Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 220 din 11 noiembrie 2010 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Astana la 2 martie 2010
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 789 din 25 noiembrie 2010
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Astana la 2 martie 2010.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucureşti, 11 noiembrie 2010.
Nr. 220.
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan
privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan, denumite în continuare pãrţile contractante,
dorind sã intensifice cooperarea economicã în avantajul reciproc al ambelor state,
intenţionând sã creeze şi sã menţinã condiţii favorabile pentru investiţiile efectuate de investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante,
recunoscând cã promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor în baza prezentului acord vor conduce la stimularea iniţiativei în afaceri şi vor spori prosperitatea în ambele state,
conştiente de necesitatea de a stabili un cadru juridic adecvat care sã reglementeze şi sã garanteze promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor între ambele state,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentului acord:
(1) Termenul investitor al unei pãrţi contractante se referã, în legãturã cu fiecare parte contractantã, la urmãtorii subiecţi care efectueazã investiţii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legislaţia naţionalã a celei din urmã:
a) persoane fizice care, în conformitate cu legislaţia naţionalã a acelei pãrţi contractante, sunt considerate a fi cetãţeni ai statului sãu;
b) persoane juridice, incluzând societãţi comerciale, corporaţii, asociaţii de afaceri şi alte organizaţii, care sunt constituite sau altfel organizate, în mod corespunzãtor, în conformitate cu legislaţia naţionalã a acelei pãrţi contractante şi care îşi au sediul, precum şi activitãţile economice efective pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante.
(2) Termenul investiţie va însemna orice fel de active investite de cãtre investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legislaţia naţionalã a acesteia din urmã, şi va include, în special, dar nu exclusiv:
a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi reale, cum ar fi ipoteci, drepturi de retenţie, gajuri;
b) acţiuni, pãrţi sociale sau orice alt fel de participare la societãţi comerciale;
c) drepturi de creanţã sau orice alte drepturi privind prestaţii care au o valoare economicã;
d) drepturi de proprietate intelectualã, cum sunt drepturi de autor, brevete, desene sau modele industriale, mãrci de comerţ ori de serviciu, nume comerciale, precum şi know-how şi fond comercial, şi alte drepturi recunoscute de legislaţia naţionalã a pãrţilor contractante;
e) concesiuni de drept public, inclusiv concesiuni privind prospectarea, extracţia sau exploatarea resurselor naturale, precum şi alte drepturi acordate prin lege, prin contract ori prin hotãrârea autoritãţilor, în conformitate cu legislaţia naţionalã a pãrţilor contractante.
Nicio modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiţie.
(3) Termenul venituri înseamnã sumele produse de o investiţie şi include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobânzi, câştiguri de capital, redevenţe, onorarii de management şi asistenţã tehnicã sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plãtit venitul.
(4) Termenul teritoriul unei pãrţi contractante înseamnã:
- în ceea ce priveşte România, teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã jurisdicţia, respectiv drepturile suverane în concordanţã cu propria sa legislaţie şi dreptul internaţional;
- în ceea ce priveşte Republica Kazahstan, teritoriul Republicii Kazahstan, în limitele frontierelor terestre, maritime şi aeriene, incluzând teritoriul, apele, canalele interne şi spaţiul aerian de deasupra acestora asupra cãrora Republica Kazahstan îşi exercitã suveranitatea şi jurisdicţia, în concordanţã cu propria sa legislaţie şi dreptul internaţional.
ART. 2
Promovare şi admitere
(1) Fiecare parte contractantã va promova, pe cât posibil, pe teritoriul sãu, investiţiile efectuate de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante şi va admite aceste investiţii în conformitate cu legislaţia sa naţionalã.
(2) Dacã o parte contractantã a admis o investiţie efectuatã pe teritoriul sãu de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante, ea va acorda, în conformitate cu legislaţia sa naţionalã, autorizaţiile necesare în legãturã cu acea investiţie, inclusiv autorizaţiile pentru angajarea de personal strãin, cum ar fi personalul de conducere şi tehnic, indiferent de cetãţenie.
ART. 3
Protejare şi tratament
(1) Fãrã a aduce prejudicii mãsurilor adoptate de Uniunea Europeanã, fiecare parte contractantã va proteja pe teritoriul sãu investiţiile efectuate, în conformitate cu legislaţia sa naţionalã, de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante şi nu va afecta prin mãsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreţinerea, folosinţa, posesia, extinderea, vânzarea sau lichidarea acestor investiţii. În special, fiecare parte contractantã sau autoritãţile competente ale statului sãu vor emite autorizaţiile necesare menţionate la art. 2 alin. (2).
(2) Fiecare parte contractantã va asigura un tratament just şi echitabil pe teritoriul sãu investiţiilor efectuate de investitorii celeilalte pãrţi contractante. Acest tratament nu va fi mai puţin favorabil decât cel acordat de fiecare parte contractantã investiţiilor efectuate pe teritoriul sãu de investitorii proprii sau decât cel acordat de fiecare parte contractantã investiţiilor efectuate pe teritoriul sãu de cãtre investitorii oricãrui stat terţ, dacã acest din urmã tratament este mai favorabil.
(3) Prevederile prezentului acord referitoare la tratamentul nediscriminatoriu, tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei mai favorizate nu se vor aplica avantajelor prezente sau viitoare acordate de oricare parte contractantã, în virtutea apartenenţei la ori asocierii cu o uniune vamalã, economicã sau monetarã, o piaţã comunã ori zonã de comerţ liber, investitorilor proprii, investitorilor statelor membre ale unei astfel de uniuni, pieţe comune sau zone de comerţ liber ori ai oricãrui stat terţ. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care oricare parte contractantã îl acordã investitorilor unui stat terţ în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe bazã de reciprocitate, referitoare la impozitare.
(4) Nicio prevedere din prezentul acord nu va fi interpretatã astfel încât:
a) sã împiedice oricare parte contractantã sã adopte mãsurile şi acţiunile pe care le considerã necesare pentru protejarea intereselor esenţiale de securitate;
b) sã împiedice oricare parte contractantã sã adopte mãsurile pe care le considerã necesare pentru menţinerea ordinii publice, cu condiţia ca aceste mãsuri sã nu fie aplicate astfel încât sã constituie o formã de discriminare injustã sau arbitrarã ori o restricţie ascunsã a investiţiei;
c) sã limiteze o parte contractantã în aplicarea mãsurilor pe care le considerã necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin în virtutea Cartei Naţiunilor Unite cu privire la menţinerea şi reinstaurarea pãcii şi securitãţii internaţionale;
d) sã solicite unei pãrţi contractante sã furnizeze sau sã permitã accesul la orice informaţie a cãrei dezvãluire este contrarã legislaţiei naţionale privind informaţiile clasificate.
ART. 4
Transferul liber
(1) Fãrã a aduce prejudicii mãsurilor adoptate de Uniunea Europeanã, fiecare parte contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat investiţii de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante va garanta acelor investitori transferul liber al plãţilor aferente acestor investiţii, dupã îndeplinirea tuturor obligaţiilor fiscale, în special, dar nu exclusiv, al:
a) capitalului şi fondurilor suplimentare necesare pentru întreţinerea şi extinderea investiţiei;
b) veniturilor;
c) sumelor aferente împrumuturilor contractate sau altor obligaţii contractuale asumate pentru investiţie;
d) sumelor rezultate din vânzarea, înstrãinarea sau lichidarea totalã ori parţialã a unei investiţii;
e) oricãrei despãgubiri datorate unui investitor în virtutea art. 5;
f) câştigurilor sau altor recompense acordate personalului angajat în strãinãtate, aferente investiţiilor.
Transferurile se vor efectua fãrã restricţii sau întârziere, în valutã liber convertibilã, cu condiţia ca toate obligaţiile legale ce deriva din acestea sa fie îndeplinite.
(2) Fãrã a încãlca prevederile alin. (1), oricare parte contractantã poate, în circumstanţe economice şi financiare excepţionale, inclusiv în situaţia unor dificultaţi serioase legate de balanţa de plaţi, sã impunã restricţii de schimb valutar în conformitate cu legislaţia sa naţionalã şi potrivit Statutului Fondului Monetar Internaţional.
(3) Dacã nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua, în conformitate cu legislaţia naţionala în vigoare a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia, la cursul de schimb aplicabil la data transferului.
(4) Fãrã a încãlca prevederile alin. (1) şi (2), o parte contractantã poate împiedica un transfer prin aplicarea echitabilã, nediscriminatorie şi de bunã-credinţã a legilor naţionale ale statului sãu referitoare la:
a) bancrutã, insolvenţã sau protejarea drepturilor creditorilor;
b) emisiunea, comercializarea sau tranzacţionarea titlurilor de valoare;
c) infracţiuni penale;
d) rapoarte privind transferul valutei sau al altor instrumente monetare;
e) executarea hotãrârilor pronunţate în cadrul procedurilor adjudecatorii.
ART. 5
Expropriere
(1) Niciuna dintre pãrţile contractante nu va lua, direct sau indirect, mãsuri de expropriere, naţionalizare ori alte mãsuri având aceeaşi naturã sau acelaşi efect (denumite în continuare expropriere) împotriva investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante, decât dacã mãsurile sunt luate în interes public, pe o bazã nediscriminatorie şi în conformitate cu procedura prevazuta în legislaţia naţionala a acelei parţi contractante, însoţite de prevederi pentru plata unei despãgubiri prompte, efective şi adecvate.
(2) Despãgubirea va fi adecvatã şi efectivã şi va corespunde valorii reale de piaţa pe care o are investiţia la momentul exproprierii sau la momentul la care aceasta a devenit public cunoscutã, oricare survine primul. Despagubirea se va stabili în valutã liber convertibilã şi se va plãti fãrã restricţie şi întârziere. Din momentul exproprierii şi pânã în momentul plaţii, cuantumul despãgubirii va include dobânda cumulatã calculatã la rata comercialã de referinţã a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia au fost efectuate investiţiile. Suma va fi stabilitã în conformitate cu standardele generale de estimare.
(3) Un investitor al unei pãrţi contractante care pretinde a fi afectat de expropriere de cãtre cealaltã parte contractantã va avea dreptul, în conformitate cu legislaţia pãrţii contractante care expropriazã, la o analizã a cazului sãu, inclusiv evaluarea investiţiei sale şi plata despãgubirii, în conformitate cu prevederile prezentului articol, de cãtre o autoritate judiciarã sau altã autoritate independentã a celei din urmã pãrţi contractante.
ART. 6
Despãgubirea pierderilor
Investitorii unei pãrţi contractante ale cãror investiţii au suferit pierderi din cauza rãzboiului sau oricãrui alt conflict armat, revoluţiei, stãrii de urgenţã ori rebeliunii, care au avut loc pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia, din partea acesteia din urmã, de un tratament în conformitate cu art. 3 alin. (2). Ei vor fi îndreptãţiţi, în toate cazurile, la despãgubiri.
ART. 7
Domeniul de aplicare
Prezentul acord se va aplica investiţiilor de pe teritoriul unei pãrţi contractante efectuate, în conformitate cu legislaţia naţionala a acesteia, de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante, fie anterior, fie dupã intrarea în vigoare a acestuia. Totuşi, prezentul acord nu se va aplica în cazul diferendelor care au apãrut înainte de intrarea sa în vigoare.
ART. 8
Alte obligaţii
(1) Dacã legislaţia naţionalã a oricãrei pãrţi contractante îndreptãţeşte investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevãzut de prezentul acord, respectiva legislaţie va prevala asupra acestui acord, în mãsura în care este mai favorabilã.
(2) Fiecare parte contractantã va respecta orice altã obligaţie pe care şi-a asumat-o în legãturã cu investiţiile efectuate pe teritoriul statului sãu de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante.
ART. 9
Principiul subrogãrii
Dacã oricare parte contractantã sau agenţia desemnatã de ea face plãţi unuia dintre investitorii sãi pe baza unei garanţii financiare împotriva riscurilor necomerciale acordate pentru o investiţie de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceasta din urmã va recunoaşte, în virtutea principiului subrogãrii, transferul oricãrui drept ori titlu al acestui investitor cãtre prima parte contractantã sau cãtre agenţia desemnatã de ea. Cealaltã parte contractantã va fi îndreptãţitã sã deducã taxele şi celelalte obligaţii cu caracter public datorate şi plãtibile de cãtre investitor.
ART. 10
Transparenţa
Fiecare parte contractanta va publica imediat sau va face cunoscute public, pe orice altã cale, legile, reglementarile, procedurile cuprinzând atât normele administrative, cât şi deciziile cu aplicare generala, precum şi acordurile internaţionale care pot avea legãturã cu investiţiile aparţinând investitorului celeilalte parţi contractante pe teritoriul primei parţi contractante.
ART. 11
Soluţionarea diferendelor dintre o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante
(1) Orice diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, referitor la aplicarea prezentului acord, va fi soluţionat, pe cât posibil, prin consultãri şi negocieri.
(2) Dacã aceste consultãri nu conduc la o soluţie în termen de 6 luni de la data cererii de soluţionare, oricare dintre pãrţile aflate în diferend poate opta pentru supunerea diferendului spre soluţionare la:
a) instanţa judecãtoreascã competentã a statului pãrţii contractante pe teritoriul cãruia s-a efectuat investiţia;
b) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Referitoare la Investiţii (ICSID), înfiinţat ca urmare a Convenţiei pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiţii între state şi naţionali ai altor state, încheiatã la Washington la 18 martie 1965, atunci când ambele pãrţi contractante sunt membre ale acestei convenţii; sau
c) un tribunal arbitral ad-hoc care, dacã nu s-a convenit altfel între pãrţile la diferend, va fi constituit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(3) Fiecare parte contractantã consimte în mod necondiţionat sa supunã diferendul spre soluţionare arbitrajului internaţional, în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(4) Partea contractantã care este parte la diferend nu va invoca niciodatã, pe durata procedurilor de soluţionare a diferendelor privind investiţiile, ca apãrare imunitatea sa ori faptul cã investitorul a primit o despãgubire în virtutea unui contract de asigurare care acoperã integral sau parţial paguba ori pierderea suferitã.
(5) Orice procedurã de arbitraj, potrivit prezentului articol, se va desfãşura, la solicitarea oricãreia dintre parţile aflate în diferend, în statul care este parte la Convenţia privind recunoaşterea şi punerea în aplicare a deciziilor straine de arbitraj, încheiata la New York la 10 iunie 1958 (denumitã în continuare Convenţia New York). În sensul art. 1 din Convenţia New York, diferendele supuse arbitrajului în conformitate cu prezentul articol vor fi considerate ca decurgând din relaţii sau tranzacţii comerciale.
(6) Hotãrârea va fi obligatorie pentru parţile aflate în diferend. Fiecare parte contractantã va pune în aplicare hotãrârea arbitralã pe teritoriul sãu, în conformitate cu legislaţia naţionalã a statului sãu.
ART. 12
Soluţionarea diferendelor dintre pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluţionate pe cãi diplomatice.
(2) Dacã cele douã pãrţi contractante nu pot ajunge la o înţelegere în termen de 6 luni de la apariţia diferendului dintre ele, diferendul, la cererea oricãrei pãrţi contractante, va fi înaintat spre soluţionare unui tribunal arbitral format din 3 membri. Fiecare parte contractantã va numi un arbitru, iar cei 2 arbitri vor numi un preşedinte care va fi cetãţean al unui stat terţ.
(3) Dacã una dintre pãrţile contractante nu şi-a numit arbitrul şi nu a dat curs invitaţiei celeilalte pãrţi contractante de a face aceastã numire în termen de douã luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(4) Dacã ambii arbitri nu pot ajunge la o înţelegere privind alegerea preşedintelui în termen de douã luni dupã numirea lor, acesta din urmã va fi numit, la cererea oricãrei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(5) Dacã, în cazurile specificate în alin. (3) şi (4), preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este împiedicat sã îşi exercite funcţia respectivã sau dacã este cetãţean al statului oricãrei pãrţi contractante, numirea se va face de cãtre vicepreşedinte, iar dacã acesta din urmã este împiedicat sã o facã sau dacã este cetãţean al statului oricãrei pãrţi contractante, numirea se va face de cãtre judecãtorul cu cea mai înaltã funcţie din cadrul Curţii, care nu este cetãţean al statului vreuneia dintre pãrţile contractante.
(6) Sub rezerva altor dispoziţii ale pãrţilor contractante, tribunalul îşi va stabili propria procedurã.
(7) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit şi ale reprezentãrii sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile pentru preşedinte şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de cãtre pãrţile contractante.
(8) Hotãrârile tribunalului sunt definitive şi obligatorii pentru fiecare parte contractantã.
ART. 13
Consultare şi amendare
(1) Oricare dintre parţile contractante poate solicita defãşurarea de consultãri pe marginea oricarui subiect ce are legatura cu prezentul acord. Cealalta parte contractanta va lua în considerare propunerea şi va oferi o posibilitate corespunzatoare pentru desfaşurarea consultarilor respective.
(2) Amendamentele la prezentul acord, stabilite prin consimţãmântul reciproc al pãrţilor contractante, vor constitui parte integranta a acestuia, vor face obiectul unor protocoale separate şi vor intra în vigoare în conformitate cu procedurile prevãzute în prezentul acord. În cazul evoluţiilor viitoare ale legislaţiei Uniunii Europene care ar putea afecta prevederile prezentului acord, acesta va fi modificat, daca este cazul, prin consimţãmântul reciproc al parţilor contractante, astfel încât sa se asigure conformitatea prevederilor acestuia cu obligaţiile României rezultate din statutul sau de membru al Uniunii Europene.
ART. 14
Intrare în vigoare, duratã şi expirare
(1) Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii, pe cãi diplomatice, a ultimei notificãri prin care pãrţile contractante îşi vor comunica reciproc, în scris, îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia. Prezentul acord va rãmâne în vigoare pe o perioadã iniţialã de 10 ani. Dacã o notificare oficialã de denunţare nu este transmisã, pe cãi diplomatice, cu 12 luni înainte de expirarea acestui termen, prezentul acord va fi considerat prelungit, în aceleaşi condiţii, pentru noi perioade de 10 ani.
(2) În cazul unei notificãri scrise de denunţare a prezentului acord, menţionatã la alin. (1), prevederile art. 1-11 vor continua sã fie în vigoare pentru o perioadã de încã 10 ani pentru investiţiile efectuate înainte de primirea notificãrii oficiale.
(3) În vederea respectãrii obligaţiilor ce îi revin prin statutul sau de membru al Uniunii Europene, dacã este necesar, România va avea dreptul de a denunţa unilateral prezentul acord. Acesta va înceta sã se aplice la 9 luni dupã primirea notificãrii de denunţare.
(4) Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea şi protejarea reciproca a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 25 aprilie 1996, ratificat prin <>Legea nr. 9/1997, îşi înceteazã valabilitatea la data intrarii în vigoare a prezentului acord.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de cãtre guvernele lor, au semnat prezentul acord.
Semnat la Astana la 2 martie 2010, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, kazaha, rusa şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Baconschi,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Kazahstan,
Aset Isekesev,
ministrul industriei şi comerţului
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
