Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege. ART. I <>Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. La articolul 41, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmãtorul cuprins: "(1^1) În situaţia prevãzutã la alin. (1), Ministerul Justiţiei stabileşte, dacã este cazul, cãrui stat solicitant îi va fi predatã persoana extrãdatã, potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România prin tratatele internaţionale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, ţinând seama de hotãrârile judecãtoreşti definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extrãdare, precum şi de criteriile prevãzute la alin. (1)." 2. Articolul 42 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 42 Sesizarea procurorului competent Cu excepţia cazurilor de restituire prevãzute la art. 40 alin. (4), cererea de extrãdare şi actele anexe se transmit de Ministerul Justiţiei, în cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel în a cãrui circumscripţie a fost localizatã persoana extrãdabilã sau, în cazul în care nu se cunoaşte locul unde se aflã persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti." 3. La articolul 44, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Procedura judiciarã de extrãdare este de competenţa curţii de apel în a cãrei circumscripţie a fost localizatã persoana extrãdabilã şi a parchetului de pe lângã aceasta. (2) Cererea de arestare provizorie în vederea extrãdãrii şi cererea de extrãdare se soluţioneazã de un complet format dintr-un judecãtor al secţiei penale a curţii de apel competente." 4. La articolul 45, alineatele (1), (3), (5), (6) şi (7) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeazã, în 48 de ore de la primirea cererii de extrãdare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei extrãdabile, cãreia îi aduce la cunoştinţã conţinutul actelor transmise de autoritãţile statului solicitant. ........................................................................... (3) Arestarea provizorie în vederea extrãdãrii se dispune şi este prelungitã de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrãdare, prin încheiere, fãrã ca durata totalã a arestãrii provizorii sã poatã depãşi 180 de zile. Dupã întocmirea hotãrârii prin care s-a dispus arestarea, judecãtorul emite de îndatã mandat de arestare provizorie în vederea extrãdãrii. Prevederile Codului de procedurã penalã cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplicã în mod corespunzãtor. .......................................................................... (5) În cursul soluţionãrii cererii de extrãdare, instanţa verificã periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestãrii provizorii, putând dispune, dupã caz, menţinerea arestãrii provizorii sau înlocuirea acesteia cu mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara sau localitatea. Mãsura arestãrii provizorii se înlocuieşte cu mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara sau localitatea numai în cazuri bine justificate şi numai dacã instanţa apreciazã cã persoana extrãdabilã nu va încerca sã se sustragã de la judecarea cererii de extrãdare. (6) Odatã cu admiterea cererii de extrãdare, prin sentinţã, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrãdate în vederea predãrii. (7) Mãsura arestãrii în vederea predãrii înceteazã de drept dacã persoana extrãdatã nu este preluatã de autoritãţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenitã pentru predare, cu excepţia cazului prevãzut la art. 59 alin. (6). În acest caz, instanţa dispune punerea de îndatã în libertate a persoanei extrãdate şi informeazã despre aceasta Ministerul Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative." 5. La articolul 45, alineatul (8) se abrogã. 6. La articolul 45, dupã alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu urmãtorul cuprins: "(10) Încheierea prin care s-a dispus luarea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea mãsurii arestãrii provizorii în vederea extrãdãrii poate fi atacatã separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecã în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea mãsurii arestãrii provizorii nu este suspensiv de executare." 7. La articolul 46, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Cererea de arestare provizorie în vederea extrãdãrii se transmite, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, parchetului competent, cu informarea Ministerului Justiţiei. În cazul în care arestarea provizorie în vederea extrãdãrii se solicitã pe bazã de reciprocitate, precum şi atunci când cererea de arestare priveşte una dintre persoanele prevãzute la art. 23, aceasta se transmite obligatoriu Ministerului Justiţiei, în vederea efectuãrii examenului de regularitate internaţionalã prevãzut la art. 40, care se aplicã în mod corespunzãtor." 8. Articolul 47 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 47 Reţinerea în vederea extrãdãrii Organul judiciar în a cãrui circumscripţie a fost localizatã persoana a cãrei arestare provizorie în vederea extrãdãrii este cerutã de autoritãţile competente ale unui stat solicitant poate dispune reţinerea pentru cel mult 24 de ore. În situaţia în care mãsura reţinerii a fost luatã de organul de cercetare penalã al poliţiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la reţinere, sã prezinte procurorului competent persoana urmãritã internaţional." 9. La articolul 49, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(2) În condiţiile prevãzute la alin. (1), persoana extrãdabilã poate declara cã renunţã la aplicarea regulii specialitãţii prevãzute la art. 73^1." 10. La articolul 54 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "a) sã dispunã, în cazul concursului de cereri prevãzut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar dacã se referã la fapte diferite sau sunt înregistrate la curţi de apel diferite, competenţa teritorialã aparţinând curţii de apel celei dintâi sesizate;". 11. La articolul 58, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) În vederea stabilirii datei şi a locului de predare, Ministerul Justiţiei comunicã de îndatã Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative un extras al hotãrârii judecãtoreşti rãmase definitive. (3) Data predãrii va fi comunicatã Ministerului Justiţiei şi curţii de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotãrârii judecãtoreşti prevãzute la alin. (1). În cazul în care data predãrii nu a fost fixatã în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative informeazã asupra demersurilor luate şi motivelor pentru care data predãrii nu a putut fi stabilitã în acest interval." 12. La articolul 59, alineatele (4)-(6) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(4) Locul predãrii va fi un punct de frontierã al României. Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative asigurã, prin Biroul Naţional Interpol, predarea şi informeazã despre aceasta Ministerul Justiţiei şi curtea de apel competentã. Persoana extrãdatã este predatã şi preluatã sub escortã. (5) Sub rezerva cazului prevãzut la alin. (6), dacã persoana extrãdatã nu va fi preluatã la data stabilitã, ea va putea fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la aceastã datã; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încã 15 zile. (6) În caz de forţã majorã, care împiedicã predarea sau primirea persoanei extrãdate, autoritãţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 58 alin. (3) fiind aplicabile." 13. La articolul 63, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) În afara cazului prevãzut la art. 73^1 alin. (1) lit. b), consimţãmântul statului român este necesar pentru a îngãdui statului solicitant sã predea unui alt stat persoana care i-a fost predatã şi care ar fi cãutatã de cãtre statul terţ pentru infracţiuni anterioare predãrii. Statul român va putea cere prezentarea actelor prevãzute la art. 38 alin. (2)." 14. La articolul 66^1, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(2) Mandatul de urmãrire internaţionalã în vederea extrãdãrii conţine toate elementele necesare identificãrii persoanei urmãrite, o expunere sumarã a situaţiei de fapt şi date privind încadrarea juridicã a faptelor, precum şi solicitarea de arestare provizorie în vederea extrãdãrii." 15. La articolul 66^1, alineatul (3) se abrogã. 16. La articolul 66^1, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmãtorul cuprins: "(5) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere prevederilor art. 81, care se aplicã în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene. În situaţia în care nu se cunoaşte statul pe teritoriul cãruia se aflã persoana în cauzã, dispoziţiile prezentului articol şi prevederile art. 81 se aplicã deopotrivã." 17. La articolul 67, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere, în camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecãtor, cu participarea procurorului şi fãrã citarea pãrţilor. Judecãtorul se pronunţã prin încheiere motivatã, datã în camera de consiliu." 18. La articolul 67, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu urmãtorul cuprins: "(3^1) Pentru evidenţa activitãţii instanţelor se va ţine o condicã separatã pentru şedinţele de judecatã a sesizãrilor privind extrãdarea. În acest registru se trec dosarele din fiecare şedinţã, separat pe complete, încheierea pronunţatã şi numãrul acesteia, precum şi iniţialele judecãtorului care o va redacta. Totodatã, se întocmeşte şi se pãstreazã Registrul de evidenţã a sesizãrilor privind extrãdarea, în care se vor face urmãtoarele menţiuni: numãrul curent; numele şi prenumele inculpatului sau condamnatului; numãrul şi data mandatului de arestare preventivã sau de executare a pedepsei; numãrul şi data adresei Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sau a Ministerului Justiţiei; numãrul dosarului instanţei; numãrul şi data pronunţãrii încheierii; data comunicãrii încheierii Ministerului Justiţiei. Instanţa de recurs va ţine un registru distinct pentru aceste speţe. Registrul de evidenţã a sesizãrilor privind extrãdarea nu este destinat publicitãţii." 19. La articolul 67, alineatele (6), (8) şi (9) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(6) În termen de cel mult 3 zile de la data primirii încheierii definitive prin care s-a constatat cã sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrãdãrii, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectueazã un examen de regularitate internaţionalã. Dispoziţiile art. 40 se aplicã în mod corespunzãtor. ........................................................................... (8) În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţionalã pentru solicitarea extrãdãrii, ministrul justiţiei, prin procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cere revizuirea hotãrârii judecãtoreşti definitive prin care s-a constatat cã sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrãdãrii. Revizuirea nu poate fi cerutã pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internaţionalã. (9) Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 3 zile, dacã persoana prevãzutã la alin. (1) este arestatã în vederea extrãdãrii cãtre România. În toate celelalte cazuri cererea se face în termen de cel mult 15 zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primeşte cererea prin care ministrul justiţiei îi solicitã sã promoveze revizuirea hotãrârii judecãtoreşti definitive prin care s-a constatat cã sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrãdãrii. Competentã sã judece cererea de revizuire este instanţa prevãzutã la alin. (1). În cazul în care persoana prevãzutã la alin. (1) este arestatã în vederea extrãdãrii cãtre România, cererea de revizuire se soluţioneazã de urgenţã şi cu precãdere. În toate celelalte cazuri, cererea de revizuire se soluţioneazã în termen de cel mult o lunã de la data înregistrãrii cauzei." 20. La articolul 67, dupã alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (11^1), cu urmãtorul cuprins: "(11^1) În cazul în care se solicitã extrãdarea unei persoane condamnate în lipsã, în situaţia în care statul solicitat aduce la cunoştinţa persoanei urmãrite hotãrârea pronunţatã în lipsã, o astfel de notificare nu va produce efecte faţã de procedura penalã din România." 21. Articolul 68 se abrogã. 22. Articolul 69 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 69 Rejudecarea persoanei extrãdate Asigurarea rejudecãrii în cazul extrãdãrii persoanei condamnate în lipsã este datã de Ministerul Justiţiei, la cererea statului solicitat." 23. La articolul 73^1, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Persoana predatã ca efect al extrãdãrii nu va fi nici urmãritã, nici judecatã, nici deţinutã în vederea executãrii unei pedepse, nici supusã oricãrei alte restricţii a libertãţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predãrii, altul decât cel care a motivat extrãdarea, în afarã de cazurile când: a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritãţile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoţitã de actele prevãzute la art. 38 alin. (2) şi de un proces-verbal în care se consemneazã declaraţiile persoanei extrãdate; b) având posibilitatea sã o facã, persoana extrãdatã nu a pãrãsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivã, teritoriul României, ori dacã a revenit în România dupã ce a pãrãsit teritoriul statului român. (2) Autoritãţile române vor lua mãsurile necesare în vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul României, iar pe de altã parte, întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei române, inclusiv recurgerea la o procedurã în lipsã." 24. Articolul 76 se abrogã. 25. La articolul 77, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciarã prin care o autoritate judiciarã competentã a unui stat membru al Uniunii Europene solicitã arestarea şi predarea de cãtre un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuãrii urmãririi penale, judecãţii sau executãrii unei pedepse ori a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate." 26. La articolul 78, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins: "(2^1) Autoritãţile române competente sã primeascã mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiţiei şi parchetele de pe lângã curţile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a cãror circumscripţie a fost localizatã persoana solicitatã. În cazul în care nu se cunoaşte locul unde se aflã persoana solicitatã, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti." 27. La articolul 78, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Autoritatea centralã românã este Ministerul Justiţiei. În aceastã calitate, Ministerul Justiţiei: a) primeşte mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciarã dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene şi îl transmite parchetului de pe lângã curtea de apel în a cãrui circumscripţie a fost localizatã persoana solicitatã sau Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care persoana solicitatã nu a fost localizatã, ori de câte ori autoritatea judiciarã emitentã nu reuşeşte sã transmitã mandatul european de arestare direct autoritãţii judiciare române primitoare; b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciarã românã, dacã aceasta nu îl poate transmite direct autoritãţii judiciare primitoare strãine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiţiei; c) ţine evidenţa mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritãţile judiciare române, în scopuri statistice; d) îndeplineşte orice altã atribuţie stabilitã prin lege menitã a asista şi sprijini autoritãţile judiciare române în emiterea şi executarea mandatelor europene de arestare." 28. Denumirea marginalã a articolului 79 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 79 Conţinutul şi forma mandatului european de arestare" 29. La articolul 79, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1." 30. La titlul III, denumirea capitolului II se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "CAPITOLUL II Emiterea de cãtre autoritãţile române a unui mandat european de arestare" 31. Articolul 81 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 81 Procedura de emitere a mandatului european de arestare (1) În situaţia prevãzutã la art. 66^1 alin. (1), se emite un mandat european de arestare ori de câte ori nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia rãspunderii penale sau a executãrii pedepsei ori amnistia sau graţierea, şi este îndeplinitã, dupã caz, una dintre urmãtoarele condiţii: a) pedeapsa prevãzutã de lege este de cel puţin un an, dacã arestarea şi predarea se solicitã în vederea exercitãrii urmãririi penale ori a judecãţii; b) pedeapsa sau mãsura de siguranţã privativã de libertate aplicatã este de cel puţin 4 luni, dacã arestarea şi predarea se solicitã în vederea executãrii pedepsei sau a mãsurii de siguranţã privative de libertate. (2) Mandatul european de arestare este emis, în faza de urmãrire penalã, de cãtre judecãtorul delegat de preşedintele instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în fond, iar în faza de judecatã şi de executare, de cãtre judecãtorul delegat de preşedintele primei instanţe ori de cel al instanţei de executare, în urmãtoarele situaţii: a) la sesizarea procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã a persoanei solicitate, dacã arestarea şi predarea se solicitã în vederea efectuãrii urmãririi penale; b) la sesizarea instanţei care a dispus asupra luãrii mãsurii arestãrii preventive a inculpatului ori care a hotãrât cu privire la mãsurile de siguranţã, dupã caz, sau a organului la care se aflã spre executare mandatul, dacã arestarea şi predarea se solicitã în vederea judecãţii ori executãrii pedepsei închisorii sau a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate. (3) Judecãtorul competent verificã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) şi procedeazã, dupã caz, astfel: a) emite mandatul european de arestare şi supravegheazã luarea mãsurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 82 şi 83; în cazul în care persoana este localizatã pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dispune traducerea mandatului european de arestare, în termen de 24 de ore, potrivit alin. (6); b) constatã, prin încheiere motivatã, cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacatã cu recurs de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judecã de instanţa superioarã, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, iar în caz de admitere a acestuia, prima instanţã este obligatã sã emitã un mandat european de arestare. (4) În cazul prevãzut la alin. (3) lit. a), judecãtorul competent informeazã procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã ori instanţa pe rolul cãreia se aflã cauza penalã despre emiterea mandatului european de arestare, iar în cazul prevãzut la alin. (3) lit. b) comunicã încheierea procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã ori procurorului de pe lângã instanţa de executare. (5) În cazul emiterii unui mandat european de arestare, judecãtorul poate solicita autoritãţii judiciare de executare remiterea bunurilor care constituie mijloace materiale de probã. (6) În situaţia prevãzutã la art. 83 alin. (2), mandatul european de arestare în limba românã se transmite Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în vederea difuzãrii pe canale specifice. Acesta va fi tradus, prin grija instanţei emitente, în limba impusã de statul membru de executare, dupã ce se confirmã localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene. În cazul în care în circumscripţia instanţei emitente nu existã un traducãtor autorizat pentru limba strãinã în care este necesarã traducerea, autoritatea judiciarã emitentã solicitã sprijinul Ministerului Justiţiei, urmând ca traducerea sã se efectueze prin grija acestuia. (7) Pentru evidenţa activitãţii instanţei, se întocmeşte şi se pãstreazã Registrul de evidenţã a mandatelor europene de arestare. În acest registru se fac urmãtoarele menţiuni: numãrul curent; numele, prenumele şi cetãţenia persoanei solicitate; numãrul şi data adresei parchetului ori a instanţei pe rolul cãreia se aflã cauza penalã; numãrul dosarului instanţei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informaţii asupra executãrii mandatului european de arestare; motivele neexecutãrii mandatului european de arestare; data predãrii persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicitãţii. (8) Procedura prevãzutã în prezentul articol are caracter confidenţial pânã la arestarea persoanei solicitate în statul membru de executare." 32. La articolul 82, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(3) Semnalarea introdusã în Sistemul Informatic Schengen echivaleazã cu un mandat european de arestare, dacã este însoţitã de informaţiile prevãzute în anexa nr. 1. Cu titlu tranzitoriu, pânã la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informaţiile menţionate în anexa nr. 1, semnalarea echivaleazã cu un mandat european de arestare în aşteptarea transmiterii originalului." 33. La articolul 83, alineatele (2) şi (6) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) În cazul în care locul unde se aflã persoana solicitatã nu este cunoscut, transmiterea mandatului european de arestare se realizeazã prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, care procedeazã la difuzarea în Sistemul Informatic Schengen sau pe canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol), dupã caz. În acest caz, transmiterea se poate efectua şi prin sistemul securizat al Reţelei Judiciare Europene, când acesta va fi operaţional. .......................................................................... (6) În cazul transmiterii directe, autoritãţile judiciare emitente române informeazã Ministerul Justiţiei în ultima zi lucrãtoare a fiecãrui trimestru cu privire la mandatele europene de arestare emise în perioada de referinţã şi stadiul executãrii acestora." 34. Dupã articolul 84 se introduc patru noi articole, articolele 84^1-84^4, cu urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 84^1 Rejudecarea persoanei predate (1) Asigurarea rejudecãrii în cazul predãrii persoanei condamnate în lipsã este datã de autoritatea judiciarã emitentã, la cererea autoritãţii judiciare de executare. (2) Dispoziţiile art. 522^1 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor. ARTICOLUL 84^2 Garanţia transferãrii persoanei predate În cazul în care persoana solicitatã care face obiectul unui mandat european de arestare, emis în scopul urmãririi penale sau al judecãţii, este resortisant sau rezident al statului membru de executare, garanţia cã, în caz de condamnare, odatã predatã, persoana solicitatã poate fi transferatã în condiţiile legii în statul de cetãţenie este datã de instanţa emitentã a mandatului european de arestare. ARTICOLUL 84^3 Retragerea mandatului european de arestare (1) Mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispãrut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori dacã persoana solicitatã a decedat. (2) În cazul prevãzut la art. 66^1 alin. (5), mandatul european de arestare se retrage dacã persoana urmãritã internaţional a fost extrãdatã sau predatã în România. (3) Retragerea se solicitã de instanţa emitentã, care informeazã despre aceasta autoritatea judiciarã de executare, Ministerul Justiţiei şi, dupã caz, parchetul care efectueazã ori supravegheazã activitatea de urmãrire penalã sau instanţa care a dispus asupra mãsurii arestãrii preventive a inculpatului ori care a hotãrât cu privire la mãsurile de siguranţã. ARTICOLUL 84^4 Preluarea persoanei solicitate Preluarea persoanei solicitate se realizeazã de Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în termenele stabilite împreunã cu autoritãţile competente ale statului membru de executare." 35. La titlul III, denumirea capitolului III se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "CAPITOLUL III Executarea de cãtre autoritãţile române a unui mandat european de arestare" 36. Articolul 85 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 85 Fapte care dau loc la predare (1) Urmãtoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacã sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsã sau cu o mãsurã de siguranţã privativã de libertate a cãrei duratã maximã este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificãrii îndeplinirii condiţiei dublei incriminãri: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene; 9. spãlarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedã, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informaticã; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; 14. omorul, vãtãmarea corporalã gravã; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. rãpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã; 20. înşelãciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de platã; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegalã de nave sau aeronave; 32. sabotajul. (2) Pentru alte fapte decât cele prevãzute la alin. (1), predarea este subordonatã condiţiei ca faptele care motiveazã emiterea mandatului european de arestare sã constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridicã a acesteia." 37. Articolul 86 se abrogã. 38. La articolul 87 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "a) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate aplicate printr-o hotãrâre pronunţatã în lipsã, dacã persoana în cauzã nu a fost citatã personal şi nici informatã în orice alt mod cu privire la data şi locul şedinţei de judecatã care a condus la hotãrârea pronunţatã în lipsã, predarea persoanei solicitate va fi acordatã dacã autoritatea judiciarã emitentã garanteazã cã persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea sã obţinã rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenţa sa;". 39. La articolul 88 alineatul (2), litera c) se abrogã. 40. La articolul 88 alineatul (2), literele c^1) şi h) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "c^1) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executãrii unei pedepse cu închisoarea sau a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate, dacã persoana solicitatã este cetãţean român şi aceasta declarã cã refuzã sã execute pedeapsa ori mãsura de siguranţã în statul membru emitent; .......................................................................... h) când o autoritate judiciarã românã a decis fie sã nu înceapã urmãrirea penalã, fie încetarea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiazã mandatul european de arestare, sau a pronunţat, faţã de persoana solicitatã, o hotãrâre definitivã, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedicã viitoare proceduri." 41. La articolul 88, dupã alineatul (2) se introduc douã noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu urmãtorul cuprins: "(3) În situaţia în care, în cauzã, este incident exclusiv cazul prevãzut la alin. (2) lit. c^1), anterior pronunţãrii hotãrârii prevãzute la art. 94, autoritatea judiciarã românã de executare solicitã autoritãţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotãrârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciarã emitentã cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotãrârii penale strãine de condamnare se face, pe cale incidentalã, de instanţa de judecatã în faţa cãreia procedura executãrii mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciarã românã de executare a recunoscut hotãrârea penalã strãinã de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţãrii hotãrârii prevãzute la art. 94. (4) În cazul prevãzut la alin. (3), dacã persoana solicitatã se aflã în stare de arest şi autoritatea judiciarã de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 90 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor. În situaţia în care autoritatea judiciarã de emitere nu transmite documentele prevãzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitãri, dacã autoritatea judiciarã românã de executare refuzã executarea mandatului european de arestare, aceasta informeazã autoritatea judiciarã emitentã asupra posibilitãţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotãrârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocitãţii." 42. Articolul 88^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 88^1 Proceduri prealabile (1) În termen de 24 de ore de la primirea unui mandat european de arestare sau a unei semnalãri în Sistemul Informatic Schengen, procurorul desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel verificã dacã mandatul european de arestare este însoţit de o traducere în limba românã ori în una dintre limbile englezã sau francezã. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicitã autoritãţii judiciare emitente remiterea traducerii. Dacã mandatul este tradus în limba englezã sau în limba francezã, procurorul competent ia mãsuri pentru efectuarea traducerii în limba românã, în termen de cel mult douã zile. (2) Procurorul verificã dacã mandatul european de arestare cuprinde informaţiile prevãzute la art. 79 alin. (1). În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informaţii, solicitã de urgenţã autoritãţii judiciare emitente completarea informaţiilor şi fixeazã un termen-limitã pentru primirea acestora. (3) Dacã mandatul european de arestare conţine informaţiile prevãzute la art. 79 alin. (1) şi este tradus potrivit dispoziţiilor alin. (1), procurorul ia mãsurile necesare pentru identificarea, cãutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate. Dispoziţiile art. 493^1-493^7 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor. (4) În situaţia în care în urma verificãrilor efectuate se constatã cã persoana solicitatã se aflã în circumscripţia teritorialã a unui alt parchet, procurorul trimite de îndatã mandatul european de arestare parchetului competent şi informeazã despre aceasta autoritatea judiciarã emitentã şi Ministerul Justiţiei. (5) În cazul în care din verificãrile efectuate rezultã în mod neîndoielnic cã persoana solicitatã nu se aflã pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea şi informeazã despre aceasta autoritatea judiciarã emitentã şi Ministerul Justiţiei. (6) Dacã persoana solicitatã face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacã este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciarã emitentã, solicitându-i sã aprecieze şi sã informeze de urgenţã dacã urmãrirea penalã sau judecata pot fi suspendate pânã la soluţionarea cauzei de cãtre autoritatea judiciarã românã de executare. Dispoziţiile art. 240 şi 303 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor. (7) Dacã procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referã la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacã este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciarã emitentã, solicitându-i sã îl informeze de îndatã care este stadiul procedurii. (8) Procedurile prealabile prevãzute la alin. (6) şi (7) nu împiedicã luarea mãsurilor prevãzute la alin. (3). (9) În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiţionatã de acordarea consimţãmântului unui alt stat membru ori al unui stat terţ, luarea mãsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimţãmântului statului respectiv. (10) Procedura prevãzutã în prezentul articol nu este publicã." 43. Dupã articolul 88^1 se introduc douã noi articole, articolele 88^2 şi 88^3, cu urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 88^2 Reţinerea persoanei solicitate (1) Mãsura reţinerii persoanei solicitate poate fi luatã de procuror numai dupã ascultarea acesteia în prezenţa apãrãtorului. Mãsura reţinerii se dispune prin ordonanţã motivatã şi poate dura cel mult 24 de ore. (2) Persoanei reţinute i se aduc, de îndatã, la cunoştinţã, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii şi conţinutul mandatului european de arestare. (3) Persoanei reţinute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare şi traducerea acestuia. Aceastã prevedere se va aplica şi în cazul în care procurorul competent primeşte un nou mandat european de arestare ulterior sesizãrii curţii de apel competente în condiţiile prevãzute la art. 89. (4) Persoana reţinutã poate solicita sã fie încunoştinţat despre mãsura luatã un membru de familie ori o altã persoanã pe care o desemneazã aceasta. Atât cererea, cât şi încunoştinţarea se consemneazã într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacã procurorul apreciazã cã acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoştinţã, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanţi la sãvârşirea infracţiunii, procurorul va putea refuza solicitarea. (5) În cazul în care persoana solicitatã este minor, termenul prevãzut la alin. (1) se reduce la jumãtate. În acest caz, reţinerea poate fi prelungitã, dacã se impune, prin ordonanţã motivatã, cel mult 8 ore. (6) În vederea reţinerii persoanei solicitate, organul competent poate pãtrunde în orice locuinţã în care se aflã persoana solicitatã, fãrã consimţãmântul acesteia ori al persoanei cãreia îi aparţine sau foloseşte locuinţa, precum şi în sediul oricãrei persoane juridice, fãrã învoirea reprezentantului legal al acesteia. ARTICOLUL 88^3 Reţinerea şi arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţã (1) În caz de urgenţã, prin excepţie de la dispoziţiile art. 88^2, mãsura reţinerii poate fi dispusã pe baza semnalãrii transmise prin Organizaţia Internaţionalã a Poliţiei Criminale (Interpol), care nu echivaleazã cu mandatul european de arestare. În acest caz, Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative solicitã de îndatã Biroului Central Naţional Interpol corespondent transmiterea cãtre parchetul competent, în termen de cel mult 48 de ore de la reţinerea persoanei solicitate. (2) Persoanei reţinute i se aduc, de îndatã, la cunoştinţã în limba pe care o înţelege motivele reţinerii. (3) Când mãsura reţinerii a fost luatã de organul de cercetare penalã al poliţiei judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la reţinere, sã prezinte persoana solicitatã procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel în a cãrui circumscripţie teritorialã a fost reţinutã." 44. Articolul 89 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 89 Sesizarea curţii de apel în vederea arestãrii şi predãrii persoanei solicitate (1) Procurorul sesizeazã curtea de apel competentã cu propunerea de luare a mãsurii arestãrii persoanei solicitate. (2) De îndatã ce instanţa este sesizatã, cauza se repartizeazã, în condiţiile legii, unui complet format dintr-un judecãtor, pentru a aprecia asupra luãrii mãsurii arestãrii şi asupra predãrii persoanei solicitate. (3) Pentru evidenţa activitãţii instanţei, se întocmeşte şi se pãstreazã Registrul privind arestarea şi predarea în baza mandatelor europene de arestare. În acest registru se vor face urmãtoarele menţiuni: numãrul curent; numele şi prenumele persoanei solicitate; numãrul şi data adresei parchetului; numãrul şi data mandatului european de arestare; autoritatea judiciarã emitentã; numãrul dosarului instanţei; data şi soluţia pronunţatã; numãrul şi data mandatului intern de arestare; durata arestãrii, cu indicarea datei la care începe mãsura şi a datei la care expirã; numele şi prenumele judecãtorului care a dispus mãsura arestãrii şi/sau predarea persoanei solicitate; data declarãrii recursului, evidenţiindu-se separat împotriva cãrei soluţii a fost declaratã calea de atac; data înaintãrii recursului la instanţa de control judiciar; soluţia instanţei de recurs, precum şi prelungirile arestãrii; data comunicãrii hotãrârii asupra predãrii autoritãţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative." 45. Articolul 90 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 90 Procedura de executare a mandatului european de arestare (1) Judecãtorul verificã mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigurã cã acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevãzut la art. 88^3, cã a fost informatã despre motivul reţinerii. (2) Dacã persoana a fost reţinutã potrivit art. 88^3, judecãtorul poate dispune, prin încheiere motivatã, pe baza semnalãrii transmise prin Organizaţia Internaţionalã a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu pãrãsi localitatea pe o duratã de 5 zile. În acest caz, instanţa amânã cauza şi fixeazã un termen de 5 zile pentru prezentarea de cãtre procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba românã. (3) Dupã primirea mandatului european de arestare, judecãtorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevãzute la art. 91, efectele regulii specialitãţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea cãtre autoritatea judiciarã emitentã, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţãmântului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. (4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetãţean român, în vederea executãrii unei pedepse ori a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate, judecãtorul întreabã persoana solicitatã dacã aceasta este de acord sã execute pedeapsa sau mãsura de siguranţã în statul membru emitent. (5) În cazul în care persoana solicitatã declarã cã este de acord cu predarea sa, despre consimţãmântul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semneazã de cãtre judecãtor, grefier, apãrãtor şi persoana solicitatã. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacã persoana solicitatã a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialitãţii. (6) În cazul prevãzut la alin. (5), dacã nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executãrii prevãzute la art. 88, judecãtorul se poate pronunţa prin sentinţã, potrivit art. 94, deopotrivã asupra arestãrii şi predãrii persoanei solicitate. (7) Dacã persoana solicitatã nu consimte la predarea sa cãtre autoritatea judiciarã emitentã, procedura de executare a mandatului european de arestare continuã cu audierea persoanei solicitate, care se limiteazã la consemnarea poziţiei acesteia faţã de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea. (8) În cazurile prevãzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecãtorul apreciazã necesar sã acorde un termen pentru luarea unei hotãrâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivatã. (9) Instanţa verificã periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacã se impune menţinerea arestãrii în vederea predãrii. În acest sens, instanţa se pronunţã prin încheiere motivatã, ţinând seama de termenele prevãzute la art. 95. (10) În toate cazurile, mãsura arestãrii în vederea predãrii poate fi luatã numai dupã ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apãrãtorului. Durata iniţialã a arestãrii nu poate depãşi 30 de zile, iar durata totalã, pânã la predarea efectivã cãtre statul membru emitent, nu poate depãşi în niciun caz 180 de zile. (11) În cazul în care persoana solicitatã este pusã în libertate, instanţa dispune faţã de aceasta mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, dispoziţiile art. 145 din Codul de procedurã penalã aplicându-se în mod corespunzãtor. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotãrârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predãrii cãtre autoritatea judiciarã emitentã. (12) Dacã judecãtorul apreciazã cã în cauzã se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autoritãţii judiciare emitente, amânã cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile. (13) Dupã întocmirea sentinţei prevãzute la art. 94 sau a încheierii prevãzute la alin. (2) ori (9), dupã caz, judecãtorul emite de îndatã un mandat de arestare. Dispoziţiile Codului de procedurã penalã cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplicã în mod corespunzãtor. (14) Şedinţa de judecatã este publicã, afarã de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecãtorul apreciazã cã se impune judecarea cauzei în şedinţã secretã. Participarea procurorului este obligatorie." 46. La articolul 92, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) Dacã autoritatea judiciarã emitentã solicitã, judecãtorul poate dispune predarea temporarã a persoanei solicitate sau procedeazã la audierea persoanei solicitate." 47. Articolul 93 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 93 Incidente procedurale În cazul în care, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizatã Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei dispoziţii din prezentul titlu, judecarea excepţiei se face cu precãdere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curţii Constituţionale." 48. Articolul 94 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 94 Hotãrârea (1) În toate cazurile instanţa se pronunţã asupra executãrii mandatului european de arestare prin sentinţã, cu respectarea termenelor prevãzute la art. 95. În scopul luãrii unei hotãrâri, instanţa ţine seama de toate împrejurãrile cauzei şi de necesitatea executãrii mandatului european de arestare. (2) În termen de cel mult 24 de ore dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de predare, instanţa comunicã hotãrârea luatã autoritãţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. (3) În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânatã, indiferent dacã, la momentul pronunţãrii hotãrârii, aceasta se aflã ori nu se aflã sub puterea unui mandat de arestare preventivã sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritãţile judiciare române, mandatul de arestare prevãzut la art. 90 alin. (13) este pus în executare la data încetãrii motivelor care au justificat amânarea." 49. Articolul 94^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 94^1 Cãi de atac (1) Împotriva încheierilor prevãzute la art. 90 alin. (2), (8) şi (9) se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare. (2) Hotãrârea prevãzutã la art. 94 alin. (1) poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitatã consimte la predare, când hotãrârea este definitivã. (3) Recursul declarat împotriva hotãrârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor privind mãsura arestãrii. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore." 50. Articolul 94^2 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 94^2 Soluţionarea recursului Recursul declarat în condiţiile prevãzute la art. 94^1 se soluţioneazã cu precãdere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei." 51. La articolul 95, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) În cazul prevãzut la art. 90 alin. (5), hotãrârea asupra executãrii mandatului european de arestare trebuie pronunţatã cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecatã la care persoana solicitatã şi-a exprimat consimţãmântul la predare. (3) În celelalte cazuri, hotãrârea definitivã privind executarea mandatului european de arestare se pronunţã în termen de 60 de zile de la data arestãrii persoanei solicitate." 52. Denumirea marginalã a articolului 96 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 96 Predarea persoanei solicitate" 53. La articolul 96, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) Predarea se realizeazã de Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu sprijinul unitãţii de poliţie pe raza cãreia se aflã locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de predare." 54. La articolul 99, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu urmãtorul cuprins: "(3^1) În cazul în care cu privire la aceeaşi persoanã, înainte de predarea acesteia, autoritãţile române primesc din partea autoritãţilor competente ale aceluiaşi stat membru emitent douã sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexeazã la instanţa cea dintâi sesizatã, pronunţându-se o singurã hotãrâre cu privire la executarea fiecãruia dintre mandatele europene de arestare. În cazul în care predarea este admisã doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotãrârea de predare se menţioneazã expres acest lucru, dispoziţiile art. 100 aplicându-se în mod corespunzãtor." 55. La articolul 100, alineatele (1) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Consimţãmântul pentru urmãrirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane de cãtre autoritãţile române pentru alte fapte comise anterior predãrii acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumã cã a fost dat de cãtre acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacã autoritatea judiciarã de executare nu dispune altfel prin hotãrârea de predare. ........................................................................... (3) În relaţia cu alte state membre decât cele prevãzute la alin. (1), consimţãmântul autoritãţii judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecãtorul competent se pronunţã, prin încheiere definitivã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fãrã a aduce atingere garanţiilor la care se referã art. 87." 56. La articolul 102, alineatele (1) şi (4) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Consimţãmântul la predarea de cãtre statul român cãtre un alt stat membru a unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predãrii sale se prezumã cã a fost dat de cãtre acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacã autoritatea judiciarã de executare nu dispune altfel prin hotãrârea de predare. .......................................................................... (4) În relaţia cu alte state membre decât cele prevãzute la alin. (1), consimţãmântul autoritãţii judiciare române de executare pentru predarea persoanei solicitate cãtre un stat terţ este necesar. În acest sens, judecãtorul competent se pronunţã, prin încheiere definitivã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fãrã a aduce atingere garanţiilor la care se referã art. 87." 57. La articolul 108, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplicã mandatelor europene de arestare primite de autoritãţile române ulterior intrãrii sale în vigoare, chiar dacã se referã la fapte anterioare acestei date." 58. Articolul 110 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 110 Condiţii (1) Autoritãţile judiciare române pot solicita autoritãţilor competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia dacã transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune administrãri a justiţiei sau favorizeazã reintegrarea socialã în caz de condamnare, în unul dintre urmãtoarele cazuri: a) persoana învinuitã de sãvârşirea infracţiunii se aflã în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infracţiune mai gravã decât cea comisã în România; b) persoana învinuitã de sãvârşirea infracţiunii locuieşte pe teritoriul statului solicitat şi, în temeiul legii acestui stat, extrãdarea sau predarea a fost refuzatã ori ar fi refuzatã în cazul formulãrii unei cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare; c) persoana învinuitã de sãvârşirea infracţiunii locuieşte pe teritoriul statului solicitat şi, în temeiul legii acestui stat, recunoaşterea hotãrârii penale definitive de condamnare pronunţate de instanţa românã a fost refuzatã ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui stat, dacã persoana condamnatã nu a început executarea pedepsei, iar executarea nu este posibilã chiar având deschisã calea extrãdãrii ori a predãrii. (2) Transferul procedurii penale poate fi solicitat şi atunci când autoritãţile judiciare române apreciazã, funcţie de particularitãţile cauzei, cã prezenţa persoanei învinuite de sãvârşirea infracţiunii la cercetarea penalã nu poate fi asiguratã şi acest lucru este posibil în statul strãin." 59. La articolul 111, alineatele (1)-(3) şi (5) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(1) Transferul procedurii penale se solicitã în baza hotãrârii instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã soluţioneze cauza în prima instanţã, dacã procedura se referã la activitatea de urmãrire penalã sau a instanţei pe rolul cãreia se aflã cauza, dacã procedura se referã la activitatea de judecatã. (2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã ori din oficiu, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, instanţa dispune, prin încheiere motivatã, transferul procedurii penale. În situaţia transferului urmãririi penale, propunerea procurorului se soluţioneazã în camera de consiliu de un complet format dintr-un singur judecãtor, indiferent de natura infracţiunii, iar prezenţa procurorului este obligatorie. (3) Încheierea prevãzutã la alin. (2) poate fi atacatã cu recurs. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 5 zile, iar recursul se judecã în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Recursul este suspensiv de executare. .......................................................................... (5) Cererea se formuleazã de cãtre procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã ori de cãtre instanţã, dupã caz, şi se transmite Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, potrivit art. 13, însoţitã de copii certificate de cãtre un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedurã, cu excepţia cazului în care statul strãin solicitã transmiterea originalului dosarului." 60. La articolul 111, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins: "(6) În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhiveazã. În cazul în care transmite originalul, o copie certificatã a dosarului se pãstreazã în arhivã. Restituirea originalului se solicitã în situaţia în care urmãrirea penalã ori judecata nu este preluatã de statul solicitat." 61. La articolul 114, alineatul (7) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(7) Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei informeazã autoritãţile statului solicitant în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale." 62. La articolul 169, dupã alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmãtorul cuprins: "(11) În cazul echipelor comune de anchetã care funcţioneazã pe teritoriul României, membrii detaşaţi ai echipei sunt asimilaţi membrilor români în ceea ce priveşte infracţiunile sãvârşite împotriva acestora sau de cãtre aceştia." 63. La titlul VII, capitolul II, denumirea secţiunii a 2-a se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii pentru aplicarea Convenţiei din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene şi a Protocolului la aceasta din 16 octombrie 2001" 64. Dupã articolul 187^18 se introduce un nou articol, articolul 187^19, cu urmãtorul cuprins: "ARTICOLUL 187^19 Autoritãţi centrale (1) Pentru cererile de asistenţã judiciarã prevãzute la art. 6 alin. (8) din Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene şi orice altã cerere de asistenţã judiciarã din faza de judecatã sau de executare a hotãrârilor penale în situaţia menţionatã la art. 6 alin. (3) din aceeaşi convenţie şi în alte cazuri în care contactul direct nu este posibil, autoritatea centralã este Ministerul Justiţiei. Cu toate acestea, este posibilã şi comunicarea directã dintre autoritãţile judiciare române şi autoritãţile centrale desemnate de alte state membre. (2) Pentru cererile de asistenţã judiciarã din faza de cercetare şi urmãrire penalã în situaţia menţionatã la art. 6 alin. (3) din Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene şi în alte cazuri în care contactul direct nu este posibil, autoritatea centralã este Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu toate acestea, este posibilã şi comunicarea directã dintre autoritãţile judiciare române şi autoritãţile centrale desemnate de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi de Irlanda. (3) Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este desemnat ca autoritate centralã competentã sã primeascã cererile de asistenţã judiciarã prevãzute la art. 18, 19 şi art. 20 alin. (1)-(5) din Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene, autoritatea judiciarã competentã sã soluţioneze cererea fiind instanţa competentã potrivit legii sã autorizeze interceptarea telecomunicaţiilor." 65. La titlul VII, capitolul II, dupã secţiunea a 2-a se introduc trei noi secţiuni, secţiunile a 3-a-a 5-a, cuprinzând articolele 187^20-187^69, cu urmãtorul cuprins: "SECŢIUNEA a 3-a Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeanã a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor PARAGRAFUL 1 Dispoziţii generale ARTICOLUL 187^20 Înţelesul unor termeni sau expresii (1) Prin ordin de indisponibilizare se înţelege orice mãsurã luatã în cursul procesului penal de o autoritate judiciarã a unui stat membru care constã în indisponibilizarea, cu titlu provizoriu, a unui bun, pentru a se împiedica orice operaţiune de distrugere, transformare, deplasare, transfer sau înstrãinare a acestuia. (2) Prin termenul bun se înţelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum şi documentele ori instrumentele juridice care dovedesc existenţa unui titlu sau a unui drept asupra unui bun, despre care autoritatea judiciarã competentã emitentã considerã cã: a) constituie produsul uneia dintre infracţiunile prevãzute la art. 187^24 ori corespunde în totalitate sau în parte valorii acestui produs; sau b) constituie instrumentul ori obiectul unei asemenea infracţiuni. (3) Prin termenul probã se înţelege obiectele, documentele sau datele ce pot servi ca mijloc de probã în procesul penal care are ca obiect una dintre infracţiunile prevãzute la art. 187^24. (4) Prin stat emitent se înţelege statul membru în care o autoritate judiciarã a emis, validat sau confirmat un ordin de indisponibilizare în cadrul unei proceduri penale. (5) Prin stat de executare se înţelege statul membru pe teritoriul cãruia se aflã bunul sau proba. (6) Prin decizia-cadru se înţelege Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeanã a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003. ARTICOLUL 187^21 Obiectul reglementãrii Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplicã ordinelor de indisponibilizare emise în conformitate cu decizia-cadru în vederea asigurãrii probelor sau confiscãrii ulterioare a bunului. ARTICOLUL 187^22 Certificatul (1) Certificatul trebuie sã fie întocmit potrivit formularului standard prevãzut în anexa nr. 2 şi sã fie semnat de autoritatea judiciarã care a dispus mãsura prevãzutã la art. 187^20 alin. (1). De asemenea, conţinutul certificatului trebuie sã fie certificat de autoritatea judiciarã competentã emitentã. (2) Certificatul emis de o autoritate judiciarã românã trebuie sã fie tradus în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare ori în altã limbã acceptatã de acel stat membru. (3) Certificatul transmis spre executare autoritãţilor judiciare române trebuie sã fie tradus în limba românã. ARTICOLUL 187^23 Autoritãţi competente (1) Ordinul de indisponibilizare se emite de cãtre procuror, în faza de urmãrire penalã, şi de instanţa de judecatã, în cursul judecãţii. (2) Ordinul de indisponibilizare se executã de parchetul de pe lângã tribunal, în faza de urmãrire penalã, şi de tribunal, în cursul judecãţii, în a cãror circumscripţie se aflã bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare. (3) În cazul în care ordinul de indisponibilizare se referã la mai multe bunuri aflate în circumscripţia teritorialã a douã sau mai multe autoritãţi judiciare române, competenţa de a recunoaşte şi executa ordinul de indisponibilizare revine, în funcţie de faza procesualã, Parchetului de pe lângã Tribunalul Bucureşti sau Tribunalului Bucureşti. (4) În cazul în care ordinul de indisponibilizare se referã la un bun care face obiectul unui proces penal aflat în curs de soluţionare sau soluţionat prin pronunţarea unei hotãrâri definitive, competenţa revine parchetului de pe lângã tribunal, în faza de urmãrire penalã, şi tribunalului, în cursul judecãţii, indiferent de gradul de jurisdicţie al autoritãţii judiciare române învestite cu soluţionarea cauzei ori care a pronunţat hotãrârea. ARTICOLUL 187^24 Domeniul de aplicare (1) Urmãtoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacã sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsã privativã de libertate a cãrei duratã maximã este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificãrii îndeplinirii condiţiei dublei incriminãri: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene; 9. spãlarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedã, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informaticã; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; 14. omorul, vãtãmarea corporalã gravã; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. rãpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostateci; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã; 20. înşelãciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de platã; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28.violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegalã de nave sau aeronave; 32. sabotajul. (2) Pentru alte cazuri decât cele prevãzute la alin. (1), în cazul ordinului de indisponibilizare emis în vederea asigurãrii probelor, recunoaşterea şi executarea unui astfel de ordin sunt supuse condiţiei ca infracţiunea pentru care a fost emis ordinul sã constituie infracţiune, în conformitate cu legea românã, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridicã în legea statului emitent. (3) Pentru alte cazuri decât cele menţionate la alin. (1), în cazul ordinului de indisponibilizare emis în vederea confiscãrii ulterioare a bunului, recunoaşterea şi executarea unui astfel de ordin sunt supuse condiţiei ca infracţiunea pentru care a fost emis ordinul sã constituie o infracţiune care, în conformitate cu legea românã, poate conduce la acest tip de indisponibilizare, oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea juridicã în legea statului emitent. (4) În materie de taxe şi impozite, de vamã şi de schimb valutar, executarea ordinului de indisponibilizare nu va putea fi refuzatã pe motiv cã legislaţia românã nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementãri în materie de taxe sau impozite, de vamã şi de schimb valutar ca legislaţia statului emitent. PARAGRAFUL 2 Procedura de emitere şi transmitere a ordinelor de indisponibilizare ARTICOLUL 187^25 Emiterea şi transmiterea ordinelor de indisponibilizare (1) Actul prin care se emite ordinul de indisponibilizare, definit la art. 187^20 alin. (1), se întocmeşte potrivit dispoziţiilor corespunzãtoare din Codul de procedurã penalã. (2) Ordinul de indisponibilizare însoţit de certificatul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 187^22 trebuie transmise de autoritatea judiciarã românã emitentã direct autoritãţii judiciare competente din statul de executare. Transmiterea se efectueazã prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã şi în condiţii care sã permitã autoritãţii judiciare de executare sã stabileascã autenticitatea actului şi a certificatului. (3) Ordinul de indisponibilizare este transmis împreunã cu: a) o cerere de remitere a probelor; sau b) o cerere de confiscare, prin care se solicitã fie executarea unui ordin de confiscare emis de autoritatea judiciarã românã competentã, fie confiscarea şi executarea ulterioarã a unui astfel de ordin. Aceste cereri se formuleazã potrivit dispoziţiilor aplicabile în domeniul asistenţei judiciare în materie penalã şi normelor aplicabile cooperãrii internaţionale în materie de confiscare. (4) În situaţia în care ordinul de indisponibilizare nu este însoţit de una dintre cererile menţionate la alin. (3), certificatul prevãzut la art. 187^22 poate conţine o instrucţiune privind menţinerea bunului în statul de executare pânã la primirea cererii menţionate la alin. (3) lit. a) sau b). Autoritatea judiciarã românã emitentã indicã în certificat data la care aceasta apreciazã cã cererea respectivã va fi transmisã. (5) Pe cale de excepţie, în cazul statelor membre care prin declaraţiile notificate Comisiei Europene, depuse la Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene, şi-au rezervat dreptul de a primi şi transmite ordinul de indisponibilizare împreunã cu certificatul prevãzut la art. 187^22 prin intermediul autoritãţilor centrale desemnate de cãtre acestea, transmiterea se va efectua potrivit declaraţiilor respectivelor state membre. (6) În cazul în care autoritatea judiciarã românã emitentã nu cunoaşte autoritatea de executare, va solicita asistenţa punctelor de contact ale României la Reţeaua Judiciarã Europeanã, în vederea obţinerii de informaţii în acest sens. (7) În cazul în care autoritatea judiciarã românã emitentã revocã mãsura prevãzutã la art. 187^20 alin. (1), trebuie sã notifice de îndatã despre aceasta autoritãţii judiciare a statului de executare. (8) În cazul în care, ca urmare a executãrii unui ordin de indisponibilizare emis de o autoritate judiciarã românã, autoritatea de executare a despãgubit orice persoanã interesatã, inclusiv terţii de bunã-credinţã, statul român va rambursa statului de executare suma acordatã ca despãgubire. PARAGRAFUL 3 Procedura de executare de cãtre autoritãţile române a ordinelor de indisponibilizare ARTICOLUL 187^26 Dispoziţii comune (1) Autoritatea judiciarã românã, indiferent de faza procesualã, recunoaşte orice ordin de indisponibilizare fãrã a fi necesarã nicio altã formalitate şi ia fãrã întârziere mãsurile necesare executãrii sale imediate, în acelaşi mod ca în cazul în care mãsura prevãzutã la art. 187^20 alin. (1) ar fi fost dispusã de o autoritate judiciarã românã, exceptând situaţia în care este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere sau de neexecutare prevãzute la art. 187^31 ori unul dintre motivele de amânare prevãzute la art. 187^32. (2) În cazul în care este necesar sã se garanteze cã probele obţinute sunt valabile, autoritatea judiciarã românã de executare respectã formalitãţile şi procedurile indicate în mod expres de autoritatea judiciarã emitentã, cu condiţia ca aceste formalitãţi şi proceduri sã nu contravinã principiilor constituţionale. (3) Un raport privind executarea ordinului de indisponibilizare întocmit de autoritatea judiciarã românã de executare, pe baza referatului organului judiciar care a dus la îndeplinire ordinul de indisponibilizare, este transmis fãrã întârziere autoritãţii judiciare române de executare, care îl remite autoritãţii judiciare emitente prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã. (4) Orice mãsurã coercitivã suplimentarã necesarã pentru ducerea la îndeplinire a ordinului de indisponibilizare este luatã în conformitate cu dispoziţiile corespunzãtoare din Codul de procedurã penalã. ARTICOLUL 187^27 Mãsuri premergãtoare (1) Atunci când o autoritate judiciarã românã primeşte un ordin de indisponibilizare, aceasta trebuie ca, în termen de 24 de ore de la data primirii, sã verifice dacã ordinul este însoţit de certificatul prevãzut la art. 187^22 ori de oricare alt document echivalent, precum şi de traducerea în limba românã. (2) În cazul în care documentele prevãzute la alin. (1) nu sunt traduse, autoritatea judiciarã românã solicitã autoritãţii judiciare emitente remiterea traducerii într-un termen de cel mult 3 zile. Dupã primirea traducerii, autoritatea judiciarã românã îşi verificã competenţa în termen de cel mult 24 de ore de la data primirii. (3) Dacã autoritatea judiciarã românã apreciazã cã nu este competentã sã recunoascã şi sã ia mãsurile necesare pentru executarea ordinului de indisponibilizare, trimite de îndatã, din oficiu, ordinul de indisponibilizare autoritãţii judiciare române competente sã îl execute şi informeazã despre aceasta autoritatea judiciarã a statului emitent. În situaţia în care ordinul de indisponibilizare nu conţine suficiente informaţii pentru determinarea competenţei, autoritatea judiciarã românã poate solicita autoritãţii judiciare emitente transmiterea de informaţii suplimentare, fixând în acest sens un termen de cel mult 3 zile. (4) În faza de judecatã, repartizarea cauzei se face în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, termenul de judecatã stabilit neputând fi mai mare de 5 zile. (5) Procedura prevãzutã la alin. (1)-(3) are caracter confidenţial. ARTICOLUL 187^28 Recunoaşterea şi executarea în faza de urmãrire penalã (1) În faza de urmãrire penalã, procurorul competent dispune prin ordonanţã, în termen de cel mult 5 zile de la expirarea termenelor prevãzute la art. 187^27. (2) Împotriva ordonanţei prin care procurorul a dispus recunoaşterea ordinului de indisponibilizare poate face plângere orice persoanã interesatã, inclusiv terţii de bunã-credinţã, dacã prin aceasta s-a adus o vãtãmare a intereselor sale legitime. Plângerea se face în termen de 5 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã. (3) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de indisponibilizare nu pot face obiectul plângerii, acestea putând fi atacate numai în faţa unei instanţe a statului emitent. (4) Plângerea se adreseazã tribunalului în a cãrui circumscripţie teritorialã se aflã parchetul din cadrul cãruia face parte procurorul care a dispus recunoaşterea ordinului de indisponibilizare. La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. (5) Dosarul va fi trimis de parchet tribunalului competent, în termen de douã zile de la primirea adresei prin care acesta este solicitat. (6) Plângerea se soluţioneazã în şedinţã publicã, în termen de 5 zile, prin încheiere definitivã. Introducerea plângerii nu suspendã ducerea la îndeplinire a ordinului de indisponibilizare. Instanţa de judecatã, soluţionând plângerea, verificã ordonanţa procurorului, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri prezentate, pronunţând una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea ca tardivã sau ca inadmisibilã, menţinând ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, desfiinţeazã ordonanţa atacatã şi dispune revocarea mãsurii indisponibilizãrii. (7) Ordinul de indisponibilizare se duce la îndeplinire de cãtre procurorul care a dispus recunoaşterea acestuia prin ordonanţã. ARTICOLUL 187^29 Recunoaşterea şi executarea în faza de judecatã (1) Instanţa de judecatã soluţioneazã cauza, prin încheiere, datã în camera de consiliu, în complet format dintr-un singur judecãtor. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. (2) Hotãrârea poate fi atacatã cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare ori de la comunicare, dupã caz, de cãtre orice persoanã interesatã, inclusiv terţii de bunã-credinţã, dacã prin aceasta s-a adus o vãtãmare a intereselor sale legitime. Dispoziţiile art. 187^28 se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Dosarul se trimite instanţei de recurs în termen de 24 de ore de la declararea recursului. Recursul se soluţioneazã în termen de 5 zile, de curtea de apel competentã, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri prezentate. (4) Recursul nu suspendã executarea ordinului de indisponibilizare. (5) Ordinul de indisponibilizare se executã de cãtre procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe lângã tribunalul competent. ARTICOLUL 187^30 Durata indisponibilizãrii şi regimul ulterior al bunului indisponibilizat (1) Indisponibilizarea bunului este menţinutã pânã la soluţionarea definitivã a cererilor prevãzute la art. 187^25 alin. (3). (2) Cu toate acestea, autoritatea judiciarã românã competentã poate ca, dupã consultarea autoritãţii judiciare emitente, în conformitate cu legislaţie şi practicã române aplicabile în materie şi în funcţie de împrejurãrile cauzei, sã dispunã indisponibilizarea bunului pentru o perioadã mai scurtã. (3) Dacã autoritatea judiciarã românã competentã intenţioneazã sã revoce mãsura indisponibilizãrii, aceasta va informa autoritatea judiciarã emitentã, oferindu-i posibilitatea de a formula observaţii. De asemenea, atunci când autoritatea judiciarã a statului emitent informeazã autoritatea românã de executare asupra revocãrii ordinului de indisponibilizare, aceasta din urmã are obligaţia de a revoca mãsura în cel mai scurt timp posibil. (4) Cererile prevãzute la art. 187^25 alin. (3) se executã în conformitate cu normele aplicabile asistenţei judiciare în materie penalã şi cu normele aplicabile cooperãrii internaţionale în materie de confiscare. (5) Cu toate acestea, prin derogare de la normele în materie de asistenţã judiciarã menţionate la alin. (4), autoritatea judiciarã românã competentã nu poate refuza cererile menţionate la art. 187^25 alin. (3) lit. a) invocând absenţa dublei incriminãri, dacã aceste cereri vizeazã infracţiunile prevãzute la art. 187^24 alin. (1), iar pentru aceste infracţiuni pedeapsa prevãzutã de legea statului emitent este închisoarea de cel puţin 3 ani. ARTICOLUL 187^31 Motive de nerecunoaştere sau de neexecutare (1) În afara cazurilor menţionate la art. 187^24 alin. (2) şi (3), autoritãţile judiciare române competente nu pot refuza recunoaşterea sau executarea ordinului de indisponibilizare decât dacã: a) certificatul prevãzut la art. 187^22 nu este prezentat, este incomplet sau nu corespunde în mod clar ordinului de indisponibilizare; b) legislaţia românã prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilã executarea ordinului de indisponibilizare; c) din informaţiile furnizate în certificat rezultã imediat cã soluţionarea unei cereri de asistenţã judiciarã având ca obiect remiterea probelor sau confiscarea pentru infracţiunea care face obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in idem. (2) În cazul menţionat la alin. (1) lit. a), autoritatea judiciarã românã poate: a) sã fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea, completarea ori corectarea certificatului; b) sã accepte un document echivalent; sau c) dacã se considerã suficient de edificatã, sã nu mai apeleze în aceastã privinţã la autoritatea judiciarã emitentã. (3) Orice decizie de a refuza recunoaşterea sau executarea este luatã şi notificatã în cel mai scurt timp posibil autoritãţilor judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã. (4) De asemenea, în cazul în care, în practicã, executarea ordinului de indisponibilizare este imposibilã deoarece bunul sau probele au dispãrut, au fost distruse, nu pot fi gãsite la locul indicat în certificat ori pentru cã locul în care se gãsesc bunurile sau probele nu a fost indicat într-un mod suficient de clar nici dupã consultarea autoritãţii judiciare competente a statului emitent, aceasta este informatã imediat în aceastã privinţã. ARTICOLUL 187^32 Motive de amânare a executãrii (1) Autoritatea judiciarã românã competentã poate amâna executarea unui ordin de indisponibilizare în cazul în care: a) executarea acestuia riscã sã împiedice sau sã îngreuneze un proces penal aflat în curs de desfãşurare. Amânarea se dispune pentru un termen pe care autoritatea judiciarã românã de executare îl considerã ca fiind necesar pentru buna desfãşurare a procesului penal; b) bunurile sau probele în cauzã au fãcut deja obiectul unui ordin de indisponibilizare în cadrul unei proceduri penale, amânarea fiind dispusã pânã în momentul în care aceastã mãsurã este revocatã; c) ordinul de indisponibilizare a fost emis în vederea confiscãrii ulterioare a unui bun care face deja obiectul unei mãsuri luate în cadrul unui proces penal în România; în acest caz amânarea este dispusã pânã în momentul revocãrii acestei mãsuri. Cu toate acestea, acest caz de amânare este incident numai în cazul în care ordinul de indisponibilizare ar avea prioritate faţã de mãsuri ulterioare luate de organele judiciare române, în cadrul unui proces penal, în conformitate cu dreptul intern. (2) Un raport privind amânarea executãrii ordinului de indisponibilizare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia şi, dacã este posibil, durata amânãrii, este înaintat imediat autoritãţii judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã. (3) De îndatã ce motivul amânãrii înceteazã sã mai subziste, autoritatea judiciarã românã de executare ia fãrã întârziere mãsurile necesare executãrii ordinului de indisponibilizare şi informeazã autoritatea judiciarã emitentã în aceastã privinţã prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã. (4) Autoritatea judiciarã românã de executare informeazã autoritatea judiciarã emitentã cu privire la oricare alte mãsuri asigurãtorii al cãror obiect îl poate constitui bunul respectiv. ARTICOLUL 187^33 Rambursare (1) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 187^28 alin. (3), în cazul în care statul român rãspunde pentru prejudiciile cauzate uneia dintre persoanele interesate, inclusiv terţii de bunã-credinţã, ca urmare a executãrii unui ordin de indisponibilizare transmis spre executare unei autoritãţi judiciare române, acesta va solicita statului emitent orice sumã plãtitã ca despãgubire persoanei în cauzã, cu excepţia cazului şi în mãsura în care paguba sau o parte a acesteia se datoreazã în mod exclusiv conduitei autoritãţilor române. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind acţiunile în despãgubire formulate de persoanele fizice sau juridice. SECŢIUNEA a 4-a Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare PARAGRAFUL 1 Dispoziţii comune ARTICOLUL 187^34 Definiţii În sensul prezentei secţiuni: (1) prin hotãrâre se înţelege o hotãrâre definitivã prin care s-a aplicat o pedeapsã pecuniarã ce trebuie executatã faţã de o persoanã fizicã sau juridicã, dacã hotãrârea a fost luatã de: a) o instanţã judecãtoreascã din statul emitent, referitor la o infracţiune prevãzutã de legea penalã a statului emitent; b) o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţã, în legãturã cu o infracţiune prevãzutã de legea penalã a statului emitent, cu condiţia ca persoana respectivã sã fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanţã competentã în materie penalã; c) o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţã, în ceea ce priveşte faptele care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încãlcãri ale normelor legale, cu condiţia ca persoana respectivã sã fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanţã competentã în materie penalã; d) o instanţã competentã în materie penalã, dacã hotãrârea a fost pronunţatã în legãturã cu o hotãrâre dintre cele prevãzute la lit. c); (2) prin pedeapsã pecuniarã se înţelege obligaţia de a plãti: 1. a) o sumã de bani drept condamnare pentru o infracţiune, pronunţatã printr-o hotãrâre; b) compensaţia pronunţatã prin aceeaşi hotãrâre în beneficiul victimelor, dacã victima nu se poate constitui parte civilã la proces, iar instanţa acţioneazã în exercitarea competenţei sale în materie penalã; c) o sumã de bani aferentã cheltuielilor cauzate de procedura judiciarã sau administrativã care a dus la pronunţarea hotãrârii; d) o sumã de bani cãtre un fond public sau cãtre o organizaţie de sprijin pentru victime, pronunţatã prin aceeaşi decizie. 2. Urmãtoarele nu sunt considerate pedepse pecuniare: a) dispoziţiile de confiscare a instrumentelor sau produselor infracţiunilor; b) dispoziţiile de naturã civilã, care decurg dintr-o acţiune în daune şi restituire şi care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciarã, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor în materie civilã şi comercialã; (3) prin stat emitent se înţelege statul membru în care s-a pronunţat o hotãrâre, în înţelesul definit de decizia-cadru; (4) prin stat de executare se înţelege statul membru cãtre care s-a transmis o hotãrâre în vederea executãrii; (5) prin decizia-cadru se înţelege Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005. ARTICOLUL 187^35 Autoritãţi competente (1) Autoritãţile române competente sã emitã o hotãrâre sunt instanţele judecãtoreşti. (2) Autoritãţile române competente sã execute o hotãrâre sunt instanţele judecãtoreşti. (3) Autoritatea centralã românã în aplicarea art. 2 alin. (2) din decizia-cadru este Ministerul Justiţiei, care are rolul de a asista instanţele judecãtoreşti şi de a transmite şi primi hotãrârile în cazul în care contactul direct nu este posibil. PARAGRAFUL 2 Procedura de transmitere a hotãrârii ARTICOLUL 187^36 Transmiterea hotãrârii (1) Hotãrârea, împreunã cu un certificat emis conform alin. (2), pot fi transmise de autoritãţile judiciare române emitente direct autoritãţii de executare competente din statul membru în care persoana fizicã sau juridicã împotriva cãreia s-a pronunţat hotãrârea are bunuri ori o sursã de venit, îşi are reşedinţa obişnuitã sau, în cazul persoanelor juridice, îşi are sediul social. (2) Certificatul trebuie întocmit potrivit formularului standard prevãzut în anexa nr. 3. Certificatul trebuie semnat, iar conţinutul acestuia sã fie certificat ca fiind conform, de cãtre autoritatea judiciarã românã emitentã. (3) Hotãrârea sau o copie certificatã a acesteia, împreunã cu certificatul, se transmit direct autoritãţii competente din statul de executare prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã, în condiţii care sã permitã statului de executare stabilirea autenticitãţii. Originalul hotãrârii sau o copie certificatã de pe aceasta, împreunã cu certificatul în original, se transmit statului de executare, la cererea acestuia. Toate comunicãrile oficiale se efectueazã direct între respectivele autoritãţi competente. (4) O hotãrâre nu poate fi transmisã simultan mai multor state de executare. (5) Dacã autoritatea competentã din statul de executare nu este cunoscutã autoritãţii judiciare române emitente, aceasta din urmã va face toate investigaţiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Reţelei Judiciare Europene, pentru a obţine informaţiile necesare de la statul de executare. ARTICOLUL 187^37 Încetarea executãrii Autoritatea judiciarã emitentã românã aduce imediat la cunoştinţa autoritãţii competente din statul de executare orice hotãrâre sau mãsurã în urma cãreia hotãrârea înceteazã sã mai fie executorie sau este retrasã din statul de executare din orice alt motiv. ARTICOLUL 187^38 Consecinţele transmiterii unei hotãrâri (1) Sub rezerva dispoziţiilor alin. (2), statul român nu poate proceda la executarea unei hotãrâri transmise de autoritãţile judiciare române emitente. (2) Dreptul de executare a hotãrârii este redobândit de statul român: a) dacã este informat de statul de executare referitor la neexecutarea totalã sau parţialã ori la nerecunoaşterea sau neexecutarea deciziei în cazurile prevãzute la art. 187^42, cu excepţia celui prevãzut la art. 187^42 alin. (2) lit. a) şi în cazul prevãzut la art. 187^46 alin. (1) din prezenta lege, precum şi în cazul prevãzut la art. 20 alin. (3) din decizia-cadru; sau b) în situaţia în care hotãrârea este retrasã din statul de executare potrivit art. 187^37. (3) Dacã, dupã transmiterea unei hotãrâri, o autoritate românã primeşte orice sumã de bani pe care persoana condamnatã a achitat-o de bunãvoie în virtutea hotãrârii, autoritatea respectivã va informa neîntârziat autoritatea competentã din statul de executare. Dispoziţiile art. 187^44 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor. ARTICOLUL 187^39 Limbile folosite (1) Certificatul transmis autoritãţilor române trebuie tradus în limba românã. (2) Executarea hotãrârii poate fi suspendatã pe perioada necesarã obţinerii traducerii acesteia, pe cheltuiala statului de executare. (3) Autoritãţile judiciare române emitente vor traduce certificatul în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de executare ori în altã limbã acceptatã de acesta, potrivit declaraţiilor notificate Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene. PARAGRAFUL 3 Procedura de executare a hotãrârii ARTICOLUL 187^40 Domeniul de aplicare (1) Urmãtoarele infracţiuni, dacã se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fãrã a fi necesarã verificarea dublei incriminãri a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotãrârilor: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene; 9. spãlarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedã, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informaticã; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; 14. omorul, vãtãmarea corporalã gravã; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. rãpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostateci; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã; 20. înşelãciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de platã; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegalã de nave sau aeronave; 32. sabotajul; 33. comportamente care încalcã reglementãrile privind traficul rutier, inclusiv încãlcãri ale reglementãrilor privind orele de condus şi perioadele de odihnã şi reglementãrile privind bunurile periculoase; 34. contrabanda cu mãrfuri; 35. încãlcarea drepturilor de proprietate intelectualã; 36. ameninţãri şi acte de violenţã împotriva persoanelor, inclusiv violenţa din cadrul evenimentelor sportive; 37. prejudicii supuse legii penale; 38. furtul; 39. infracţiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligaţiile ce reies din instrumentele internaţionale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeanã. (2) Pentru alte infracţiuni decât cele prevãzute la alin. (1), executarea este subordonatã condiţiei ca faptele la care se referã hotãrârea sã constituie infracţiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia şi indiferent de modul în care este descrisã. ARTICOLUL 187^41 Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor (1) Autoritãţile judiciare române de executare recunosc o hotãrâre fãrã alte formalitãţi şi iau imediat toate mãsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constatã cã este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevãzute la art. 187^42. (2) Dacã autoritatea judiciarã românã care a primit o hotãrâre nu are competenţa de a o recunoaşte şi de a lua mãsurile necesare în vederea executãrii acesteia, ea va trimite hotãrârea, din oficiu, autoritãţii competente şi va aduce acest lucru la cunoştinţa autoritãţii competente din statul emitent, în mod corespunzãtor. ARTICOLUL 187^42 Motivele de nerecunoaştere şi neexecutare (1) Autoritãţile judiciare române de executare pot refuza sã recunoascã şi sã execute o hotãrâre dacã nu a fost prezentat certificatul prevãzut la anexa nr. 3, dacã certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vãdit necorespunzãtor cu hotãrârea. (2) În afara cazului prevãzut la art. 187^40 alin. (2), autoritatea judiciarã românã de executare poate refuza sã recunoascã şi sã execute hotãrârea şi dacã se stabileşte cã: a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotãrâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmã caz, hotãrârea a fost executatã; b) executarea hotãrârii este prescrisã conform legii române, iar hotãrârea se referã la fapte care intrã în competenţa instanţelor române; c) hotãrârea se referã la fapte care: (i) sunt considerate de legea românã ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau (ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea românã nu permite urmãrirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României; d) existã imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilã executarea hotãrârii; e) hotãrârea a fost pronunţatã referitor la o persoanã fizicã care, conform legii române, datã fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit sã rãspundã penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotãrârea; f) conform certificatului prevãzut la anexa nr. 3, persoana respectivã: (i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informatã personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul sãu de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a cãii de atac; sau (ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizeazã cã: - persoana a fost informatã personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfãşuratã în conformitate cu legea statului emitent; sau - persoana a specificat cã nu contestã cauza; g) pedeapsa pecuniarã este mai micã de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume. (3) În cazurile menţionate la alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi f), înainte de a decide nerecunoaşterea şi neexecutarea, totale sau parţiale, ale unei hotãrâri, autoritatea judiciarã românã de executare se va consulta cu autoritatea competentã din statul emitent, prin orice mijloace adecvate, şi, dacã este cazul, va solicita acesteia furnizarea oricãror informaţii fãrã întârziere. ARTICOLUL 187^43 Stabilirea sumei de platã (1) Dacã se stabileşte cã hotãrârea se referã la fapte care nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, autoritatea judiciarã românã de executare poate decide sã reducã suma pedepsei executate la suma maximã prevãzutã pentru fapte similare de legea românã, atunci când faptele intrã în competenţa instanţelor române. (2) Autoritatea judiciarã românã de executare schimbã, dacã este cazul, pedeapsa în moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronunţãrii pedepsei. ARTICOLUL 187^44 Legea care guverneazã executarea (1) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 187^45, executarea hotãrârii este guvernatã de legea românã în acelaşi mod ca în cazul unei pedepse pecuniare aplicate de o instanţã judecãtoreascã românã. Numai autoritãţile române au competenţa de a decide asupra procedurilor de executare şi de a stabili toate mãsurile legate de aceasta, inclusiv motivele de încetare a executãrii. (2) În cazul în care persoana condamnatã poate face dovada plãţii totale sau parţiale efectuate în orice stat, autoritatea judiciarã românã de executare se consultã cu autoritatea competentã din statul emitent în modul prevãzut la art. 187^42 alin. (3). Orice parte din pedeapsã recuperatã în orice alt mod din orice stat trebuie dedusã integral din suma care trebuie executatã în România. ARTICOLUL 187^45 Înlocuirea pedepsei pecuniare Dacã executarea unei hotãrâri nu este posibilã, fie total, fie parţial, autoritatea judiciarã românã de executare poate dispune înlocuirea amenzii, în condiţiile art. 63^1 din Codul penal. ARTICOLUL 187^46 Amnistia, graţierea şi revizuirea (1) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atât de cãtre statul emitent, cât şi de cãtre statul român. (2) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 187^45, orice revizuire a hotãrârii este de competenţa exclusivã a statului emitent. ARTICOLUL 187^47 Destinaţia fondurilor obţinute din executarea hotãrârilor şi cheltuielile (1) Fondurile obţinute din executarea hotãrârilor de autoritãţile judiciare române de executare se fac venit la bugetul de stat, dacã nu se convine altfel cu statul emitent şi statul român, mai cu seamã în cazurile prevãzute la art. 187^34 alin. (2) lit. b). (2) Cheltuielile efectuate de autoritãţile române în aplicarea prezentei secţiuni rãmân în sarcina statului român. ARTICOLUL 187^48 Informare Autoritatea judiciarã românã de executare informeazã neîntârziat autoritatea competentã a statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã: a) despre transmiterea hotãrârii cãtre autoritatea competentã; b) despre orice hotãrâre de nerecunoaştere şi neexecutare a hotãrârii şi motivele pentru care s-a pronunţat aceasta; c) despre neexecutarea totalã sau parţialã a hotãrârii şi motivele pentru care s-a pronunţat aceasta; d) despre executarea hotãrârii imediat dupã încheierea executãrii; e) despre înlocuirea sancţiunii pecuniare cu o altã pedeapsã. SECŢIUNEA a 5-a Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare PARAGRAFUL 1 Dispoziţii generale ARTICOLUL 187^49 Definiţii (1) Prin ordin de confiscare se înţelege sancţiunea sau mãsura dispusã de o instanţã ca urmare a unei proceduri penale, care constã în scoaterea forţatã definitivã a bunurilor din patrimoniul celui care le deţine. (2) Prin bun se înţelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum şi documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existenţa unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care instanţa din statul emitent a stabilit cã: a) constituie produsul infracţiunii sau corespunde în totalitate ori în parte valorii acestui produs; sau b) constituie instrumentul unei asemenea infracţiuni. (3) Prin produsul unei infracţiuni se înţelege orice avantaj economic ce decurge din sãvârşirea faptei penale. Poate îmbrãca orice formã de bun care a luat fiinţã prin sãvârşirea infracţiunii. (4) Prin instrument al unei infracţiuni se înţelege orice fel de bun care a folosit sau a fost destinat sã foloseascã, în orice fel, în totalitate ori parţial, pentru sãvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor. (5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul naţional cultural se înţelege bunurile definite conform art. 58^2 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului 93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au pãrãsit ilegal teritoriul unui alt stat membru. (6) Atunci când procedurile penale care au condus la confiscare se referã la o infracţiune principalã şi la infracţiunea de spãlare de bani, prin infracţiunea prevãzutã la art. 187^63 alin. (1) lit. f) se înţelege infracţiunea principalã. (7) Prin stat emitent se înţelege statul membru în care o instanţã a emis un ordin de confiscare în cadrul unei proceduri penale. (8) Prin stat de executare se înţelege statul membru cãruia ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare. (9) Prin decizia-cadru se înţelege Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006. ARTICOLUL 187^50 Ordinul de confiscare şi certificatul (1) Ordinul de confiscare se emite în forma şi în conformitate cu legislaţia statului emitent şi este însoţit de certificatul prevãzut la alin. (3). (2) Potrivit legii române, prin ordin de confiscare se înţelege hotãrârea prin care instanţa a luat mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale, cu menţiunea definitivã ori dispozitivul acestei hotãrâri, cuprinzând dispoziţia de confiscare. (3) Certificatul trebuie sã fie întocmit potrivit formularului standard prevãzut la anexa nr. 4 şi sã fie semnat şi ştampilat de autoritatea judiciarã care a dispus confiscarea. De asemenea, conţinutul certificatului trebuie sã fie certificat de autoritatea judiciarã emitentã. ARTICOLUL 187^51 Autoritãţi române competente (1) Autoritãţile române competente sã emitã un ordin de confiscare sunt instanţele judecãtoreşti. (2) În cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate judiciarã dintr-un stat membru, competenţa de executare aparţine tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã bunul care face obiectul confiscãrii. În cazul în care ordinul de confiscare priveşte: a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscripţia unor tribunale diferite, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti; b) mai multe bunuri mobile şi un bun imobil, competenţa aparţine tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã bunul imobil; c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripţia unor tribunale diferite, competenţa aparţine tribunalului în circumscripţia cãruia se aflã bunul imobil având valoarea cea mai mare. (3) În cazul ordinelor de confiscare multiple, transmise de mai multe state membre emitente, pentru aceleaşi bunuri, competenţa aparţine tribunalului mai întâi sesizat. (4) Autoritatea centralã românã în aplicarea art. 3 alin. (2) din decizia-cadru este Ministerul Justiţiei, care are rolul de a asista instanţele judecãtoreşti şi de a transmite şi primi ordinele de confiscare în cazul în care contactul direct nu este posibil. ARTICOLUL 187^52 Domeniul de aplicare (1) Dacã faptele care au condus la emiterea unui ordin de confiscare constituie una sau mai multe dintre urmãtoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsã privativã de libertate cu o duratã maximã de cel puţin 3 ani, ordinul de confiscare este executat fãrã verificarea dublei incriminãri: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; 5. trafiul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene; 9. spãlarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedã, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informaticã; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; 14. omorul, vãtãmarea corporalã gravã; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. rãpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostateci; 17. rasismul şi xenofobia; 18.furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã; 20. înşelãciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de platã; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegalã de nave sau aeronave; 32. sabotajul. (2) Pentru alte cazuri decât cele menţionate la alin. (1), recunoaşterea şi executarea unui ordin de confiscare este supusã condiţiei ca faptele care au determinat dispunerea confiscãrii sã reprezinte o faptã care ar permite confiscarea potrivit legii române, oricare ar fi elementele constitutive şi calificarea juridicã în legea statului emitent sau oricum ar fi descrisã fapta în legea acestui stat. ARTICOLUL 187^53 Amnistia, graţierea şi revizuirea ordinelor de confiscare (1) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atât de cãtre statul emitent, cât şi de statul de executare. (2) Revizuirea ordinului de confiscare poate fi dispusã numai de cãtre statul emitent. PARAGRAFUL 2 Procedura de transmitere de cãtre autoritãţile române a ordinelor de confiscare şi a certificatului ARTICOLUL 187^54 Transmiterea ordinelor de confiscare şi a certificatului (1) Ordinul de confiscare împreunã cu certificatul prevãzut la art. 187^50, însoţite de o traducere în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de executare sau în altã limbã acceptatã de acesta, se transmite de autoritatea judiciarã emitentã direct autoritãţii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã şi în condiţii care sã permitã autoritãţii competente a statului de executare sã stabileascã autenticitatea acestora. Traducerea se efectueazã prin grija autoritãţii judiciare emitente. (2) Originalul ordinului de confiscare şi originalul certificatului sunt transmise statului de executare, la cerere. (3) În cazul în care autoritatea judiciarã emitentã nu cunoaşte autoritatea competentã sã recunoascã şi sã execute ordinul de confiscare, aceasta solicitã statului de executare, prin punctele de contact ale României la Reţeaua Judiciarã Europeanã, sã îi furnizeze informaţii în acest sens. (4) Transmiterea directã prevãzutã la alin. (1) nu este permisã în cazul în care un stat membru a desemnat o autoritate centralã pentru transmiterea sau primirea ordinelor de confiscare. (5) Toate comunicãrile legate de recunoaşterea şi executarea ordinului de confiscare au loc direct între autoritatea emitentã şi autoritatea competentã din statul de executare, sub rezerva prevederilor alin. (4). ARTICOLUL 187^55 Determinarea statului membru competent sã execute ordinul de confiscare (1) Ordinul de confiscare şi certificatul prevãzut la art. 187^50 pot fi transmise: a) dacã ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unei sume de bani, cãtre autoritatea competentã din statul membru în care autoritatea judiciarã emitentã are motive întemeiate sã creadã cã persoana fizicã sau juridicã faţã de care s-a dispus confiscarea deţine bunuri sau venituri; b) dacã ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unor pãrţi dintr-un bun, cãtre autoritatea competentã din statul membru în care autoritatea judiciarã emitentã are motive întemeiate sã creadã cã se aflã bunul supus confiscãrii. (2) În lipsa unor indicii întemeiate, care sã permitã determinarea statului membru cãruia sã îi fie transmis ordinul, autoritatea judiciarã emitentã poate transmite ordinul de confiscare cãtre autoritatea competentã din statul membru în care domiciliazã sau îşi are sediul persoana fizicã sau juridicã împotriva cãreia a fost emis ordinul. ARTICOLUL 187^56 Transmiterea unui ordin de confiscare cãtre unul sau mai multe state de executare (1) Ordinul de confiscare poate fi transmis doar unui singur stat de executare, cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. (2) şi (3). (2) Ordinul de confiscare privind pãrţi dintr-un bun determinat poate fi transmis cãtre mai multe state de executare, în acelaşi timp, atunci când: a) autoritatea judiciarã emitentã are motive întemeiate sã creadã cã anumite pãrţi din bunul supus confiscãrii se aflã în locaţii diferite din mai multe state de executare; b) confiscarea unei anumite pãrţi dintr-un bun supus confiscãrii implicã activitãţi care presupun acţiuni din partea mai multor state de executare, sau autoritatea judiciarã emitentã are motive întemeiate sã creadã cã o anumitã parte dintr-un bun supus confiscãrii se aflã în unul din douã sau mai multe state de executare. (3) Ordinul de confiscare a unei sume de bani poate fi transmis mai multor state de executare, în acelaşi timp, atunci când autoritatea judiciarã emitentã considerã cã este necesar sã transmitã astfel, spre exemplu, dacã bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI, sau valoarea bunului care ar putea fi confiscat în România, ca stat emitent, şi în oricare dintre statele de executare nu este suficientã pentru executarea întregii sume prevãzute în ordinul de confiscare. ARTICOLUL 187^57 Efectele transmiterii unui ordin de confiscare (1) Transmiterea ordinului de confiscare cãtre unul sau mai multe state de executare nu aduce atingere dreptului autoritãţii judiciare române de a dispune executarea confiscãrii, potrivit Codului român de procedurã penalã. (2) În cazul transmiterii cãtre unul sau mai multe state de executare a unui ordin de confiscare privind o sumã de bani, valoarea ce decurge din executarea sa nu poate depãşi suma maximã specificatã în ordinul de confiscare. (3) Autoritatea judiciarã emitentã informeazã, fãrã întârziere, autoritatea competentã din fiecare stat de executare: a) în cazul în care considerã, spre exemplu, în baza informaţiilor pe care fiecare din statele de executare i le-a adus la cunoştinţã, cã existã riscul sã se depãşeascã suma maximã prevãzutã în ordinul de confiscare. În cazul în care autoritatea judiciarã emitentã a fost informatã cã executarea ordinului de confiscare a fost amânatã, aceasta informeazã, fãrã întârziere, autoritatea competentã din statul de executare dacã mai existã sau nu un astfel de risc; b) în cazul în care confiscarea a fost executatã în tot sau în parte în România sau într-unul din statele de executare. În situaţia confiscãrii în parte, autoritatea judiciarã emitentã specificã suma pentru care ordinul de confiscare se mai executã; c) în cazul în care, ulterior transmiterii unui ordin de confiscare, o autoritate românã primeşte din partea persoanei faţã de care s-a emis ordinul de confiscare orice sumã de bani pe care aceasta o achitã de bunãvoie în contul ordinului de confiscare. În situaţia confiscãrii produsului infracţiunii, orice parte din sumã se deduce din suma care trebuie confiscatã în statul de executare. În acest caz, autoritatea judiciarã românã emitentã specificã suma cu privire la care ordinul de confiscare se mai executã. (4) În cazul în care, ca urmare a executãrii unui ordin de confiscare emis de o autoritate judiciarã românã, autoritatea de executare a despãgubit orice persoanã interesatã, inclusiv terţii de bunã-credinţã, statul român va rambursa statului de executare suma acordatã ca despãgubire. (5) În cazul în care autoritatea de executare informeazã cã executarea ordinului de confiscare implicã cheltuieli ridicate sau excepţionale, autoritatea judiciarã românã emitentã poate lua în considerare propunerea de împãrţire a cheltuielilor pe baza unei fişe detaliate de platã prezentate de autoritatea de executare. ARTICOLUL 187^58 Încetarea executãrii confiscãrii Autoritatea judiciarã românã emitentã aduce imediat la cunoştinţa autoritãţii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã, orice decizie de revocare a mãsurii confiscãrii sau de retragere a ordinului de confiscare, indiferent de motiv. PARAGRAFUL 3 Procedura de executare de cãtre autoritãţile române a ordinelor de confiscare ARTICOLUL 187^59 Mãsuri premergãtoare (1) Atunci când instanţa primeşte un ordin de confiscare, în termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verificã dacã ordinul este însoţit de traducerea în limba românã. (2) În cazul în care ordinul de confiscare nu este tradus, instanţa solicitã autoritãţii competente din statul emitent remiterea traducerii, într-un termen de cel mult 5 zile. (3) Repartizarea cauzei se face în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, unui complet format dintr-un singur judecãtor, termenul de judecatã stabilit neputând fi mai mare de 5 zile. (4) Dacã instanţa apreciazã cã nu este competentã sã recunoascã şi sã ia mãsurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare instanţei competente sã îl recunoascã şi sã îl execute şi informeazã despre aceasta autoritatea competentã a statului emitent. În situaţia în care ordinul de confiscare nu conţine suficiente informaţii pentru determinarea competenţei, instanţa poate solicita autoritãţii competente din statul de emitere transmiterea informaţiilor suplimentare ori a certificatului prevãzut la art. 187^50, în situaţia în care acesta nu a fost transmis iniţial, fixând un termen, de cel mult 5 zile, în care autoritatea competentã din statul emitent sã transmitã astfel de documente. ARTICOLUL 187^60 Reguli cu privire la recunoaşterea şi executarea ordinelor de confiscare (1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentã dintr-un stat membru se recunoaşte fãrã a fi necesarã nicio altã formalitate, cu excepţia cazului în care este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere prevãzute la art. 187^63. (2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentã dintr-un stat membru, recunoscut de instanţa judecãtoreascã, se executã fãrã întârziere, cu excepţia cazului în care este incident unul dintre motivele de amânare prevãzute la art. 187^64. (3) În caz de refuz al recunoaşterii unui ordin de confiscare, instanţa analizeazã posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competentã din statul de emitere, anterior pronunţãrii unei hotãrâri în acest sens. În cazul în care refuzul se întemeiazã pe motivele prevãzute la art. 187^63 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie în cazul prevãzut la art. 187^63 alin. (1) lit. d), dacã autoritatea competentã din statul emitent nu este informatã potrivit art. 187^68 alin. (3). (4) În cazul în care persoana faţã de care s-a dispus confiscarea poate prezenta dovada confiscãrii, în tot sau în parte, în orice stat, instanţa consultã autoritatea competentã din statul de executare. În cazul confiscãrii produselor infracţiunii, orice parte a sumei care este recuperatã conform ordinului de confiscare din orice state, altele decât statul român, se deduce în totalitate din suma care trebuie confiscatã de instanţa judecãtoreascã. (5) Instanţa poate dispune luarea de mãsuri alternative la ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu închisoarea sau alte mãsuri privative de libertate, numai dacã autoritatea competentã din statul emitent şi-a exprimat, în scris, acordul în acest sens. (6) În cazul în care ordinul de confiscare priveşte o sumã de bani, instanţa converteşte, dacã este cazul, suma de bani supusã confiscãrii în moneda naţionalã la cursul valutar existent la data la care a fost emis ordinul de confiscare. (7) În cazul în care executarea ordinului de confiscare implicã cheltuieli ridicate sau excepţionale, autoritatea judiciarã românã de executare poate informa despre aceasta autoritatea competentã din statul emitent şi propune împãrţirea cheltuielilor pe baza unei fişe detaliate de platã întocmite în acest sens. ARTICOLUL 187^61 Legea aplicabilã Executarea ordinelor de confiscare este guvernatã de legea românã, autoritãţile române fiind sigurele în mãsurã sã decidã cu privire la executarea confiscãrii, inclusiv cu privire la mãsurile ce trebuie luate în acest sens. ARTICOLUL 187^62 Confiscarea în cazuri speciale (1) Dacã un ordin de confiscare priveşte o anumitã parte dintr-un bun, în cazul în care autoritatea emitentã consimte, şi dacã o astfel de posibilitate este permisã de legea ambelor state, instanţa poate dispune confiscarea prin echivalent bãnesc corespunzãtor valorii bunului supus confiscãrii. (2) Dacã ordinul de confiscare priveşte o sumã de bani, în cazul în care suma de bani nu poate fi obţinutã în totalitate, instanţa poate dispune confiscarea oricãrei pãrţi dintr-un bun care va fi gãsit disponibil. ARTICOLUL 187^63 Motive de nerecunoaştere sau neexecutare (1) În afara cazului prevãzut la art. 187^52 alin. (2), recunoaşterea şi executarea ordinului de confiscare poate fi refuzatã dacã: a) certificatul prevãzut la art. 187^50 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde în mod evident cu ordinul de confiscare; b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrarã principiului non bis in idem; c) legislaţia românã prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilã executarea ordinului de confiscare; d) drepturile oricãrei pãrţi interesate, inclusiv drepturile terţilor de bunã-credinţã, fac imposibilã executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezintã o consecinţã a aplicãrii dispoziţiilor prevãzute pentru protecţia juridicã a drepturilor conform art. 187^68; e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezultã cã persoana faţã de care s-a dispus confiscarea nu s-a înfãţişat personal şi nu a fost reprezentatã de un avocat în cadrul procedurilor care au condus la dispunerea confiscãrii, afarã numai dacã certificatul atestã faptul cã persoana respectivã a fost informatã personal sau prin reprezentatul sãu competent, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice, în conformitate cu legislaţia din statul de emitere, sau dacã persoana respectivã a specificat cã nu contestã ordinul de confiscare; f) ordinul de confiscare are la bazã proceduri penale cu privire la infracţiuni care: - conform legislaţiei române sunt privite ca fiind sãvârşite, în totalitate sau parţial, pe teritoriul statului român; sau - au fost sãvârşite în afara teritoriului statului emitent, iar legislaţia românã nu permite luarea unor mãsuri faţã de infracţiunile care au fost comise în afara teritoriului statului român; g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constituţionale; h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii române, cu condiţia ca infracţiunile sã fie de competenţa autoritãţilor române potrivit legislaţiei penale interne. (2) În cazul menţionat la alin. (1) lit. a), instanţa poate sã stabileascã un termen pentru transmiterea sau completarea ori corectarea certificatului. (3) Orice decizie de a refuza recunoaşterea şi executarea este luatã şi notificatã în cel mai scurt timp posibil autoritãţilor competente ale statului de emitere. (4) În cazul în care, în practicã, executarea ordinului de confiscare este imposibilã deoarece bunul supus confiscãrii a dispãrut, a fost distrus, nu poate fi gãsit la locul indicat în certificat sau pentru cã locul în care se gãseşte bunul nu a fost indicat într-un mod destul de clar nici dupã consultarea statului emitent, instanţa informeazã imediat în aceastã privinţã autoritatea competentã din statul emitent. ARTICOLUL 187^64 Amânarea executãrii ordinului de confiscare (1) Instanţa poate amâna executarea unui ordin de confiscare transmis: a) dacã, în cazul unui ordin de confiscare privind o sumã de bani, apreciazã cã existã riscul ca valoarea totalã rezultatã din executarea sa sã depãşeascã suma specificatã în ordin datoritã executãrii sale simultane în mai multe state membre; b) în cazul unor acţiuni în despãgubire la care se face referire la art. 187^68; c) dacã apreciazã cã executarea imediatã a ordinului de confiscare ar putea prejudicia o procedurã penalã aflatã în curs; amânarea este dispusã pânã la data la care executarea devine posibilã; d) atunci când faţã de bunurile care fac obiectul ordinului de confiscare a fost dispusã confiscarea într-un proces penal intern. (2) În cazul amânãrii, instanţa ia, pe durata amânãrii, toate mãsurile necesare, similare cu mãsurile luate în cazurile prevãzute de legislaţia internã, pentru a împiedica dispariţia bunurilor supuse confiscãrii. (3) În cazul amânãrii prevãzute la alin. (1) lit. a), instanţa informeazã, fãrã întârziere, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisã, autoritatea competentã din statul emitent. (4) În cazurile la care se face referire în alin. (1) lit. b) şi c), instanţa întocmeşte un raport privind cauzele de amânare, incluzând, dacã este posibil, şi durata prevãzutã pentru amânare, raport care va fi înaintat cãtre autoritatea competentã din statul emitent. (5) Imediat ce motivele amânãrii au încetat sã mai existe, instanţa va lua toate mãsurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare şi pentru informarea autoritãţii competente din statul de emitere. ARTICOLUL 187^65 Ordine de confiscare multiple În cazul în care instanţa instrumenteazã: a) douã sau mai multe ordine de confiscare privind o sumã de bani, care au fost emise împotriva aceleiaşi persoane fizice sau juridice, iar persoana în cauzã nu prezintã suficiente mijloace în România în vederea executãrii tuturor ordinelor; sau b) douã sau mai multe ordine de confiscare privind aceleaşi bunuri, aceasta ia în considerare toate circumstanţele, inclusiv cele privind bunurile indisponibilizate, gravitatea şi locul unde a fost sãvârşitã infracţiunea, data emiterii şi data transmiterii ordinelor respective, pentru a decide care dintre ordinele de confiscare va fi executat. ARTICOLUL 187^66 Dispunerea de bunurile confiscate (1) Statul român, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obţinute în urma executãrii unui ordin de confiscare, dupã cum urmeazã: a) în cazul în care sumele de bani obţinute în urma executãrii unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, acestea se fac venit la bugetul de stat; b) în toate celelalte cazuri, 50% din suma obţinutã în urma executãrii unui ordin de confiscare va fi transferatã cãtre statul emitent. (2) În cazul celorlalte bunuri, confiscarea se executã într-unul dintre urmãtoarele moduri: a) bunurile confiscate se pot valorifica, prin vânzare, potrivit dispoziţiilor legale, situaţie în care suma obţinutã în urma valorificãrii se distribuie potrivit prevederilor alin. (1); sau b) bunurile confiscate pot fi transferate cãtre statul emitent. În cazul în care ordinul de confiscare acoperã o parte din valoarea ordinului, bunurile se transferã cãtre statul emitent, numai dacã autoritatea competentã a acestui stat consimte în acest sens; c) atunci când nu se pot aplica prevederile lit. a) sau b), se poate dispune cu privire la bunurile confiscate într-un alt mod, în conformitate cu dispoziţiile legii române. (3) Bunurile culturale, parte a patrimoniului naţional, supuse confiscãrii nu pot fi vândute sau transferate. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplicã dacã nu se dispune altfel printr-un acord încheiat între statul român şi statul emitent. ARTICOLUL 187^67 Informaţii privind rezultatul executãrii Autoritatea de executare informeazã, fãrã întârziere, autoritatea competentã din statul emitent, cu privire la: a) comunicarea unui ordin de confiscare cãtre instanţa românã competentã, potrivit art. 187^59 alin. (4); b) hotãrârea motivatã prin care s-a refuzat recunoaşterea ordinului de confiscare; c) neexecutarea totalã sau parţialã a ordinelor de confiscare pentru motivele prevãzute la art. 187^53, art. 187^60 alin. (3), art. 187^61 şi art. 187^65; d) executarea ordinului, de îndatã ce s-a realizat; e) aplicarea unor mãsuri alternative executãrii ordinului de confiscare, potrivit art. 187^60alin. (5). ARTICOLUL 187^68 Despãgubiri (1) Orice parte interesatã, inclusiv terţii de bunã-credinţã implicaţi, are dreptul la despãgubiri, în condiţiile legii, în cazul încãlcãrii drepturilor sale prin recunoaşterea şi executarea unui ordin de confiscare. (2) Motivele de fond care au stat la baza emiterii ordinului de confiscare nu pot fi contestate în faţa instanţei române de executare. (3) În cazul în care este introdusã o acţiune în despãgubire în faţa instanţei române, aceasta informeazã autoritatea competentã din statul emitent. ARTICOLUL 187^69 Rambursare (1) Fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 187^68 alin. (2), în cazul în care statul român rãspunde pentru prejudiciile cauzate uneia din persoanele interesate, inclusiv terţii de bunã-credinţã, ca urmare a executãrii unui ordin de confiscare transmis spre executare unei autoritãţi judiciare române, acesta va solicita statului emitent orice sumã plãtitã ca despãgubire persoanei în cauzã, cu excepţia cazului şi în mãsura în care paguba sau o parte a acesteia se datoreazã în mod exclusiv conduitei autoritãţilor române. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind acţiunile în despãgubire formulate de persoanele fizice sau juridice." 66. Dupã articolul 189 se introduce urmãtoarea menţiune: "Prezenta lege transpune în legislaţia naţionalã dispoziţiile deciziilor-cadru ale Uniunii Europene din domeniul cooperãrii judiciare în materie penalã, dupã cum urmeazã: 1. Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 190 din 18 iulie 2002; 2. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeanã a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 2 august 2003; 3. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 22 martie 2005; 4. Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006." ART. II Anexa la <>Legea nr. 302/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã şi se înlocuieşte cu anexele nr. 1- 4 la prezenta lege. ART. III <>Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare. Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, EUGEN NICOLICEA PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU Bucureşti, 28 octombrie 2008. Nr. 222. ANEXA 1 MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE*1)
───────────
*1) Acest mandat trebuie completat sau tradus în una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare, atunci când acel stat este cunoscut, ori în una dintre oricare alte limbi acceptate de acel stat.
Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciarã competentã. Solicit ca persoana menţionatã mai jos sã fie arestatã şi predatã autoritãţilor judiciare în vederea efectuãrii urmãririi penale sau a executãrii unei pedepse ori mãsuri de siguranţã privative de libertate.
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei solicitate │
│Numele: ......................................................................│
│Prenumele: ...................................................................│
│Numele avut înaintea cãsãtoriei (dacã este cazul): ...........................│
│Alias (dacã este cazul): .....................................................│
│Sexul: .......................................................................│
│Cetãţenia: ...................................................................│
│Data naşterii: ...............................................................│
│Locul naşterii: ..............................................................│
│Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut: ........................................│
│Limba/limbile pe care o/le înţelege persoana solicitatã (dacã este/sunt │
│cunoscute): ..................................................................│
│Trãsãturi fizice particulare/descrierea persoanei solicitate: ................│
│..............................................................................│
│Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei solicitate, dacã sunt disponi-│
│bile şi se pot trimite, sau adresa persoanei care poate fi contactatã cu sco- │
│pul de a le obţine ori pentru a obţine o caracterizare a ADN (dacã nu s-a │
│inclus o astfel de informaţie şi se dispune de ea pentru transmiterea sa) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│b) Decizia pe care se întemeiazã mandatul │
│1. Mandatul de arestare sau decizia judiciarã având acelaşi efect: ...........│
│Tipul: .......................................................................│
│2. Hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi executorie: ........................│
│..............................................................................│
│Referinţa: ...................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│c) Informaţii privind durata pedepsei: │
│1. Durata maximã a pedepsei sau a mãsurii de siguranţã privative de libertate │
│care se poate aplica pentru infracţiune sau infracţiuni: .....................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│2. Durata pedepsei sau a mãsurii de siguranţã privative de libertate aplicate:│
│..............................................................................│
│3. Pedeapsa care a rãmas de executat: ........................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│d) Hotãrârea pronunţatã în lipsã şi: │
│- persoana în cauzã a fost citatã personal sau informatã prin alte mijloace cu│
│privire la data şi locul şedinţei în care s-a dat hotãrârea în lipsã; │
│sau │
│- persoana în cauzã nu a fost citatã personal şi nici informatã prin alte │
│mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a dat hotãrârea în │
│lipsã, însã dispune de urmãtoarele garanţii juridice dupã predarea cãtre auto-│
│ritãţile judiciare (dacã astfel de garanţii pot fi date anticipat): │
│Precizarea garanţiilor juridice: .............................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│e) Infracţiunea (infracţiunile) │
│Prezentul mandat se referã la un total de ........ infracţiuni. │
│Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au comis infracţiunea/infracţiunile, │
│inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la │
│aceasta/acestea a persoanei solicitate: ......................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│Natura şi încadrarea juridicã a faptelor şi dispoziţiile legale aplicabile/ │
│codul aplicabil: .............................................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│I. Dacã este cazul, sã se marcheze una sau mai multe dintre urmãtoarele fapte,│
│sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsã privativã de libertate sau │
│cu un ordin de detenţie cu o duratã maximã de cel puţin 3 ani, aşa cum sunt │
│definite în legislaţia statului membru emitent: │
│[] participarea la un grup criminal organizat; │
│[] terorismul; │
│[] traficul de persoane; │
│[] exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; │
│[] traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; │
│[] traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; │
│[] corupţia; │
│[] frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor │
│Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intere- │
│selor financiare ale Comunitãţilor Europene; │
│[] spãlarea produselor infracţiunii; │
│[] contrafacerea de monedã, inclusiv a monedei euro; │
│[] infracţiuni legate de criminalitatea informaticã; │
│[] infracţiuni privind mediul înconjurãtor, inclusiv traficul cu specii de │
│animale şi vegetale pe cale de dispariţie; │
│[] facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; │
│[] omorul şi vãtãmarea corporalã gravã; │
│[] traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; │
│[] lipsirea de libertate în mod ilegal, rãpirea şi luarea de ostatici; │
│[] rasismul şi xenofobia; │
│[] furtul organizat sau armat; │
│[] traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã;│
│[] înşelãciunea; │
│[] racketul şi extorcarea; │
│[] contrafacerea şi pirateria de bunuri; │
│[] falsificarea de acte oficiale şi uzul de acte oficiale falsificate; │
│[] falsificarea de mijloace de platã; │
│[] traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; │
│[] traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; │
│[] traficul de vehicule furate; │
│[] violul; │
│[] incendierea cu intenţie; │
│[] crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; │
│[] sechestrarea ilegalã de nave şi aeronave; │
│[] sabotajul. │
│II. Descrierea detaliatã a faptei sau faptelor care nu se încadreazã la secţi-│
│unea I: .................................................................... │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│f) Alte circumstanţe relevante (informaţii facultative) │
│(Pot fi incluse observaţii cu privire la extrateritorialitate, întreruperea │
│termenelor de prescripţie sau la consecinţele infracţiunii.) │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│g) Prezentul mandat se referã, de asemenea, la confiscarea şi remiterea │
│obiectelor care pot constitui mijloace materiale de probã. │
│Prezentul mandat se referã de asemenea la confiscarea şi remiterea obiectelor │
│obţinute de persoana solicitatã ca rezultat al infracţiunii. │
│Descrierea (şi localizarea) obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute): ....│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│h) Infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a emis prezentul mandat sunt │
│sancţionate cu pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau cu un ordin de detenţie pe │
│viaţã: │
│- dispoziţiile legale ale statului membru emitent prevãd revizuirea pedepsei │
│aplicate sau liberarea condiţionatã, dupã executarea a 20 de ani din pedeapsa │
│aplicatã, în vederea neexecutãrii pedepsei sau a mãsurii; │
│şi/sau │
│- dispoziţiile legale ale statului membru emitent prevãd aplicarea mãsurilor │
│de clemenţã la care are drept persoana în cauzã, în conformitate cu dreptul │
│sau practica statului membru emitent, în vederea neexecutãrii pedepsei sau a │
│mãsurii. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│i) Autoritatea judiciarã emitentã a prezentului mandat │
│Denumirea oficialã: │
│Numele reprezentantului sãu: .................................................│
│Funcţia (funcţia/gradul): ....................................................│
│Referinţa dosarului: .........................................................│
│Adresa: ......................................................................│
│Numãrul de telefon (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...............│
│Numãrul de fax (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...................│
│E-mail: ......................................................................│
│Adresa persoanei de contact (competentã pentru efectuarea predãrii efective): │
│În cazul în care se desemneazã o autoritate centralã pentru transmiterea şi │
│receptarea mandatelor europene de arestare │
│Numele autoritãţii centrale: .................................................│
│Persoana de contact, dacã este cazul (funcţia/gradul şi numele): .............│
│Adresa: ......................................................................│
│Numãrul de telefon (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...............│
│Numãrul de fax (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...................│
│E-mail: ......................................................................│
│Datele persoanei care poate fi contactatã pentru a lua mãsurile practice nece-│
│sare predãrii persoanei: .....................................................│
│..............................................................................│
│În cazul în care se desemneazã o autoritate centralã pentru transmiterea şi │
│primirea administrativã a mandatelor europene de arestare │
│Denumirea autoritãţii centrale: │
│..............................................................................│
│Persoana de contact, dupã caz (funcţia/gradul şi numele): │
│..............................................................................│
│Adresa: ......................................................................│
│..............................................................................│
│Numãrul de telefon (prefixul ţãrii) (prefixul zonei sau al oraşului) (...): ..│
│..............................................................................│
│Numãrul de fax (prefixul ţãrii) (prefixul zonei sau al oraşului) (...): ......│
│..............................................................................│
│E-mail: ......................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Semnãtura autoritãţii judiciare emitente, a reprezentantului sau a amândurora │
│..............................................................................│
│Numele: ......................................................................│
│Funcţia (funcţia/gradul): ....................................................│
│Data: ........................................................................│
│Ştampila oficialã (dacã existã) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│a) Autoritatea judiciarã care a emis ordinul de indisponibilizare │
│Denumirea oficialã ...........................................................│
│Numele reprezentantului sãu: .................................................│
│Poziţia deţinutã (funcţia/titlul): ...........................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│Referinţã dosar: .............................................................│
│Adresã: ......................................................................│
│Telefon (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..........................................│
│Fax (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..............................................│
│E-mail: ......................................................................│
│Limbile în care este posibil sã se comunice cu autoritatea judiciarã: ........│
│Datele de contact (inclusiv limbile în care este posibil sã se comunice cu │
│persoana/persoanele) ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactatã │
│(contactate) în cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare pentru │
│executarea ordinului ori pentru realizarea aranjamentelor necesare remiterii │
│probelor (dacã este cazul): ..................................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│b) Autoritatea competentã pentru executarea ordinului de indisponibilizare în │
│statul emitent │
│Denumirea oficialã ...........................................................│
│Numele reprezentantului sãu: .................................................│
│Poziţia deţinutã (funcţia/titlul): ...........................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│Referinţã dosar: .............................................................│
│Adresã: ......................................................................│
│Telefon (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..........................................│
│Fax (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..............................................│
│E-mail: ......................................................................│
│Limbile în care este posibil sã se comunice cu autoritatea judiciarã: ........│
│Datele de contact (inclusiv limbile în care este posibil sã se comunice cu │
│persoana/persoanele) ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactatã │
│(contactate) în cazul în care pentru executarea ordinului sunt necesare infor-│
│maţii suplimentare ori pentru realizarea aranjamentelor necesare remiterii │
│probelor (dacã este cazul): ..................................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│c) Dacã atât lit. a), cât şi lit. b) au fost completate, trebuie completat │
│acest punct pentru a arãta care autoritate/sau dacã ambele autoritãţi trebuie │
│contactatã/contactate. │
│[] Autoritatea indicatã la lit. a) │
│[] Autoritatea indicatã la lit. b) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│d) În cazul în care o autoritate centralã este responsabilã cu transmiterea şi│
│receptarea ordinelor de indisponibilizare (se aplicã doar pentru Irlanda şi │
│Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord): │
│Numele autoritãţii centrale: .................................................│
│Persoana de contact, dacã este cazul (funcţia/gradul şi numele): .............│
│Adresa: ......................................................................│
│Numãrul de referinţã: ........................................................│
│Numãrul de telefon (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...............│
│Numãrul de fax (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...................│
│E-mail: ......................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│e) Ordinul de indisponibilizare │
│1. Data şi, dacã este disponibil, numãrul de referinţã: │
│2. Indicaţi scopul ordinului: │
│2.1. Confiscare ulterioarã │
│2.2. Constituirea de probe │
│3. Descrierea formalitãţilor şi procedurilor care trebuie respectate la execu-│
│tarea unui ordin de indisponibilizare a probelor (dacã este cazul): ..........│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│f) Informaţii privind bunurile sau probele care fac obiectul ordinului de │
│indisponibilizare în statul de executare │
│Descrierea bunurilor sau probelor şi locaţia │
│1. a) Descrierea precisã a bunurilor şi, dacã este cazul, suma maximã care se │
│doreşte recuperatã (dacã suma maximã este indicatã în ordinul privind valoarea│
│produselor infracţiunii): │
│b) Descrierea precisã a probelor: │
│2. Locaţia exactã a bunurilor sau a probelor (dacã nu este cunoscutã, ultima │
│locaţie cunoscutã): │
│3. Partea care are custodia bunurilor sau a probelor ori proprietarul cunoscut│
│al bunurilor sau al probelor, în cazul în care nu este vorba despre persoana │
│suspectatã de sãvârşirea infracţiunii sau de cea condamnatã (dacã acest lucru │
│se aplicã în dreptul intern al statului emitent): │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│g) Informaţii cu privire la identitatea persoanei fizice (1) sau a persoanei │
│juridice (2) suspectate de sãvârşirea infracţiunii ori condamnate (dacã acest │
│lucru se aplicã în dreptul intern al statului emitent) sau/şi a persoanelor │
│vizate de ordinul de indisponibilizare (dacã este cazul) │
│1. Persoane fizice: │
│Nume: ........................................................................│
│Prenume: .....................................................................│
│Numele anterior cãsãtoriei (dacã este cazul): ................................│
│Alias (dacã este cazul): .....................................................│
│Sex: .........................................................................│
│Cetãţenie: ...................................................................│
│Data naşterii: ...............................................................│
│Locul naşterii: ..............................................................│
│Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut (dacã nu se cunoaşte se va menţionat │
│ultima adresã cunoscutã): │
│..............................................................................│
│Limba/limbile pe care persoana o/le cunoaşte (dacã este cazul): ..............│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│2. Persoane juridice │
│Denumirea: ...................................................................│
│Forma persoanei juridice: ....................................................│
│Numãrul de înregistrare: .....................................................│
│Sediul înregistrat: ..........................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│h) Mãsuri care trebuie luate de statul de executare dupã executarea ordinului │
│de indisponibilizare │
│Confiscarea │
│1.1. Bunul trebuie conservat în statul de executare în vederea unei confiscãri│
│ulterioare │
│1.1.1. Se anexeazã o cerere privind executarea unui ordin de confiscare emis │
│de statul emitent la data de .................................................│
│1.1.2. Se anexeazã o cerere de confiscare în statul de executare şi executarea│
│ulterioarã a unui ordin de confiscare │
│1.1.3. Data estimatã pentru transmiterea uneia dintre cererile menţionate la │
│pct. 1.1.1 sau la pct. 1.1.2 .................................................│
│sau │
│Constituirea de probe │
│2.1. Bunurile trebuie remise statului de executare pentru a servi ca elemente │
│de probã │
│2.1.1. Se anexeazã o cerere de remitere de bunuri │
│sau │
│2.2. Bunul trebuie pãstrat în statul de executare pentru a servi ulterior ca │
│probã în statul emitent │
│2.2.2. Data estimatã pentru transmiterea cererii menţionate la pct. 2.1.1. ...│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│i) Infracţiunile │
│Descrierea temeiurilor ordinului de indisponibilizare şi rezumatul faptelor │
│cunoscute de autoritatea judiciarã care a emis ordinul de indisponibilizare şi│
│certificatul: ................................................................│
│..............................................................................│
│Natura şi încadrarea juridicã a infracţiunilor şi textul de lege în baza │
│cãruia s-a dispus indisponibilizarea: ........................................│
│..............................................................................│
│I. Dacã este cazul, sã se marcheze una sau mai multe dintre urmãtoarele fapte,│
│sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsã privativã de libertate cu o│
│duratã maximã de cel puţin 3 ani, aşa cum sunt definite în legislaţia statului│
│membru emitent: │
│[] participarea la un grup criminal organizat; │
│[] terorismul; │
│[] traficul de persoane; │
│[] exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; │
│[] traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; │
│[] traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; │
│[] corupţia; │
│[] frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor │
│Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intere- │
│selor financiare ale Comunitãţilor Europene; │
│[] spãlarea produselor infracţiunii; │
│[] contrafacerea de monedã, inclusiv a monedei euro; │
│[] infracţiuni legate de criminalitatea informaticã; │
│[] infracţiuni privind mediul înconjurãtor, inclusiv traficul cu specii de │
│animale şi vegetale pe cale de dispariţie; │
│[] facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; │
│[] omorul şi vãtãmarea corporalã gravã; │
│[] traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; │
│[] lipsirea de libertate în mod ilegal, rãpirea şi luarea de ostatici; │
│[] rasismul şi xenofobia; │
│[] furtul organizat sau armat; │
│[] traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã;│
│[] înşelãciunea; │
│[] racketul şi extorcarea; │
│[] contrafacerea şi pirateria de bunuri; │
│[] falsificarea de acte oficiale şi uzul de acte oficiale falsificate; │
│[] falsificarea de mijloace de platã; │
│[] traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; │
│[] traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; │
│[] traficul de vehicule furate; │
│[] violul; │
│[] incendierea cu intenţie; │
│[] crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; │
│[] sechestrarea ilegalã de nave şi aeronave; │
│[] sabotajul. │
│II. Descrierea detaliatã a infracţiunii sau infracţiunilor care nu se înca- │
│dreazã la secţiunea I: │
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│j) Remediile legale împotriva ordinului de indisponibilizare a persoanelor │
│interesate, inclusiv a persoanelor de bunã-credinţã, disponibile în statul │
│emitent │
│Descrierea remediilor legale disponibile, inclusiv a acţiunilor care trebuie │
│îndeplinite │
│Instanţa cãreia i se poate adresa respectiva cale de atac: ...................│
│Informaţii cu privire la persoanele care au calitatea de a exercita calea de │
│atac: ........................................................................│
│Data-limitã pentru declararea cãii de atac: ..................................│
│Autoritatea din statul emitent care poate furniza informaţii suplimentare cu │
│privire la procedura de exercitare a cãii de atac în statul emitent şi cu │
│privire la asistenţa juridicã şi serviciile de traducere disponibile: │
│Numele: ......................................................................│
│Persoana de contact (dacã este cazul): .......................................│
│Adresa: ......................................................................│
│Numãrul de telefon (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...............│
│Numãrul de fax (prefixul ţãrii) (prefixul oraşului) (...): ...................│
│E-mail: ......................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│k) Alte circumstanţe relevante (informaţii facultative): │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│l) Textul ordinului de indisponibilizare este anexat la prezentul certificat │
│Semnãtura autoritãţii judiciare emitente şi/sau a reprezentantului sãu │
│atestând exactitatea informaţiilor cuprinse în certificat │
│Numele: ......................................................................│
│Poziţia deţinutã (titlul/funcţia): ...........................................│
│Data: ........................................................................│
│Ştampila oficialã (dacã este disponibilã) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│a) │
│Statul emitent: ..............................................................│
│Statul de executare: .........................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│b) Autoritatea care a emis decizia prin care s-a aplicat sancţiunea pecuniarã │
│Denumirea oficialã: ..........................................................│
│Adresa: ......................................................................│
│Nr. de referinţã dosar (...): ................................................│
│Telefon (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ................................│
│Fax (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ....................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
│Limbile în care este posibilã comunicarea cu autoritatea emitentã: ...........│
│..............................................................................│
│Datele de contact ale persoanei (persoanelor) de la care se pot obţine infor- │
│maţii suplimentare în scopul executãrii deciziei sau în vederea transferului │
│cãtre statul emitent al fondurilor obţinute din executare, dupã caz (nume, │
│funcţie/grad, telefon, fax şi, dacã existã, e-mail): .........................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│c) Autoritatea competentã pentru executarea deciziei prin care s-a aplicat │
│sancţiunea pecuniarã în statul emitent [dacã autoritatea este diferitã de cea │
│de la lit. b)] │
│Denumirea oficialã: ..........................................................│
│Adresa: ......................................................................│
│Telefon (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ................................│
│Fax (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ....................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
│Limbile în care se poate comunica cu autoritatea competentã pentru executare: │
│..............................................................................│
│Datele de contact ale persoanei (persoanelor) de la care se pot obţine infor- │
│maţii suplimentare în scopul executãrii deciziei sau în vederea transferului │
│cãtre statul emitent al fondurilor obţinute din executare, dupã caz (nume, │
│titlu/grad, telefon, fax şi, dacã existã, e-mail): ...........................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│d) Dacã o autoritate centralã a fost însãrcinatã cu transmiterea administrati-│
│vã a deciziilor prin care s-au aplicat sancţiuni pecuniare în statul emitent: │
│Denumirea autoritãţii centrale: ..............................................│
│Persoana de contact, dacã este cazul (funcţia/gradul şi numele): .............│
│Adresa: ......................................................................│
│..............................................................................│
│Nr. de referinţã dosar: ......................................................│
│Telefon: (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ...............................│
│Fax (codul ţãrii) (codul zonei/oraşului): ....................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│e) Autoritatea sau autoritãţile care pot fi contactate [în cazul în care │
│lit. c) şi/sau lit. d) a/au fost completatã (completate)] │
│[] Autoritatea menţionatã la lit. b) │
│Poate fi contactatã pentru întrebãri privind: ................................│
│[] Autoritatea menţionatã la lit. c) │
│Poate fi contactatã pentru întrebãri privind: ................................│
│[] Autoritatea menţionatã la lit. d) │
│Poate fi contactatã pentru întrebãri privind: ................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│f) Informaţii referitoare la persoana fizicã sau juridicã faţã de care s-a │
│aplicat sancţiunea pecuniarã │
│1. În cazul unei persoane fizice │
│Nume: ........................................................................│
│Prenume: .....................................................................│
│Numele dinaintea cãsãtoriei, dacã este cazul: ................................│
│Alias, dacã este cazul: ......................................................│
│Sexul:........................................................................│
│Cetãţenia: ...................................................................│
│Numãrul de identificare sau numãrul de securitate socialã (dacã existã):......│
│Data naşterii:................................................................│
│Locul naşterii:...............................................................│
│Ultimul domiciliu cunoscut: ..................................................│
│Limba sau limbile pe care o/le înţelege persoana (dacã se cunoaşte):..........│
│a) Dacã decizia este transmisã statului de executare deoarece persoana împo- │
│triva cãreia s-a pronunţat decizia îşi are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul │
│acestuia, adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Reşedinţa obişnuitã din statul de executare: .................................│
│b) Dacã decizia este transmisã statului de executare deoarece persoana împo- │
│triva cãreia s-a pronunţat decizia are bunuri în statul de executare, adãugaţi│
│urmãtoarele informaţii: │
│Descrierea bunurilor persoanei:...............................................│
│Locaţia în care se aflã bunurile persoanei: ..................................│
│c) Dacã decizia este transmisã statului de executare deoarece persoana împo- │
│triva cãreia s-a pronunţat decizia are o sursã de venit în statul de execu- │
│tare, adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Descrierea sursei sau surselor de venit ale persoanei: .......................│
│Locaţia sursei (surselor) de venit a (ale) persoanei:.........................│
│2. În cazul unei persoane juridice │
│Denumirea: ...................................................................│
│Forma de organizare a persoanei juridice: ....................................│
│Numãrul de înregistrare (dacã este cazul):....................................│
│Sediul înregistrat (dacã este cazul): ........................................│
│Adresa persoanei juridice: ...................................................│
│a) Dacã decizia este transmisã statului de executare deoarece persoana juri- │
│dicã împotriva cãreia s-a pronunţat decizia deţine bunuri în statul de execu- │
│tare, adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Descrierea bunurilor persoanei juridice: .....................................│
│Locul unde se aflã bunurile persoanei: .......................................│
│b) Dacã decizia este transmisã statului de executare deoarece persoana juri- │
│dicã împotriva cãreia s-a pronunţat decizia are o sursã de venit în statul de │
│executare, adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Descrierea sursei sau surselor de venit ale persoanei juridice:...............│
│Locaţia sursei (surselor) de venit a (ale) persoanei juridice: ...............│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│g) Decizia prin care s-a aplicat o sancţiune pecuniarã │
│1. Felul deciziei prin care s-a aplicat o sancţiune pecuniarã (bifaţi cãsuţa │
│corespunzãtoare): │
│[] (i) decizia unei instanţe din statul emitent în legãturã cu o infracţiune │
│potrivit legii statului emitent; │
│[] (ii) decizia unei autoritãţi din statul emitent, alta decât o instanţã, în │
│legãturã cu o infracţiune, potrivit legii statului emitent. Se confirmã cã │
│persoana respectivã a avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei de │
│cãtre o instanţã competentã în materie penalã; │
│[] (iii) decizia unei autoritãţi din statul emitent, alta decât instanţa, în │
│legãturã cu fapte care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului │
│emitent ca fiind încãlcãri ale normelor legale. Se confirmã cã persoana │
│respectivã a avut posibilitatea sã solicite judecarea cauzei de cãtre o │
│instanţã competentã în materie penalã; │
│[] (iv) decizia unei instanţe competente în materie penalã, în legãturã cu o │
│decizie dintre cele prevãzute la pct. (iii) │
│Decizia a fost luatã la data de:..............................................│
│Decizia a rãmas definitivã la data de: .......................................│
│Numãrul de referinţã al deciziei (dacã este cunoscut):........................│
│Sancţiunea pecuniarã constituie o obligaţie de platã (bifaţi cãsuţa sau cãsu- │
│ţele corespunzãtoare şi specificaţi suma sau sumele, cu precizarea monedei în │
│care este exprimatã) privind: │
│[] (i) o sumã de bani drept condamnare pentru o infracţiune, pronunţatã │
│printr-o decizie │
│Suma: ........................................................................│
│[] (ii) despãgubirile acordate prin aceeaşi decizie în beneficiul victimelor, │
│atunci când victima nu poate fi parte civilã în proces, iar instanţa acţio- │
│neazã în exercitarea competenţei sale în materie penalã │
│Suma: ........................................................................│
│[] (iii) o sumã de bani aferentã cheltuielilor cauzate de procedura judiciarã │
│sau administrativã care a dus la pronunţarea deciziei │
│Suma: ........................................................................│
│[] (iv) o sumã de bani cãtre un fond public sau cãtre o organizaţie de sprijin│
│pentru victime, pronunţatã prin aceeaşi decizie │
│Suma: ........................................................................│
│Valoarea totalã a sancţiunii pecuniare, cu precizarea monedei în care este │
│exprimatã: ...................................................................│
│2. Rezumatul faptelor şi descrierea împrejurãrilor în care s-a (s-au) comis │
│infracţiunea (infracţiunile), inclusiv data şi locul: │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│Natura şi încadrarea juridicã a infracţiunii (infracţiunilor) şi prevederile │
│legale aplicabile în baza cãrora s-a pronunţat decizia: │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│3. În mãsura în care fapta (faptele) precizatã (precizate) la pct. 2 consti- │
│tuie una sau mai multe dintre urmãtoarele infracţiuni, confirmaţi acest lucru │
│prin bifarea cãsuţei sau a cãsuţelor corespunzãtoare: │
│[] participarea la un grup criminal organizat; │
│[] terorismul; │
│[] traficul de persoane; │
│[] exploatarea sexualã a copiilor şi pornografie infantilã; │
│[] traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; │
│[] traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; │
│[] corupţia; │
│[] frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor │
│Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intere- │
│selor financiare ale Comunitãţilor Europene; │
│[] spãlarea produselor infracţiunii; │
│[] contrafacerea de monedã, inclusiv a monedei euro; │
│[] infracţiuni legate de criminalitatea informaticã; │
│[] infracţiuni privind mediul înconjurãtor, inclusiv traficul cu specii de │
│animale şi vegetale pe cale de dispariţie; │
│[] facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; │
│[] omorul şi vãtãmarea corporalã gravã; │
│[] traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; │
│[] lipsirea de libertate în mod ilegal, rãpirea şi luarea de ostatici; │
│[] rasismul şi xenofobia; │
│[] furtul organizat sau armat; │
│[] traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã;│
│[] înşelãciunea; │
│[] racketul şi extorcarea; │
│[] contrafacerea şi pirateria de bunuri; │
│[] falsificarea de acte oficiale şi uzul de acte oficiale falsificate; │
│[] falsificarea de mijloace de platã; │
│[] traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; │
│[] traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; │
│[] traficul de vehicule furate; │
│[] violul; │
│[] incendierea cu intenţie; │
│[] crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; │
│[] sechestrarea ilegalã de nave şi aeronave; │
│[] sabotajul; │
│[] comportamente care încalcã reglementãrile privind traficul rutier, inclusiv│
│încãlcãri ale reglementãrilor privind orele de condus şi perioadele de odihnã │
│şi reglementãrile privind bunurile periculoase; │
│[] contrabanda cu mãrfuri; │
│[] încãlcarea drepturilor de proprietate intelectualã; │
│[] ameninţãri şi acte de violenţã împotriva persoanelor, inclusiv violenţa din│
│cadrul evenimentelor sportive; │
│[] prejudicii supuse legii penale; │
│[] furtul; │
│[] infracţiuni stabilite de cãtre statul emitent cu scopul de a pune în apli- │
│care obligaţiile ce reies din instrumentele internaţionale adoptate conform │
│Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene sau conform titlului VI din │
│Tratatul privind Uniunea Europeanã. │
│Dacã aceastã cãsuţã este bifatã, specificaţi prevederile instrumentului │
│adoptat în baza Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene sau a │
│Tratatului privind Uniunea Europeanã de care este legatã infracţiunea:........│
│4. În mãsura în care fapta (faptele) precizatã (precizate) la pct. 2 nu este │
│cuprinsã (nu sunt cuprinse) la pct. 3, descrieţi integral infracţiunea │
│(infracţiunile):..............................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│h) Statutul deciziei prin care s-a aplicat sancţiunea pecuniarã │
│1. Confirmaţi cã (bifaţi cãsuţele): │
│[] a) decizia este definitivã; │
│[] b) dupã informaţiile deţinute de autoritatea care emite certificatul, nu │
│s-a pronunţat nicio decizie împotriva aceleiaşi persoane şi cu privire la │
│aceleaşi fapte în statul de executare şi nicio astfel de decizie pronunţatã în│
│orice stat, altul decât statul emitent sau statul de executare, nu a fost │
│executatã. │
│2. Precizaţi dacã cauza a fãcut obiectul unei proceduri scrise: │
│[] a) nu, nu a fãcut; │
│[] b) da, a fãcut. Se confirmã cã persoana în cauzã a fost, în conformitate cu│
│legea statului emitent, informatã, personal sau printr-un reprezentant │
│împuternicit conform legii naţionale, referitor la dreptul sãu de a contesta │
│cauza şi la termenele de exercitare a cãii de atac. │
│3. Precizaţi dacã persoana în cauzã s-a prezentat personal la proces: │
│[] a) da, s-a prezentat; │
│[] b) nu, nu s-a prezentat. Se confirmã: │
│[] cã persoana a fost informatã personal sau printr-un reprezentant împuter- │
│nicit potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfãşuratã în confor- │
│mitate cu legea statului emitent; │
│sau │
│[] cã persoana a specificat cã nu contestã cauza. │
│4. Executarea parţialã a sancţiunii │
│Dacã o parte din valoarea sancţiunii a fost deja plãtitã statului emitent sau,│
│dupã informaţiile deţinute de autoritatea care emite certificatul, oricãrui │
│alt stat, precizaţi suma care a fost achitatã: ...............................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│i) Sancţiuni alternative, inclusiv sancţiuni privative de libertate │
│1. Precizaţi dacã statul emitent permite aplicarea de cãtre statul de execu- │
│tare a unor sancţiuni alternative în eventualitatea imposibilitãţii de a │
│executa decizia care aplicã sancţiunea, fie total, fie parţial: │
│[] da; │
│[] nu. │
│2. Dacã da, precizaţi care sunt sancţiunile ce pot fi aplicate (felul sancţiu-│
│nilor, nivelul maxim al sancţiunilor): │
│[] privarea de libertate. Perioada maximã: ...................................│
│[] munca în folosul comunitãţii (sau echivalentul). Perioada maximã ..........│
│[] alte sancţiuni. Descriere: ................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│j) Alte împrejurãri relevante în speţã (informaţii opţionale): ...............│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│k) Textul deciziei prin care s-a aplicat sancţiunea pecuniarã este ataşat la │
│prezentul certificat. │
│Semnãtura autoritãţii care emite certificatul şi/sau a reprezentantului │
│acesteia, care certificã exactitatea conţinutului certificatului: ............│
│Numele: ......................................................................│
│Funcţia (titlul/gradul): .....................................................│
│Data: ........................................................................│
│Ştampila oficialã (dacã existã) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│a) Statele emitente şi de executare │
│Statul emitent:...............................................................│
│Statul de executare: .........................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│b) Instanţa care a emis ordinul de confiscare │
│Denumirea oficialã: ..........................................................│
│Adresã: ......................................................................│
│Referinţã dosar: .............................................................│
│Telefon (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..........................................│
│Fax (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..............................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
│Limbile în care este posibil sã se comunice cu instanţa: .....................│
│..............................................................................│
│Datele de contact ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactatã (contac-│
│tate) în vederea obţinerii de informaţii suplimentare în scopul executãrii │
│ordinului de confiscare sau, dacã este cazul, în scopul coordonãrii executãrii│
│unui ordin de confiscare comunicat cãtre douã sau mai multe state de executare│
│sau în scopul transferãrii cãtre statul emitent de bani sau bunuri obţinute în│
│urma executãrii (nume, funcţie/titlu, telefon, fax şi, dacã existã, e-mail): .│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│c) Autoritatea competentã pentru executarea ordinului de confiscare din statul│
│emitent [în cazul în care autoritatea respectivã este alta decât instanţa │
│prevãzutã la lit. b)]: │
│Denumirea oficialã: ..........................................................│
│Adresã: ......................................................................│
│Telefon (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..........................................│
│Fax (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..............................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
│Limbile în care este posibil sã se comunice cu instanţa: .....................│
│..............................................................................│
│Datele de contact ale persoanei (persoanelor) care trebuie contactatã (contac-│
│tate) în vederea obţinerii de informaţii suplimentare în scopul executãrii │
│ordinului de confiscare sau, dacã este cazul, în scopul coordonãrii executãrii│
│unui ordin de confiscare comunicat cãtre douã ori mai multe state de executare│
│sau în scopul transferãrii cãtre statul emitent de bani ori bunuri obţinute în│
│urma executãrii (nume, titlu/funcţie, telefon, fax şi, dacã existã, e-mail): │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│d) Atunci când o autoritate centralã a fost însãrcinatã cu transmiterea şi │
│primirea administrativã a ordinelor de confiscare în statul emitent: │
│Denumirea autoritãţii centrale: ..............................................│
│Persoana de contact, dacã este cazul (titlu/funcţie şi nume): ................│
│Adresã: ......................................................................│
│Referinţã dosar: .............................................................│
│Telefon (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..........................................│
│Fax (cod ţarã) (cod zonã/oraş): ..............................................│
│E-mail (dacã existã): ........................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│e) Autoritatea sau autoritãţile care pot fi contactate [în cazul în care │
│lit. c) şi/sau lit. d) a fost (au fost) completatã/completate] │
│[] Autoritatea menţionatã la lit. b) │
│poate fi contactatã pentru întrebãri referitoare la:..........................│
│[] Autoritatea menţionatã la lit. c) │
│poate fi contactatã pentru întrebãri referitoare la: .........................│
│[] Autoritatea menţionatã la lit. d) │
│poate fi contactatã pentru întrebãri referitoare la: .........................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│f) În cazul în care ordinul de confiscare urmeazã unui ordin de indisponibili-│
│zare transmis cãtre statul de executare în temeiul Deciziei-cadru a │
│Consiliului 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea │
│Europeanã a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, furni- │
│zaţi informaţiile relevante în vederea identificãrii ordinului de indisponibi-│
│lizare (data emiterii şi transmiterii ordinului de indisponibilizare, autori- │
│tatea cãreia i-a fost comunicat, numãrul de referinţã, dacã este disponibil): │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│g) Atunci când ordinul de confiscare a fost transmis mai multor state de exe- │
│cutare, furnizaţi urmãtoarele informaţii: │
│1. Ordinul de confiscare a fost comunicat urmãtorului (urmãtoarelor) alt │
│(alte) stat (state) de executare (ţarã şi autoritate): │
│..............................................................................│
│2. Ordinul de confiscare a fost comunicat mai multor state de executare din │
│urmãtoarele motive (bifaţi varianta relevantã): │
│2.1. Atunci când ordinul de confiscare are în vedere unul sau mai multe bunuri│
│determinate: │
│[] existã motive sã se creadã cã diferite bunuri la care se face referire în │
│ordinul de confiscare se aflã în diferite state de executare; │
│[] confiscarea unui bun specific implicã activitãţi în mai multe state de │
│executare; │
│[] existã motive sã se creadã cã bunul la care se face referire în ordinul de │
│confiscare se aflã în unul dintre statele de executare indicate. │
│2.2. Atunci când ordinul de confiscare are în vedere o sumã de bani: │
│[] bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a │
│Consiliului 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea │
│Europeanã a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor; │
│[] valoarea bunului care poate fi confiscatã în statul emitent şi în toate │
│statele de executare riscã sã nu fie suficientã pentru a executa suma totalã │
│prevãzutã în ordinul de confiscare; │
│[] alte motive (specificaţi): ................................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│h) Informaţii cu privire la persoana fizicã sau juridicã împotriva cãreia a │
│fost emis ordinul de confiscare: │
│1. Pentru persoane fizice │
│Nume: ........................................................................│
│Prenume: .....................................................................│
│Numele anterior cãsãtoriei (dacã este cazul): ................................│
│Alias (dacã este cazul): .....................................................│
│Sex: .........................................................................│
│Cetãţenie: ...................................................................│
│Numãrul de identificare sau numãrul de asigurare socialã (dacã este cazul): ..│
│Data naşterii: ...............................................................│
│Locul naşterii: ..............................................................│
│Ultima adresã cunoscutã: .....................................................│
│Limba (limbile) pe care persoana o/le cunoaşte (dacã este cazul): ............│
│1.1. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere o sumã de bani: │
│Ordinul de confiscare este transmis statului de executare pentru cã (bifaţi │
│varianta relevantã): │
│[] a) statul emitent are motive întemeiate sã creadã cã persoana împotriva │
│cãreia s-a emis ordinul de confiscare respectiv deţine bunuri sau venituri în │
│statul de executare. Completaţi cu urmãtoarele informaţii: │
│Motive pentru a crede cã persoana deţine bunuri/venituri: ....................│
│Descrierea bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei: ........................│
│Locaţia bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei (dacã nu este cunoscutã, │
│ultima locaţie cunoscutã): ...................................................│
│[] b) nu existã motive întemeiate, conform lit. a), care sã permitã statului │
│emitent sã stabileascã în care stat membru poate transmite ordinul de confis- │
│care, dar persoana împotriva cãreia a fost emis ordinul de confiscare are │
│reşedinţa obişnuitã în statul de executare. Completaţi cu urmãtoarele │
│informaţii: │
│Reşedinţa obişnuitã în statul de executare: ..................................│
│1.2. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere un bun sau mai multe│
│bunuri determinat (determinate): │
│Ordinul de confiscare este transmis statului de executare deoarece (bifaţi │
│varianta relevantã): │
│[] a) bunul (bunurile) determinat (determinate) este/sunt localizat │
│(localizate) în statul de executare [a se vedea lit. i)]; │
│[] b) statul emitent are motive întemeiate sã creadã cã întreg (toate) sau o │
│parte din bunul (bunurile) menţionate în ordinul de confiscare se aflã în │
│statul de executare. Adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Motivele pentru care se considerã cã bunul (bunurile) se aflã în statul de │
│executare: ...................................................................│
│[] c) nu existã motive întemeiate, conform lit. b), care sã permitã statului │
│emitent sã stabileascã în care stat membru poate transmite ordinul de confis- │
│care, dar persoana împotriva cãreia a fost emis ordinul de confiscare are │
│reşedinţa obişnuitã în statul de executare. Completaţi cu urmãtoarele │
│informaţii: │
│Reşedinţa obişnuitã în statul de executare:...................................│
│2. Pentru persoane juridice: │
│Denumirea: ...................................................................│
│Forma persoanei juridice: ....................................................│
│Numãrul de înregistrare (dacã este cazul): ...................................│
│Sediul înregistrat (dacã este cazul): ........................................│
│Adresa persoanei juridice: ...................................................│
│2.1. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere o sumã de bani: │
│Ordinul de confiscare este transmis statului de executare pentru cã (bifaţi │
│varianta relevantã): │
│[] a) statul emitent are motive întemeiate sã creadã cã persoana juridicã îm- │
│potriva cãreia s-a emis ordinul de confiscare respectiv deţine bunuri sau │
│venituri în statul de executare. Completaţi cu urmãtoarele informaţii: │
│Motive pentru a crede cã persoana juridicã deţine bunuri/venituri: ...........│
│Descrierea bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei juridice: ...............│
│Locaţia bunurilor/sursei de venit ale/a persoanei juridice (dacã nu este │
│cunoscutã, ultima locaţie cunoscutã): ........................................│
│..............................................................................│
│[] b) nu existã motive întemeiate, conform lit. a) care i-ar permite statului │
│emitent sã stabileascã în care stat membru poate sã transmitã ordinul de │
│confiscare, dar persoana juridicã pentru care a fost emis ordinul de confis- │
│care îşi are sediul înregistrat în statul de executare. Completaţi cu urmãtoa-│
│rele informaţii: │
│Sediul înregistrat în statul de executare: ...................................│
│2.2. În cazul în care ordinul de confiscare are în vedere un bun sau mai multe│
│bunuri determinat (determinate): │
│Ordinul de confiscare este transmis statului de executare, deoarece (bifaţi │
│varianta relevantã): │
│[] a) bunul (bunurile) determinat (determinate) este/sunt localizat (locali- │
│zate) în statul de executare [a se vedea lit. i)]; │
│[] b) statul emitent are motive întemeiate sã creadã cã întreg (toate) bunul │
│(bunurile) sau o parte din bunul (bunurile) menţionate în ordinul de confis- │
│care se aflã în statul de executare. Adãugaţi urmãtoarele informaţii: │
│Motivele pentru care se considerã cã bunul (bunurile) determinat (determinate)│
│se aflã în statul de executare: ..............................................│
│[] c) Nu existã motive întemeiate, conform lit. b) care sã permitã statului │
│emitent sã stabileascã în care stat membru poate transmite ordinul de confis- │
│care, dar persoana juridicã împotriva cãreia a fost emis ordinul de confiscare│
│are sediul înregistrat în statul de executare. Completaţi cu urmãtoarele │
│informaţii: │
│Sediul înregistrat în statul de executare: ...................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│i) Ordinul de confiscare │
│Ordinul de confiscare a fost emis la data de: ................................│
│Ordinul de confiscare a rãmas definitiv la data de: ..........................│
│Numãrul de referinţã al ordinului de confiscare (dacã este cazul): ...........│
│1. Informaţii privind natura ordinului de confiscare │
│1.1. Indicaţi (prin bifarea variantelor relevante) dacã ordinul de confiscare │
│se referã la: │
│[] o sumã de bani │
│Suma de executat în statul de executare (se va indica moneda în cifre şi în │
│litere): .....................................................................│
│..............................................................................│
│Suma totalã prevãzutã în ordinul de confiscare (se va indica moneda în cifre │
│şi în litere): ...............................................................│
│..............................................................................│
│[] un bun sau mai multe bunuri determinat (determinate) │
│Descrierea bunului (bunurilor) determinat (determinate): │
│Locaţia bunului (bunurilor) determinat (determinate) (dacã nu este cunoscutã, │
│ultima locaţie cunoscutã): ...................................................│
│..............................................................................│
│Atunci când confiscarea bunului (bunurilor) determinat (determinate) implicã │
│acţiuni în mai multe state de executare, descrieţi mãsurile care trebuie │
│instituite: ..................................................................│
│1.2. Instanţa a decis cã bunul (bifaţi variantele relevante): │
│[] (i) reprezintã produsul unei infracţiuni sau corespunde, în tot sau în │
│parte, valorii acestui produs; │
│[] (ii) reprezintã instrumentul unei infracţiuni; │
│[] (iii) este susceptibil de confiscare ca rezultat al aplicãrii, în statul │
│emitent, a competenţelor extinse privind confiscarea, aşa cum se prevede la │
│lit. a), b) şi c). Fundamentul acestei decizii este acela cã instanţa, pe baza│
│faptelor determinate, considerã cã bunurile rezultã din: │
│[] a) activitãţi infracţionale ale persoanei condamnate desfãşurate într-o │
│perioadã anterioarã condamnãrii pentru infracţiunea vizatã pe care instanţa o │
│considerã a fi rezonabilã, având în vedere circumstanţele cazului particular; │
│sau │
│[] b) activitãţi infracţionale similare ale persoanei condamnate desfãşurate │
│într-o perioadã anterioarã condamnãrii pentru infracţiunea vizatã, pe care │
│instanţa o considerã a fi rezonabilã, având în vedere circumstanţele cazului │
│particular; sau │
│[] c) activitãţi infracţionale ale persoanei, fiind stabilit faptul cã valoa- │
│rea bunurilor este disproporţionatã în raport cu venitul legal al persoanei │
│respective; │
│[] (iv) este susceptibil de confiscare conform oricãror altor prevederi │
│referitoare la atribuţiile extinse privind confiscarea prevãzute de legislaţia│
│statului emitent. │
│În cazul în care sunt valabile douã sau mai multe categorii de confiscare, │
│completaţi cu detalii cu privire la bunurile care sunt confiscate pentru │
│fiecare categorie: ...........................................................│
│2. Informaţii cu privire la infracţiunea (infracţiunile) la care se referã │
│ordinul de confiscare │
│2.1. Starea de fapt şi descrierea circumstanţelor în care a fost comisã │
│infracţiunea (infracţiunile) la care se referã ordinul de confiscare, inclusiv│
│data şi locul: ...............................................................│
│2.2. Natura şi încadrarea juridicã a infracţiunilor ce rezultã din ordinul de │
│confiscare, precum şi textul de lege în baza cãruia a fost luatã decizia: ....│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│2.3. Dacã este cazul, indicaţi una sau mai multe infracţiuni la care se face │
│referire la pct. 2.2, în cazul în care infracţiunea (infracţiunile) respectivã│
│(respective) este/sunt sancţionatã (sancţionate) de cãtre statul emitent cu o │
│pedeapsã privativã de libertate cu o duratã maximã de cel puţin 3 ani │
│închisoare (bifaţi varianta relevantã): │
│[] participarea la un grup criminal organizat; │
│[] terorismul; │
│[] traficul de persoane; │
│[] exploatarea sexualã a copiilor şi pornografia infantilã; │
│[] traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; │
│[] traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; │
│[] corupţia; │
│[] frauda, inclusiv cea împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor │
│Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intere- │
│selor financiare ale Comunitãţilor Europene; │
│[] spãlarea produselor infracţiunii; │
│[] contrafacerea de monedã, inclusiv a monedei euro; │
│[] infracţiuni legate de criminalitatea informaticã; │
│[] infracţiuni privind mediul înconjurãtor, inclusiv traficul cu specii de │
│animale şi vegetale pe cale de dispariţie; │
│[] facilitarea intrãrii şi şederii ilegale; │
│[] omorul şi vãtãmarea corporalã gravã; │
│[] traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; │
│[] lipsirea de libertate în mod ilegal, rãpirea şi luarea de ostatici; │
│[] rasismul şi xenofobia; │
│[] furtul organizat sau armat; │
│[] traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitãţi şi opere de artã;│
│[] înşelãciunea; │
│[] racketul şi extorcarea; │
│[] contrafacerea şi pirateria de bunuri; │
│[] falsificarea de acte oficiale şi uzul de acte oficiale falsificate; │
│[] falsificarea de mijloace de platã; │
│[] traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; │
│[] traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; │
│[] traficul de vehicule furate; │
│[] violul; │
│[] incendierea cu intenţie; │
│[] crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; │
│[] sechestrarea ilegalã de nave şi aeronave; │
│[] sabotajul. │
│2.4. În mãsura în care infracţiunea/infracţiunile la care se referã ordinul de│
│confiscare, identificatã/identificate la pct. 2.2, nu este (sunt) cuprinsã │
│(cuprinse) în punctul 2.3, descrieţi în detaliu infracţiunea respectivã │
│(aceasta ar trebui sã prezinte activitatea infracţionalã efectivã în opoziţie │
│cu, de exemplu, încadrarea juridicã): │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│j) Procedurile ce rezultã din ordinul de confiscare │
│Indicaţi ce proceduri rezultã din ordinul de confiscare (bifaţi varianta │
│relevantã): │
│[] a) Persoana în cauzã a fost prezentã personal în cursul judecãţii. │
│[] b) Persoana în cauzã a fost prezentã personal în cursul judecãţii, dar a │
│fost reprezentatã de un consilier juridic/avocat. │
│[] c) Persoana în cauzã nu a fost prezentã personal în cursul judecãţii şi nu │
│a fost/este reprezentatã de un consilier juridic/avocat. │
│Se confirmã cã: │
│[] persoana a fost informatã, în conformitate cu legislaţia din statul │
│emitent, personal sau printr-un reprezentant competent, în conformitate cu │
│dreptul intern, despre judecatã; │
│[] persoana a indicat cã nu contestã ordinul de confiscare. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│k) Conversia şi transferul de bunuri │
│1. În cazul în care ordinul de confiscare se referã la un bun determinat, pre-│
│cizaţi dacã statul emitent autorizeazã statul de executare sã confişte sub │
│forma unei obligaţii de platã a unei sume de bani corespunzãtoare valorii │
│bunului. │
│[] da │
│[] nu │
│2. În cazul în care ordinul de confiscare se referã la o sumã de bani, preci- │
│zaţi dacã bunul, altul decât suma obţinutã prin executarea ordinului de con- │
│fiscare, poate fi transferat cãtre statul emitent: │
│[] da │
│[] nu │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│l) Metode alternative, inclusiv sancţiuni privative de libertate │
│1. Precizaţi dacã statul emitent autorizeazã statul de executare sã aplice │
│mãsuri alternative atunci când executarea ordinului de confiscare nu este │
│posibilã, în totalitate sau parţial: │
│[] da │
│[] nu │
│2. Dacã da, precizaţi ce sancţiuni pot fi aplicate (tipul şi maximumul │
│sancţiunii): │
│[] închisoarea (perioada maximã): ............................................│
│[] muncã în folosul comunitãţii (sau similar) (perioada maximã): .............│
│[] alte sancţiuni (detaliaţi): ...............................................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│m) Alte circumstanţe relevante (informaţii facultative): .....................│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│n) Ordinul de confiscare este anexat la prezentul certificat. │
│Semnãtura autoritãţii care emite certificatul şi/sau a reprezentanţilor ce │
│atestã conţinutul certificatului ca fiind conform: │
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│..............................................................................│
│Nume: ........................................................................│
│Funcţie (titlu/grad): ........................................................│
│Data: ........................................................................│
│Ştampila oficialã (dacã este disponibilã) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
