Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  LEGE nr. 23 din 10 aprilie 1996 pentru ratificarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi a protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 LEGE nr. 23 din 10 aprilie 1996 pentru ratificarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi a protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 22 aprilie 1996
Comenteaza legea

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ARTICOL UNIC
    Se ratifică Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi protocolul adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 martie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

                           p. PREŞEDINTELE SENATULUI
                                  RADU VASILE

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 aprilie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

                        PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                                 ADRIAN NĂSTASE




                                     ACORD
            între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi
           celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace
                     cu privire la statutul forţelor lor*)
──────────
    *) Traducere
──────────

    Statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi statele care acceptă invitaţia la Parteneriatul pentru Pace, lansată şi semnată de către şefii de stat şi de guverne ale statelor membre ale NATO la Bruxelles la 10 ianuarie 1994, şi care acceptă documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace,
    constituind împreună statele participante la Parteneriatul pentru Pace,
    considerând că forţele unui stat parte la prezentul acord pot fi trimise şi primite, pe bază de înţelegere, pe teritoriul altui stat parte,
    ţinând seama că deciziile de a trimite şi de a primi forţe vor face obiectul unor acorduri separate între statele părţi interesate,
    dorind totuşi să definească statutul unor astfel de forţe, în timp ce se află pe teritoriul unui alt stat parte,
    reamintind Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951,

    au convenit după cum urmează:

    ART. I
    Cu excepţia cazurilor când se prevede altfel în prezentul acord şi în orice alt protocol adiţional în privinţa părţilor la acesta, statele părţi la prezentul acord vor aplica prevederile Acordului dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO-SOFA, că şi cum toate statele părţi la prezentul acord ar fi părţi la NATO-SOFA.
    ART. II
    1. În plus faţă de zona la care se aplică NATO-SOFA, prezentul acord se va aplica teritoriului tuturor statelor părţi la prezentul acord, care nu sunt părţi la NATO-SOFA.
    2. Pentru scopurile prezentului acord, referirile care se fac în NATO-SOFA, la zona Tratatului Atlanticului de Nord, se consideră că includ teritoriile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol, iar referirile la Tratatul Atlanticului de Nord se consideră că includ Parteneriatul pentru Pace.
    ART. III
    Pentru scopurile îndeplinirii prezentului acord în privinţa unor situaţii care implică părţi care nu sunt părţi la NATO-SOFA, prevederile NATO-SOFA, care stabilesc că solicitările sau diferendele trebuie supuse Consiliului Nord-Atlantic, preşedintelui Consiliului Supleanţilor Nord-Atlantic sau unui arbitru, trebuie să fie interpretate ca o solicitare adresată părţilor implicate de a negocia între ele fără a recurge la vreo jurisdicţie exterioară.
    ART. IV
    Prezentul acord poate fi completat sau modificat în orice fel, în conformitate cu dreptul internaţional.
    ART. V
    1. Prezentul acord va fi deschis pentru semnare de către orice stat care fie că este parte contractantă la NATO-SOFA, fie că acceptă invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi acceptă documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace.
    2. Prezentul acord va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica tuturor statelor semnatare despre aceasta.
    3. La 30 de zile după ce trei state semnatare, dintre care cel puţin unul este parte la NATO-SOFA, iar unul a acceptat invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi a semnat documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul acord va intra în vigoare în privinţa acestor state. El va intra în vigoare în privinţa fiecărui alt stat semnatar la 30 de zile de la data depunerii instrumentului său.
    ART. VI
    Prezentul acord poate fi denunţat de către oricare parte la el printr-o notificare scrisă de denunţare, transmisă Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate statele semnatare despre aceasta notificare. Denunţarea va deveni efectivă la un an după primirea notificării de către Guvernul Statelor Unite ale Americii. După expirarea acestei perioade de un an, prezentul acord va înceta să fie în vigoare în privinţa părţii care l-a denunţat, cu excepţia rezolvării diferendelor apărute înaintea datei la care denunţarea devine efectivă, dar va continua să fie în vigoare pentru părţile care au rămas.
    Drept pentru care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat acest acord.

    Încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acesta tuturor statelor semnatare.


                                     ACORD
                  între statele părţi la Tratatul Atlanticului
                 de Nord cu privire la statutul forţelor lor*)
──────────
    *) Traducere
──────────

    Londra, 19 iunie 1951

    Statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,
    considerând că forţele unei părţi pot fi trimise, pe bază de acord, în misiune pe teritoriul unei alte părţi,
    ţinând seama că decizia de a le trimite şi condiţiile în care ele vor fi trimise, în măsura în care astfel de condiţii nu sunt stipulate prin prezentul acord, vor continua să facă obiectul unor înţelegeri speciale între statele părţi interesate,
    dorind, totuşi, să stabilească statutul unor astfel de forţe atunci când se află pe teritoriul unei alte părţi,

    au convenit următoarele:

    ART. I
    1. În acest acord expresia:
    a) forţă înseamnă personalul care aparţine trupelor de uscat, de marină şi de aviaţie ale uneia dintre părţile contractante aflate pe teritoriul unei alte părţi contractante din zona Tratatului Atlanticului de Nord în legătură cu îndatoririle lor oficiale, cu condiţia ca cele două părţi contractante interesate ar putea conveni ca anumite persoane, unităţi şi formaţiuni să nu fie considerate ca intrând în categoria de forţă sau ca făcând parte din aceasta, potrivit prevederilor prezentului acord.
    b) componenta civilă înseamnă personalul civil care însoţeşte personalul militar al unei părţi contractante, fiind angajat al forţelor armate ale acestei părţi contractante şi care nu sunt nici persoane fără cetăţenie, nici cetăţeni ai oricărui alt stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord şi nici cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului în care forţa este dislocată;
    c) membru de familie înseamnă soţia sau soţul unui membru al forţei sau al componentei civile sau un copil aflat în întreţinerea unuia dintre părinţi;
    d) stat trimiţător înseamnă partea contractantă căreia îi aparţine forţa;
    e) stat primitor însemna partea contractantă pe teritoriul căreia este dislocată forţa sau componenta civilă, indiferent că staţionează acolo sau că se află în tranzit;
    f) autorităţi militare ale statului trimiţător înseamnă acele autorităţi ale statului trimiţător care sunt împuternicite prin lege să aplice legea militară a acestui stat cu privire la membrii forţelor sale sau ai componentei civile;
    g) consiliul Atlanticului de Nord înseamnă consiliul stabilit prin art. IX al Tratatului Atlanticului de Nord sau orice alte organe subordonate ale acestuia autorizate să acţioneze în numele său.
    2. Prezentul acord se va aplica autorităţilor din subdiviziunile politice ale părţilor contractante, în cadrul teritoriilor lor, cu privire la care acordul se aplică şi se extinde în conformitate cu art. XX, în acelaşi fel şi autorităţilor centrale ale acestor părţi contractante, cu rezerva că, totuşi, proprietăţile deţinute de subdiviziunile politice nu vor fi considerate ca proprietăţi deţinute de o parte contractantă, în înţelesul art. VIII.
    ART. II
    Este de datoria unei forţe şi a componentei sale civile, a membrilor acestora, cât şi a membrilor de familie ai acestora să respecte legile statului primitor şi să se abţină de la orice activitate neconformă cu spiritul prezentului acord şi, în special, de la orice activitate politică în statul primitor. Este, de asemenea, de datoria statului trimiţător să ia măsurile necesare în acest scop.
    ART. III
    1. Respectând prevederile paragrafului 2 al acestui articol şi conformându-se formalităţilor stabilite de statul primitor în ceea ce priveşte intrarea şi plecarea forţei militare sau a membrilor acesteia, aceşti membri vor fi scutiţi de îndeplinirea cerinţelor referitoare la inspecţia efectuată de către autorităţile de frontieră, vize, la intrarea sau ieşirea în şi de pe teritoriul statului primitor. Ei vor fi, de asemenea, scutiţi de la aplicarea reglementărilor statului primitor referitoare la înregistrarea şi controlul străinilor, dar fără ca prin aceasta să se considere că aceştia au obţinut vreun drept de reşedinţă permanentă sau de domiciliu pe teritoriul statului primitor.
    2. Numai următoarele documente vor fi cerute în ceea ce priveşte pe membrii unei forţe; ele trebuie să fie prezentate la cerere:
    a) act de identitate personal emis de statul trimiţător, prevăzut cu o fotografie şi care să menţioneze numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numărul (dacă există) şi arma;
    b) ordinul de deplasare, individual sau colectiv, redactat în limba statului trimiţător şi în limbile engleză şi franceză, emis de instituţia competentă a statului trimiţător sau de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi care să certifice statutul persoanei sau al grupului, ca membru sau membri ai forţei militare, precum deplasarea ordonată. Statul primitor poate pretinde ca ordinul de deplasare să fie contrasemnat de către reprezentanţii săi autorizaţi.
    3. Paşapoartele membrilor unei componente civile şi cele ale membrilor de familie vor preciza calitatea acestora.
    4. Dacă un membru al unei forţe sau al unei componente civile părăseşte serviciul statului trimiţător şi nu este repatriat, autorităţile statului trimiţător vor informa imediat autorităţile statului primitor, cărora le va da toate informaţiile care pot fi cerute. Autorităţile statului trimiţător vor informa, în mod similar, autorităţile statului primitor despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.
    5. Dacă statul primitor a cerut părăsirea teritoriului său de către un membru al unei forţe sau al unei componente civile sau a emis un ordin de expulzare împotriva unui fost membru al unei forţe sau al unei componente civile sau împotriva unui membru de familie, unui membru sau fost membru, autorităţile statului trimiţător au obligaţia să primească persoana în cauză pe propriul său teritoriu sau să o determine să părăsească teritoriul statului primitor. Acest paragraf se va aplica numai persoanelor care nu sunt cetăţeni ai statului primitor şi care au intrat în statul primitor ca membri ai unei forţe ori ai unei componente civile sau în scopul de a dobândi această calitate şi membrilor de familie ai unor asemenea persoane.
    ART. IV
    Statul primitor:
    a) fie acceptă ca valabil, fără examen de conducere şi taxă, permisul de conducere sau permisul militar de conducere eliberat de statul trimiţător sau de către o unitate administrativă a acestuia unui membru al unei forţe sau al unei componente civile;
    b) fie emite propriile permise de conducere oricărui membru al unei forţe sau al unei componente civile care deţine un permis de conducere sau un permis militar de conducere eliberat de statul trimiţător sau de către unitatea administrativă a acestuia, cu condiţia de a nu se cere examen de conducere.
    ART. V
    1. Membrii unei forţe vor purta, de regulă, uniformă, cu excepţia unor aranjamente diferite între autorităţile statului trimiţător şi ale statului primitor; ţinuta civilă va fi purtată în aceleaşi condiţii ca şi pentru membrii forţelor statului primitor. Unităţile şi formaţiunile unei forţe reglementar constituite vor purta uniformă la trecerea frontierei.
    2. Vehiculele de serviciu ale unei forţe sau ale unei componente civile vor purta, în plus faţă de numărul lor de înmatriculare, un semn distinctiv al apartenenţei statale.
    ART. VI
    Membrii unei forţe pot poseda şi purta arme, cu condiţia ca ei să fi fost autorizaţi prin ordinul primit. Autorităţile statului trimiţător vor examina cu bunăvoinţă cererile statului primitor în această problemă.
    ART. VII
    1. Condiţiile stabilite de acest articol:
    a) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul să exercite în cadrul statului primitor jurisdicţia penală şi disciplinară care le este conferită de legea statului trimiţător în privinţa persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
    b) autorităţile statului primitor vor exercita jurisdicţia asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor de familie, în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul statului primitor şi incriminate de legea acestui stat.
    2. a) Autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusivă asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveşte inclusiv infracţiunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimiţător, dar nu şi de legea statului primitor;
    b) autorităţile statului primitor vor avea dreptul să-şi exercite jurisdicţia exclusivă asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu şi de legea statului trimiţător;
    c) pentru scopurile acestui paragraf şi ale paragrafului 3 al acestui articol, o infracţiune împotriva securităţii statului va include:
    (i) trădarea de patrie;
    (ii) sabotajul, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apărarea naţională a acestui stat.
    3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se vor aplica următoarele reguli:
    a) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicţiei asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile în ceea ce priveşte:
    (i) infracţiunile îndreptate numai împotriva proprietăţii sau securităţii acestui stat sau infracţiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietăţii unui alt membru al forţei sau componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie;
    (ii) infracţiunile care decurg din orice faptă sau omisiune produsă în îndeplinirea îndatoririlor oficiale;
    b) în cazul oricărei alte infracţiuni, autorităţile statului primitor vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicţia;
    c) dacă statul care are dreptul prioritar decide să nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autorităţile celuilalt stat de îndată ce va fi posibil. Autorităţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare, cu bunăvoinţă, cererea de renunţare la acest drept, formulată de autorităţile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat consideră că o astfel de renunţare este de importanţă deosebită.
    4. Prevederile precedente ale acestui articol nu vor implica nici un drept pentru autorităţile militare ale statului trimiţător de a-şi exercita asupra persoanelor care sunt cetăţeni ai statului primitor sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afară cazului când aceştia sunt membri ai forţei statului trimiţător.
    5. a) Autorităţile statului trimiţător şi ale statului primitor îşi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor unei forţe sau ai unei componente civile sau a membrilor de familie aflaţi pe teritoriul statului primitor şi pentru predarea lor autorităţii care urmează să-şi exercite jurisdicţia în conformitate cu prevederile de mai sus;
    b) autorităţile statului primitor vor notifica prompt autorităţilor militare ale statului trimiţător despre arestarea oricărui membru al unei forţe ori al componentei civile sau a unui membru de familie;
    c) În cazul în care statul primitor urmează să-şi exercite jurisdicţia asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracţiuni, acesta va rămâne în custodia statului trimiţător, dacă se află pe teritoriul acestuia, până în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul primitor.
    6. a) Autorităţile statului trimiţător şi ale statului primitor îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigaţiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor având legătura cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi făcută cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le predă;
    b) autorităţile părţilor contractante îşi vor notifica reciproc decizia luată în toate cazurile în care există drepturi concurente de a exercita jurisdicţia.
    7. a) O sentinţă de condamnare la moarte nu va fi executată în statul primitor de autorităţile statului trimiţător, dacă legislaţia statului primitor nu prevede o astfel de pedeapsă într-un caz similar;
    b) autorităţile statului primitor vor examina cu bunăvoinţă o cerere de sprijin din partea autorităţilor statului trimiţător pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, decisă de autorităţile statului trimiţător în conformitate cu prevederile acestui articol, pe teritoriul statului primitor.
    8. Atunci când un acuzat a fost judecat în conformitate cu prevederile acestui articol de către autorităţile uneia dintre părţile contractante şi a fost achitat sau a fost condamnat şi îşi execută sau şi-a executat pedeapsa sau a fost graţiat, acesta nu va putea fi judecat din nou de către autorităţile unei alte părţi contractante pentru aceeaşi infracţiune pe acelaşi teritoriu. Cu toate acestea, nimic din acest paragraf nu va împiedica autorităţile militare ale statului trimiţător să judece pe un membru al forţei sale pentru orice încălcare a regulilor de disciplină, decurgând dintr-o acţiune sau omisiune care a constituit o infracţiune pentru care el a fost judecat de către autorităţile unei alte părţi contractante.
    9. Ori de câte ori un membru al forţei sau al componentei civile sau un membru al familiei este pus sub urmărire penală sub jurisdicţia statului primitor, el va avea dreptul:
    a) la o judecată promptă şi rapidă;
    b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzaţia sau de acuzaţiile concrete care i se aduc;
    c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuză;
    d) ca martorii care pot depune în favoarea sa să fie constrânşi să se prezinte în instanţă, dacă aceştia se află sub jurisdicţia statului primitor;
    e) să aibă un apărător desemnat de el sau un apărător care să-i acorde asistenţă gratuită, în condiţiile legale existente la acea dată în statul primitor;
    f) dacă el consideră necesar, să beneficieze de serviciile unui interpret competent; şi
    g) să comunice cu reprezentantul guvernului statului trimiţător şi, când regulile de procedură permit aceasta, să poată fi prezent la proces.
    10. a) Unităţile sau formaţiunile militare ale forţei, reglementar constituite, trebuie să asigure paza şi ordinea în toate taberele, aşezările sau alte instalaţii pe care le ocupă în conformitate cu acordurile încheiate cu statul primitor. Poliţia militară a forţei poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru menţinerea ordinii şi a securităţii în astfel de locuri;
    b) în afară acestor locuri, o astfel de poliţie militară trebuie folosită doar pe baza înţelegerilor cu autorităţile statului primitor şi în colaborare cu acele autorităţi, şi în măsura în care o asemenea intervenţie este necesară pentru a menţine disciplina şi ordinea în rândul membrilor forţei.
    11. Fiecare parte contractantă va iniţia măsurile legislative pe care le consideră necesare pentru a asigura securitatea şi protecţia adecvată pe teritoriul său a instalaţiilor, echipamentului, proprietăţii, a documentelor şi informaţiilor oficiale ale celorlalte părţi contractante, precum şi pedepsirea persoanelor care pot contraveni legilor adoptate în acest scop.
    ART. VIII
    1. Fiecare parte contractantă renunţă la orice pretenţii împotriva oricărei alte părţi contractante pentru pagube produse asupra oricărei proprietăţi care îi aparţine şi care este folosită de forţele sale terestre, maritime sau aeriene, dacă paguba:
    (i) a fost produsă de un membru sau un angajat al forţelor armate ale celeilalte părţi contractante în timpul executării îndatoririlor sale decurgând din punerea în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord;
    (ii) a fost produsă în urma utilizării oricărui vehicul, navă sau aeronavă aparţinând celeilalte părţi contractante şi folosită de forţele sale armate, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba să fi fost utilizată în acţiuni de punere în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord sau ca paguba să fi fost provocată unei proprietăţi utilizate în acelaşi scop.
    Se va renunţa la pretenţii decurgând din operaţiuni de salvare maritimă ale unei părţi contractante faţă de o altă parte contractantă, cu condiţia ca vasul sau încărcătura salvată să fi fost proprietatea uneia dintre părţile contractante şi să fi fost utilizată de forţele armate în cadrul punerii în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord.
    2. a) În cazul unei pagube cauzate sau aduse, aşa cum s-a prevăzut în paragraful 1, unei alte proprietăţi deţinute de o parte contractantă şi situată pe teritoriul său, problema răspunderii celeilalte părţi contractante va fi stabilită, iar mărimea pagubei va fi evaluată de către un arbitru unic stabilit potrivit subparagrafului b) al acestui paragraf, în afară de cazul când părţile contractante interesate nu vor hotărî altfel. Arbitrul va decide şi în privinţa oricăror alte contrapretenţii izvorând din acelaşi incident;
    b) arbitrul, la care se face referire în subparagraful a) de mai sus, va fi ales, pe baza acordului dintre părţile contractante interesate, dintre cetăţenii statului primitor care au deţinut sau deţin o înaltă funcţie judiciară. Dacă părţile contractante interesate nu reuşesc, în termen de două luni, să cadă de acord asupra arbitrului, oricare dintre ele poate cere preşedintelui supleanţilor în Consiliul Atlanticului de Nord să desemneze o persoană care să aibă calificările menţionate mai sus;
    c) orice decizie luată de arbitru va fi obligatorie şi definitivă pentru părţile contractante;
    d) suma oricărei despăgubiri acordate de către arbitru va fi împărţită potrivit prevederilor paragrafului 5 subparagraful e) pct. (i), (ii) şi (iii) din acest articol;
    e) remunerarea arbitrului va fi stabilită prin înţelegere între părţile contractante interesate şi va fi suportată împreună cu cheltuielile neprevăzute, necesare îndeplinirii obligaţiilor sale, în proporţii egale de către aceste părţi;
    f) cu toate acestea, fiecare parte contractantă va renunţa la pretenţiile sale în cazul în care paguba este mai mică de:

    Belgia         -  70.000 franci belgieni
    Canada         -   1.460 dolari canadieni
    Danemarca      -   9.670 coroane
    Franţa         - 490.000 franci francezi
    Islanda        -  22.800 coroane
    Italia         - 850.000 lire
    Luxemburg      -  70.000 franci luxemburghezi
    Olanda         -   5.320 florini
    Norvegia       -  10.000 coroane
    Portugalia     -  40.250 scuzi
    Marea Britanie -     500 lire sterline
    S.U.A.         -   1.400 dolari S.U.A.


    Orice altă parte contractantă, a carei proprietate a suferit daune în acelaşi incident, va renunţa şi ea la pretenţiile sale care nu depăşesc aceste sume. În cazul unor fluctuaţii mari ale ratelor de schimb dintre aceste valute, părţile contractante vor cădea de acord asupra unor modificări adecvate ale acestor sume.
    3. Pentru scopurile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, expresia ce aparţine unei părţi contractante, în cazul unei nave, include o nava de transport închiriată în regim "bare-boat" de aceeaşi parte contractantă sau rechiziţionată de aceasta în condiţiile regimului "bare-boat" sau preluată drept captură de război (în afară de cazul în care riscul pierderii sau răspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât o astfel de parte contractantă).
    4. Fiecare parte contractantă renunţă la toate pretenţiile sale faţă de orice altă parte contractantă pentru rănirea sau decesul oricărui membru al forţelor sale armate, pe timpul când un astfel de membru a acţionat în executarea îndatoririlor sale oficiale.
    5. Pretenţiile (altele decât pretenţiile izvorâte din contracte şi cele cărora le sunt aplicabile paragrafele 6 şi 7 ale acestui articol), decurgând din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forţe sau ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligaţiilor oficiale sau din orice altă faptă, omisiune sau împrejurare, pentru care este răspunzătoare o forţă sau o componentă civilă, şi care cauzează pagube pe teritoriul statului primitor unor terţe părţi, altele decât vreuna dintre părţile contractante, vor fi soluţionate de statul primitor în conformitate cu următoarele prevederi:
    a) pretenţiile vor fi depuse, înregistrate şi soluţionate sau judecate în conformitate cu legile şi cu reglementările statului primitor, aplicabile pretenţiilor decurgând din activitatea propriilor lor forţe armate;
    b) statul primitor poate soluţiona orice asemenea pretenţii, iar plata sumelor convenite sau stabilite prin decizie judecătorească se va face de către statul primitor în propria sa moneda;
    c) o astfel de plată, fie că este făcută în conformitate cu o înţelegere, fie că este stabilită prin decizia tribunalului competent al statului primitor, ori prin decizia definitivă a unui astfel de tribunal prin care se respinge cererea de plată, va fi obligatorie şi definitivă pentru părţile contractante;
    d) orice pretenţie soluţionată de către statul primitor va fi comunicată statelor trimiţătoare interesate, împreună cu informaţii complete şi o propunere de împărţire a sumelor, în conformitate cu subparagraful e) pct. (i), (ii) şi (iii) de mai jos. În lipsa unui răspuns în termen de două luni, se va considera că împărţirea propusă a fost acceptată;
    e) sumele necesare pentru soluţionarea pretenţiilor în conformitate cu precedentele subparagrafe şi cu paragraful 2 al acestui articol vor fi împărţite între părţile contractante, după cum urmează:
    (i) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma atribuită sau hotărâtă de către instanţa judiciară va fi suportată în proporţie de 25% în sarcina statului primitor şi în proporţie de 75% în sarcina statului trimiţător;
    (ii) când sunt răspunzătoare mai multe state pentru paguba, suma atribuită sau hotărâtă de către instanţa judiciară va fi suportată în mod egal de aceste state; totuşi, dacă statul primitor nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumătate din contribuţia fiecărui stat trimiţător;
    (iii) când paguba a fost cauzată de către forţele armate ale părţilor contractante şi nu este posibil să fie imputată în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forţe armate, suma atribuită sau hotărâtă de instanţa judiciară va fi împărţită în mod egal între părţile contractante în cauză; totuşi, dacă statul primitor nu este unul dintre statele ale căror forţe armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumătate din contribuţia fiecărui stat trimiţător;
    (iv) semestrial, statul primitor va transmite statelor trimiţătoare interesate o situaţie a sumelor pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent pentru fiecare caz în care a fost acceptată împărţirea procentuală propusă; situaţia va fi însoţită de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen, în moneda statului primitor;
    f) în cazurile în care, ca urmare a aplicării dispoziţiilor subparagrafelor b) şi e) de mai sus, o parte contractantă ar întâmpina greutăţi deosebite, aceasta poate cere Consiliului Atlanticului de Nord să procedeze la o soluţionare a pretenţiilor pe o baza diferită;
    g) un membru al forţei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unor măsuri de executare silită a vreunei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva lui în statul primitor într-o problemă decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale;
    h) cu excepţia cazului în care subparagraful e) al prezentului paragraf se aplică pretenţiilor la care se referă paragraful 2 al prezentului articol, dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică nici unei pretenţii decurgând sau în legătura cu navigaţia, cu exploatarea unei nave sau cu încărcarea, transportul sau descărcarea mărfurilor de pe nave, cu excepţia pretenţiilor decurgând din decesul sau rănirea unei persoane în privinţa căreia paragraful 4 al acestui articol nu este aplicabil.
    6. Pretenţiile împotriva unor membri ai unei forţe sau ai unei componente civile, decurgând din fapte şi omisiuni care antrenează răspunderea autorului în statul primitor şi care nu au fost comise în timpul exercitării îndatoririlor oficiale, vor fi soluţionate în modul următor:
    a) autorităţile statului primitor vor examina cererea de despăgubire şi vor stabili într-un mod just şi echitabil despăgubirea datorată solicitantului, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, şi vor întocmi un raport în legătură cu cauza respectivă;
    b) raportul va fi transmis autorităţilor statului trimiţător, care vor decide apoi, fără întârziere, dacă vor proceda la o despăgubire cu titlu de favoare şi, în acest caz, vor stabili cuantumul;
    c) dacă o ofertă de despăgubire cu titlu de favoare este făcută şi acceptată de către reclamant ca fiind o despăgubire integrală, autorităţile statului trimiţător vor face ele însele această plată şi vor informa autorităţile statului primitor despre decizia lor şi despre suma plătită;
    d) nimic din prezentul paragraf nu va fi interpretat ca afectând competenţa instanţelor judiciare ale statului primitor de a soluţiona o acţiune intentată împotriva unui membru al unei forţe sau al unei componente civile dacă şi cât timp nu s-a efectuat o plată prin care pretenţia să fi fost complet satisfăcută.
    7. Pretenţiile decurgând din folosirea neautorizată a oricărui vehicul al forţelor armate ale unui stat trimiţător vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 6 al prezentului articol, în afară de cazul în care forţa sau componenta civilă însăşi poartă răspunderea legală.
    8. Dacă există un diferend asupra chestiunii de a se şti dacă fapta ce antrenează răspunderea sau dacă omisiunea imputabilă unui membru al forţei sau al componentei civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau dacă utilizarea unui vehicul aparţinând forţelor armate ale unui stat trimiţător nu a fost autorizată, diferendul va fi supus unui arbitru desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, decizia acestuia fiind definitivă şi obligatorie.
    9. În afară de situaţia prevăzută la paragraful 5 subparagraful g) al prezentului articol, statul trimiţător nu va invoca imunitatea faţă de jurisdicţia tribunalelor statului primitor pentru membrii unei forţe sau ai unei componente civile în ceea ce priveşte jurisdicţia civilă a tribunalelor statului primitor.
    10. Autorităţile statului trimiţător şi ale statului primitor vor coopera în obţinerea probelor necesare unei judecăţi şi soluţionări echitabile a pretenţiilor care interesează părţile contractante.
    ART. IX
    1. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile şi membrii lor de familie pot cumpăra mărfuri pe plan local, care sunt necesare pentru consumul propriu, şi pot apela la serviciile de care au nevoie, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului primitor.
    2. Bunurile de pe piaţa locală necesare subzistentei unei forţe sau unei componente civile vor fi, în mod normal, cumpărate prin intermediul serviciilor competente care achiziţionează astfel de bunuri pentru forţele armate ale statului primitor. Pentru a se evita ca aceste achiziţii să aibă efecte negative asupra economiei statului primitor, autorităţile competente ale acestui stat vor stabili, în caz necesar, mărfurile a căror cumpărare trebuie restrânsă sau interzisă.
    3. Sub rezerva aplicării acordurilor deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate între reprezentanţii autorizaţi ai statului trimiţător şi ai statului primitor, autorităţile statului primitor poartă singure răspunderea pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii la dispoziţia unei forţe sau a unei componente civile a imobilelor, a terenurilor şi a serviciilor aferente de care acestea au nevoie. Aceste acorduri şi aranjamente vor fi, în măsura posibilului, conforme cu reglementările aplicabile încartiruirii personalului similar al statului primitor. În absenţa unui contract care să dispună altfel, drepturile şi obligaţiile decurgând din ocuparea sau din folosirea unui imobil, a terenului, precum şi a serviciilor aferente vor fi determinate în conformitate cu legile statului primitor.
    4. Necesităţile de mână de lucru civilă locală pentru o forţă sau pentru o componentă civilă vor fi satisfăcute în acelaşi mod cu modul de satisfacere a necesităţilor similare ale statului primitor, cu sprijinul autorităţilor acestui stat şi prin intermediul oficiilor forţei de muncă.
    Condiţiile de angajare şi de muncă, şi anume salariile şi drepturile conexe în condiţiile de protecţie a muncii, vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul primitor. Aceşti angajaţi civili în serviciul unei forţe sau ai unei componente civile nu vor fi consideraţi în nici un caz ca membri ai acestei forţe sau ai acestei componente civile.
    5. Dacă serviciile medicale şi dentare detaşate pe lângă o forţă sau o componentă civilă sunt inadecvate, membrii forţei sau ai componentei civile, precum şi membrii lor de familie, pot obţine îngrijiri medicale şi dentare, inclusiv spitalizarea, în aceleaşi condiţii ca şi personalul similar al statului primitor.
    6. Statul primitor va examina cu cea mai mare bunăvoinţă cererile de a se acorda facilităţi de călătorie şi reduceri de tarife membrilor unei forţe sau ai unei componente civile. Aceste facilităţi şi reduceri vor face obiectul unor aranjamente speciale între guvernele interesate.
    7. Sub rezerva oricărui acord financiar general sau special între părţile contractante, plăţile în moneda locală pentru mărfuri, cazare şi serviciile prevăzute la paragrafele 2, 3, 4 şi, în caz necesar, cele prevăzute la paragrafele 5 şi 6 ale prezentului articol, vor fi efectuate fără întârziere de către autorităţile forţei.
    8. Nici o forţă, componentă civilă şi nici membrii lor sau membrii de familie ai acestora nu pot invoca prezentul articol pentru a pretinde exonerări de impozite şi de taxe aplicabile achiziţionărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, potrivit reglementărilor fiscale ale statului primitor.
    ART. X
    1. În cazul în care stabilirea oricărui fel de impozite în statul primitor depinde de reşedinţa sau de domiciliul contribuabilului, perioada de timp în cursul căreia un membru al forţei sau al unei componente civile se află pe teritoriul acelui stat, datorită faptului că acesta este membru al unei asemenea forţe sau componente civile, nu va fi considerată, pentru stabilirea impozitului menţionat, ca perioadă de reşedinţă sau ca antrenând o schimbare a reşedinţei sau a domiciliului. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile vor fi exoneraţi în statul primitor de orice impozite asupra salariilor şi indemnizaţiilor care le sunt plătite în această calitate de către statul trimiţător, precum şi asupra oricăror bunuri mobile corporale ce le aparţin şi a căror prezenţă în statul primitor se datorează exclusiv staţionării lor temporare în acest stat.
    2. Nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocată pentru a exonera un membru al unei forţe sau componente civile de impozitare în privinţa oricăror activităţi generatoare de profit, altele decât cele exercitate ca membru al forţei sau al componentei civile în care acesta s-ar putea angaja în statul primitor şi, cu excepţia salariului, a indemnizaţiei, precum şi a bunurilor mobile corporale la care se referă paragraful 1, nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocată pentru a se opune plăţii impozitului pe care membrul forţei sau al componentei civile, chiar dacă este considerat ca având reşedinţa sa sau domiciliul său în afara teritoriului statului primitor, îl datorează în conformitate cu legile acestui stat.
    3. Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile taxelor, astfel cum acestea sunt definite la paragraful 12 al art. XI.
    4. În scopurile prezentului articol, expresia membru al unei forţe nu include nici o persoană având cetăţenia statului primitor.
    ART. XI
    1. Sub rezerva derogărilor exprese prevăzute prin prezentul acord, membrii unei forţe sau ai unei componente civile, precum şi membrii lor de familie sunt supuşi legilor şi reglementărilor aplicate de către administraţia vămilor statului primitor. Autorităţile vamale ale statului primitor au, îndeosebi, dreptul de a proceda, în cadrul condiţiilor generale prevăzute de legile şi regulamentele în vigoare în statul primitor, la controlul corporal al membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi al membrilor lor de familie, la controlul bagajelor şi vehiculelor lor şi de a confisca bunuri în conformitate cu aceste legi şi regulamente.
    2. a) Importul temporar şi reexportarea autovehiculelor din dotarea unei forţe sau a unei componente civile vor fi autorizate cu scutire de taxe vamale pe baza prezentării unui formular în triplu exemplar, potrivit modelului din anexa la prezentul acord;
    b) importul temporar al vehiculelor din dotarea forţei sau a componentei civile, care nu circulă prin mijloace proprii, se va face în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol, iar reexportarea acestora, potrivit paragrafului 8 al prezentului articol;
    c) vehiculele din dotarea unei forţe sau a unei componente civile beneficiază, de asemenea, de scutire de orice taxe care ar fi datorate pentru folosirea şoselelor de către vehicule.
    3. Documentele oficiale conţinute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal. Curierii, indiferent de statutul lor, care transportă asemenea documente trebuie să posede un ordin individual de deplasare, eliberat în condiţiile prevăzute la art. III paragraful 2.
    Acest ordin de deplasare va menţiona numărul plicurilor transportate şi va trebui să certifice că acestea conţin numai documente oficiale.
    4. O forţă poate importa, cu scutire de taxe vamale, echipamentul sau şi cantităţi rezonabile de provizii, materiale sau alte bunuri destinate uzului exclusiv al acestei forţe şi, în cazul în care acest lucru este permis de către statul primitor, pentru uzul componentei civile şi al membrilor de familie ai acestora. Acest import, cu scutire de taxe vamale, este condiţionat de depunerea la biroul vamal al locului de intrare, împreună cu documentele vamale care au fost convenite, a unui certificat al cărui conţinut va fi pus de acord între statul primitor şi statul trimiţător, semnat de o persoană autorizată în acest scop de către statul trimiţător.
    Desemnarea persoanei autorizate să semneze certificatele, precum şi specimenele de semnătură şi de ştampile care vor fi utilizate vor fi adresate administraţiei vamale a statului primitor.
    5. Un membru al unei forţe sau al unei componente civile, cu ocazia primei sale sosiri în scopul preluării misiunii în statul primitor sau cu ocazia primei sosiri a oricărui membru de familie al său, poate importa efectele sale şi mobilierul personal cu scutire de taxe vamale pentru durata misiunii.
    6. Membrii unei forţe sau ai unei componente civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinţa personală sau a membrilor de familie ai acestora. Acest articol nu conţine obligaţia de a se acorda scutiri de taxe datorate pentru folosirea şoselelor de către vehiculele particulare.
    7. Importurile făcute de către autorităţile unei forţe pentru alte scopuri decât pentru folosinţa exclusivă a acestei forţe sau a unei componente civile, precum şi importurile, altele decât cele vizate la paragrafele 5 şi 6 ale prezentului articol, efectuate de către membrii unei forţe sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptăţite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilităţi.
    8. Bunurile importate, cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 b), 4, 5 sau 6 de mai sus:
    a) pot fi reexportate în mod liber cu condiţia ca, în ceea ce priveşte bunurile importate potrivit paragrafului 4, să fie remis biroului vamal un certificat eliberat în conformitate cu acel paragraf. Serviciul vamal îşi menţine totuşi dreptul de a verifica dacă aceste bunuri reexportate sunt cele descrise în certificat şi dacă acestea au fost într-adevăr importate în condiţiile prevăzute, după caz, la paragraful 2 b), 4, 5 sau 6;
    b) nu pot fi, în mod normal, înstrăinate în statul primitor, fie prin vânzare, fie prin donaţie. Totuşi, în cazuri autorizate, o asemenea înstrăinare poate fi autorizata în condiţiile stabilite de către autorităţile competente ale statului primitor (de exemplu, plata taxelor vamale şi a impozitelor, îndeplinirea cerinţelor inerente controlului comerţului exterior şi al schimbului valutar).
    9. Bunurile cumpărate în statul primitor vor fi exportate numai în conformitate cu reglementările în vigoare în statul primitor.
    10. Autorităţile vamale vor acorda facilităţi speciale pentru trecerea frontierei de către unităţi sau formaţiuni constituite în mod regulamentar cu condiţia ca autorităţile vamale respective să fi fost încunoştiinţate, în prealabil, în mod corespunzător.
    11. Statul primitor va adopta dispoziţii speciale, astfel încât carburanţii şi lubrifianţii destinaţi uzului autovehiculelor, aeronavelor şi navelor unei forţe sau ale unei componente civile să poată fi livraţi cu scutire de impozite şi de taxe.
    12. Pentru aplicarea paragrafelor 1-10 ale prezentului articol cuvântul taxe înseamnă taxele vamale şi orice taxe şi impozite plătibile, după caz, la import sau la export, cu excepţia sumelor care nu constituie decât plata pentru serviciile prestate. Cuvântul import înseamnă ridicarea bunurilor aflate într-un antrepozit al vămilor sau în custodie vamală neîntreruptă, cu condiţia ca asemenea bunuri să nu fi fost cultivate, fabricate sau manufacturate în statul primitor.
    13. Dispoziţiile prezentului articol se aplică bunurilor respective, numai când ele sunt importate în statul primitor sau exportate din acest stat şi când acestea se află în tranzit pe teritoriul unei părţi contractante. În acest caz, expresia stat primitor înseamnă, în prezentul articol, orice parte contractantă pe al carei teritoriu sunt tranzitate bunurile.
    ART. XII
    1. Autorităţile vamale sau fiscale ale statului primitor pot condiţiona acordarea oricăror scutiri sau facilităţi vamale şi fiscale, prevăzute în acest acord, de respectarea unor cerinţe pe care le consideră necesare în prevenirea abuzurilor.
    2. Aceleaşi autorităţi pot refuza orice scutire prevăzută în acest acord în privinţa importului în statul primitor de bunuri cultivate, fabricate sau manufacturate în acest stat, care au fost exportate din statul respectiv fără plata taxelor vamale sau cu restituirea celor care ar fi datorate pentru un asemenea export. Bunurile ridicate dintr-un antrepozit vamal vor fi considerate că au fost importate, dacă depozitarea lor în acest antrepozit a fost considerată ca un export.
    ART. XIII
    1. În scopul prevenirii infracţiunilor la legile şi regulamentele vamale şi fiscale, autorităţile statului primitor şi ale statului trimiţător îşi vor acorda reciproc asistenţă în efectuarea anchetelor şi în strângerea probelor.
    2. Autorităţile unei forţe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de către autorităţile vamale sau fiscale ale statului primitor sau în numele acestor autorităţi să fie remise autorităţilor respective.
    3. Autorităţile unei forţe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor şi a penalităţilor datorate de către membrii forţei sau ai componentei civile sau de către membrii lor de familie.
    4. Vehiculele oficiale şi obiectele aparţinând unei forţe sau componentei sale civile dar nu unui membru al unei asemenea forţe sau componente civile, reţinute de către autorităţile statului primitor în legătura cu o încălcare a legilor sau a reglementărilor vamale sau fiscale, vor fi remise autorităţilor corespunzătoare ale forţei respective.
    ART. XIV
    1. O forţă, o componentă civilă şi membrii acestora, precum şi membrii lor de familie vor trebui să respecte regulamentele privind schimbul valutar ale statului trimiţător, precum şi regulamentele, în acest domeniu, ale statului primitor.
    2. Autorităţile de schimb valutar ale statului trimiţător şi ale statului primitor pot emite reglementări speciale aplicabile unei forţe sau unei componente civile sau membrilor acestora, precum şi membrilor lor de familie.
    ART. XV
    1. Sub rezerva paragrafului 2 al prezentului articol, acest acord va rămâne în vigoare în cazul unor ostilităţi care impun aplicarea Tratatului Atlanticului de Nord, înţelegându-se că prevederile referitoare la soluţionarea pretenţiilor în baza paragrafelor 2 şi 5 ale art. VIII nu se vor aplica la pagubele de război şi că prevederile acordului, îndeosebi cele ale art. III şi IV vor fi imediat revizuite de către părţile contractante interesate, care pot conveni asupra unor asemenea modificări pe care ele le-ar putea considera necesare în ceea ce priveşte aplicarea acordului dintre ele.
    2. În cazul unor astfel de ostilităţi, fiecare parte contractantă va avea dreptul, printr-o notificare adresată cu 60 de zile înainte celorlalte părţi contractante, să suspende aplicarea oricăror prevederi ale acestui acord, în măsura în care o priveşte. Dacă se exercită acest drept, părţile contractante se vor consulta imediat în vederea convenirii unor prevederi corespunzătoare care să înlocuiască prevederile suspendate.
    ART. XVI
    Toate diferendele dintre părţile contractante, referitoare la interpretarea sau la aplicarea acestui acord, vor fi soluţionate prin negocieri între ele fără a se recurge la o jurisdicţie exterioară.
    Cu excepţia cazurilor unor prevederi contrare, exprese în acest acord, diferendele care nu pot fi soluţionate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluţionare Consiliului Atlanticului de Nord.
    ART. XVII
    Orice parte contractantă poate solicita oricând revizuirea oricărui articol al prezentului acord. Cererea va fi adresată Consiliului Atlanticului de Nord.
    ART. XVIII
    1. Prezentul acord va fi ratificat, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecărui stat semnatar data depunerii acestora.
    2. Prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile după depunerea, de către statele semnatare, a instrumentelor lor de ratificare. Acordul va intra în vigoare pentru fiecare alt stat semnatar la 30 de zile după depunerea instrumentului sau de ratificare.
    3. După intrarea sa în vigoare, prezentul acord va fi deschis aderării oricărui stat care va adera la Tratatul Atlanticului de Nord pe baza aprobării Consiliului Atlanticului de Nord şi cu îndeplinirea condiţiilor pe care acestea ar putea să le stabilească. Aderarea va deveni efectivă prin depunerea unui instrument de aderare la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va informa fiecare stat semnatar şi statul care a aderat asupra datei de depunere a acestuia. Pentru orice stat, în numele căruia este depus un instrument de aderare, prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile după data depunerii unui astfel de instrument.
    ART. XIX
    1. Prezentul acord poate fi denunţat de către oricare dintre părţile contractante după expirarea unei perioade de 4 ani de la data intrării în vigoare a acestuia.
    2. Denunţarea acordului de către oricare parte contractantă va deveni efectivă printr-o notificare scrisă, adresată de către acea parte contractantă Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate celelalte părţi contractante despre fiecare asemenea notificare şi despre data primirii acesteia.
    3. Denunţarea va deveni efectivă la un an după primirea notificării de către Guvernul Statelor Unite ale Americii. După expirarea acestei perioade de un an, acordul îşi va înceta valabilitatea în privinţa părţii contractante care l-a denunţat, dar va continua să fie în vigoare pentru celelalte părţi contractante.
    ART. XX
    1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3 ale acestui articol, prezentul acord se va aplica numai teritoriului metropolitan al fiecărei părţi contractante.
    2. Orice stat poate, totuşi, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare sau oricând după această dată să declare că prezentul acord se extinde la oricare dintre teritoriile pentru a căror relaţii internaţionale este răspunzător în zona Tratatului Atlanticului de Nord (sub rezerva încheierii unui acord special între acest stat şi fiecare stat trimiţător interesat, dacă statul care face această declaraţie consideră necesar un asemenea acord). Prezentul acord se va extinde apoi asupra teritoriului sau teritoriilor menţionate în declaraţie după 30 de zile de la primirea notificării de către Guvernul Statelor Unite ale Americii sau la 30 de zile după încheierea acordurilor speciale, dacă sunt solicitate, sau când acordul a intrat în vigoare conform art. XVIII la oricare dintre aceste două termene care vor surveni ulterior.
    3. Un stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol pentru a se extinde prezentul acord oricărui teritoriu, pentru ale căror relaţii internaţionale este responsabil, poate denunţa acordul, separat, în ceea ce priveşte acel teritoriu, în conformitate cu prevederile art. XIX.

    Drept pentru care, plenipotenţiarii mai jos desemnaţi au semnat prezentul acord.
    Încheiat la Londra la 19 iunie 1951, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii.
    Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor statelor semnatare şi care au aderat la acesta.


                               PROTOCOL ADIŢIONAL
        la acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord
          şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace
                     cu privire la statutul forţelor lor*)

──────────
    *) Traducere
──────────

    Statele părţi la prezentul Protocol adiţional la Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, denumit în continuare acordul,
    considerând că pedeapsa cu moartea nu este prevăzută în legislaţia internă a unor părţi la acord,

    au convenit după cum urmează:

    ART. I
    În măsura în care ţine de jurisdicţia sa, în conformitate cu prevederile acordului, nici un stat parte la prezentul protocol adiţional nu va aplica pedeapsa cu moartea în privinţa nici unui membru al unei forţe sau al componentei sale civile, sau a unui membru de familie al acestuia, din orice stat parte la prezentul protocol adiţional.
    ART. II
    1. Acest protocol va fi deschis pentru semnare de către orice semnatar al acordului.
    2. Prezentul protocol va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica tuturor statelor semnatare despre depunerea fiecărui instrument.
    3. Prezentul protocol va intra în vigoare la 30 de zile după data depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare de către trei state semnatare, dintre care cel puţin unul este parte la NATO-SOFA şi unul este un stat care a acceptat invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi a semnat documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace.
    4. Prezentul protocol va intra în vigoare, în privinţa fiecărui stat semnatar, la data depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare la Guvernul Statelor Unite ale Americii.

    Încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor statelor semnatare.

                             -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei,  LEGE nr. 23 din 10 aprilie 1996

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016