Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-------------
* Republicatã în temeiul art. III din Legea nr. 8/1973 , reprodusa în C.L.D. nr. I/1973, p. 146.
CAP. 1
Executarea pedepsei închisorii
Secţiunea I
Dispoziţii generale
ART. 1
Pedeapsa închisorii se executa în temeiul mandatului de executare, emis în baza unei hotãrîri judecãtoreşti definitive de condamnare.
Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deţinere denumite penitenciare, înfiinţate prin ordinul ministrului în subordinea cãruia se gãsesc, iar în cazurile prevãzute de art. 62 Cod penal, în unitãţi militare disciplinare.
ART. 2
Condamnaţii sînt primiţi în penitenciare dupã ce li se stabileşte identitatea.
La primire, condamnaţilor li se aduc la cunostinta obligaţiile şi drepturile pe care le au, mãsurile disciplinare ce li se pot aplica şi recompensele ce li se pot acorda pe timpul executãrii pedepsei.
Atît la primire, cît şi în timpul executãrii pedepsei, condamnaţii sînt supuşi percheziţiei, precum şi mãsurilor sanitare şi de igiena.
ART. 3
Condamnaţii se repartizeazã la locurile de deţinere, tinindu-se seama de natura infracţiunii, durata pedepsei şi starea de recidiva, de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunea de reeducare.
Deţinerea femeilor se face separat de bãrbaţi, iar minorilor separat de majori sau în locuri de detenţie speciale.
ART. 4
Mijloacele materiale şi financiare necesare deţinerii, întreţinerii şi reeducãrii condamnaţilor, precum şi asistenta medicalã, sînt asigurate de stat.
Secţiunea a II-a
Reeducarea condamnaţilor
ART. 5
Reeducarea condamnaţilor se realizeazã prin munca. Condamnaţii sînt obligaţi
sa presteze o munca utila pentru care sînt apţi.
De asemenea, reeducarea condamnaţilor se realizeazã prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfãşurarea unor activitãţi cultural-educative, precum şi prin stimularea şi recompensarea celor care sînt stãruitori în munca şi dau dovezi temeinice de îndreptare.
ART. 6
Minorii condamnaţi vor fi supuşi, în timpul executãrii pedepsei, unei acţiuni de educare deosebite, spre a putea deveni cetãţeni utili societãţii.
Minorii care de la primirea în locul de deţinere mai au de executat cel puţin 6 luni închisoare vor continua învãţãmîntul general obligatoriu şi li se va asigura posibilitatea de a dobîndi o pregãtire profesionalã potrivit cu gradul de şcolarizare şi cu aptitudinile lor. Dacã minorii nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru a urma cursurile profesionale, ei vor fi ajutaţi sa obţinã o calificare într-o meserie sau sa şi-o completeze, în conformitate cu normele de calificare la locul de munca. Cadrele didactice, manualele şi rechizitele vor fi puse la dispoziţie de cãtre Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului*, iar personalul şi utilajul necesar pentru calificarea într-o meserie se vor asigura de penitenciare.
-------------
* Potrivit Decretului nr. 469/1971, denumirea "Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului" a înlocuit denumirea "Ministerul Învãţãmîntului".
Minorilor condamnaţi la închisoare pe o durata pînã la 6 luni inclusiv li se asigura posibilitatea de a-şi completa cunoştinţele de cultura generalã, tinindu-se seama de gradul lor de şcolarizare.
** ART. 6^1
Condamnaţii minori, la împlinirea virstei de 18 ani, pot fi mentinuti în locurile de deţinere pentru executarea în continuare a pedepsei în regimul prevãzut pentru minori, dacã aceasta este necesar pentru desavirsirea pregãtirii lor şcolare sau profesionale, dar nu mai mult de 2 ani.
------------
** <>Art. 6^1 a fost introdus prin Legea nr. 8/1973 .
Secţiunea a III-a
Munca condamnaţilor şi remunerarea ei
ART. 7
Munca condamnaţilor se organizeazã potrivit programului de lucru stabilit de comandantul penitenciarului şi se desfãşoarã cu respectarea normelor referitoare la protecţia muncii.
Femeile gravide nu vor fi folosite la munca în perioada stabilitã de normele legale cu privire la concediul ce se acorda angajatelor înainte şi dupã naştere şi nici la munca în mediul toxic sau vatamator. De asemenea, cele care au nãscut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, precum şi minorii, nu pot fi folosiţi la munca în mediul toxic sau vatamator.
Folosirea la munca a fiecãrui condamnat se face cu avizul medicului penitenciarului.
ART. 8
Durata zilei de munca nu poate depãşi 12 ore şi se stabileşte în raport cu nevoile procesului de producţie.
Femeilor gravide, celor care au nãscut şi au copii mai mici de un an la locul de deţinere, minorilor, precum şi condamnaţilor care muncesc în mediul toxic sau vatamator, nu li se poate prelungi durata zilei de munca peste 8 ore.
ART. 9
Folosirea la munca a condamnaţilor se face în raport cu calificarea profesionalã pe care o au. În cazul cînd nevoile de brate de munca calificate au fost satisfacute, cei care au o calificare profesionalã vor putea fi folosiţi şi la munci necalificate.
ART. 10
Condamnaţii care dau dovezi temeinice de îndreptare, fiind stãruitori în munca şi disciplinaţi, pot presta munca fãrã paza în afarã penitenciarului sau pot fi folosiţi pentru supravegherea altor condamnaţi la locurile de munca, dupã ce au executat cel puţin 1/5 din pedeapsa, fracţiune în care se include şi timpul considerat ca executat, ca urmare a muncii prestate.
De prevederile alineatului precedent nu beneficiazã cei care au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor sau pentru infracţiuni contra pãcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni contra securitãţii statului, sau pentru infracţiuni prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale, şi nici cei aflaţi în stare de recidiva.
ART. 11
Munca prestatã de condamnaţi este remuneratã potrivit normelor şi tarifelor de salarizare stabilite în ramura de activitate în care aceştia sînt folosiţi.
Munca condamnaţilor folosiţi pentru supravegherea la locul de munca a altor condamnaţi este remuneratã cu salariul minim tarifar stabilit pe economie.
Din remuneraţia muncii condamnatului o cota de 10% revine acestuia, iar cealaltã parte revine administraţiei penitenciarului, facindu-se venit la stat.
Din sumele încasate drept recompensa pentru invenţii, inovaţii şi rationalizari create de condamnaţi în timpul deţinerii, li se acorda acestora o cota de 50%, diferenţa facindu-se venit la stat.
ART. 12
Muncile prestate de condamnaţi în interesul unitãţilor care aparţin Direcţiei generale a penitenciarelor, precum şi muncile prestate în atelierele locurilor de deţinere finanţate de la buget, se remunereaza cu 10% din salariul minim tarifar stabilit pe economie pentru lucrãrile ce se executa în regie, ori din salariul realizat pe baza tarifelor de salarizare în vigoare pentru lucrãrile ce se executa în acord. Aceasta remuneraţie revine în întregime condamnatului.
Muncile cu caracter gospodãresc necesare penitenciarului nu se remunereaza.
Cotele prevãzute în alin. 3 şi 4 din art. 11, precum şi remuneraţia prevãzutã în alin. 1 din prezentul articol, cuvenite condamnatului, se consemneazã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni; din acestea o treime se pune la dispoziţia condamnatului pentru a o folosi pe timpul executãrii pedepsei, iar doua treimi i se inmineaza la punerea în libertate.
Contribuţia pentru asigurãri sociale se suporta de cãtre unitatea la care condamnatul a prestat munca, sumele respective urmînd a se incasa de administraţia penitenciarului, care le face venit la stat.
ART. 13
Condamnaţii rãspund de pagubele provocate din vina lor la locurile de deţinere sau de munca. Ei nu rãspund pentru pagubele provocate din uzura normalã a bunurilor încredinţate spre folosinta şi nici pentru acelea provenite din riscul normal al muncii.
Cînd condamnaţii au cauzat pagube la locul de deţinere sau de munca, sumele reprezentind despãgubirile se reţin, atunci cînd este posibil, în primul rind din sumele ce le aparţin, consemnate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, lasindu-li-se, în acest caz, o suma reprezentind echivalentul unui salariu minim tarifar stabilit pe economie, care li se inmineaza la punerea în libertate.
Sumele reprezentind despãgubirile, care nu au putut fi recuperate pînã la liberarea condamnatului, se urmãresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale consiliilor populare, potrivit normelor legale.
Pagubele se recupereazã de la condamnaţi pe baza ordinului de imputare emis de comandantul penitenciarului, care constituie titlu executor.
Impotriva ordinului de imputare, condamnatul poate face contestaţie la organul ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data luãrii la cunostinta sub semnatura.
ART. 14
Condamnatul care şi-a executat pedeapsa, dupã punerea în libertate va fi încadrat în munca prin grija organelor Ministerului Muncii şi a direcţiilor judeţene pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale de pe lîngã comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Condamnatul care, în timpul executãrii pedepsei, a devenit incapabil total de munca în urma unui accident de munca sau unei boli profesionale, va primi dupã liberare un ajutor lunar dupã distincţiile şi în cuantumul prevãzute de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de pensie de invaliditate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat.
De ajutorul lunar în condiţiile şi procentele prevãzute în legislaţia pensiilor beneficiazã şi urmaşii celor care au decedat datoritã unui accident de munca ori unei boli profesionale survenite în timpul executãrii pedepsei.
De asemenea, poate primi un ajutor lunar condamnatul care la data liberãrii este invalid gradul I sau II din cauza unui accident în afarã de munca, dacã a avut o activitate remuneratã în orice mod de cel puţin 3 ani înainte de începerea executãrii pedepsei. Cuantumul acestui ajutor se stabileşte între limitele de 50 şi 100% din ajutorul social corespunzãtor, prevãzut de dispoziţiile legale referitoare la beneficiarii de ajutor social în cadrul asigurãrilor sociale de stat. Pentru cei domiciliaţi în mediul rural, cuantumul ajutorului lunar nu poate depãşi pensia ce se acorda membrilor cooperativelor agricole de producţie.
Ajutorul lunar se acorda numai în situaţia în care cel în cauza nu îndeplineşte condiţiile pentru a obţine pensie sau ajutor social în cadrul asigurãrilor sociale de stat ori al altor sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurãri sociale şi nu are mijloace de existenta.
Ajutorul lunar se stabileşte de cãtre comitetul executiv al consiliului popular al judeţului în care domiciliazã fostul condamnat, pe baza adeverintei eliberate de cãtre administraţia locului de deţinere, din care sa rezulte împrejurãrile în care s-a produs accidentul sau s-a contractat boala. Gradul de invaliditate se stabileşte de cãtre comisia de expertizare a capacitãţii de munca din judeţul în care fostul condamnat îşi are domiciliul, iar faptul ca este lipsit de mijloace de existenta se constata de cãtre organele de asistenta socialã.
Plata ajutorului lunar se face din fondurile alocate în acest scop la bugetul comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti.
Secţiunea a IV-a
Obligaţiile şi drepturile condamnaţilor
ART. 15
În timpul executãrii pedepsei, condamnaţii sînt obligaţi sa respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioarã, sa execute dispoziţiile date de personalul penitenciarului, sa se supunã percheziţiei, sa poarte costumul penitenciarului, sa respecte regulile de igiena şi prescripţiile medicului locului de deţinere.
De asemenea, condamnaţii sînt obligaţi sa se comporte cu grija fata de bunurile proprietate socialistã aflate în penitenciar sau la organizaţia socialistã unde muncesc.
ART. 16
Condamnaţii au dreptul la hrana necesarã, tinindu-se seama şi de munca pe care o presteazã, precum şi de starea sãnãtãţii lor, potrivit normelor legale.
Femeilor gravide sau celor care au nãscut în timpul executãrii pedepsei, cît timp copilul rãmîne cu mama, copiilor nãscuţi la penitenciar, pînã la virsta de un an, precum şi minorilor, li se asigura hrana în mod diferenţiat, potrivit normelor legale stabilite pentru aceste categorii.
ART. 17
Condamnaţii au dreptul la odihna, plimbare, asistenta medicalã, dreptul de a petitiona, de a primi vizite, pachete cu alimente sau îmbrãcãminte ori medicamente, cãrţi, ziare şi reviste, tigari, de a primi şi trimite corespondenta şi sume de bani.
ART. 18
Drepturile condamnaţilor de a primi vizite, pachete şi tigari, de a primi şi trimite corespondenta, se acorda în raport cu natura infracţiunii, durata pedepsei, existenta stãrii de recidiva, folosirea la munca, comportarea şi receptivitatea la acţiunea de reeducare.
Sumele de bani aflate asupra condamnaţilor la primirea în penitenciar, precum şi cele primite prin mandat poştal, se consemneazã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi pot fi folosite de aceştia în condiţiile stabilite prin regulament.
Condamnaţii strãini pot fi vizitati de cãtre functionarii consulari ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare strãine, pe baza autorizaţiei ministerului în subordinea cãruia se afla locul de deţinere, afarã de cazul cînd prin convenţii internaţionale se dispune altfel.
ART. 19
În timpul vizitarii condamnaţilor convorbirile se desfãşoarã în limba romana. Dacã condamnatul sau vizitatorul nu cunoaşte limba romana, convorbirea se desfãşoarã în limba pe care o cunosc, conducerea penitenciarului asigurind, în acest caz, ca discuţia sa fie inteleasa de personalul care executa supravegherea vizitei.
ART. 20
Corespondenta, cãrţile, ziarele şi revistele, al cãror conţinut este apreciat de comandantul penitenciarului ca necorespunzãtor procesului de reeducare a condamnatului, se reţin şi se pãstreazã la locul de deţinere, predindu-i-se acestuia la punerea în libertate.
Corespondenta cu conţinut necorespunzãtor se înainteazã, dacã este cazul, organelor competente.
Secţiunea a V-a
Mãsuri disciplinare şi recompense
ART. 21
Pentru încãlcarea regulilor de disciplina se poate lua impotriva condamnaţilor una din urmãtoarele mãsuri disciplinare:
a) mustrarea;
b) retragerea unuia, a mai multora, sau a tuturor drepturilor de a primi vizite, pachete, de a primi şi trimite corespondenta, pentru perioada la care au dreptul;
c) izolarea simpla, pînã la 15 zile;
d) izolarea severã, pînã la 10 zile, numai cu avizul medicului penitenciarului;
e) transferarea pe o durata de 3 pînã la 12 luni pentru executarea pedepsei la un penitenciar unde se aplica un regim restrictiv.
Mãsurile prevãzute la lit. a-d se iau de cãtre comandantul penitenciarului. Izolarea severã poate fi prelungitã, cu avizul medicului locului de deţinere, peste 10 zile, numai cu aprobarea directorului general al Direcţiei generale a penitenciarelor, fãrã a depãşi în total 20 de zile. Transferarea la un penitenciar cu regim restrictiv se dispune de cãtre directorul general al Direcţiei generale a penitenciarelor, la propunerea comandantului.
ART. 22
Impotriva condamnaţilor minori nu se poate lua mãsura retragerii dreptului la corespondenta, izolarii severe şi a transferãrii la un penitenciar cu regim restrictiv, iar mãsura izolarii simple nu poate fi luatã pe o durata mai mare de 10 zile.
Femeilor gravide nu li se pot aplica mãsurile prevãzute în art. 21 lit. c, d şi e.
ART. 23
Condamnaţilor care dau dovezi temeinice de îndreptare, sînt disciplinaţi, muncesc constiincios, îndeplinesc sau depãşesc în mod obişnuit normele de producţie, ori ale cãror propuneri de invenţii, inovaţii şi rationalizari sînt însuşite de organele competente, li se pot acorda de comandantul penitenciarului urmãtoarele recompense:
a) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenta;
b) ridicarea unei mãsuri disciplinare luate anterior.
* ART. 23^1
În cazuri excepţionale, ministrul de interne, la propunerea comandantului, poate acorda învoire din penitenciar pe o durata de cel mult 5 zile condamnaţilor care îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 23, pentru rezolvarea unor situaţii grave, familiale sau de alta natura.
-----------
* <>Art. 23^1 a fost introdus prin Legea nr. 8/1973 .
ART. 24
Comisia de propuneri pentru liberarea condiţionatã poate propune pentru graţiere pe condamnaţii care îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 23, precum şi pe cei care se afla în una din urmãtoarele situaţii:
a) au salvat ori şi-au pus în pericol viata pentru a salva persoane sau bunuri proprietate socialistã de la incendii, inundatii ori alte calamitati;
b) au elaborat lucrãri ştiinţifice, recunoscute de organele competente şi care, prin aplicarea lor în practica, contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ori a ştiinţei;
c) au adus o contribuţie însemnatã la activitatea de reeducare a celorlalţi condamnaţi;
d) au prevenit sau zadarnicit acţiuni ostile din partea unor condamnaţi, evadari, atacuri asupra personalului de paza sau alte asemenea fapte.
Secţiunea a VI-a
Liberarea condiţionatã
ART. 25
Condamnaţii care sînt stãruitori în munca, disciplinaţi şi dau dovezi temeinice de îndreptare, precum şi condamnaţii care nu au fost folosiţi niciodatã la munca ori nu mai sînt folosiţi, dar dau dovezi temeinice de disciplina şi îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele lor penale, pot fi liberaţi condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile art. 59 şi 60 din Codul penal.
Pentru determinarea partii din pedeapsa care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate se tine seama de starea de minoritate şi de procentele de îndeplinire a normelor de munca.
În vederea acordãrii liberãrii condiţionate se tine seama şi de munca prestatã în timpul arestãrii preventive.
ART. 26
Pedeapsa ce poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate, în vederea acordãrii liberãrii condiţionate, se calculeazã astfel:
* a) pentru depãşirea normei cu pînã la 5%, 6 zile executate pentru 5 zile muncite; pentru depãşirea normei cu peste 5% pînã la 10%, 5 zile executate pentru 4 zile muncite; pentru depãşirea normei cu peste 10%, 4 zile executate pentru 3 zile muncite;
* b) în cazul condamnaţilor minori, pentru realizarea a 80-90% din norma, 4 zile executate pentru 3 zile muncite; pentru realizarea a peste 90% pînã la 100% a normei, 3 zile executate pentru 2 zile muncite; pentru depãşirea normei, 2 zile executate pentru o zi muncita;
c) pentru muncile productive care nu se pot norma, 6 zile executate pentru 5 zile muncite, iar în cazul condamnaţilor minori, 4 zile executate pentru 3 zile muncite;
d) pentru muncile gospodãreşti cu caracter permanent, necesare penitenciarului, precum şi pentru supravegherea altor condamnaţi, 5 zile executate pentru 4 zile muncite, iar în cazul condamnaţilor minori, 3 zile executate pentru 2 zile muncite;
e) pentru condamnaţii care au elaborat lucrãri ştiinţifice, sau ale cãror propuneri de invenţii, inovaţii şi rationalizari au fost însuşite de organele competente, ori care au desfãşurat alte activitãţi deosebite, 3 zile executate pentru 2 zile muncite, pe timpul afectat acestor activitãţi.
---------------
* Art. 26 lit. a şi b sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 8/1973 .
ART. 27
În vederea liberãrii condiţionate, funcţioneazã la fiecare penitenciar o comisie de propuneri.
Comisia este alcãtuitã din preşedinte şi patru membri.
Preşedintele comisiei este procurorul delegat al procuraturii judeţene în a cãrui raza teritorialã se afla penitenciarul.
Comandantul penitenciarului este membru de drept în comisie. Ceilalţi membri se desemneazã de cãtre comandant, din rindul personalului subordonat care ocupa funcţiile prevãzute în regulament. Comisia are un secretar, care este şeful evidentei condamnaţilor.
ART. 28
Comisia prevãzutã la art. 27 examineazã situaţia fiecãrui condamnat, pentru a constata dacã sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 59 şi 60 din Codul penal, întocmind un proces-verbal în care se consemneazã modul de comportare a condamnatului în penitenciar şi la locul de munca, date cu privire la munca prestatã şi, cînd este cazul, propunerea pentru liberare condiţionatã.
Procesul-verbal prin care se constata ca sînt întrunite condiţiile cerute pentru liberarea condiţionatã se înainteazã judecãtoriei în a carei raza teritorialã se afla penitenciarul, în vederea aplicãrii dispoziţiilor art. 450 din Codul de procedura penalã.
În cazul în care comisia constata ca cel condamnat nu întruneşte condiţiile pentru a fi eliberat, fixeazã un termen pentru reexaminarea situaţiei acestuia, termen care nu poate fi mai mare de un an. Totodatã, pune în vedere condamnatului ca se poate adresa direct instanţei.
Cînd condamnatul se adreseazã direct instanţei cerind liberarea condiţionatã, odatã cu cererea se trimite şi procesul-verbal al comisiei de propuneri.
Secţiunea a VII-a
Paza condamnaţilor şi accesul în locurile de deţinere
ART. 29
Paza exterioarã a penitenciarelor, supravegherea şi escortarea condamnaţilor se fac cu personal anume instruit, luindu-se mãsuri pentru preintimpinarea sustragerii condamnaţilor de la executarea pedepsei închisorii.
ART. 30
În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, au acces în locurile de deţinere şi de munca preşedintele tribunalului sau judecãtorul delegat de acesta şi procurorul competent potrivit legii. De asemenea, au acces delegaţii organelor cu atribuţii de control, precum şi persoanele autorizate de ministerul în a cãrui subordine se gãsesc locurile de deţinere.
* CAP. 1^1
Executarea pedepsei închisorii cu obligarea la munca corecţionalã
ART. 30^1
Munca corecţionalã se presteazã la o organizaţie socialistã, prin desfãşurarea unei activitãţi productive sau de specialitate, în temeiul mandatului de executare emis în baza unei hotãrîri judecãtoreşti definitive de condamnare.
Condamnatul este obligat sa îndeplineascã în timpul prestãrii muncii toate îndatoririle ce revin la locul de munca, dupã caz, salariaţilor sau membrilor cooperatori, avînd drepturile ce revin acestora, cu limitarile prevãzute în art. 86^4 din Codul penal.
----------
* Capitolul 1^1 a fost introdus prin Legea nr. 8/1973 .
ART. 30^2
În cazul în care prin hotãrîrea de condamnare s-a dispus ca munca corecţionalã sa se presteze la o alta organizaţie socialistã decît aceea în care lucra condamnatul la data aplicãrii pedepsei, precum şi în cazul condamnatului neincadrat într-o organizaţie socialistã, indicarea organizaţiei şi locului de munca în care urmeazã sa se presteze munca corecţionalã se face de judecãtorul delegat cu executarea, pe baza comunicãrii fãcute de direcţia judeteana sau a municipiului Bucureşti pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale. Dispoziţiile art. 9 sînt aplicabile în mod corespunzãtor, tinindu-se seama, în primul rind, de nevoile organizaţiilor socialiste din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti.
În cazul în care munca corecţionalã urmeazã sa fie prestatã în aceeaşi organizaţie socialistã, dar într-un alt loc de munca, indicarea acestuia se face de judecãtorul delegat cu executarea, pe baza comunicãrii fãcute de organizaţia socialistã.
ART. 30^3
Condamnatul este obligat sa se prezinte la organizaţia socialistã la care urmeazã sa presteze munca corecţionalã în termen de 5 zile de la primirea mandatului de executare.
Organizaţia socialistã este obligatã sa-l primeascã pe condamnat, luind mãsuri ca acesta sa înceapã de îndatã munca corecţionalã la locul indicat în mandatul de executare.
Organizaţia socialistã comunica instanţei de executare data prezentãrii condamnatului la munca.
ART. 30^4
Condamnatul presteazã munca în temeiul mandatului de executare.
Pentru munca prestatã organizaţia socialistã plãteşte condamnatului remuneraţia cuvenitã potrivit normelor legale, din care retine şi vãrsa la bugetul de stat o cota pe care o stabileşte în raport cu remuneraţia neta, în felul urmãtor:
a) 20% pentru remuneraţia neta pînã la 1.000 lei;
b) 35% pentru partea din remuneraţia neta cuprinsã între 1.001 şi 2.000 lei;
c) 45% pentru partea din remuneraţia neta cuprinsã între 2.001 şi 3.000 lei;
d) 50% pentru partea din remuneraţia neta ce depãşeşte 3.000 lei.
Dacã cel condamnat este minor, cotele se reduc la jumãtate.
În cazul condamnaţilor care au, potrivit legii, persoane în întreţinere, cotele prevãzute la lit. a, b şi c se reduc la 15%, 30% şi respectiv 40% .
Conducerea organizaţiei se îngrijeşte sa creeze condamnatului condiţii de munca pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce-i revin şi desemneazã un colectiv care va supraveghea conduita condamnatului, sprijinindu-l în vederea îndreptãrii sale.
Dacã cu prilejul punerii în executare a hotãrîrii sau în cursul executãrii se ivesc situaţii care, independent de vointa condamnatului, impun schimbarea locului de prestare a muncii corecţionale, organizaţia socialistã înştiinţeazã pe judecãtorul delegat cu executarea.
Primind înştiinţarea, judecãtorul delegat verifica motivele invocate şi, dupã caz, ia mãsuri de punere în executare sau de continuare a executãrii ori sesizeazã instanta de executare, dacã rezolvarea situaţiei implica schimbarea dispozitivului hotãrîrii.
ART. 30^5
Condamnatul are urmãtoarele obligaţii:
a) sa se prezinte la organul militiei din localitatea în care se afla locul de executare a pedepsei, în termen de 24 de ore de la data prezentãrii la locul de munca.
În actul de identitate al condamnatului organul militiei face menţiunea ca acesta nu poate pãrãsi localitatea în care executa pedeapsa;
b) sa respecte dispoziţiile legale privitoare la organizarea şi disciplina muncii;
c) sa nu pãrãseascã localitatea fãrã aprobarea organului local al militiei.
Aprobarea este obligatorie dacã cel condamnat este chemat ca invinuit sau inculpat la un organ de urmãrire penalã sau la o instanta de judecata, ori cînd prezenta sa este necesarã la o instanta de executare, în caz de boala dacã necesitatea deplasarii condamnatului în alta localitate rezulta dintr-un aviz medical, precum şi cînd procesul de producţie al organizaţiei socialiste impune folosirea temporarã a condamnatului la munca într-o alta localitate.
Aprobarea poate fi data, cu acordul conducatorului organizaţiei socialiste, în caz de îmbolnãviri grave sau decese în familie, ori pentru alte motive temeinice.
ART. 30^6
Organizaţia socialistã tine evidenta timpului cît condamnatul lipseşte de la locul de munca, în vederea asigurãrii executãrii integrale a pedepsei închisorii cu obligarea la munca corecţionalã.
ART. 30^7
Dacã se iveşte o cauza de revocare sau anulare a obligãrii la munca corecţionalã, organizaţia socialistã sau, dupã caz, organul militiei ori procurorul sesizeazã de îndatã instanta competenta potrivit art. 447^1 din Codul de procedura penalã.
ART. 30^8
La expirarea duratei muncii corecţionale, organizaţia socialistã elibereazã condamnatului o adeverinta de executare a pedepsei şi înştiinţeazã instanta de executare şi organul local al militiei. Actul de identitate al condamnatului se preschimba.
Dispoziţiile art. 14 alin. 1 se aplica şi în cazul condamnaţilor al cãror loc de munca a fost stabilit potrivit prevederilor art. 30^2.
CAP. 2
Executarea pedepsei cu moartea
ART. 31
Condamnatul penitenciarului, primind mandatul de executare a pedepsei cu moartea, pune în vedere de îndatã condamnatului, în prezenta procurorului, ca are dreptul sa facã cerere de graţiere în termen de 5 zile libere, consemnind aceasta într-un proces-verbal.
Cererea de graţiere împreunã cu copiile de pe hotãrîrile pronunţate în prima instanta şi în recurs se înainteazã de preşedintele instanţei prevãzute în art. 424 din Codul de procedura penalã, Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, prin Ministerul Justiţiei.
ART. 32
Pedeapsa cu moartea se executa pe baza dispoziţiei scrise date de preşedintele instanţei prevãzute în art. 31 alineatul ultim.
Dacã condamnarea la moarte priveşte o femeie, preşedintele da dispoziţie de executare numai dupã ce s-a constatat ca persoana condamnata nu se afla în vreuna dintre situaţiile prevãzute în art. 55 alin. 1 din Codul penal.
La locul de executare vor fi prezenţi preşedintele tribunalului în a cãrui raza teritorialã se afla penitenciarul, procurorul şef al procuraturii judeţene sau, dupã caz, al procuraturii militare, ori delegaţii acestora, comandantul penitenciarului şi un medic legist.
Preşedintele tribunalului poate incuviinta prezenta şi a altor persoane.
Executarea pedepsei cu moartea se face prin impuscare.
CAP. 3
Executarea amenzii
* ART. 33
Executarea amenzii penale în cazul nerespectãrii termenului de achitare integrala a acesteia, ori a unei rate cînd plata amenzii a fost esalonata se face prin:
a) reţinerea şi vãrsarea la bugetul statului a unei treimi din venitul net realizat de condamnat pentru munca prestatã ori din pensia acestuia; sumele destinate acoperirii altor datorii pe care le-ar avea condamnatul se calculeazã, în cotele prevãzute de lege, asupra celorlalte doua treimi din venitul net;
b) urmãrirea silitã a bunurilor condamnatului, potrivit dispoziţiilor legale care reglementeazã executarea creanţelor statului.
În cazul prevãzut la lit. a amenda se executa de cãtre unitatea care face plata salariului sau a oricãrui alt venit din munca ori de cãtre organul care dispune efectuarea plãţii pensiei.
În cazul prevãzut la lit. b amenda se executa de cãtre organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular din localitatea în care domiciliazã condamnatul.
* ART. 34
Organele prevãzute în art. 33 alin. 2 şi 3 sînt obligate sa comunice instanţei de executare, la data achitãrii integrale a amenzii, executarea acesteia.
Aceleaşi organe sînt obligate sa înştiinţeze instanta despre orice împrejurare care impiedica executarea.
--------------
* <>Art. 33 şi 34 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 8/1973 .
CAP. 4
Executarea pedepselor complimentare
ART. 35
Comitetul executiv al consiliului popular din unitatea administrativ-teritorialã în cuprinsul cãreia îşi are domiciliul condamnatul, primind copia de pe dispozitivul hotãrîrii prin care s-a aplicat pedeapsa complimentarã a interzicerii unuia dintre drepturile prevãzute în art. 64 lit. a, d şi e din Codul penal, va aduce aceasta la cunostinta serviciilor competente, pentru luarea în evidenta.
ART. 36
Orice organ chemat sa efectueze un act care implica pentru persoana interesatã unuia dintre drepturile prevãzute în art. 64 din Codul penal va cere acelei persoane sa dea o declaraţie ca nu a suferit vreo condamnare prin care i s-a interzis exerciţiul acelui drept.
Organul prevãzut la alineatul precedent, dacã socoteşte necesar, va cere relaţii de la instituţia care tine evidenta persoanelor condamnate.
ART. 37
Pedeapsa complimentarã a degradãrii militare se executa potrivit dispoziţiilor legale speciale.
ART. 38
Executarea pedepsei complimentare a confiscãrii averii se face potrivit prevederilor legale care reglementeazã executarea creanţelor statului şi confiscarea.
CAP. 5
Executarea mãsurii arestãrii preventive
ART. 39
Mãsura arestãrii preventive se executa în penitenciare sau în locuri anume înfiinţate prin ordinul, dupã caz, al ministrului apãrãrii naţionale, * ministrului de interne sau procurorului general.
--------------
*) Potrivit Decretului nr. 444/1972, denumirea "ministrul apãrãrii naţionale" a înlocuit denumirea "ministrul forţelor armate".
Ministerul Apãrãrii Naţionale* asigura locurile de deţinere pentru militarii arestaţi preventiv, cercetati de organele prevãzute în art. 208 lit. a şi b din Codul de procedura penalã.
Cei arestaţi preventiv vor fi ţinuţi separat de condamnaţi.
Deţinerea femeilor se face în condiţiile art. 3 alin. 2 din prezenta lege.
Deţinerea minorilor se face separat de majorãri.
La cererea organului de urmãrire penalã, arestatii preventiv în aceeaşi cauza sînt ţinuţi separat unii de alţii.
Paza şi supravegherea detinutilor aflaţi în locurile de deţinere preventivã înfiinţate prin ordinul procurorului general se fac cu personal specializat.
ART. 40
Arestatii preventiv aflaţi în curs de urmãrire penalã pot primi vizite, pachete, pot trimite şi primi corespondenta, cu aprobarea organelor de urmãrire penalã. Ei au dreptul sa trimitã scrisori închise organului care efectueazã urmãrirea penalã, procurorului care supravegheazã activitatea de urmãrire penalã, procurorului şef al unitãţii de procuratura, procurorului ierarhic superior al acestuia, precum şi altor organe.
Detinutii aflaţi în curs de judecata pot primi vizite, pachete, bani şi pot trimite şi primi corespondenta. Ei pot sa-şi procure cãrţi, ziare şi reviste, cu aprobarea comandantului locului de deţinere, şi sa participe la acţiunile cultural-educative.
Arestatii preventiv pot fi folosiţi la munca numai în cazul cînd consimt la aceasta şi cu avizul medicului locului de deţinere, cu excepţia muncilor cu caracter gospodãresc efectuate prin rotaţie, pentru care consimţãmîntul nu este necesar. Cei care se gãsesc în curs de urmãrire penalã pot fi folosiţi la munca, în aceleaşi condiţii, numai cu avizul organului de urmãrire.
------------
* Potrivit Decretului nr. 444/1972, denumirea "Ministerul Apãrãrii Naţionale" a înlocuit denumirea "Ministerul Forţelor Armate".
Detinutii aflaţi în curs de urmãrire penalã sau de judecata vor purta îmbrãcãminte personalã. Pentru motive temeinice, ei vor trebui sa poarte costumul locului de deţinere.
ART. 41
Dispoziţiile art. 2-4, 6-9, 11-23, 26, 29, 30, 42 şi 43 se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 6
Dispoziţii speciale tranzitorii şi finale
ART. 42
În caz de moarte a unui condamnat, lucrurile, actele şi banii acestuia aflate la penitenciar se predau familiei. Dacã aceste bunuri nu au fost reclamate în termen de un an de la încunoştinţarea familiei sau, în cazul cînd nu se cunoaşte nici un membru al familiei, dupã împlinirea unui an de la deces, trec în proprietatea statului.
ART. 43
Actele necesare pentru stabilirea unui drept, despre care se afirma ca a luat naştere în legatura cu executarea pedepsei închisorii, se elibereazã de cãtre locul de deţinere numai organelor competente sa stabileascã existenta sau inexistenta acestui drept.
ART. 44
Modul de executare a pedepsei închisorii, a pedepsei cu moartea şi a mãsurii arestãrii preventive se stabileşte prin regulament aprobat de Consiliul de Miniştri.
ART. 45
Ministrul apãrãrii naţionale va emite instrucţiuni cu privire la executarea pedepsei închisorii în unitãţile militare disciplinare, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Codul penal şi dispoziţiilor prezentei legi, aplicate în mod corespunzãtor specificului acestor unitãţi, precum şi cu privire la modul de executare a arestãrii preventive de cãtre militarii cercetati de organele de cercetare penalã prevãzute în art. 208 lit. a şi b din Codul de procedura penalã.
ART. 46
Pentru timpul de la 1 ianuarie 1969 pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, condamnaţii care executa pedepse pînã la 5 ani închisoare vor primi o cota de 5% din remuneraţia muncii prestate, iar cei care executa pedepse mai mari de 5 ani vor primi o cota de 3% .
ART. 47
Pentru perioada anterioarã intrãrii în vigoare a prezentei legi, calcularea partii din pedeapsa care poate fi consideratã ca executatã pe baza muncii prestate, în vederea aplicãrii art. 59 şi 60 din Codul penal, se face potrivit dispoziţiilor <>Decretului nr. 720/1956 .
ART. 48
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1970. Pe aceeaşi data <>Decretul nr. 104/1951 pentru stabilirea modului de executare în unitãţile disciplinare de cãtre militarii în termen a unor pedepse privative de libertate, <>Decretul nr. 720/1956 pentru reglementarea punerii în libertate înainte de termen, pe baza muncii prestate şi bunei comportãri, publicat în Buletinul Oficial nr. 2 din 16 ianuarie 1957, Decretul nr. 126/1958 privind regimul unor condamnaţi la pedepse privative de libertate, Decretul nr. 500/1958 pentru aprobarea Regulamentului privind executarea hotãrîrilor judecãtoreşti prin care s-a pronunţat pedeapsa cu moartea, precum şi Decretul nr. 292/1961 privind stabilirea şi recuperarea pagubelor materiale produse Ministerului Afacerilor Interne de cãtre detinutii din locurile de deţinere, se abroga.
NOTA:
Potrivit art. II din Legea nr. 8/1973 , executarea pedepsei amenzii pronunţatã printr-o hotãrîre rãmasã definitiva anterior intrãrii în vigoare a acestei legi se face potrivit dispoziţiilor aplicabile la data pronunţãrii hotãrîrii.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
