Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 215 din 22 mai 2003 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind facilitarea accesului international la justitie, incheiata la Haga la 25 octombrie 1980

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

LEGE nr. 215 din 22 mai 2003 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind facilitarea accesului international la justitie, incheiata la Haga la 25 octombrie 1980

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 2 iunie 2003

Comenteaza legea

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ART. 1
România adera la Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie, încheiatã la Haga la 25 octombrie 1980.
ART. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, România formuleazã urmãtoarele declaraţii:
a) În temeiul articolului 3 din convenţie:
"Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala romana competenta sa primeascã cererile de asistenta judiciarã care îi sunt prezentate conform convenţiei, precum şi cu soluţionarea acestora."
b) În temeiul articolului 4 din convenţie:
"Ministerul Justiţiei este autoritatea expeditoare romana, insarcinata sa transmitã cererile de asistenta judiciarã autoritãţii centrale competente din statul solicitat."
c) În temeiul articolului 16 din convenţie:
"Ministerul Justiţiei este autoritatea expeditoare romana insarcinata cu transmiterea cererilor de exequatur, vizate de art. 15, autoritãţii centrale competente din statul solicitat, precum şi cu primirea unor astfel de cereri şi luarea mãsurilor necesare pentru a fi luatã o decizie definitiva referitoare la acestea."
ART. 3
Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, România formuleazã urmãtoarea rezerva:
- În temeiul articolului 28 alineatul 1 din convenţie: "România îşi rezerva dreptul de a exclude aplicarea art. 1 în cazul persoanelor care nu sunt resortisanti ai unui stat contractant, dar care îşi au resedinta obişnuitã într-un stat contractant sau care au avut resedinta obişnuitã în România, dacã nu exista reciprocitate cu statul al cãrui resortisant este solicitantul de asistenta judiciarã."

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 13 martie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU ATHANASIU

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 22 mai 2003.
Nr. 215.

CONVENŢIE
privind facilitarea accesului internaţional la justiţie*)
încheiatã la Haga la 25 octombrie 1980

*) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,
dorind sa faciliteze accesul internaţional la justiţie,
au decis încheierea unei convenţii în acest scop, convenind urmãtoarele dispoziţii:

CAP. 1
Asistenta judiciarã

ART. 1
Cetãţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având resedinta lor obişnuitã într-un stat contractant beneficiazã de asistenta judiciarã în materie civilã sau comercialã în fiecare stat contractant în aceleaşi condiţii în care ar fi beneficiat dacã ei înşişi ar fi fost cetãţenii acestui stat sau dacã ar fi avut aici resedinta obişnuitã.
Persoanele cãrora nu li se aplica dispoziţiile alineatului precedent, dar care au resedinta lor obişnuitã într-un stat contractant în care este sau urmeazã sa se declanseze o procedura judiciarã, vor beneficia totuşi de asistenta judiciarã în condiţiile prevãzute la alineatul precedent, dacã cauza acţiunii decurge din aceasta fosta resedinta obişnuitã.
În cazul statelor în care asistenta judiciarã exista în materie administrativã, socialã sau fiscalã, dispoziţiile prezentului articol se aplica în cauzele aduse în fata tribunalelor competente în aceste materii.
ART. 2
Prevederile art. 1 se aplica consultantei juridice, cu condiţia ca solicitantul sa fie prezent în statul în care aceasta consultanţa este solicitatã.
ART. 3
Fiecare stat contractant numeşte o autoritate centrala insarcinata cu primirea cererilor de asistenta judiciarã, care îi sunt prezentate conform prezentei convenţii, precum şi cu soluţionarea acestora.
Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au libertatea de a numi mai multe autoritãţi centrale, în cazul incompetentei autoritãţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autoritãţii centrale competente a aceluiaşi stat contractant.
ART. 4
Fiecare stat contractant numeşte una sau mai multe autoritãţi expeditoare însãrcinate cu transmiterea cererilor de asistenta judiciarã autoritãţii centrale competente din statul solicitat.
Cererile de asistenta judiciarã sunt transmise, fãrã intervenţia nici unei alte autoritãţi, cu ajutorul modelului de formular anexat la prezenta convenţie.
Fiecare stat contractant are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomaticã.
ART. 5
În cazul în care nu este prezent în statul solicitat, solicitantul asistenţei judiciare poate prezenta cererea sa, fãrã a afecta orice alta cale prin care ar putea sa supunã cererea sa autoritãţii competente a acelui stat, unei autoritãţi expeditoare a statului contractant în care îşi are resedinta obişnuitã.
Cererea este întocmitã conform formulei-model anexate la prezenta convenţie. Ea este însoţitã de toate documentele necesare, sub rezerva dreptului pentru statul solicitat de a cere informaţii sau documente suplimentare în cazurile respective.
Fiecare stat contractant are dreptul de a face cunoscut ca autoritatea sa centrala destinatara poate fi sesizatã prin orice alte cai sau mijloace.
ART. 6
Autoritatea expeditoare asista solicitantul pentru ca acesta sa anexeze toate documentele şi informaţiile care, dupã ştiinţa acestei autoritãţi, sunt necesare pentru prelucrarea cererii. Ea verifica legalitatea lor formala.
Aceasta poate refuza sa transmitã cererea în cazul în care aceasta îi pare în mod evident greşit conceputã.
Dacã este cazul, autoritatea expeditoare îl sprijinã pe solicitant pentru o traducere gratuita a acestor documente.
Autoritatea expeditoare rãspunde cererilor privind informaţiile suplimentare provenite de la autoritatea centrala destinatara a statului solicitat.
ART. 7
Cererile de asistenta judiciarã, documentele sustinatoare, precum şi rãspunsurile la cererile de informaţii suplimentare trebuie întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului solicitat sau trebuie sa fie însoţite de o traducere facuta în una dintre aceste limbi.
În orice caz, dacã este dificil de realizat în statul solicitant o traducere în limba statului solicitat, acesta din urma trebuie sa accepte ca aceste documente sa fie întocmite în limba franceza sau în limba engleza ori sa fie însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.
Comunicãrile provenite de la autoritatea centrala destinatara pot fi întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat, în limba engleza sau în limba franceza. În orice caz, dacã cererea transmisã de autoritatea expeditoare este întocmitã în limba franceza sau în limba engleza ori dacã este însoţitã de o traducere în una dintre aceste limbi, comunicãrile emanând de la autoritatea centrala destinatara vor fi întocmite, de asemenea, în una dintre aceste limbi.
Taxele de traducere rezultate din aplicarea alineatului precedent cad în sarcina statului solicitant. În orice caz, traducerile efectuate, dacã este cazul, de statul solicitat rãmân în sarcina sa.
ART. 8
Autoritatea centrala destinatara decide asupra cererii de asistenta judiciarã sau ia mãsurile necesare pentru a se lua o decizie asupra acesteia de cãtre autoritatea competenta a statului solicitat.
Autoritatea transmite cererile privind informaţiile suplimentare autoritãţii expeditoare şi informeazã asupra tuturor dificultãţilor privind examinarea cererii, precum şi asupra deciziei luate.
ART. 9
În cazul în care nu domiciliazã într-un stat contractant, solicitantul asistenţei judiciare poate transmite cererea sa, fãrã a aduce atingere oricãrei alte cai prin care acesta ar putea supune cererea sa autoritãţii competente a statului solicitat, pe cale consularã.
Fiecare stat contractant are libertatea de a face cunoscut faptul ca autoritatea sa centrala destinatara poate fi sesizatã prin orice alte cai sau mijloace.
ART. 10
Documentele transmise în aplicarea acestui capitol sunt scutite de orice legalizari sau alte formalitãţi similare.
ART. 11
Intervenţia autoritãţilor competente pentru a transmite, primi sau decide asupra cererii de asistenta judiciarã în virtutea prezentului capitol este gratuita.
ART. 12
Instrumentarea cererilor de asistenta judiciarã este efectuatã în regim de urgenta.
ART. 13
În cazul în care asistenta judiciarã este acordatã prin aplicarea art. 1, notificãrile şi comunicãrile, indiferent de forma lor, privind procesul beneficiarului şi care urmeazã a fi fãcute într-un alt stat contractant, nu pot da naştere nici unei rambursãri. Acelaşi lucru este valabil pentru comisiile rogatorii şi anchetele sociale, cu excepţia indemnizaţiilor achitate experţilor şi interpretilor.
În cazul în care o persoana beneficiazã, în aplicarea art. 1, de asistenta judiciarã într-un stat contractant cu ocazia unei proceduri care a dat naştere unei decizii, aceasta beneficiazã, fãrã vreo reexaminare, de asistenta judiciarã în orice alt stat contractant cãruia ea îi solicita recunoaşterea sau execuţia acestei decizii.

CAP. 2
Cautio judicatum solvi şi exequatur privind obligarea la plata taxelor şi cheltuielilor

ART. 14
Nici o cauţiune şi nici o depunere, indiferent de denumire, nu pot fi solicitate numai în baza calitãţii de strãin sau a absentei domiciliului ori reşedinţei în statul în care este intentatã acţiunea, de cãtre persoane fizice sau juridice, având resedinta lor obişnuitã în unul dintre statele contractante, care vor fi solicitanti sau intervenienţi în fata instanţelor altui stat contractant.
Aceeaşi regula se aplica vãrsãmintelor cerute de solicitanti sau intervenienţi în scopul garantarii cheltuielilor judiciare.
ART. 15
Obligarea la plata taxelor şi cheltuielilor legate de proces, pronunţatã în unul dintre statele contractante impotriva oricãrei persoane scutite de cauţiune, depunere sau vãrsãminte în virtutea fie a art. 14, fie a legii statului în care este intentatã acţiunea, va fi, la cererea creditorului, recunoscuta în mod gratuit ca fiind executorie în orice alt stat contractant.
ART. 16
Fiecare stat contractant desemneazã una sau mai multe autoritãţi expeditoare însãrcinate cu transmiterea cererilor de exequatur vizate de art. 15 autoritãţii centrale competente din statul solicitat.
Fiecare stat contractant desemneazã o autoritate centrala insarcinata cu primirea unor astfel de cereri respective şi luarea mãsurilor necesare pentru a fi luatã o decizie definitiva referitoare la acestea.
Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au dreptul de a desemna mai multe autoritãţi centrale. În cazul incompetentei autoritãţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autoritãţii centrale competente în statul solicitat.
Cererile sunt transmise fãrã intervenţia nici unei alte autoritãţi. În acelaşi timp, fiecare stat are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomaticã.
Cu excepţia cazului în care statul solicitat nu a declarat ca se opune, dispoziţiile precedente nu constituie un impediment pentru ca cererea de exequatur sa fie prezentatã direct de cãtre creditor.
ART. 17
Cererile de exequatur trebuie sa fie însoţite de:
a) un extras conform al partii din decizie care menţioneazã numele şi calitatea pãrţilor, precum şi din dispozitiv, care se referã la taxe şi cheltuieli;
b) orice document de natura a dovedi ca decizia nu mai poate face obiectul unui recurs obişnuit în statul de origine şi ca aceasta este executorie aici;
c) o traducere certificatã a acestor documente în limba statului solicitat, în cazul în care nu sunt redactate în aceasta limba.
Autoritatea competenta a statului solicitat decide asupra cererii de exequatur fãrã a audia pãrţile. Ea se limiteazã la a verifica dacã documentele exista. La cererea solicitantului, aceasta evalueaza suma costurilor de atestare, traducere şi ceritificare, care sunt asimilate taxelor şi cheltuielilor procesuale. Nu poate fi impusa nici o legalizare sau formalitate similarã.
Pãrţile nu dispun de alte cai de atac impotriva deciziei emise de cãtre autoritatea competenta în afarã celor puse la dispoziţie de cãtre legislaţia statului solicitat.

CAP. 3
Copiile actelor şi deciziilor de justiţie

ART. 18
Cetãţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având resedinta lor obişnuitã într-un stat contractant pot obţine, în materie civilã sau comercialã, într-un stat contractant, în aceleaşi condiţii ca şi nationalii, eliberarea, legalizarea copiilor sau extraselor registrelor publice sau a deciziilor de justiţie.

CAP. 4
Condamnarea la închisoare şi biletul de libera trecere

ART. 19
Arestarea sau detenţia, fie ca modalitate de excutare, fie ca simpla mãsura preventivã, nu poate fi aplicatã în materie civilã sau comercialã cetãţenilor unui stat contractant sau persoanelor având resedinta lor obişnuitã într-un stat contractant, în cazul în care ea nu este aplicabilã cetãţenilor acestui stat. Orice fapt care poate fi invocat de cãtre un cetãţean având resedinta sa obişnuitã în acest stat pentru a obţine eliberarea din închisoare trebuie sa producã aceleaşi efecte fata de un cetãţean al statului contractant sau fata de o persoana având resedinta obişnuitã într-un stat contractant, chiar dacã acest fapt s-a petrecut în strãinãtate.
ART. 20
În cazul în care un martor sau un expert, cetãţean al statului contractant ori avându-şi resedinta obişnuitã într-un stat contractant, este citat nominal de un tribunal sau de o parte cu autorizarea instanţei de a comparea în fata instanţelor altui stat contractant, el nu poate fi urmãrit, deţinut sau supus vreunei restrictii privind libertatea sa individualã pe teritoriul acestui stat pentru condamnãri sau fapte anterioare intrãrii sale pe teritoriul statului solicitant.
Imunitatea prevãzutã la alineatul precedent începe cu 7 zile înainte de data fixatã pentru audierea martorului sau expertului şi ia sfârşit atunci când martorul sau expertul, având posibilitatea de a pãrãsi teritoriul în termen de 7 zile consecutive dupã ce autoritãţile judiciare îl vor informa ca prezenta sa nu mai este necesarã, rãmâne totuşi pe acest teritoriu sau revine pe acesta voluntar, dupã ce l-a pãrãsit.

CAP. 5
Dispoziţii generale

ART. 21
Sub rezerva dispoziţiilor art. 22, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va fi interpretatã ca limitand drepturile privind materiile reglementate de aceasta, care ar putea fi recunoscute unei persoane conform legii unui stat contractant sau conform oricãrei alte convenţii la care statul contractant este sau va fi parte.
ART. 22
Prezenta convenţie înlocuieşte, în raporturile dintre statele care o vor ratifica, art. 17-24 ale Convenţiei privind procedura civilã, semnatã la Haga la 17 iulie 1905, sau art. 17-26 din Convenţia privind procedura civilã, semnatã la Haga la 1 martie 1954, pentru statele care sunt pãrţi ale uneia dintre aceste convenţii, chiar dacã condiţia celui de-al doilea alineat al art. 28 lit. c) este îndeplinitã.
ART. 23
Acordurile adiţionale la convenţiile din 1905 şi 1954, încheiate de cãtre statele contractante, sunt considerate, de asemenea, ca aplicabile prezentei convenţii, în mãsura în care sunt compatibile cu aceasta, cu excepţia cazului în care statele interesate nu convin altfel.
ART. 24
Orice stat contractant poate, prin intermediul unei declaraţii, sa facã cunoscutã limba sau limbile, altele decât cele prevãzute la art. 7 şi 17, în care documentele care vor fi adresate autoritãţii centrale pot fi întocmite sau traduse.
ART. 25
Orice stat contractant care are mai multe limbi oficiale şi care nu poate, din motive de drept intern, accepta pe întregul teritoriu al sau documentele de asistenta judiciarã vizate de art. 7 şi 17 în una dintre aceste limbi trebuie sa facã cunoscutã prin intermediul unei declaraţii limba în care acestea trebuie sa fie întocmite sau traduse în vederea prezentãrii lor în acele pãrţi ale teritoriului sau pe care le-a determinat.
ART. 26
Un stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale în care se aplica sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin aceasta convenţie va putea declara în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unitãţilor sale teritoriale sau numai uneia ori mai multora dintre acestea şi va putea modifica în orice moment aceasta declaraţie prin alta noua.
Aceste declaraţii vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos şi vor indica în mod expres unitãţile teritoriale cãrora li se aplica convenţia.
ART. 27
În cazul în care un stat contractant are un sistem de guvernare în virtutea cãruia puterea executivã, judiciarã şi legislativã sunt partajate între autoritãţile centrale şi alte autoritãţi ale acestui stat, semnarea, ratificarea, acceptarea şi aprobarea convenţiei, aderarea la aceasta sau o declaraţie facuta în virtutea art. 26 nu vor avea nici un fel de consecinţe asupra împãrţirii puterilor în acest stat.
ART. 28
Orice stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau adeziunii, sa îşi rezerve dreptul de a exclude aplicarea art. 1 persoanelor care nu sunt cetãţeni ai unui stat contractant, dar care îşi au resedinta obişnuitã într-un stat contractant, altul decât cel care a fãcut rezerva, sau care au avut resedinta obişnuitã în statul care a fãcut rezerva, dacã nu exista nici o reciprocitate între statul care a fãcut rezerva şi statul al cãrui cetãţean este solicitantul de asistenta judiciarã.
Orice stat contractant va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, sa îşi rezerve dreptul de a exclude:
a) utilizarea limbii engleze, franceze sau a acestor doua limbi, dupã cum a fost prevãzut la alin. 2 al art. 7;
b) aplicarea dispoziţiilor alin. 2 al art. 13;
c) aplicarea dispoziţiilor cap. II;
d) aplicarea art. 20.
În cazul în care un stat:
a) ar exclude utilizarea limbilor engleza şi franceza, fãcând rezervele prevãzute la lit. a) a alineatului precedent, orice alt stat afectat de cãtre aceasta va putea aplica aceeaşi regula în ceea ce priveşte statul care a fãcut rezerva;
b) ar face rezerva prevãzutã la lit. b) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea alin. 2 al art. 13 cetãţenilor statului care a fãcut rezerva, precum şi persoanelor având resedinta lor obişnuitã în acest stat;
c) ar face rezerva prevãzutã la lit. c) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea dispoziţiilor cap. II cetãţenilor statului care a fãcut rezerva, precum şi persoanelor având resedinta lor obişnuitã în acest stat.
Nici o alta rezerva nu va fi admisã.
Orice stat contractant va putea, în orice moment, sa retragã rezerva pe care a fãcut-o. Aceasta retragere va fi notificatã Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos. Efectul rezervei va inceta în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupã aceasta notificare.
ART. 29
Orice stat contractant va indica Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos, fie în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fie ulterior, autoritãţile prevãzute la art. 3, 4 şi 16.
El va notifica, dacã este cazul, în aceleaşi condiţii:
a) declaraţiile vizate la art. 5, 9, 16, 24, 25, 26 şi 33;
b) orice retragere şi orice modificare a numirilor şi declaraţiilor menţionate mai sus;
c) retragerea oricãror rezerve.
ART. 30
Formulele-model anexate la prezenta convenţie vor putea fi amendate prin decizia Comisiei speciale la care vor fi invitate toate statele contractante şi toate statele membre ale Conferintei de la Haga şi care va fi convocatã de cãtre secretarul general al Conferintei de la Haga. Propunerea de amendare a formulelor va trebui inclusã pe ordinea de zi care va fi anexatã convocãrii.
Amendarile vor fi adoptate de Comisia specialã cu majoritatea statelor contractante prezente şi care iau parte la vot. Ele vor intra în vigoare pentru toate statele contractante în prima zi a celei de-a şaptea luni dupã data la care secretarul general al Conferintei de la Haga le va comunica tuturor statelor contractante.
În cursul termenului prevãzut la alineatul precedent, orice stat contractant va putea notifica în scris Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos ca înţelege sa facã o rezerva la acest amendament. Statul care va face o asemenea rezerva va fi tratat, în ceea ce priveşte acest amendament, ca şi cum nu ar fi parte la prezenta convenţie, pana când rezerva va fi retrasã.

CAP. 6
Clauze finale

ART. 31
Convenţia este deschisã semnãrii statelor care erau membre ale Conferintei de Drept Internaţional Privat de la Haga la cea de-a XIV-a sesiune, precum şi statelor nemembre, invitate la elaborarea sa.
Ea va fi ratificatã, acceptatã sau aprobatã, iar instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos.
ART. 32
Orice alt stat va putea adera la convenţie.
Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos.
Aderarea nu va avea efecte decât în raporturile dintre statul aderant şi statele contractante care nu au ridicat obiecţii în ceea ce priveşte convenţia, în termen de 12 luni de la primirea notificãrii prevãzute la pct. 2 al art. 36. O asemenea obiectie ar putea fi ridicatã, de asemenea, de orice stat membru în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii convenţiei, ulterior aderãrii. Aceste obiecţii vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos.
ART. 33
Orice stat, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, va putea declara ca prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintã pe plan internaţional sau asupra unuia ori mai multora dintre acestea. Aceasta declaraţie va avea efect în momentul în care convenţia intra în vigoare pentru acel stat.
Aceasta declaraţie, precum şi toate extensiile ulterioare vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos.
ART. 34
Convenţia va intra în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupã depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare prevãzut la art. 31 şi 32.
Apoi, convenţia va intra în vigoare:
1. pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera dupã prima zi din a treia luna calendaristicã, dupã depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
2. pentru teritoriile sau unitãţile teritoriale asupra cãrora convenţia a fost extinsã conform art. 26 sau 33, în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupã notificarea vizata în aceste articole.
ART. 35
Convenţia va avea o durata de 5 ani începând cu intrarea sa în vigoare conform art. 34 primul alineat, chiar şi pentru statele care au ratificat-o, au acceptat-o, au aprobat-o sau care au aderat la aceasta ulterior.
Convenţia va fi reînnoitã tacit din 5 ani în 5 ani, cu excepţia denunţãrii.
Denunţarea va fi notificatã cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos. Ea se va putea limita la anumite teritorii sau unitãţi teritoriale la care se aplica convenţia.
Denunţarea nu va avea efect decât în ceea ce priveşte statul care a notificat-o. Convenţia rãmâne în vigoare pentru celelalte state contractante.
ART. 36
Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţãrilor de Jos va notifica statelor membre ale Conferintei de la Haga, precum şi statelor care au aderat conform dispoziţiilor art. 32:
1. semnarile, ratificarile, acceptarile şi aprobãrile vizate de art. 31;
2. aderarile şi obiecţiile (rezervele) la aderari vizate de art. 32;
3. data la care convenţia intra în vigoare conform dispoziţiilor art. 34;
4. declaraţiile menţionate la art. 26 şi 33;
5. rezervele şi retragerea rezervelor prevãzute la art. 28 şi 30;
6. comunicãrile notificate în aplicarea art. 29;
7. denuntarile vizate la art. 35.
Ca urmare, subsemnaţii legal autorizaţi, am semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Haga la 25 octombrie 1980, în limba franceza şi engleza, ambele texte având valoare egala, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Guvernului Regatului Ţãrilor de Jos, o copie certificatã fiind transmisã, pe cale diplomaticã, fiecãrui stat membru al Conferintei de Drept Internaţional Privat de la Haga la cea de-a XIV-a sesiune, precum şi tuturor statelor care au participat la elaborarea prezentei convenţii cu prilejul acestei sesiuni.

ANEXA 1

FORMULA
de transmitere a cererii de asistenta judiciarã

Convenţie privind facilitarea accesului internaţional la
justiţie, semnatã la Haga la 25 octombrie 1980


┌───────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│      Identitatea şi adresa        │    Identitatea şi adresa        │
│      autoritãţii expeditoare      │   autoritãţii destinatare       │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
│                                   │                                 │
└───────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘

Subscrisã autoritate expeditoare are onoarea sa transmitã autoritãţii centrale destinatare cererea de asistenta judiciarã anexatã la prezenta, precum şi anexa la aceasta (declaraţia privind situaţia economicã a solicitantului), în conformitate cu cap. I din convenţia menţionatã.

Eventuale observaţii referitoare la cerere şi la declaraţie:

Alte observaţii:

Întocmitã la ...... la data de ......

Semnatura şi/sau sigiliul

ANEXA 1
-------
la formula
----------

CERERE DE ASISTENTA JUDICIARĂ

Convenţie privind facilitarea accesului
internaţional la justiţie, semnatã la Haga la 25 octombrie 1980

1. Numele şi adresa solicitantului de asistenta judiciarã
2. Jurisdicţia unde litigiul a fost sau trebuia introdus (dacã se cunoaşte)
3. a) Obiectul/obiectele litigiului; valoarea litigiului, dupã caz
b) Dupã caz, enumerarea pieselor justificative referitoare la litigiul
introdus sau avut în vedere*)
c) Numele şi adresa partii adverse*)
4. Întârzieri şi date referitoare la litigiu, antrenand consecinţe juridice pentru solicitant, care justifica o urgenta specialã în ceea ce priveşte tratarea cererii
5. Orice alte informaţii utile
6. Întocmitã la ...... în data de ......
7. Semnatura solicitantului
-----------
*) Radiati menţiunile inutile.

ANEXA 1
-------
la cererea de asistenta judiciarã
---------------------------------

Declaraţie privind situaţia economicã a solicitantului

I. Situaţia personalã:
8. numele (numele de fata, dacã este cazul)
9. prenumele
10. data şi locul naşterii
11. naţionalitatea
12. a) domiciliul permanent (din ce data)
b) domiciliul anterior (de când şi pana când)
13. starea civilã [celibatar(a), cãsãtorit(a), vaduv(a), divorţat(a), despãrţit(a)]
14. numele şi prenumele soţului/sotiei
15. numele, prenumele şi data naşterii copiilor aflaţi în sarcina solicitantului
16. alte persoane aflate în sarcina solicitantului
17. informaţii complementare asupra situaţiei familiale

II. Situaţia financiarã:
18. activitatea profesionalã
19. denumirea şi adresa angajatorului sau ale locului de exercitare a activitãţii profesionale
20. venitul solicitantului, al sotiei/soţului, al persoanelor aflate în sarcina solicitantului:
a) tratamente, salarii (inclusiv avantaje în natura)
b) pensii de varsta, pensii de invaliditate, pensii alimentare, rente, rente viagere
c) alocaţii de şomaj
d) venituri din profesii nesalarizate
e) venituri şi capitaluri mobiliare
f) venituri funciare şi imobiliare
g) alte surse de venit
21. bunuri imobiliare ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului
(se vor mentiona valorile şi sarcinile)
22. alte bunuri ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului
(titluri, participatii, creanţe, conturi bancare, fonduri de comerţ etc.)
23. datorii şi alte obligaţii ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului:
a) împrumuturi (mentionati natura, suma rãmasã de plata şi rambursarile anuale/lunare)
b) obligaţiile alimentare (mentionati sumele lunare)
c) chirii (inclusiv costul încãlzirii, electricitatii, gazelor şi apei)
d) alte obligaţii periodice
24. impozitele pe venit şi contribuţiile la securitatea socialã în anul precedent
25. observaţiile solicitantului
26. dupã caz, enumerarea documentelor justificative
27. Subsemnatul, cunoscând consecinţele penale ale unei declaraţii false, certific pe onoarea mea ca prezenta declaraţie este completa şi exactã.
28. Întocmitã la ..............................
(locul)
29. În data de ..................................
30. ................................
(semnatura solicitantului)

--------------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 215 din 22 mai 2003

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"