Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 217 din 11 noiembrie 2010 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind vamuirea centralizata, referitoare la distribuirea costurilor de colectare nationale care sunt retinute atunci cand resursele proprii traditionale sunt puse la dispozitia bugetului Uniunii Europene, semnata la Bruxelles la 10 martie 2009
ARTICOL UNIC România aderã la Convenţia privind vãmuirea centralizatã, referitoare la distribuirea costurilor de colectare naţionale care sunt reţinute atunci când resursele proprii tradiţionale sunt puse la dispoziţia bugetului Uniunii Europene, semnatã la Bruxelles la 10 martie 2009.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, TEODOR VIOREL MELEŞCANU
Bucureşti, 11 noiembrie 2010. Nr. 217.
CONVENŢIE privind vãmuirea centralizatã, referitoare la distribuirea costurilor de colectare naţionale care sunt reţinute atunci când resursele proprii tradiţionale sunt puse la dispoziţia bugetului Uniunii Europene 2009/C 92/01*)
----------- *) Traducere.
PREAMBUL Pãrţile contractante, state membre ale Uniunii Europene, având în vedere Decizia 2007/436/CE , Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunitãţilor Europene (denumitã în continuare decizie), având în vedere Regulamentul ( CE/Euratom) nr. 1.150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei referitoare la sistemul de resurse proprii menţionatã anterior (denumit în continuare regulament), având în vedere faptul cã vãmuirea centralizatã şi alte simplificãri ale formalitãţilor vamale, în sensul Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (denumit în continuare Cod vamal modernizat), pot contribui la crearea condiţiilor favorabile comerţului, având în vedere faptul cã autorizaţia unicã, astfel cum a fost definitã la art. 1 pct. 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, aduce aceleaşi beneficii pentru perioada la finalul cãreia Codul vamal modernizat devine aplicabil, având în vedere Declaraţia Consiliului din 25 iunie 2007 privind repartizarea costurilor de colectare a taxelor vamale, privind TVA şi privind statisticile în cadrul sistemului de vãmuire centralizatã şi declaraţia Consiliului şi a Comisiei din 25 iunie 2007 privind evaluarea funcţionãrii sistemului de vãmuire centralizatã, ţinând seama de art. 17 şi 120 din Codul vamal modernizat care prevãd recunoaşterea validitãţii deciziilor luate de autoritãţile vamale în întreaga Comunitate, precum şi forţa probatorie a rezultatelor verificãrilor aplicabile pe întreg teritoriul Comunitãţii,
întrucât: (1) Administrarea vãmuirii centralizate, care poate fi combinatã cu simplificãri ale formalitãţilor vamale, în care mãrfurile sunt declarate pentru libera circulaţie într-un stat membru, dar sunt prezentate la vamã într-un alt stat membru, implicã cheltuieli administrative în ambele state membre. Aceasta justificã o reîmpãrţire parţialã a costurilor de colectare care sunt reţinute atunci când resursele proprii tradiţionale sunt puse la dispoziţia bugetului comunitar, în conformitate cu regulamentul. (2) Aceastã reîmpãrţire efectuatã de partea contractantã în care declaraţia vamalã este depusã în beneficiul pãrţii contractante unde sunt prezentate mãrfurile corespunde unui total de 50% din costurile de colectare reţinute. (3) O bunã punere în aplicare a reîmpãrţirii costurilor de colectare necesitã adoptarea de proceduri specifice sub forma unei convenţii între pãrţile contractante. (4) Prezenta convenţie urmeazã sã fie aplicatã de cãtre pãrţile contractante în conformitate cu legile şi procedurile lor naţionale,
convin dupã cum urmeazã:
CAP. I Domeniul de aplicare şi definiţii
ART. 1 (1) Prezenta convenţie defineşte procedurile privind reîmpãrţirea costurilor de colectare atunci când resursele proprii sunt puse la dispoziţia bugetului Uniunii Europene, care trebuie sã fie urmate de pãrţile contractante în cazul vãmuirii centralizate, în sensul art. 106 din Codul vamal modernizat, când mãrfurile sunt declarate pentru punere în liberã circulaţie într-un stat membru, dar sunt prezentate la vamã într-un alt stat membru. (2) Procedurile menţionate la alin. (1) se aplicã, de asemenea, atunci când conceptul de "vãmuire centralizatã" se combinã cu simplificãrile stabilite în conformitate cu Codul vamal modernizat. (3) Procedurile menţionate la alin. (1) se aplicã, de asemenea, în cazul autorizaţiei unice, astfel cum este definitã la art. 1 pct. 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, pentru punerea în liberã circulaţie. ART. 2 În sensul prezentei convenţii se aplicã urmãtoarele definiţii: a) autorizaţie înseamnã orice autorizaţie emisã de autoritãţile vamale care permite punerea în liberã circulaţie a mãrfurilor la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit titularul autorizaţiei, indiferent de biroul vamal unde sunt prezentate mãrfurile; b) autoritãţile vamale de autorizare înseamnã autoritãţile vamale din statul membru participant care permit punerea în liberã circulaţie a mãrfurilor la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit titularul autorizaţiei, indiferent de biroul vamal în care sunt prezentate mãrfurile; c) autoritãţile vamale de asistenţã înseamnã autoritãţile vamale din statul membru participant care asistã autoritãţile vamale de autorizare la supravegherea procedurii şi la acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri; d) taxe la import înseamnã taxele vamale care trebuie plãtite la importul de mãrfuri; e) costuri de colectare înseamnã sumele pe care statele membre sunt autorizate sã le reţinã în conformitate cu art. 2 alin. (3) din decizie sau cu o dispoziţie corespunzãtoare din orice altã decizie ulterioarã care ar putea sã o înlocuiascã.
CAP. II Stabilirea şi reîmpãrţirea costurilor de colectare
ART. 3 (1) Statul membru al autoritãţilor vamale de autorizare comunicã statului membru al autoritãţilor vamale de asistenţã, prin mijloace electronice sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin orice mijloace adecvate, cu privire la informaţiile relevante referitoare la suma corespunzãtoare costurilor de colectare care urmeazã a fi reîmpãrţite. (2) Autoritãţile vamale de asistenţã comunicã autoritãţilor vamale de autorizare: a) numele şi adresa autoritãţii competente pentru primirea informaţiilor în conformitate cu alin. (1); b) referinţele contului bancar în care se depune suma corespunzãtoare costurilor de colectare care urmeazã a fi reîmpãrţite. (3) Informaţiile relevante menţionate la alin. (1) sunt urmãtoarele: a) identificarea autorizaţiei; b) data la care suma corespunzãtoare resurselor proprii stabilite este creditatã în conformitate cu art. 9 şi 10 din regulament; c) suma corespunzãtoare resurselor proprii puse la dispoziţie, luând în considerare posibila rambursare sau recuperare ulterioarã a taxelor la import; d) suma corespunzãtoare costurilor de colectare reţinute. ART. 4 Suma corespunzãtoare costurilor de colectare care urmeazã sã fie reîmpãrţite de statul membru al autoritãţilor vamale de autorizare cãtre statul membru al autoritãţilor vamale de asistenţã este egalã cu cincizeci la sutã (50%) din suma corespunzãtoare costurilor de colectare reţinute. ART. 5 (1) Plata sumei menţionate la art. 4 este efectuatã în luna în cursul cãreia suma corespunzãtoare resurselor proprii stabilite este creditatã în conformitate cu art. 9 şi 10 din regulament. (2) Penalitãţile de întârziere se percep la valoarea sumei menţionate la alin. (1) pentru perioada cuprinsã între data la care a expirat termenul fixat şi data plãţii. Rata penalitãţii de întârziere este rata dobânzii aplicatã de Banca Centralã Europeanã asupra celei mai recente operaţiuni majore de refinanţare pe care a efectuat-o anterior primei zile calendaristice a semestrului în cauzã (ratã de referinţã), majoratã cu douã puncte procentuale. Pentru un stat membru al autoritãţilor vamale de autorizare care nu participã la a treia fazã a uniunii economice şi monetare, rata de referinţã menţionatã anterior este rata echivalentã fixatã de cãtre banca centralã naţionalã a statului respectiv. În acest caz, rata de referinţã în vigoare în prima zi calendaristicã a semestrului în cauzã se aplicã pe parcursul urmãtoarelor 6 luni.
CAP. III Soluţionarea litigiilor
ART. 6 Orice litigiu între pãrţile contractante rezultat din interpretarea sau din aplicarea prezentei convenţii se soluţioneazã prin negociere, în mãsura în care acest lucru este posibil. În cazul în care nu este gãsitã nicio soluţie într-un termen de 3 luni, pãrţile contractante vizate pot sã aleagã, de comun acord, un mediator pentru a soluţiona litigiul.
CAP. IV Punere în aplicare şi dispoziţii finale
ART. 7 (1) Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentei convenţii. (2) Statele membre ale Uniunii Europene pot deveni pãrţi contractante la prezenta convenţie, depunând pe lângã secretarul general al Consiliului Uniunii Europene un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, dupã îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru adoptarea prezentei convenţii. (3) Prezenta convenţie intrã în vigoare la 90 de zile dupã ce ultimul stat membru semnatar a declarat cã a îndeplinit toate procedurile interne necesare pentru adoptarea prezentei convenţii. Între timp, orice stat membru care a dus la îndeplinire procedurile respective poate totuşi sã declare cã va aplica convenţia în relaţiile sale cu statele membre care au fãcut aceeaşi declaraţie, în ceea ce priveşte dispoziţiile avute în vedere de prezenta convenţie. (4) Toate aranjamentele administrative dintre statele membre referitoare la reîmpãrţirea sumelor corespunzãtoare costurilor de colectare în situaţii care se încadreazã în domeniul de aplicare a prezentei convenţii se înlocuiesc cu dispoziţiile prezentei convenţii începând cu data de aplicare a acesteia între statele membre vizate. ART. 8 (1) Orice parte contractantã poate propune modificãri ale prezentei convenţii, în special atunci când o parte contractantã se confruntã cu pierderi bugetare considerabile din cauza aplicãrii prezentei convenţii. Orice modificare propusã se transmite depozitarului menţionat la art. 7, care o comunicã pãrţilor contractante. (2) Modificãrile se adoptã de comun acord de cãtre pãrţile contractante. (3) Modificãrile adoptate în conformitate cu alin. (2) intrã în vigoare în conformitate cu art. 7. ART. 9 Prezenta convenţie se reexamineazã de cãtre pãrţile contractante cel târziu la 3 ani de la data aplicãrii Codului vamal modernizat şi, dacã este necesar, poate fi modificatã pe baza acestei reexaminãri, în conformitate cu art. 8. ART. 10 (1) Orice parte contractantã poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Uniunii Europene. (2) Denunţarea produce efecte la 90 de zile de la data la care secretarul general a primit notificarea privind denunţarea.
Drept care subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Bruxelles la 10 martie 2009, într-un singur exemplar original în limbile bulgarã, cehã, danezã, englezã, estonã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, letonã, lituanianã, maghiarã, maltezã, olandezã, polonã, portughezã, românã, slovacã, slovenã, spaniolã şi suedezã, textele în fiecare limbã fiind egal autentice, originalul fiind depus la arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
