stat membru dispune de un vot, sub rezerva sancţiunilor prevãzute la art. 129.
4. În principiu, fiecare congres desemneazã ţara în care va avea loc congresul urmãtor. Dacã aceastã desemnare este inaplicabilã, Consiliul de administraţie este autorizat sã desemneze ţara în care va avea loc Congresul, dupã consultarea cu aceasta din urmã.
5. Dupã consultarea cu Biroul Internaţional, guvernul care invitã fixeazã data definitivã şi locul exact ale Congresului. În principiu, cu un an înaintea acestei date guvernul care invitã trimite o invitaţie guvernului fiecãrui stat membru al Uniunii. Aceastã invitaţie poate fi adresatã fie direct, fie prin intermediul unui alt guvern, fie prin intermediul directorului general al Biroului Internaţional.
6. Când un congres trebuie sã fie convocat fãrã sã existe un guvern gazdã, Biroul Internaţional, cu acordul Consiliului de administraţie şi dupã consultarea cu Guvernul Confederaţiei Elveţiene, va lua mãsurile necesare pentru a convoca şi a organiza Congresul în ţara în care îşi are sediul Uniunea. În acest caz, Biroul Internaţional exercitã funcţiile guvernului gazdã.
7. Locul reuniunii unui congres extraordinar este fixat, dupã o consultare cu Biroul Internaţional, de cãtre statele membre care au iniţiat acest congres.
8. Dispoziţiile prevãzute la paragrafele 2-6 sunt aplicabile prin analogie cu congresele extraordinare.
ART. 102
Alcãtuirea, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de administraţie (Const. 17)
1. Consiliul de administraţie se compune din 41 de membri care îşi exercitã funcţiile în timpul perioadei dintre douã congrese succesive.
2. Preşedinţia este acordatã de drept ţãrii gazdã a Congresului. Dacã aceastã ţarã nu acceptã, ea devine membru de drept şi, datoritã acestui fapt, grupul geografic cãreia îi aparţine dispune de un loc suplimentar pentru care nu sunt aplicabile restricţiile din paragraful 3. În acest caz, Consiliul de administraţie alege la preşedinţie unul dintre membrii grupului geografic din care face parte ţara gazdã.
3. Ceilalţi 40 de membri ai Consiliului de administraţie sunt aleşi de Congres pe baza unei repartiţii geografice echitabile. Cel puţin jumãtate din numãrul membrilor sunt reînnoiţi cu ocazia fiecãrui congres; nici un stat membru nu poate fi ales succesiv de cãtre 3 congrese.
4. Fiecare membru al Consiliului de administraţie îşi desemneazã reprezentantul, care trebuie sã fie competent în domeniul poştal.
5. Funcţiile de membru al Consiliului de administraţie nu sunt plãtite. Cheltuielile de funcţionare ale acestui consiliu sunt în sarcina Uniunii.
6. Consiliul de administraţie are urmãtoarele atribuţii:
6.1. sã supervizeze toate activitãţile Uniunii în intervalul dintre congrese, ţinând cont de deciziile Congresului, studiind problemele referitoare la politicile guvernamentale în materie poştalã şi ţinând seama de evoluţia reglementãrilor internaţionale, cum ar fi cele referitoare la comercializarea serviciilor şi la concurenţã;
6.2. sã examineze şi sã aprobe, în cadrul competenţelor sale, orice acţiune consideratã ca necesarã pentru salvarea şi întãrirea calitãţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui;
6.3. sã favorizeze, sã coordoneze şi sã supervizeze toate formele de asistenţã tehnicã poştalã în cadrul cooperãrii tehnice, internaţionale;
6.4. sã examineze şi sã aprobe bugetul şi conturile bianuale ale Uniunii;
6.5. sã autorizeze, dacã împrejurãrile o solicitã, depãşirea plafonului de cheltuieli conform art. 128 paragrafele 3, 4 şi 5;
6.6. sã stabileascã Regulamentul financiar al Uniunii;
6.7. sã stabileascã regulile care guverneazã Fondul de rezervã;
6.8. sã stabileascã regulile care guverneazã Fondul special;
6.9. sã stabileascã regulile care guverneazã Fondul pentru activitãţi speciale;
6.10. sã stabileascã regulile care guverneazã Fondul voluntar;
6.11. sã asigure controlul activitãţii Biroului Internaţional;
6.12. sã autorizeze, dacã se solicitã, alegerea unei clase de contribuţie inferioare, conform condiţiilor prevãzute la art. 130.6;
6.13. sã autorizeze schimbarea grupului geografic, dacã o ţarã solicitã, ţinând cont de avizul exprimat de cãtre statele membre ale grupelor geografice în cauzã;
6.14. sã elaboreze statutul personalului şi condiţiile de serviciu ale oficialilor aleşi;
6.15. sã creeze sau sã suprime posturile de muncã din cadrul Biroului Internaţional, ţinând seama de restricţiile legate de plafonul fixat de cheltuieli;
6.16. sã stabileascã Regulamentul Fondului social;
6.17. sã aprobe rapoartele bienale prezentate de Biroul Internaţional asupra activitãţilor Uniunii şi a gestiunii financiare şi sã prezinte, dacã este cazul, comentarii asupra acestor subiecte;
6.18. sã decidã contactele ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale pentru îndeplinirea funcţiilor sale;
6.19. dupã consultarea Consiliului de Exploatare Poştalã, sã decidã asupra contactelor ce vor fi realizate cu organismele care nu sunt observatori de drept, sã examineze şi sã aprobe rapoartele Biroului Internaţional asupra relaţiilor UPU cu celelalte organisme internaţionale, sã ia deciziile pe care le considerã necesare asupra gestionãrii acestor relaţii şi acţiunile ce trebuie întreprinse în legãturã cu ele; sã desemneze, în timp util, dupã consultarea Consiliului de Exploatare Poştalã şi a secretarului general, organizaţiile internaţionale, asociaţiile, întreprinderile şi persoanele calificate care vor fi invitate sã fie reprezentate în cadrul anumitor lucrãri ale Congresului şi comisiilor acestuia, atunci când este în interesul Uniunii sau al lucrãrilor Congresului, precum şi sã îl însãrcineze pe directorul general al Biroului sã trimitã invitaţiile necesare;
6.20. sã hotãrascã, în cazul în care considerã util, principiile de care Consiliul de Exploatare Poştalã trebuie sã ţinã seama când va studia problemele ce au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxã de bazã pentru transportul aerian al curierului şi prezentarea în strãinãtate a trimiterilor de corespondenţã), sã urmãreascã îndeaproape studiul acestor probleme, sã examineze şi sã aprobe, pentru a le asigura conformitatea cu principiile sus-citate, propunerile Consiliului de Exploatare Poştalã referitoare la aceste subiecte;
6.21. sã studieze, la cererea Congresului, a Consiliului de Exploatare Poştalã sau a administraţiilor poştale, problemele de ordin administrativ, legislativ şi juridic care intereseazã Uniunea sau serviciul poştal internaţional; Consiliului de administraţie îi revine decizia, în domeniile sus-menţionate, dacã este oportun sau nu sã întreprindã studiile solicitate de administraţiile poştale în intervalul dintre congrese;
6.22. sã formuleze propuneri care sã fie supuse aprobãrii fie Congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 124;
6.23. sã aprobe, în cadrul competenţelor sale, recomandãrile Consiliului de Exploatare Poştalã privind adoptarea, dacã este necesar, a unor noi reglementãri sau a unei noi proceduri pânã când Congresul ia o decizie în aceastã problemã;
6.24. sã examineze raportul anual pregãtit de Consiliul de Exploatare Poştalã şi propunerile supuse de acesta;
6.25. sã supunã examinãrii Consiliului de Exploatare Poştalã subiecte de studiu, conform art. 104 paragraful 9.16;
6.26. sã desemneze ţara gazdã a viitorului congres, în cazul prevãzut de art. 101 paragraful 4;
6.27. sã determine, în timp util şi dupã consultarea Consiliului de Exploatare Poştalã, numãrul de comisii necesare pentru buna conducere a lucrãrilor Congresului şi sã fixeze atribuţiile acestora;
6.28. sã desemneze, dupã consultarea Consiliului de Exploatare Poştalã şi sub rezerva aprobãrii Congresului, statele membre susceptibile:
- sã îşi asume vicepreşedinţia Congresului, precum şi preşedinţiile şi vicepreşedinţiile comisiilor, ţinând seama pe cât este posibil de repartiţia geograficã echitabilã a statelor membre;
- sã facã parte din comisiile restrânse ale Congresului; 6.29. sã examineze şi sã aprobe proiectul Planului strategic ce va fi prezentat în Congres şi elaborat de Consiliul de Exploatare Poştalã cu ajutorul Biroului Internaţional; sã examineze şi sã aprobe revizuirile anuale ale Planului aprobat de Congres pe baza recomandãrilor Consiliului de Exploatare Poştalã şi sã lucreze împreunã cu Consiliul de Exploatare Poştalã la elaborarea şi actualizarea anualã a Planului;
6.30. sã stabileascã cadrul general pentru organizarea Comitetului consultativ şi sã aprobe organizarea Comitetului consultativ în conformitate cu prevederile art. 106;
6.31. sã stabileascã criteriile de aderare pentru a fi membru în Comitetul consultativ şi sã aprobe sau sã respingã, dupã caz, cererile de aderare ca membru în conformitate cu aceste criterii, asigurându-se cã aceste decizii vor fi realizate conform unei proceduri rapide, între reuniunile Consiliului de administraţie;
6.32. sã desemneze acei membri care vor fi membri ai Comitetului consultativ;
6.33. sã primeascã şi sã discute raporturile şi recomandãrile Comitetului consultativ şi sã ia în considerare recomandãrile acestuia cãtre Congres.
7. La prima sa reuniune, care va fi convocatã de cãtre preşedintele Congresului, Consiliul de administraţie alege dintre membrii sãi 4 vicepreşedinţi şi hotãrãşte Regulamentul interior.
8. La convocarea preşedintelui sãu, Consiliul de administraţie se reuneşte, în principiu, o datã pe an la sediul Uniunii.
9. Preşedintele, vicepreşedinţii, preşedinţii de comisii ai Consiliului de administraţie, precum şi preşedintele Grupului de planificare strategicã formeazã Comitetul de gestiune. Acest comitet pregãteşte şi conduce lucrãrile fiecãrei sesiuni a Consiliului de administraţie. Comitetul de gestiune aprobã, în numele Consiliului de administraţie, raportul bianual întocmit de Biroul Internaţional asupra activitãţilor Uniunii şi îşi asumã orice altã sarcinã pe care Consiliul de administraţie decide sã i-o încredinţeze sau a cãrei necesitate apare pe parcursul planificãrii strategice.
10. Reprezentantul fiecãruia dintre membrii Consiliului de administraţie care participã la sesiunile acestui organ, cu excepţia reuniunilor care au loc în timpul Congresului, are dreptul la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors clasa economicã sau al unui bilet de cale feratã clasa 1, fie la costul cãlãtoriei prin orice alt mijloc, cu condiţia ca aceastã valoare sã nu depãşeascã preţul biletului de avion dus-întors clasa economicã. Acelaşi drept este acordat reprezentantului fiecãrui membru al comisiilor sale, al grupurilor sale de lucru sau al altor organe ale sale atunci când acestea se reunesc în afara Congresului şi sesiunilor Consiliului.
11. Preşedintele Consiliului de Exploatare Poştalã reprezintã acest consiliu la şedinţele Consiliului de administraţie pe a cãror ordine de zi figureazã problemele legate de organul pe care îl conduce.
12. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta acest comitet la reuniunile Consiliului de administraţie, când pe ordinea de zi sunt puncte de interes pentru Comitetul consultativ.
13. Cu scopul de a asigura o legãturã eficace între lucrãrile celor douã organe, Consiliul de Exploatare Poştalã poate desemna reprezentanţi pentru a asista la reuniunile Consiliului de administraţie în calitate de observator.
14. Administraţia poştalã a ţãrii în care se reuneşte Consiliul de administraţie este invitatã sã participe la reuniuni în calitate de observator, dacã aceastã ţarã nu este membrã a Consiliului de administraţie.
15. Consiliul de administraţie poate sã invite la reuniunile sale, fãrã drept de vot, orice organism internaţional, orice reprezentant al unei asociaţii sau întreprinderi ori orice persoanã calificatã care doreşte sã se asocieze lucrãrilor sale. De asemenea, el poate sã invite în aceleaşi condiţii una sau mai multe administraţii poştale ale ţãrilor interesate în problemele prevãzute pe ordinea sa de zi.
16. La cerere, în cadrul sesiunilor plenare şi lucrãrilor în comisii ale Consiliului de administraţie, pot participa ca observatori indicaţi mai jos, fãrã drept de vot:
16.1. membrii Consiliului de Exploatare Poştalã;
16.2. membrii Comitetului consultativ;
16.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrãrile Consiliului de administraţie;
16.4. alte state membre ale Uniunii.
17. Pentru motive logistice, Consiliul de administraţie poate limita numãrul de participanţi ca observatori. Poate, de asemenea, sã limiteze dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.
18. Membrii Consiliului de administraţie participã în mod efectiv la activitãţile acestuia. Observatorii pot, la cererea lor, sã fie autorizaţi sã colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate sã le stabileascã pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. De asemenea, ele pot fi solicitate pentru a prezida echipe de proiect şi grupe de lucru, atunci când cunoştinţele sau experienţa lor justificã acest lucru. Participarea observatorilor se va face fãrã cheltuieli suplimentare pentru Uniune.
19. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente, dacã este necesarã asigurarea confidenţialitãţii subiectului întrunirii sau a documentului. Aceastã restricţie poate fi decisã de la caz la caz de cãtre orice organism sau de cãtre preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã atunci când este vorba de probleme cu un interes deosebit pentru Consiliul de Exploatare Poştalã. Dacã va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Poştalã acolo unde este cazul.
ART. 103
Informarea cu privire la activitãţile Consiliului de administraţie
1. Dupã fiecare sesiune Consiliul de administraţie informeazã statele membre ale Uniunii, uniunile restrânse şi membri Comitetului consultativ asupra activitãţilor lui, trimiţându-le o analizã analiticã, precum şi rezoluţiile şi deciziile lui.
2. Consiliul de administraţie va face un raport Congresului privind ansamblul activitãţii sale şi îl va transmite statelor membre ale Uniunii şi membrilor Consiliului consultativ cu cel puţin douã luni înainte de deschiderea Congresului.
ART. 104
Alcãtuirea, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de Exploatare Poştalã (Const. 18)
1. Consiliul de Exploatare Poştalã se compune din 40 de membri care îşi exercitã funcţiile pe timpul perioadei care separã douã congrese succesive.
2. Membrii Consiliului de Exploatarea Poştalã sunt aleşi de Congres, în funcţie de repartiţia geograficã specificã. 24 de locuri sunt rezervate ţãrilor în curs de dezvoltare şi 16 ţãrilor dezvoltate. Cel puţin o treime din numãrul membrilor este reînnoitã cu ocazia fiecãrui congres.
3. Fiecare membru al Consiliului de Exploatare Poştalã îşi va desemna reprezentantul, care va avea responsabilitatea de a presta serviciile prevãzute în actele Uniunii.
4. Cheltuielile de funcţionare a Consiliului de Exploatare Poştalã sunt în sarcina Uniunii. Membrii sãi nu primesc nici o remuneraţie. Cheltuielile de voiaj şi de sejur ale reprezentanţilor administraţiilor poştale care participã la Consiliul de Exploatare Poştalã sunt în sarcina acestora. Totuşi, reprezentantul fiecãreia dintre ţãrile considerate ca defavorizate conform listelor stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite are dreptul, în afara reuniunilor care au loc în timpul Congresului, la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors clasa economicã sau al unui bilet de cale feratã clasa 1, fie la costul cãlãtoriei prin orice alt mijloc, cu condiţia ca aceastã valoare sã nu depãşeascã preţul unui bilet de avion dus-întors clasa economicã.
5. În prima sa reuniune, care este convocatã şi deschisã de preşedintele Congresului, Consiliul de Exploatare Poştalã alege dintre membrii sãi un preşedinte, un vicepreşedinte, preşedinţii comisiilor şi preşedintele Grupului de Planificare Strategicã.
6. Consiliul de Exploatare Poştalã îşi va stabili regulamentul interior.
7. În principiu, Consiliul de Exploatare Poştalã se reuneşte în fiecare an la sediul Uniunii. Data şi locul reuniunii sunt fixate de preşedinte sau pe baza unui acord cu preşedintele Consiliului de administraţie şi cu directorul general al Biroului Internaţional.
8. Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii comisiilor Consiliului de Exploatare Poştalã şi preşedintele Grupului de Planificare Strategicã formeazã Comitetul de gestiune. Acest comitet pregãteşte şi conduce lucrãrile fiecãrei sesiuni a Consiliului de Exploatare Poştalã şi îşi asumã toate sarcinile pe care acesta din urmã hotãrãşte sã i le încredinţeze şi a cãror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategicã.
9. Atribuţiile Consiliului de Exploatare Poştalã sunt urmãtoarele:
9.1. sã conducã studiul celor mai importante probleme de exploatare, comerciale, tehnice, economice şi de cooperare tehnicã, care prezintã interes pentru administraţiile poştale ale tuturor statelor membre ale Uniunii, în special problemele care au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxã de bazã pentru transportul aerian al curierului, cote-pãrţi ale coletelor poştale şi depunerea în strãinãtate a trimiterilor poştei de scrisori), sã elaboreze informaţii şi avize asupra lor şi sã recomande mãsurile ce trebuie luate în privinţa lor;
9.2. sã procedeze la revizuirea regulamentelor Uniunii în urmãtoarele 6 luni dupã închiderea Congresului, dacã acesta nu hotãrãşte altfel. În caz de necesitate urgentã, Consiliul de Exploatare Poştalã poate sã modifice respectivele regulamente şi în alte sesiuni; în ambele cazuri Consiliul de Exploatare Poştalã rãmâne subordonat directivelor Consiliului de administraţie în ceea ce priveşte politicile şi principiile fundamentale;
9.3. sã coordoneze mãsurile practice pentru dezvoltarea şi ameliorarea serviciilor poştale internaţionale;
9.4. sã întreprindã, sub rezerva aprobãrii Consiliului de administraţie în cadrul competenţelor acestuia din urmã, orice acţiune consideratã necesarã pentru salvarea şi întãrirea calitãţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui;
9.5. sã formuleze propuneri care vor fi supuse spre aprobare fie Congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 125; aprobarea Consiliului de administraţie este solicitatã atunci când propunerile se referã la probleme ce ţin de competenţa acestuia din urmã;
9.6. sã examineze la cererea administraţiei poştale a unui stat membru orice propunere pe care aceastã administraţie poştalã o transmite Biroului Internaţional conform art. 124, sã pregãteascã comentariile aferente şi sã însãrcineze Biroul Internaţional sã le anexeze la respectiva propunere înainte de a fi supusã aprobãrii administraţiilor poştale ale statelor membre;
9.7. sã recomande, dacã este necesar, şi, eventual, dupã aprobarea de cãtre Consiliul de administraţie şi consultarea administraţiilor poştale, adoptarea reglementãrilor sau a unei noi practici, aşteptând ca Congresul sã decidã în aceastã materie;
9.8. sã elaboreze şi sã prezinte, sub formã de recomandãri, administraţiilor poştale norme în materie tehnicã, de exploatare şi în alte domenii ce ţin de competenţa sa, acolo unde este indispensabilã o practicã uniformã. La fel procedeazã, în caz de nevoie, şi pentru normele pe care deja le-a stabilit;
9.9. sã examineze prin consultare cu Consiliul de administraţie şi cu aprobarea acestuia proiectul de Plan strategic al Uniunii, elaborat de Biroul Internaţional şi supus Congresului; în fiecare an sã revizuiascã planul aprobat de cãtre Congres, cu ajutorul Grupului de Planificare Strategicã şi al Biroului Internaţional, precum şi cu aprobarea Consiliului de administraţie;
9.10. sã aprobe acele pãrţi ale raportului anual asupra activitãţilor Uniunii, stabilit de Biroul Internaţional, care intereseazã responsabilitãţile şi funcţiile Consiliului de Exploatare Poştalã;
9.11. sã decidã asupra contactelor ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale în vederea îndeplinirii funcţiilor sale;
9.12. sã procedeze la studierea problemelor de învãţãmânt şi formare profesionalã care intereseazã ţãrile noi şi ţãrile în curs de dezvoltare;
9.13. sã ia mãsurile necesare în vederea studierii şi difuzãrii experienţelor şi progreselor realizate de anumite ţãri în domeniul tehnicii, exploatãrii, economiei şi formãrii profesionale care intereseazã serviciile poştale;
9.14. sã studieze situaţia actualã şi nevoile serviciilor poştale în ţãrile noi şi în ţãrile în curs de dezvoltare şi sã elaboreze recomandãrile convenabile asupra cãilor şi mijloacelor de ameliorare a serviciilor poştale în aceste ţãri;
9.15. sã ia, dupã înţelegerea cu Consiliul de administraţie, mãsurile corespunzãtoare în domeniul cooperãrii tehnice cu toate statele membre ale Uniunii, în special cu ţãrile noi şi cu ţãrile în curs de dezvoltare;
9.16. sã examineze orice probleme care îi sunt supuse de cãtre un membru al Consiliului de Exploatare Poştalã, de cãtre Consiliul de administraţie sau oricare administraţie poştalã a unui stat membru;
9.17. sã primeascã şi sã discute rapoartele, precum şi recomandãrile Consiliului consultativ şi, în situaţia în care interesele Consiliului de Exploatare Poştalã o cer, sã examineze şi sã comenteze asupra recomandãrilor Comitetului consultativ în vederea înaintãrii cãtre Congres;
9.18. sã desemneze membrii care vor face parte din Comitetul consultativ.
10. Pe baza Planului strategic al Uniunii adoptat de Congres şi, în particular, a pãrţii aferente strategiilor organelor permanente ale Uniunii, Consiliul de Exploatare Poştalã stabileşte, în prima sesiune dupã Congres, un program-proiect de lucru de bazã, care va conţine un anumit numãr de tactici vizând realizarea strategiei. Acest program de bazã, care va conţine un numãr limitat de studii asupra subiectelor de actualitate şi interes comun, va fi revizuit în fiecare an în funcţie de realitãţi şi prioritãţi, precum şi de modificãrile aduse Planului strategic.
11. Pentru a asigura o legãturã eficace între lucrãrile celor douã organe, Consiliul de administraţie poate desemna reprezentanţi pentru a asista în calitate de observatori la reununile Consiliului de Exploatare Poştalã.
12. La cerere, urmãtoarele categorii de observatori pot participa la şedinţele plenare şi la cele ale comisiilor Consiliului de Exploatare Poştalã, fãrã drept de vot:
12.1. membrii Consiliului de administraţie;
12.2. membrii Comitetului consultativ;
12.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrãrile Consiliului de Exploatare Poştalã;
12.4. alte state membre ale Uniunii.
13. Pentru motive logistice, Consiliul de Exploatare Poştalã poate limita numãrul de participanţi ca observatori. Acesta poate, de asemenea, sã limiteze acestora dreptul de a vorbi în timpul dezbaterilor.
14. Membrii Consiliului de Exploatare Poştalã participã efectiv la activitãţile acestuia. Observatorilor li se poate permite, la cererea lor, sã colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate sã le stabileascã pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. Ei pot fi solicitaţi pentru a prezida echipe de proiect şi grupuri de lucru atunci când cunoştinţele sau experienţa lor justificã acest lucru. Participarea observatorilor va avea loc fãrã a determina costuri suplimentare din partea Uniunii.
15. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente dacã este necesar pentru a se asigura confidenţialitatea subiectului întrunirii ori a documentului, dupã caz. Aceastã restricţie poate fi decisã, de la caz la caz, de cãtre orice organism sau de preşedintele acestuia. Aceste situaţii vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã. Dacã va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Poştalã, acolo unde este cazul.
16. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta aceastã organizaţie la întrunirile Consiliului de Exploatare Poştalã când pe ordinea de zi se aflã puncte de interes pentru Comitetul consultativ.
17. Consiliul de Exploatare Poştalã poate invita la reuniunile sale fãrã drept de vot:
17.1. orice organism internaţional sau orice persoanã calificatã pe care doreşte sã o asocieze la lucrãrile sale;
17.2. administraţiile poştale ale statelor membre care nu aparţin Consiliului de Exploatare Poştalã;
17.3. orice asociaţie sau întreprindere pe care doreşte sã o consulte asupra problemelor cu privire la activitãţile sale.
ART. 105
Informarea cu privire la activitãţile Consiliului de Exploatare Poştalã
1. Dupã fiecare sesiune, Consiliul de Exploatare Poştalã informeazã administraţiile poştale ale statelor membre ale Uniunii, uniunile restrânse şi membrii Comitetului consultativ asupra activitãţilor sale, adresându-le un raport analitic, precum şi rezoluţiile şi hotãrârile sale.
2. Consiliul de Exploatare Poştalã întocmeşte, pentru Consiliul de administraţie, un raport anual asupra activitãţilor sale.
3. Consiliul de Exploatare Poştalã stabileşte în atenţia Congresului un raport asupra ansamblului activitãţii sale şi îl transmite administraţiilor poştale ale statelor membre ale Uniunii şi membrilor Comitetului consultativ, cu cel puţin douã luni înainte de deschiderea Congresului.
ART. 106
Alcãtuirea, funcţionarea şi reuniunile Comitetului consultativ
1. Scopul Comitetului consultativ va fi de a reprezenta interesele sectorului poştal internaţional în sensul larg al cuvântului şi de a asigura un cadru general pentru un dialog eficient între pãrţile interesate. Acesta este alcãtuit din organizaţii nonguvernamentale reprezentând interesele consumatorilor, furnizorilor de servicii de distribuire, organizaţiilor lucrãtorilor, furnizorilor de bunuri şi servicii cãtre sectorul poştal, precum şi ale organizaţiilor similare şi ale companiilor interesate cu privire la serviciile poştale internaţionale. Dacã aceste organizaţii sunt înregistrate, trebuie sã fie înregistrate într-un stat membru al Uniunii. Consiliul de administraţie şi Consiliul de Exploatare Poştalã îşi vor desemna membrii respectivi în Comitetul consultativ. Pe lângã membrii desemnaţi de Consiliul de administraţie şi de Consiliul de Exploatare Poştalã, aderarea la Comitetul consultativ este determinatã printr-un proces de depunere a cererii şi de acceptare a acesteia, stabilit de Consiliul de administraţie, ce se va desfãşura în conformitate cu art. 102.6.31.
2. Fiecare membru al Comitetului consultativ îşi va desemna reprezentantul.
3. Costurile de funcţionare a Comitetului consultativ sunt repartizate între Uniune şi membrii Comitetului conform celor stabilite de Consiliul de administraţie.
4. Membrii Comitetului consultativ nu vor primi remuneraţie sau vreo altã formã de compensare.
5. Comitetul consultativ se va reorganiza dupã fiecare Congres, urmând cadrul general stabilit de Consiliul de administraţie. Preşedintele Consiliului de administraţie va prezida şedinţele de organizare ale Comitetului consultativ, care îşi va alege preşedintele din cadrul Comitetului.
6. Comitetul consultativ îşi va stabili organizarea internã şi va întocmi regulamentul intern, luând în considerare principiile generale ale Uniunii şi cu acordul Consiliului de administraţie, dupã consultarea Consiliului de Exploatare Poştalã.
7. Consiliul consultativ se va întâlni de douã ori pe an. în principiu, reuniunile vor fi ţinute la sediul Uniunii în acelaşi timp cu cele ale Consiliului de administraţie şi, respectiv, ale Consiliului de Exploatare Poştalã. Data şi locul fiecãrei reuniuni vor fi stabilite de preşedintele Comitetului consultativ, de comun acord cu preşedintele Consiliului de administraţie, respectiv al Consiliului de Exploatare Poştalã, precum şi cu directorul general al Biroului Internaţional.
8. Comitetul consultativ îşi va stabili propriul program, în limitele cadrului general, cu urmãtoarele funcţii:
8.1. sã examineze documente şi rapoarte ale Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştalã. În situaţii excepţionale, dreptul de a primi anumite texte şi documente poate fi restricţionat, dacã acest lucru este necesar pentru pãstrarea confidenţialitãţii cu privire la subiectul reuniunii sau a documentului. Aceastã restricţie poate fi decisã, de la caz la caz, de cãtre orice organism interesat sau de cãtre preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã, dacã existã probleme care privesc Consiliul de Exploatare Poştalã. Dacã se va considera necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica ulterior aceste restricţii, consultând şi Consiliul de Exploatare Poştalã, dacã este cazul;
8.2. sã elaboreze studii şi sã dezbatã probleme importante pentru membrii Comitetului consultativ;
8.3. sã ia în dezbatere probleme care afecteazã sectorul serviciilor poştale şi sã emitã rapoarte privind aceste aspecte;
8.4. sã colaboreze la lucrãrile Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştalã, inclusiv prin prezentarea de rapoarte şi recomandãri, puncte de vedere, la cererea celor douã consilii;
8.5. sã facã recomandãri Congresului, sub rezerva aprobãrii Consiliului de administraţie, şi, atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Poştalã, sub rezerva examinãrii şi comentariilor Consiliului de Exploatare Poştalã.
9. Preşedintele Consiliului de administraţie şi preşedintele Consiliului de Exploatare Poştalã vor reprezenta aceste organe la reuniunile Comitetului consultativ atunci când pe ordinea de zi se aflã puncte de interes pentru aceste organe.
10. Pentru a asigura o legãturã eficientã cu organismele Uniunii, Comitetul consultativ poate desemna reprezentanţi pentru a participa la reuniunile Congresului, ale Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştalã, precum şi la cele ale comisiilor acestora, în calitate de observatori fãrã drept de vot.
11. Membrii Comitetului consultativ, la cerere, pot participa la şedinţele plenare şi la reuniunile comisiilor Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştalã, în conformitate cu prevederile art. 102.16 şi 104.12. Aceştia pot, de asemenea, participa la lucrãrile echipelor de proiect şi ale grupurilor de lucru în condiţiile prevãzute la art. 102.18 şi 104.14. Membrii Comitetului consultativ pot participa la Congres ca observatori fãrã drept de vot.
12. La cerere, pot participa la sesiunile Comitetului consultativ, fãrã drept de vot, urmãtorii:
12.1. membri ai Consiliului de Exploatare Poştalã şi ai Consiliului de administraţie;
12.2. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrãrile Comitetului consultativ;
12.3. uniunile restrânse;
12.4. alte state membre ale Uniunii.
13. Pentru motive logistice, Comitetul consultativ poate limita numãrul de participanţi ca observatori; poate, de asemenea, limita dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.
14. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau de la o parte a unei întruniri ori li se poate restricţiona accesul la documente, dacã este necesar sã se asigure confidenţialitatea subiectului întrunirii sau a documentului. Aceastã restricţie poate fi decisã, de la caz la caz, de cãtre oricare corp interesat sau de cãtre preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Poştalã. Dacã va fi considerat necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica aceste restricţii, consultând Consiliul de Exploatare Poştalã acolo unde este cazul.
15. Biroul Internaţional, sub coordonarea directorului general, va asigura secretariatul Comitetului consultativ.
ART. 107
Informarea asupra activitãţilor Comitetului consultativ
1. Dupã fiecare sesiune, Comitetul consultativ va informa Consiliul de administraţie şi Consiliul de Exploatare Poştalã despre activitãţile sale, prin transmiterea cãtre preşedinţii acestor organe, inter alia, a unui raport despre reuniunile, recomandãrile şi opiniile Consiliului.
2. Comitetul consultativ va transmite Consiliului de administraţie un raport anual de activitate şi o copie cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã. Acest raport va fi inclus în documentaţia Consiliului de administraţie cãtre statele membre ale Uniunii şi ale uniunilor restrânse, în conformitate cu art. 103.
3. Comitetul consultativ va întocmi pentru Congres un raport general asupra activitãţii sale şi îl va transmite administraţiilor poştale ale statelor membre ale Uniunii cu cel puţin douã luni înainte de deschiderea Congresului.
ART. 108
Regulamentul interior al congreselor (Const. 14)
1. Pentru organizarea lucrãrilor sale şi a conducerii deliberãrilor sale, Congresul aplicã Regulamentul intern al congreselor.
2. Fiecare congres poate modifica acest regulament în condiţiile fixate în regulamentul sãu intern.
ART. 109
Limbile de lucru ale Biroului Internaţional
Limbile de lucru ale Biroului Internaţional sunt franceza şi engleza.
ART. 110
Limbile utilizate pentru documentaţie, deliberãri şi corespondenţã oficialã
1. Pentru documentaţia Uniunii sunt utilizate limbile francezã, englezã, arabã şi spaniolã. Sunt, de asemenea, utilizate limbile germanã, chinezã, portughezã şi rusã, cu condiţia ca documentele în aceste ultime limbi sã se limiteze la documentaţia de bazã cea mai importantã. Sunt utilizate, de asemenea, şi alte limbi, cu condiţia ca statele membre care solicitã acest lucru sã suporte toate costurile aferente.
2. Statul sau statele membre care solicitã o limbã, alta decât limba oficialã, constituie un grup lingvistic.
3. Documentaţia este publicatã de cãtre Biroul Internaţional în limba oficialã şi în limbile grupurilor lingvistice constituite, fie direct, fie prin intermediul birourilor regionale ale acestor grupuri, conform modalitãţilor convenite cu Biroul Internaţional. Publicarea în diferite limbi este realizatã conform aceluiaşi model.
4. Documentaţia publicatã direct de cãtre Biroul Internaţional este, în mãsura posibilului, distribuitã simultan în diferitele limbi solicitate.
5. Corespondenţa dintre administraţiile poştale şi Biroul Internaţional şi dintre acesta din urmã şi terţi poate fi schimbatã în oricare limbã pentru care Biroul Internaţional dispune de un serviciu de traduceri.
6. Cheltuielile de traducere într-o limbã, indiferent care ar fi ea, inclusiv cele care rezultã din aplicarea dispoziţiilor paragrafului 5, sunt suportate de grupul lingvistic care a solicitat aceastã limbã. Statele membre utilizatoare ale limbii oficiale vireazã, cu titlu de traducere a documentelor neoficiale, o contribuţie forfetarã a cãrei valoare pe unitate contributivã este egalã celei suportate de statele membre care au recurs la o altã limbã de lucru la Biroul internaţional. Toate celelalte cheltuieli aferente furnizãrii documentelor sunt suportate de Uniune. Plafonul cheltuielilor ce va fi suportat de Uniune pentru producerea documentelor în limbile germanã, chinezã, portughezã şi rusã este fixat printr-o rezoluţie a Congresului.
7. Cheltuielile ce urmeazã a fi suportate de un grup lingvistic sunt repartizate între membrii acestui grup în mod proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Aceste cheltuieli pot fi repartizate între membrii grupului lingvistic conform unui instrument de repartiţie, cu condiţia ca cei interesaţi sã se înţeleagã asupra acestui subiect şi sã notifice hotãrârea lor cãtre Biroul Internaţional prin intermediul unui purtãtor de cuvânt al grupului.
8. Biroul Internaţional dã curs oricãrei schimbãri în alegerea limbii solicitate de cãtre un stat membru, dupã o perioadã care nu trebuie sã depãşeascã 2 ani.
9. Pentru deliberãrile reuniunilor organelor Uniunii, limbile francezã, englezã, spaniolã şi rusã sunt admise, prin intermediul unui sistem de interpretare - cu sau fãrã echipament electronic - a cãrui alegere este lãsatã la aprecierea organizatorilor reuniunii, dupã consultarea directorului general al Biroul Internaţional şi a statelor membre interesate.
10. Celelalte limbi sunt în general autorizate pentru deliberãrile şi reuniunile indicate la paragraful 9.
11. Delegaţiile care utilizeazã alte limbi îşi asigurã interpretarea simultanã în una dintre limbile menţionate la paragraful 9, fie prin sistemul indicat în acelaşi paragraf, când modificãri de ordin tehnic necesare pot fi aduse, fie prin interpreţi particulari.
12. Cheltuielile pentru serviciile de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizeazã aceeaşi limbã, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Totuşi, cheltuielile de instalare şi întreţinere a echipamentului tehnic sunt suportate de Uniune.
13. Administraţiile poştale pot sã se înţeleagã asupra limbii ce va fi utilizatã în corespondenţa de serviciu în relaţiile reciproce. În lipsa unei asemenea înţelegeri, limba utilizatã va fi franceza.

CAP. II
Biroul Internaţional

ART. 111
Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional
1. Directorul general şi directorul general adjunct ai Biroului Internaţional sunt aleşi de Congres pentru perioada care separã douã congrese succesive, durata minimã a mandatului lor fiind de 4 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singurã datã. Cu excepţia unei decizii contrare a Congresului, data intrãrii lor în funcţie este fixatã pentru 1 ianuarie a anului dupã Congres.
2. Cu cel puţin 7 luni înainte de deschiderea Congresului, directorul general al Biroul Internaţional adreseazã o notã guvernelor statelor membre, invitându-le sã prezinte eventualele candidaturi pentru posturile de director general şi director general adjunct şi sã indice în acelaşi timp dacã directorul general sau directorul general adjunct în funcţie este interesat de o eventualã reînnoire a mandatului iniţial. Candidaturile însoţite de un curriculum vitae trebuie sã ajungã la Biroul Internaţional cu cel puţin douã luni înainte de deschiderea Congresului. Candidaţii trebuie sã aparţinã statelor membre care îi prezintã. Biroul Internaţional elaboreazã documentaţia necesarã pentru Congres. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct are loc cu scrutin secret, prima alegere fiind realizatã pentru postul de director general.
3. În caz de eliberare a postului de director general, directorul general adjunct îşi asumã funcţiile directorului general pânã la sfârşitul mandatului prevãzut pentru acesta; el este eligibil în acest post şi admis din oficiu drept candidat, sub rezerva ca mandatul sãu iniţial ca director general adjunct sã nu fi fost deja reînnoit o datã de cãtre Congresul precedent şi ca el sã îşi manifeste interesul de a fi considerat drept candidat la postul de director general.
4. În caz de eliberare simultanã a posturilor de director general şi director general adjunct, Consiliul de administraţie alege, pe baza candidaturilor primite, în urma unui concurs, un director general adjunct pentru perioada care urmeazã pânã la viitorul Congres. Pentru prezentarea candidaturilor, se aplicã prin analogie paragraful 2.
5. În cazul eliberãrii postului de director general adjunct, Consiliul de administraţie îl însãrcineazã, la propunerea directorului general, pe unul dintre directorii de grad D2 ai Biroul Internaţional sã îşi asume, pânã la viitorul Congres, funcţiile directorului general adjunct.
ART. 112
Funcţiile directorului general
1. Directorul general organizeazã, administreazã şi conduce Biroul Internaţional al cãrui reprezentant legal este. El este competent pentru a clasa posturile de gradele G1 la D2 şi pentru a numi şi promova funcţionari în aceste grade. Pentru numirile în gradele P1 la D2, el trebuie sã ia în consideraţie calificãrile profesionale ale candidaţilor recomandaţi de administraţiile poştale din statele membre de a cãror naţionalitate sunt sau în care îşi exercitã activitatea profesionalã, ţinând seama de o echitabilã repartiţie geograficã continentalã şi de limbã. Posturile de director de grad D2 trebuie, în mãsura posibilului, sã fie ocupate de candidaţi provenind din regiuni diferite, altele decât cele din care provin directorul general şi directorul general adjunct, ţinând cont de considerente privind eficienţa Biroului Internaţional. În cazul posturilor care solicitã calificãri speciale, directorul general poate sã se adreseze în afarã. El ţine seama, cu ocazia numirii unui nou funcţionar, de faptul ca, în principiu, persoanele care ocupã posturile gradelor D2, D1 şi P5 trebuie sã provinã din diferite state membre ale Uniunii. Cu ocazia promovãrii unui funcţionar al Biroului Internaţional în gradele D2, D1 şi P5, nu este obligatoriu sã se aplice acelaşi principiu. În plus, cerinţele referitoare la o distribuţie echitabilã din punct de vedere geografic şi lingvistic sunt mai puţin importante decât calificarea în procesul de recrutare. Directorul general informeazã Consiliul de administraţie o datã pe an, în raportul asupra activitãţilor Uniunii, despre numirile şi promovãrile în gradele P4 la D2.
2. Directorul general are urmãtoarele atribuţii:
2.1. sã asigure funcţiile de depozitar al actelor Uniunii şi de intermediar în procedura de aderare şi admitere în Uniune, precum şi de ieşire din aceasta;
2.2. sã notifice deciziile luate de Congres tuturor guvernelor statelor membre;
2.3. sã notifice tuturor administraţiilor poştale regulamentele hotãrâte sau revizuite de Consiliul de Exploatare Poştalã;
2.4. sã pregãteascã proiectul bugetului anual al Uniunii la un nivel cât mai scãzut posibil, compatibil cu nevoile Uniunii, şi sã îl supunã în timp necesar examinãrii Consiliului de administraţie; sã comunice bugetul guvernelor statelor membre ale Uniunii dupã aprobarea acestuia de cãtre Consiliul de administraţie şi sã îl execute;
2.5. sã execute activitãţile specifice cerute de organele Uniunii şi pe cele care îi sunt atribuite prin acte;
2.6. sã ia iniţiative care sã vizeze realizarea obiectivelor fixate de organele Uniunii, în cadrul politicii stabilite şi al fondurilor disponibile;
2.7. sã supunã sugestii şi propuneri Consiliului de administraţie sau Consiliului de Exploatare Poştalã;
2.8. dupã închiderea Congresului, sã înainteze Consiliului de Exploatare Poştalã propuneri privind modificãrile Regulamentului ca urmare a deciziilor Congresului, în conformitate cu Regulile de procedurã ale Consiliului de Exploatare Poştalã;
2.9. sã pregãteascã, pentru Consiliul de Exploatare Poştalã şi pe baza directivelor date de cãtre acesta din urmã, proiectul Planului strategic ce urmeazã sã fie supus Congresului şi proiectul de revizuire anualã a planului;
2.10. sã asigure reprezentarea Uniunii;
2.11. sã serveascã drept intermediar în relaţiile dintre:
- UPU şi uniunile restrânse;
- UPU şi Organizaţia Naţiunilor Unite;
- UPU şi organizaţiile internaţionale a cãror activitate prezintã un interes pentru Uniune;
- UPU şi organismele internaţionale, asociaţiile sau întreprinderile pe care organele Uniunii doresc sã le consulte sau sã le asocieze la lucrãrile lor;
2.12. sã îşi asume funcţia de secretar general al organelor Uniunii şi sã supravegheze cu acest titlu, ţinând seama de dispoziţiile speciale ale prezentului regulament, în special:
- pregãtirea şi organizarea lucrãrilor organelor Uniunii;
- elaborarea, producerea şi distribuirea documentelor, rapoartelor şi proceselor-verbale;
- funcţionarea secretariatului în timpul reuniunilor organelor Uniunii;
2.13. sã asiste la şedinţele organelor Uniunii şi sã ia parte la deliberãri fãrã drept de vot, cu posibilitatea de a se face reprezentat.
ART. 113
Funcţiile directorului general adjunct
1. Directorul general adjunct îl asistã pe directorul general şi este responsabil faţã de el.
2. În caz de absenţã sau impediment din partea directorului general, directorul general adjunct exercitã puterile acestuia. Acelaşi lucru se întâmplã şi în cazul eliberãrii postului de director general prevãzut la art. 111.3.
ART. 114
Secretariatul organelor Uniunii (Const. 14, 15, 17, 18)
Secretariatul organelor Uniunii este asigurat de Biroul Internaţional sub responsabilitatea directorului general. El adreseazã toate documentele publicate cu ocazia fiecãrei sesiuni administraţiilor poştale membre ale organului Uniunii, administraţiilor poştale ale ţãrilor care, fãrã sã fie membre ale organului Uniunii, colaboreazã la studiile întreprinse, uniunilor restrânse, precum şi celorlalte administraţii poştale ale statelor membre care au solicitat.
ART. 115
Lista ţãrilor membre
Biroul Internaţional stabileşte şi ţine la zi lista guvernelor statelor membre ale Uniunii, indicând în ea clasa lor de contribuţie, grupul lor geografic şi situaţia lor în raport cu actele Uniunii.
ART. 116
(Const. 20; Regulamentul general 124, 125, 126)
Informaţii.
Opinii. Cereri de interpretare şi amendare a actelor.
Anchete. Intervenţia în lichidarea conturilor
1. Biroul Internaţional este tot timpul la dispoziţia Consiliului de administraţie, a Consiliului de Exploatare Poştalã şi a administraţiilor poştale pentru a le furniza toate informaţiile utile asupra problemelor referitoare la serviciu.
2. El este însãrcinat, în special, sã reuneascã, sã coordoneze, sã publice şi sã distribuie informaţii de orice naturã, care intereseazã serviciul poştal internaţional, sã emitã la cererea pãrţilor în cauzã un aviz asupra problemelor litigioase, sã dea curs cererilor de interpretare şi de modificare a actelor Uniunii şi, în general, sã realizeze studii şi lucrãri de redactare sau documentare pe care respectivele acte i le atribuie ori care ar fi în interesul Uniunii.
3. El realizeazã şi anchetele care sunt solicitate de administraţiile poştale în vederea cunoaşterii opiniei celorlalte administraţii poştale asupra unei probleme determinate. Rezultatul unei anchete nu face obiectul unui vot şi nu va avea un caracter legal oficial.
4. El poate interveni, cu titlul de oficiu de compensare, în lichidarea conturilor de orice naturã referitoare la serviciul poştal.
ART. 117
Cooperare tehnicã (Const. 1)
Biroul Internaţional este însãrcinat, în cadrul cooperãrii tehnice internaţionale, sã dezvolte asistenţa tehnicã poştalã sub toate formele ei.
ART. 118
Formulare furnizate de Biroul internaţional (Const. 20)
Biroul Internaţional este însãrcinat sã conceapã şi sã confecţioneze cupoanele-rãspuns internaţionale şi sã aprovizioneze cu ele, la preţ de cost, administraţiile poştale care solicitã acest lucru.
ART. 119
Actele uniunilor restrânse şi acordurile speciale (Const. 8)
1. Douã exemplare din actele uniunilor restrânse şi din aranjamentele speciale încheiate prin aplicarea art. 8 din Constituţie trebuie sã fie transmise Biroului Internaţional de cãtre oficiile acestor uniuni sau, în lipsã, de cãtre una dintre pãrţile contractante.
2. Biroul Internaţional are grijã ca actele uniunilor restrânse şi aranjamentele speciale sã nu prevadã condiţii mai puţin favorabile pentru public decât cele care sunt prevãzute în actele Uniunii şi sã informeze administraţiile poştale despre existenţa uniunilor şi a aranjamentelor sus-menţionate. El semnaleazã Consiliului de administraţie orice neregulã constatatã în virtutea prezentei dispoziţii.
ART. 120
Revista Uniunii
Biroul Internaţional redacteazã, cu ajutorul documentelor care îi sunt puse la dispoziţie, o revistã în limbile germanã, englezã, arabã, chinezã, spaniolã, francezã şi rusã.
ART. 121
(Const. 20; Regulamentul general 102.6.17)
Raportul bianual asupra activitãţilor Uniunii
Biroul Internaţional întocmeşte asupra activitãţilor Uniunii un raport bianual care este comunicat, dupã aprobarea lui de cãtre Consiliului de administraţie, administraţiilor poştale, uniunilor restrânse şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.

CAP. III
Procedura de introducere şi examinare a propunerilor

ART. 122
Procedura de prezentare a propunerilor cãtre Congres
1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute în paragrafele 2 şi 5, procedura urmãtoare regleazã introducerea propunerilor de orice naturã ce vor fi supuse Congresului de cãtre administraţiile poştale ale statelor membre:
a) sunt admise propunerile care parvin Biroului Internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de data fixatã pentru Congres;
b) nici o propunere de ordin redacţional nu este admisã în perioada de 6 luni care precedã data fixatã pentru Congres;
c) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 6 şi 4 luni înainte de data fixatã pentru Congres nu sunt admise decât dacã sunt sprijinite de cel puţin douã administraţii poştale;
d) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 4 şi 2 luni care precedã data fixatã pentru Congres nu sunt admise decât dacã sunt sprijinite de cel puţin 8 administraţii poştale; propunerile care îi parvin acestuia ulterior nu sunt admise;
e) declaraţiile de sprijin trebuie sã parvinã Biroului Internaţional în acelaşi timp cu propunerile la care se referã.
2. Propunerile privind Constituţia sau Regulamentul general trebuie sã parvinã Biroului Internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de deschiderea Congresului; acelea care îi parvin acestuia ulterior acestei date, dar înainte de deschiderea Congresului, nu pot fi luate în consideraţie decât dacã Congresul decide astfel cu majoritate de douã treimi din numãrul ţãrilor reprezentate în Congres şi dacã sunt respectate condiţiile prevãzute în paragraful 1.
3. Fiecare propunere nu trebuie sã aibã, în principiu, decât un obiectiv şi sã nu conţinã decât modificãri referitoare la acest obiectiv.
4. Propunerile de ordin redacţional sunt prevãzute în antet de cãtre administraţiile poştale care le prezintã, cu menţiunea "Propunere de ordin redacţional", şi publicate de Biroul Internaţional sub un numãr urmat de litera R. Propunerile neprevãzute cu aceastã menţiune, dar care, dupã pãrerea Biroului Internaţional, nu sunt decât redacţionale, sunt publicate cu o menţiune corespunzãtoare; Biroul Internaţional întocmeşte pentru Congres o listã a acestor propuneri.
5. Procedura descrisã în paragrafele 1 şi 4 nu se aplicã nici propunerilor privind Regulamentul interior al congreselor, nici amendamentelor la propunerile deja fãcute.
ART. 123
Procedura de înaintare a propunerilor cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã privind pregãtirea noilor regulamente, având în vedere deciziile adoptate de Congres
1. Regulamentele Convenţiei Poştale Universale şi Aranjamentul privind serviciile de platã poştale vor fi redactate de Consiliul operaţional poştal, în lumina deciziilor adoptate de Congres.
2. Propunerile care rezultã din amendamentele propuse la Convenţie sau la Aranjamentul privind serviciile de platã poştale vor fi înaintate Biroului Internaţional, Împreunã cu propunerile cãtre Congres la care acestea fac referire. Aceste propuneri pot fi depuse de o singurã administraţie poştalã a unui singur stat membru fãrã sprijinul altor administraţii poştale din alte state. Asemenea propuneri vor fi distribuite tuturor administraţiilor poştale din statele membre cu nu mai puţin de o lunã înainte de Congres.
3. Alte propuneri privind regulamentele, propuneri aflate în studiu în cadrul Consiliului operaţional poştal pentru pregãtirea regulamentelor în urmãtoarele 6 luni de la terminarea Congresului vor fi înaintate Biroului Internaţional cu cel puţin douã luni înainte de Congres.
4. Propunerile privind modificarea regulamentelor ca urmare a deciziilor Congresului, care sunt redactate de administraţiile poştale ale statelor membre, vor trebui sã ajungã la Biroul Internaţional nu mai târziu de douã luni înaintea deschiderii lucrãrilor Consiliului operaţional poştal. Astfel de propuneri vor fi distribuite tuturor statelor membre nu mai târziu de o lunã înaintea deschiderii lucrãrilor Consiliului operaţional poştal.
ART. 124
Procedura de prezentare a propunerilor între douã congrese (Const. 29; Regulamentul general 116)
1. Pentru a fi luate în consideraţie, propunerile privind Convenţia sau acordurile, introduse de cãtre o administraţie poştalã între douã congrese, trebuie sã fie sprijinite de cãtre cel puţin alte douã administraţii poştale. Aceste propuneri rãmân fãrã urmare atunci când Biroul Internaţional nu primeşte, în acelaşi timp, declaraţiile de sprijin necesare.
2. Aceste propuneri sunt adresate celorlalte administraţii poştale prin intermediul Biroului Internaţional.
3. Propunerile privind regulamentele nu au nevoie de sprijin, dar nu sunt luate în consideraţie de Consiliul de Exploatare Poştalã decât dacã acesta le aprobã în urgentã necesitate.
ART. 125
Examinarea propunerilor între douã congrese (Const. 29; Regulamentul general 116, 124)
1. Orice propunere referitoare la Convenţie, acorduri şi protocoalele lor finale este supusã urmãtoarei proceduri: atunci când o administraţie poştalã a unui stat membru a transmis o propunere Biroului Internaţional, acesta din urmã o va înainta tuturor administraţiilor poştale ale statelor membre pentru analizã. Un termen de douã luni este lãsat la dispoziţie administraţiilor poştale ale statelor membre pentru examinarea propunerii şi, eventual, pentru a transmite Biroului Internaţional observaţiile lor. Nu sunt admise amendamente. Dupã expirarea acestui termen, Biroul Internaţional va înainta tuturor administraţiilor poştale din statele membre toate observaţiile primite şi va invita fiecare administraţie poştalã a statului membru sã voteze pentru sau împotriva propunerii. Acele administraţii poştale ale statelor membre care nu au fãcut sã parvinã votul lor în termen de douã luni sunt considerate cã se abţin. Termenele sus-menţionate încep sã curgã de la datele circularelor Biroului Internaţional.
2. Propunerile de modificare a regulamentelor sunt tratate de Consiliul de Exploatare Poştalã.
3. Dacã propunerea priveşte un aranjament sau protocolul sãu final, numai administraţiile poştale ale statelor membre care sunt parte la acest acord pot lua parte la operaţiunile descrise în paragraful I.
ART. 126
Notificarea deciziilor adoptate între douã congrese
1. Modificãrile aduse la Convenţie, aranjamentele şi protocoalele finale la aceste acte sunt consacrate printr-o notificare a directorului general al Biroului Internaţional cãtre guvernele statelor membre.
2. Modificãrile aduse de cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã regulamentelor şi protocoalelor lor finale sunt notificate administraţiilor poştale de cãtre Biroul internaţional. Acelaşi lucru este valabil pentru interpretãrile vizate în art. 36.3.2 din Convenţie şi dispoziţiile corespunzãtoare din cadrul acordurilor.
ART. 127
Punerea în vigoare a regulamentelor şi a celorlalte decizii adoptate între congrese
1. Regulamentele intrã în vigoare la aceeaşi datã şi au aceeaşi duratã ca şi actele emise de Congres.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1, deciziile de modificare a actelor Uniunii care sunt adoptate între douã congrese nu sunt executorii decât la cel puţin 3 luni dupã notificarea lor.

CAP. IV
Finanţe

ART. 128
Fixarea şi reglarea cheltuielilor Uniunii
1. Sub rezerva paragrafelor 2-6, cheltuielile anuale aferente activitãţilor organelor Uniunii nu trebuie sã depãşeascã urmãtoarele sume pentru anii 2005 şi urmãtorii: 37.000.000 franci elveţieni pentru anii 2005-2008. Limita de bazã pentru anul 2008 se va aplica şi urmãtorilor ani, dacã Congresul din anul 2008 se va amâna.
2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnicã a interpretãrii simultane, cheltuieli de reproducere a documentelor în timpul Congresului etc.) nu trebuie sã depãşeascã limita de 2.900.000 franci elveţieni.
3. Consiliul de administraţie este autorizat sã depãşeascã limitele fixate din paragrafele 1 şi 2 pentru a ţine seama de majorãrile treptelor de prelucrare, de contribuţii cu titlu de pensii sau indemnizaţii, inclusiv indemnizaţii de post, admise de Naţiunile Unite pentru a fi aplicate personalului lor în funcţie la Geneva.
4. Consiliul de administraţie este, de asemenea, autorizat sã ajusteze în fiecare an valoarea cheltuielilor, altele decât cele referitoare la personal, în funcţie de indicele elveţian al preţului de consum.
5. Prin derogare de la paragraful 1, Consiliul de administraţie sau, în caz de extremã urgenţã, directorul general poate autoriza depãşirea limitelor fixate pentru a face faţã reparaţiilor importante şi neprevãzute ale clãdirii Biroului Internaţional, fãrã ca valoarea depãşirii sã poatã trece de 125.000 franci elveţieni pe an.
6. Dacã apar ca insuficiente creditele prevãzute în paragrafele 1 şi 2 pentru a asigura buna funcţionare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depãşite decât cu aprobarea majoritãţii statelor membre ale Uniunii. Orice consultaţie trebuie sã comporte o expunere completã a faptelor care justificã o asemenea cerere.
7. Ţãrile care aderã la Uniune sau care sunt admise în calitate de membru al Uniunii, precum şi cele care ies din Uniune trebuie sã îşi achite cotizaţia pentru întregul an în cursul cãruia admiterea sau ieşirea lor trebuie efectuatã.
8. Statele membre plãtesc în avans partea lor contributivã la cheltuielile anuale ale Uniunii, pe baza bugetului stabilit de Consiliul de administraţie. Aceste pãrţi contributive trebuie sã fie plãtite cel mai târziu în prima zi a exerciţiului financiar la care se raporteazã bugetul. Depãşit acest termen, sumele datorate sunt producãtoare de dobânzi în profitul Uniunii, respectiv 3% pe an în timpul primelor 6 luni şi 6% pe an începând cu a şaptea lunã.
9. Atât timp cât arieratele la contribuţiile obligatorii, în afara dobânzilor datorate Uniunii de cãtre un stat membru, sunt egale sau superioare sumei contribuţiilor respectivului stat membru pentru douã exerciţii financiare anterioare, acest stat membru poate ceda irevocabil cãtre Uniune în totalitate sau o parte din creanţele sale asupra altor state membre, conform modalitãţilor fixate de Consiliul de administraţie. Condiţiile creanţelor se definesc ca urmare a unui acord convenit între statul membru, debitori/creditori şi Uniune.
10. Statele membre care, din motive juridice sau altele, sunt în imposibilitate sã efectueze o astfel de cesiune, se angajeazã sã încheie un plan de amortizare a arieratelor lor.
11. În afara unor circumstanţe excepţionale, recuperarea arieratelor la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii nu pot fi extinse la mai mult de 10 ani.
12. În Împrejurãri excepţionale, Consiliul de administraţie poate absolvi un stat membru, total sau numai de o parte din dobânzile datorate, dacã acesta a achitat integral datoriile restante.
13. Un stat membru poate, de asemenea, sã fie absolvit, în cadrul unui plan de amortizare a conturilor sale întârziate aprobat de cãtre Consiliul de administraţie, total sau de o parte din dobânzile acumulate ori invers; absolvirea este totuşi subordonatã executãrii complete şi punctuale a planului de amortizare într-un termen convenit la maximum 10 ani.
14. Pentru a acoperi insuficienţele de trezorerie ale Uniunii, s-a constituit un fond de rezervã a cãrui valoare este fixatã de Consiliul de administraţie. Acest fond este alimentat în primul rând prin excedente bugetare. El poate servi şi pentru echilibrarea bugetului sau reducerea valorii contribuţiilor statelor membre.
15. În ceea ce priveşte insuficienţele trecãtoare ale trezoreriei, Guvernul Confederaţiei Elveţiene face în termen scurt avansurile necesare, conform condiţiilor care sunt fixate de comun acord. Acest guvern supravegheazã fãrã remuneraţie contabilitatea conturilor financiare, precum şi contabilitatea Biroului Internaţional, în limitele condiţiilor fixate de Congres.
ART. 129
Sancţiuni automate
1. Orice stat membru, gãsindu-se în imposibilitate de a efectua obligaţia prevãzutã la art. 128.9 şi care nu acceptã sã se supunã unui plan de amortizare propus de Biroul Internaţional conform art. 128.10 sau nu îl respectã, îşi pierde în mod automat dreptul la vot în Congres şi la reuniunile Consiliului de administraţie sau ale Consiliului de Exploatare Poştalã şi nu mai este eligibil în aceste douã consilii.
2. Sancţiunile automate sunt ridicate din oficiu şi cu efect imediat ce statul membru în cauzã se achitã în întregime de arieratele la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii, în capital şi dobânzi, sau care acceptã sã se supunã unui plan de amortizare a arieratelor sale.
ART. 130
Clasele de contribuţie (Const. 21; Regulamentul general 115, 128)
1. Statele membre contribuie la acoperirea cheltuielilor Uniunii conform clasei de contribuţie de care aparţin. Aceste clase sunt urmãtoarele:
clasa de 50 unitãţi
clasa de 45 unitãţi
clasa de 40 unitãţi
clasa de 35 unitãţi
clasa de 30 unitãţi
clasa de 25 unitãţi
clasa de 20 unitãţi
clasa de 15 unitãţi
clasa de 10 unitãţi
clasa de 5 unitãţi
clasa de 3 unitãţi
clasa de 1 unitate
clasa de 0,5 unitãţi, rezervatã ţãrilor mai puţin avansate, enumerate de Organizaţia Naţiunilor Unite, şi altor ţãri desemnate de Consiliul de administraţie.
2. În afara claselor de contribuţie enumerate la paragraful 1, orice stat membru poate alege sã plãteascã mai mult de 50 de unitãţi.
3. Statele membre sunt înscrise în una dintre clasele de contribuţie de mai sus, în momentul admiterii lor sau aderãrii lor la Uniune, conform procedurii vizate la art. 21.4 din Constituţie.
4. Statele membre pot schimba ulterior clasa de contribuţie, cu condiţia ca aceastã schimbare sã fie notificatã Biroului Internaţional cu cel puţin douã luni înainte de deschiderea Congresului. Aceastã notificare, care este adusã la cunoştinţã Congresului, va avea efect la data intrãrii în vigoare a dispoziţiilor financiare, hotãrâtã de Congres. Statele membre care nu şi-au fãcut cunoscutã intenţia de a schimba clasa de contribuţie în perioada prevãzutã sunt menţinute în clasa de contribuţie la care au aparţinut pânã la acel moment.
5. Statele membre nu pot sã solicite sã fie declasate mai mult cu o clasã în acelaşi timp.
6. Totuşi, în împrejurãri excepţionale, cum ar fi catastrofe naturale care necesitã programe de ajutor internaţional, Consiliul de administraţie poate autoriza declasarea temporarã cu o clasã de contribuţie o singurã datã între douã congrese, la cererea unui stat membru, dacã acesta dovedeşte cã nu îşi mai poate menţine contribuţia conform clasei alese iniţial. În aceleaşi condiţii, Consiliul de administraţie poate sã autorizeze, de asemenea, declasarea temporarã a statului membru care nu aparţine categoriei ţãrilor mai puţin avansate deja incluse în clasa 1, trecându-l în clasa 0,5 unitãţi.
7. În aplicarea paragrafului 6, declasarea temporarã poate fi autorizatã de Consiliul de administraţie pentru o perioadã de maximum 2 ani sau pânã la viitorul congres, dacã acesta are loc pânã la sfârşitul acestei perioade. La expirarea perioadei fixate, ţara în cauzã se reintegreazã automat în clasa sa iniţialã.
8. Prin derogare de la paragrafele 4 şi 5, surclasãrile nu sunt supuse nici unei restricţii.
ART. 131
Plata documentelor furnizate de Biroul Internaţional (Regulamentul general 118)
Serviciile pe care Biroul Internaţional le oferã contra platã administraţiilor poştale trebuie sã fie plãtite în cel mai scurt timp posibil şi cel mai târziu în termen de 6 luni începând din prima zi ce urmeazã dupã cea de transmitere a contului de cãtre Birou. Depãşit acest termen, sumele datorate sunt producãtoare de dobânzi în folosul Uniunii, respectiv 5% pe an, începând din ziua expirãrii termenului sus-menţionat.

CAP. V
Arbitraje

ART. 132
Procedura de arbitraj (Const. 32)
1. În caz de diferend ce trebuie reglat prin arbitraj, fiecare dintre administraţiile poştale în cauzã alege o administraţie poştalã a unui stat membru care nu este direct interesatã în litigiu. Când mai multe administraţii poştale fac cauza comunã, ele sunt considerate, pentru aplicarea acestor dispoziţii, ca fiind o singurã administraţie poştalã.
2. În cazul în care una dintre administraţiile poştale în cauzã nu dã curs unei propuneri de arbitraj în termen de 6 luni, Biroul Internaţional, în situaţia în care cererea i-a fost adresatã, determinã la rândul sãu desemnarea unui arbitru prin administraţia poştalã sau îi desemneazã el însuşi unul din oficiu.
3. Pãrţile în cauzã pot sã se înţeleagã pentru a desemna un arbitru unic care poate fi Biroul Internaţional.
4. Deciziile arbitrilor sunt luate cu majoritate de voturi.
5. În cazul unor pãreri împãrţite, arbitrii aleg pentru a tranşa diferendul o altã administraţie poştalã dezinteresatã în litigiu. În lipsa unei înţelegeri asupra alegerii, aceastã administraţie poştalã este desemnatã de Biroul Internaţional dintre administraţiile poştale nepropuse de cãtre arbitri.
6. Dacã este vorba de un diferend privind unul dintre acorduri, arbitrii nu pot fi desemnaţi în afara administraţiilor poştale care sunt parte la acest acord.

CAP. VI
Dispoziţii finale

ART. 133
Condiţii de aprobare a propunerilor privind Regulamentul general
Pentru a deveni efective, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezentul regulament general trebuie sã fie aprobate de majoritatea statelor membre reprezentate la Congres şi care au drept de vot. Cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot trebuie sã fie prezente în momentul votului.
ART. 134
Propuneri privind acordurile cu Organizaţia Naţiunilor Unite
Condiţiile de aprobare vizate la art. 133 se aplicã şi propunerilor de modificare a acordurilor încheiate între Uniunea Poştalã Universalã şi Organizaţia Naţiunilor Unite, în mãsura în care aceste acorduri nu prevãd condiţiile de modificare a dispoziţiilor pe care le conţin.
ART. 135
Punerea în aplicare şi durata Regulamentului general
Prezentul regulament general va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rãmâne în vigoare pe o perioadã nedeterminatã.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezentul regulament general într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi acordatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional.
Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.

ANEXA 5

ARANJAMENT PRIVIND SERVICIILE DE PLATĂ ALE POŞTEI*)
________
*) Traducere.

Subsemnaţii plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în baza art. 23.4 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, încheiatã la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 26.4 din Constituţie, au hotãrât urmãtorul aranjament.

CAP. I
Dispoziţii preliminare

ART. 1
Obiectul aranjamentului şi produsele vizate
1. Prezentul aranjament reglementeazã ansamblul prestaţiilor poştale care vizeazã transferul de fonduri. Ţãrile contractante convin de comun acord asupra produselor din cadrul prezentului aranjament pe care se înţeleg sã le introducã în relaţiile lor reciproce.
2. Organismele nepoştale pot participa, prin intermediul administraţiei poştale, al serviciului de cecuri poştale sau al unui organism care administreazã o reţea de transfer de fonduri poştale, la schimburile reglementate prin dispoziţiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine obligaţia de a se stabili cu administraţia poştalã din ţara lor, pentru asigurarea executãrii complete a tuturor clauzelor aranjamentului şi, în cadrul acestei înţelegeri, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în calitate de administraţie poştalã, definite în cadrul prezentului aranjament.
Administraţia poştalã le serveşte, este intermediarul lor în relaţiile cu administraţiile poştale ale celorlalte ţãri contractante şi cu Biroul Internaţional. În cazul în care o administraţie poştalã nu va furniza serviciile financiare descrise în prezentul aranjament sau în situaţia în care calitatea serviciului nu corespunde exigenţelor clienţilor, administraţiile poştale pot coopera cu organisme nepoştale din ţara respectivã.
3. Statele membre notificã Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organului guvernamental însãrcinat cu supravegherea serviciilor financiare poştale, precum şi numele şi adresa operatorului sau operatorilor desemnat/desemnaţi în mod oficial sã asigure serviciile financiare poştale şi sã îndeplineascã obligaţiile ce rezultã din actele Uniunii pe teritoriul lor.
3.1. Statele membre notificã Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, datele persoanelor responsabile cu exploatarea serviciilor financiare poştale şi cu serviciul cu privire la reclamaţii.
3.2. Între douã congrese, orice schimbare cu privire la organele guvernamentale, la operatorii şi persoanele responsabile care au fost numite oficial trebuie sã fie notificatã Biroului Internaţional în cel mai scurt timp posibil.
4. Prezentul aranjament reglementeazã urmãtoarele produse poştale de platã:
4.1. mandatul poştal, inclusiv mandatul de ramburs;
4.2. viramentele cont la cont.
5. Administraţiile poştale interesate pot furniza alte prestaţii reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

CAP. II
Mandatul poştal

ART. 2
Definirea produsului
1. Mandatul poştal simplu
1.1. Clientul care dã ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal sau ordonã debitarea contului sãu şi solicitã plata sumei integrale fãrã nici o deducere în numerar la beneficiar.
2. Mandatul de vãrsãmânt
2.1. Clientul care dã ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal şi solicitã ca ele sã fie vãrsate integral şi fãrã reţineri în contul beneficiarului gestionat de o administraţie poştalã sau într-un cont gestionat de alte organisme financiare.
3. Mandatul de ramburs
3.1. Destinatarul unei "trimiteri cu plata la primire" depune fondurile sau ordonã debitarea contului sãu şi solicitã plata integralã a sumei fãrã nici o reţinere cãtre expeditorul "trimiterii cu plata la primire".
ART. 3
Depunerea ordinelor
1. În lipsa unei înţelegeri speciale, valoarea mandatelor poştale este exprimatã în moneda ţãrii de destinaţie.
2. Administraţia poştalã emitentã fixeazã taxa de schimb a monedei sale în cea a ţãrii de destinaţie.
3. Valoarea maximã a mandatelor poştale este fixatã bilateral.
4. Administraţia poştalã emitentã are toatã libertatea de a stabili documentele şi modalitãţile de depunere a mandatelor poştale. Dacã mandatul trebuie sã fie transferat prin curier, trebuie sã fie utilizate numai formularele prevãzute în cadrul Regulamentului.
ART. 4
Taxe
1. Administraţia poştalã emitentã determinã în mod liber taxa ce va fi perceputã în momentul emiterii.
2. Mandatele poştale schimbate, prin intermediul unei ţãri care face parte din prezentul aranjament, între o ţarã contractantã şi o ţarã necontractantã, pot fi supuse de cãtre o administraţie intermediarã la o taxã suplimentarã, determinatã de aceasta din urmã în funcţie de costurile generate de operaţiunile efectuate, a cãrei valoare este convenitã între administraţiile poştale respective şi este dedusã din valoarea mandatului poştal; aceastã taxã poate totuşi sã fie perceputã de la expeditor şi atribuitã administraţiei poştale din ţara intermediarã dacã administraţiile poştale s-au pus de acord în acest sens.
3. Sunt scutite de toate taxele documentele, titlurile şi ordinele de platã referitoare la transferurile de fonduri poştale schimbate între administraţiile poştale pe cale poştalã, în condiţiile prevãzute la art. RL 110 şi 111.
ART. 5
Obligaţiile administraţiei poştale emitente
1. Administraţia poştalã emitentã trebuie sã se conformeze normelor cu privire la serviciile prevãzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfãcãtoare clienţilor.
ART. 6
Transmiterea ordinelor
1. Mandatele poştale sunt schimbate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme.
2. Schimburile electronice se opereazã pe trimitere adresatã direct cãtre oficiul plãtitor sau cãtre un birou de schimb. Securitatea şi calitatea schimburilor trebuie sã fie garantate prin specificaţiile tehnice referitoare la reţelele folosite sau printr-un acord bilateral între administraţiile poştale.
3. Administraţiile poştale pot conveni sã schimbe mandate poştale cu ajutorul formularelor de hârtie prevãzute de Regulament şi expediate în regim prioritar.
4. Administraţiile poştale pot conveni sã utilizeze şi alte mijloace de schimb.
ART. 7
Prelucrarea în ţara de destinaţie
1. Plata mandatelor poştale este efectuatã în conformitate cu reglementãrile ţãrii de destinaţie.
2. De regulã, întreaga sumã a mandatului poştal trebuie sã fie plãtitã beneficiarului; taxele facultative pot fi percepute dacã acesta solicitã servicii speciale suplimentare.
3. Valabilitatea mandatelor poştale electronice trebuie sã fie fixatã prin acorduri bilaterale.
4. Valabilitatea mandatelor poştale emise pe suport de hârtie se aplicã, de regulã, pânã la sfârşitul primei luni ce urmeazã dupã data emiterii.
5. Dupã perioada menţionatã mai sus, un mandat poştal neachitat trebuie sã fie returnat imediat administraţiei poştale emitente.
ART. 8
Remunerarea administraţiei poştale plãtitoare
1. Pentru fiecare mandat poştal achitat, administraţia emitentã acordã administraţiei poştale plãtitoare o remuneraţie a cãrei taxã este fixatã în Regulament.
2. În loc de taxa forfetarã prevãzutã în Regulament, administraţiile poştale pot conveni taxe de remuneraţie diferite.
3. Transferurile de fonduri efectuate cu scutire de taxe nu acordã dreptul la nici o remuneraţie.
4. Atunci când existã un acord între administraţiile poştale interesate, transferurile de fonduri de ajutor scutite de taxe de cãtre administraţia poştalã emitentã pot fi scutite de remuneraţie.
ART. 9
Obligaţiile administraţiei poştale plãtitoare
1. Administraţia poştalã plãtitoare trebuie sã îndeplineascã normele cu privire la servicii prevãzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfãcãtoare clienţilor.

CAP. III
Viramentul poştal

ART. 10
Definiţia produsului
1. Titularul unui cont poştal solicitã, prin debitarea contului sãu, înscrierea unei sume în contul creditului beneficiarului ţinut de cãtre administraţia poştalã sau în cadrul unui alt cont, prin intermediul administraţiei poştale din ţara de destinaţie.
ART. 11
Depunerea ordinelor
1. Suma viramentului trebuie sã fie exprimatã în moneda ţãrii de destinaţie sau într-o altã monedã, conform acordului convenit între administraţiile poştale emitente şi primitoare.
2. Administraţia poştalã emitentã fixeazã rata de schimb a monedei sale în moneda în care este exprimatã suma din virament.
3. Valoarea viramentelor este nelimitatã, cu excepţia deciziilor luate de administraţiile poştale interesate.
4. Administraţia poştalã emitentã are toatã libertatea sã precizeze documentele şi metodele pentru emiterea viramentelor.
ART. 12
Taxe
1. Administraţia poştalã emitentã determinã în mod liber taxa ce va fi perceputã în momentul emiterii. La aceastã taxã principalã ea va adãuga eventual taxele aferente serviciilor speciale oferite expeditorului.
2. Viramentele efectuate prin intermediul unei ţãri ce face parte din prezentul aranjament, între o ţarã contractantã şi o ţarã necontractantã, pot fi supuse de cãtre administraţia intermediarã la o taxã suplimentarã. Valoarea acestei taxe este decisã între administraţiile respective şi dedusã din suma totalã a viramentului. Cu toate acestea, aceastã taxã poate fi perceputã de la expeditor şi atribuitã administraţiei ţãrii intermediare, dacã administraţiile interesate s-au pus de acord în acest sens.
3. Documentele, instrumentele şi ordinele de platã referitoare la viramentele poştale efectuate între administraţiile poştale pe cale poştalã sunt scutite de orice taxã, în condiţiile prevãzute la art. RL 110 şi 111.
ART. 13
Obligaţiile administraţiei poştale emitente
1. Administraţia poştalã emitentã trebuie sã îndeplineascã normele cu privire la servicii prevãzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfãcãtoare clienţilor.
ART. 14
Transmiterea ordinelor
1. Viramentele trebuie sã fie efectuate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme, conform specificaţiilor tehnice adoptate de administraţiile interesate.
2. Securitatea şi calitatea schimburilor trebuie sã fie garantate prin caracteristicile tehnice referitoare la reţelele folosite sau printr-un acord bilateral între administraţiile poştale emitente şi plãtitoare.
3. Administraţiile poştale pot decide sã efectueze viramente prin intermediul formularelor pe suport hârtie prevãzute de Regulament şi expediate în regim prioritar.
4. Administraţiile poştale pot conveni sã utilizeze şi alte mijloace de schimb.
ART. 15
Prelucrarea în ţara de destinaţie
1. Viramentele care sosesc trebuie sã fie tratate conform reglementãrilor în vigoare ale ţãrii de destinaţie.
2. În general, drepturile exigibile în ţara de destinaţie trebuie sã fie plãtite de beneficiar; totuşi, aceastã taxã poate fi perceputã de la expeditor şi atribuitã administraţiei poştale a ţãrii de destinaţie, conform unui acord bilateral.
ART. 16
Remunerarea administraţiei poştale plãtitoare
1. Pentru fiecare virament administraţia poştalã plãtitoare poate solicita plata unei taxe de sosire. Aceastã taxã poate sã fie sau debitatã din contul beneficiarului sau preluatã de administraţia poştalã emitentã, prin debitarea contului sãu curent poştal de legãturã.
2. Viramentele efectuate cu scutire de taxe nu dau naştere nici unei remuneraţii.
3. În baza unui acord între administraţiile poştale interesate, viramentele de fonduri de ajutor scutite de taxe de cãtre administraţia poştalã emitentã pot fi scutite de remuneraţie.
ART. 17
Obligaţiile administraţiei poştale plãtitoare
1. Administraţia poştalã plãtitoare trebuie sã rãspundã normelor cu privire la serviciile prevãzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfãcãtoare clienţilor.

CAP. IV
Conturile de legãturã, conturile lunare, reclamaţii, responsabilitate

ART. 18
Relaţiile financiare dintre administraţiile poştale participante
1. Administraţiile poştale convin între ele asupra mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate pentru reglarea creanţelor lor.
2. Conturile de legãturã
2.1. În general, atunci când administraţiile poştale dispun de o instituţie de cecuri poştale, fiecare dintre ele va deschide în numele sãu, în cadrul administraţiei corespondente, un cont de legãturã, prin intermediul cãruia sunt lichidate datoriile şi creanţele reciproce ce rezultã din schimburile efectuate pentru serviciul de viramente şi de mandate poştale şi pentru toate celelalte operaţiuni pe care administraţiile poştale vor conveni sã le plãteascã prin acest mijloc.
2.2. Atunci când administraţia poştalã a ţãrii de destinaţie nu dispune de un sistem de cecuri poştale, contul curent de legãturã poate fi deschis în cadrul altei administraţii.
2.3. Administraţiile poştale pot conveni sã regleze schimburile lor financiare prin intermediul administraţiilor desemnate printr-un acord multilateral.
2.4. În cazul în care un cont curent de legãturã este descoperit, sumele datorate sunt producãtoare de dobânzi, la taxa fixatã în Regulament.
2.5. Un cont de legãturã ce prezintã un sold creditor trebuie sã fie producãtor de dobânzi.
3. Conturi lunare
3.1. În lipsa unui cont de legãturã, fiecare administraţie poştalã plãtitoare întocmeşte pentru fiecare administraţie poştalã emitentã un cont lunar al sumelor plãtite pentru mandatele poştale. Conturile lunare sunt incluse periodic într-un cont general ce face posibilã determinarea unui sold.
3.2. Reglementarea conturilor poate avea loc, de asemenea, pe baza conturilor lunare, fãrã compensare.
4. Nu se pot prejudicia prin nici o mãsurã unilateralã, cum ar fi moratoriu, interdicţie de transfer etc., dispoziţiile prezentului articol şi cele din Regulament, care decurg din aceasta.
ART. 19
Reclamaţii
1. Reclamaţiile sunt admise în termen de 6 luni începând cu ziua a doua de la depunerea unui mandat poştal sau de la executarea unui virament.
2. Administraţiile poştale au dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxã de reclamaţie pentru mandatele poştale sau viramente.
ART. 20
Responsabilitate
1. Principiul şi întinderea responsabilitãţii
1.1. Administraţia poştalã este responsabilã pentru sumele vãrsate la ghişeu sau înscrise în debitul contului trãgãtorului pânã în momentul în care mandatul a fost plãtit regulamentar sau contul beneficiarului a fost creditat.
1.2. Administraţia poştalã este responsabilã pentru indicaţiile eronate pe care le-a furnizat şi care au antrenat fie o neplatã, fie erori în executarea transferului de fonduri. Responsabilitatea se întinde asupra erorilor de conversie şi asupra erorilor de transmitere.
1.3. Administraţia poştalã este absolvitã de orice responsabilitate:
1.3.1. în caz de întârziere care se poate produce în transmiterea, expedierea sau plata titlurilor şi ordinelor;
1.3.2. când, în urma distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţã majorã, ea nu poate dovedi executarea unui transfer de fonduri, cu condiţia ca proba responsabilitãţii sale sã nu fie administratã în alt fel;
1.3.3. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termenul prevãzut la art. 19;
1.3.4. când termenul de prescriere a mandatelor în ţara de emitere a expirat.
1.4. În caz de rambursare, indiferent care ar fi cauza, suma rambursatã expeditorului nu poate depãşi suma pe care a vãrsat-o sau care a fost debitatã din contul sãu.
1.5. Administraţiile poştale pot conveni între ele sã aplice condiţii mai ample de responsabilitate adaptate nevoilor serviciilor lor interne.
1.6. Condiţiile pentru aplicarea principiului responsabilitãţii şi, în special, problemele determinãrii responsabilitãţii, plata sumelor datorate, recursurile, termenul de platã şi dispoziţiile privind rambursarea cãtre administraţia care a intervenit sunt cele prevãzute în Regulament.

CAP. V
Reţele electronice

ART. 21
Reguli generale
1. Pentru transmiterea ordinelor de platã pe cale electronicã, administraţiile poştale folosesc reţeaua UPU sau orice altã reţea ce permite efectuarea viramentelor în mod fiabil, rapid şi sigur.
2. Serviciile financiare electronice ale UPU sunt reglementate între administraţiile poştale, în baza acordurilor bilaterale. Regulile generale de funcţionare a serviciilor financiare electronice ale UPU sunt supuse dispoziţiilor corespunzãtoare ale actelor Uniunii.

CAP. VI
Dispoziţii diverse

ART. 22
Cerere de deschidere a unui cont curent poştal în strãinãtate
1. Pentru deschiderea unui cont poştal în strãinãtate sau a unui alt tip de cont ori când o cerere este fãcutã pentru a obţine un produs financiar în strãinãtate, organismele poştale ale statelor ce fac parte din acest aranjament decid sã furnizeze asistenţã în utilizarea produselor avute în vedere.
2. Pãrţile pot conveni în mod bilateral asupra asistenţei pe care o pot oferi una alteia în cadrul procedurii detaliate ce trebuie urmatã şi convin asupra cheltuielilor referitoare la furnizarea unei astfel de asistenţe.

CAP. VII
Dispoziţii finale

ART. 23
Dispoziţii finale
1. Convenţia este aplicabilã, dupã caz, prin analogie, pentru tot ceea ce nu este reglementat în mod expres prin prezentul aranjament.
2. Art. 4 din Constituţie nu este aplicabil prezentului aranjament.
3. Condiţii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament şi Regulamentul sãu
3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului, referitoare la prezentul aranjament, trebuie sã fie aprobate de majoritatea ţãrilor membre prezente şi care voteazã având drept de vot şi care fac parte din aranjament. Cel puţin jumãtate din aceste ţãri membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot trebuie sã fie prezente în momentul votului.
3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul acestui aranjament trebuie sã fie aprobate de majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştalã care fac parte din aranjament şi care au drept de vot.
3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între douã congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie sã reuneascã:
3.3.1. douã treimi din numãrul voturilor, cel puţin jumãtate din numãrul ţãrilor membre, care fac parte din aranjament şi cu drept de vot, care au participat la vot, în cazul în care este vorba despre adãugarea de noi dispoziţii;
3.3.2. majoritatea voturilor, cel puţin jumãtate din numãrul ţãrilor membre, care fac parte din aranjament şi cu drept de vot, care au participat la vot, dacã este vorba despre modificãri la dispoziţiile prezentului aranjament;
3.3.3. majoritatea voturilor, dacã este vorba despre interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament.
3.4. Fãrã a aduce prejudicii dispoziţiilor prevãzute la paragraful 3.3.1 orice ţarã membrã a cãrei legislaţie naţionalã este încã incompatibilã cu adãugarea propusã are posibilitatea de a face o declaraţie scrisã directorului general al Biroului Internaţional, indicând imposibilitatea acceptãrii acestei adãugãri, în termen de 90 de zile de la data notificãrii acesteia.
4. Prezentul aranjament va fi aplicat la 1 ianuarie 2006 şi va rãmâne în vigoare pânã la punerea în aplicare a actelor viitorului Congres.
Drept care, plenipotenţiarii guvernelor ţãrilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un singur exemplar care va fi depus la directorul general al Biroului Internaţional.
O copie va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional.
Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
___________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 24 din 23 februarie 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016