Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 214 din 15 noiembrie 2011 pentru organizarea, administrarea si exploatarea pajistilor
ART. 1 (1) Sunt supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare urmãtoarele categorii de pajişti: a) pajiştile proprietate publicã şi privatã a statului şi pajiştile comunale şi urbane care fac parte din domeniul privat al statului şi se aflã în administrarea consiliilor locale respective; b) pajiştile în indiviziune care, fie prin lege, fie prin efectul actelor de proprietate sau acordul ulterior al coproprietarilor, se folosesc în comun în cadrul asociaţiilor de pãşunat constituite de cãtre aceştia; c) pajiştile situate pe orice fel de terenuri din zonele montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunãrii, care nu intrã în categoriile prevãzute la lit. a) şi b) şi care sunt folosite numai în timpul prielnic pãşunatului, aparţinând domeniului public al statului; d) pajiştile proprietate privatã a comunelor, oraşelor sau, dupã caz, a municipiilor, aflate în administrarea primãriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, pajişti şi terenuri arabile, care s-au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie; e) pajiştile comunelor, oraşelor sau, dupã caz, ale municipiilor, aflate în administrarea primãriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unitãţilor agricole de stat; f) alte suprafeţe de pajişti proprietate privatã, declarate de cãtre agricultori Agenţiei de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã în anul 2007. (2) Pajiştile prevãzute la alin. (1) sunt, dupã caz, proprietate publicã sau privatã şi constituie bunuri de interes naţional. (3) Prevederile prezentei legi nu se aplicã pajiştilor care urmeazã sã fie împãdurite, dacã împãdurirea se realizeazã cu respectarea condiţiilor locale de mediu, exceptând plantaţiile de brazi de Crãciun şi speciile cu creştere rapidã, cultivate pe termen scurt. ART. 2 În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel: a) pajişte - suprafaţã agricolã de pãşuni, fâneţe şi izlazuri comunale consacratã producţiei de iarbã şi de alte plante furajere erbacee, însãmânţate sau naturale, care nu fac parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţii de cel puţin 5 ani şi care sunt administrate de cãtre agricultori pentru pãşunatul animalelor şi producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu; b) iarbã şi alte plante furajere erbacee - toate plantele erbacee care se gãsesc în mod natural pe pãşuni, fâneţe şi izlazuri comunale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însãmânţãri şi supraînsãmânţãri, din familiile de graminee şi de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cãrora se calculeazã producţia, valoarea nutriţionalã a pajiştei şi capacitatea de pãşunat; c) fâneaţã - suprafaţã agricolã care, conform practicii agricole locale, este recunoscutã ca fiind destinatã recoltãrii de furaje pentru animale. Pajiştile pot avea în decursul aceluiaşi an utilizare mixtã: pãşune, fân şi fân însilozat. ART. 3 (1) România menţine şi se asigurã cã suprafeţele declarate ca pajişti la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate pentru creşterea animalelor şi producerea de furaje. (2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale este autoritatea competentã pentru menţinerea, întreţinerea şi utilizarea pajiştilor. ART. 4 Strategia de organizare tehnicã, îndrumare şi controlul a administrãrii şi exploatãrii pajiştilor se stabileşte prin norme metodologice, care sunt aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltãrii rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor. ART. 5 (1) Pajiştile prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi c) nu se vor înstrãina, nu se vor împãrţi, nu pot fi grevate de niciun drept real sau personal şi nu li se va schimba categoria de folosinţã. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) terenurile ocupate cu pajişti care, prin degradare sau poluare, şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de producţie. (3) Pajiştile prevãzute la alin. (2) vor fi constituite în perimetrul de ameliorare de interes naţional, pe care se vor executa lucrãri de repunere în valoare şi amenajare, corespunzãtor reglementãrilor legale în vigoare, fãrã schimbarea proprietarului. ART. 6 (1) Pajiştile împãdurite pot fi readuse în circuitul pastoral, la propunerea camerelor agricole zonale şi cu aprobarea camerelor agricole judeţene, pe baza unor studii de transformare şi a unor programe de îmbunãtãţire şi exploatare a acestora, întocmite de unitãţile de specialitate autorizate, sau prin realocarea unor suprafeţe echivalente de pajişti. (2) Pajiştile cu jnepenişuri de limitã nu fac obiectul studiilor prevãzute la alin. (1). (3) Recoltarea masei lemnoase de pe aceste terenuri se face cu respectarea normelor tehnice silvice de exploatare.
CAP. II Pajiştile comunale şi urbane
ART. 7 Pajiştile comunale şi urbane sunt acele pajişti care sunt proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, dobândite prin contracte de vânzare-cumpãrare, prin donaţie, prin rãscumpãrare, prin legi de împroprietãrire şi cu ocazia comasãrii. ART. 8 (1) Pajiştile comunale şi urbane se folosesc exclusiv pentru pãşunat, ca fâneţe şi pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obţinerii de masã verde, fân sau seminţe. (2) Activitãţile care se desfãşoarã pe pajişti sunt numai acelea pentru creşterea potenţialului de producţie a solului şi se pot realiza perdele de protecţie, construcţii zoopastorale, surse de apã potabilã, regularizarea cursurilor de apã, lucrãri de îmbunãtãţiri funciare şi proiecte având ca obiect de investiţii producerea şi utilizarea energiei regenerabile. ART. 9 (1) Modul de folosire şi exploatare a pajiştilor comunale şi urbane se stabileşte prin amenajamente pastorale sau silvopastorale întocmite, dupã caz, de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale ori Ministerul Mediului şi Pãdurilor. (2) În termen de 15 zile de la primirea amenajamentului, consiliile locale îl pot contesta la camera agricolã judeţeanã sau la direcţia silvicã judeţeanã, dupã caz. (3) Costurile pentru realizarea amenajamentului se suportã de asociaţiile crescãtorilor de animale care folosesc pajiştea prin contract. ART. 10 Amenajamentul pajiştilor comunale şi urbane va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin urmãtoarele elemente: a) denumirea, suprafaţa, vecinii şi hotarele pajiştii; b) actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi planul cadastral; c) descrierea situaţiei geografice şi topografice a pajiştii; d) descrierea solului şi a florei; e) calitatea pajiştii; f) determinarea pãrţilor din pajişte care sunt oprite de la pãşunat; g) modurile de folosire anterioarã a pajiştii, numãrul şi speciile de animale care au pãşunat în trecut; h) capacitatea de pãşunat a pajiştii; i) delimitarea drumurilor şi a potecilor; j) localizarea adãposturilor pentru animale şi îngrijitori; k) parcelarea pãşunatului pe secţiuni pentru diferite specii de animale; l) lucrãrile de îngrijire şi îmbunãtãţiri anuale ale pajiştilor; m) culturile de plante de întreţinere care urmeazã a se înfiinţa pe pajişte; n) orice alte elemente necesare punerii în valoare şi exploatãrii raţionale a pajiştii. ART. 11 Înfiinţarea de culturi pe pajiştile comunale şi urbane, în afara celor prevãzute în amenajament, este interzisã. ART. 12 (1) Unitatea administrativ-teritorialã localã poate, cu avizul camerei agricole judeţene şi al asociaţiilor locale ale crescãtorilor de animale, sã înstrãineze porţiuni dintr-o pajişte numai în cazuri de necesitãţi de interes public, local sau naţional, în condiţiile legislaţiei în vigoare. (2) Unitãţile administrativ-teritoriale locale pot, cu avizul camerei agricole judeţene şi al asociaţiilor locale ale crescãtorilor de animale, sã înstrãineze o pajişte, total sau în parte, numai unei alte comune care nu deţine pajişte, numai în scopul cumpãrãrii, situatã la o distanţã mai micã de aceasta. ART. 13 (1) În situaţia în care o pajişte sau o porţiune dintr-o pajişte, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a fost destinatã unui sat ori unor sate ce compun comuna şi dacã un sat trece de la o comunã la alta, se transmite în proprietatea comunei la care trece satul şi suprafaţa de pajişte, cu activul şi pasivul din contabilitate. (2) În situaţia în care pajiştea este destinatã mai multor sate, dreptul fiecãruia se calculeazã proporţional cu numãrul familiilor îndreptãţite la folosinţa acesteia pentru pãşunatul animalelor proprii. ART. 14 (1) Administraţia publicã localã are dreptul şi capacitatea efectivã de a soluţiona şi de a gestiona pajiştile proprietate publicã şi privatã a localitãţii, în interesul colectivitãţii locale pe care o reprezintã, pe criterii obiective şi nediscriminatorii, în condiţiile legii. (2) Autoritatea deliberativã a administraţiei publice locale, la propunerea autoritãţii executive, are obligaţia de a organiza serviciul public pentru menţinerea, întreţinerea şi utilizarea pajiştilor aflate în domeniul public şi privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor prezentei legi. (3) Serviciul public pentru menţinerea, întreţinerea şi utilizarea pajiştilor se înfiinţeazã cu respectarea prevederilor legislaţiei Comunitãţii Europene şi naţionale şi a particularitãţilor economice şi sociale ale unitãţilor administrativ-teritoriale. ART. 15 (1) Pentru punerea în valoare şi folosirea optimã a pajiştilor, consiliile locale, în baza cererilor organizaţiilor şi asociaţiilor locale ale crescãtorilor de animale, legal constituite, scot la licitaţie concesionarea suprafeţelor de pajişti, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru o perioadã de minimum 10 ani şi o încãrcãturã optimã de animale pe hectar, dar nu mai micã de 0,3 UVM/ha. În cazul în care organizaţia sau asociaţia localã a crescãtorilor de animale nu asigurã o încãrcãturã minimã de 0,3 UVM/ha de pajişte, suprafaţa prevãzutã în contractul de concesiune se diminueazã proporţional cu efectivele deţinute. (2) În cazul în care existã o singurã asociaţie localã de creştere a animalelor pe raza unitãţii administrativ-teritoriale, aceasta beneficiazã de dreptul de concesionare prin atribuire directã. (3) Condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã utilizatorii de pajişti prevãzuţi la alin. (1) care vor încheia contracte de concesiune se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltãrii rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (4) Consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi, respectiv, ale municipiilor trebuie sã iniţieze procedura de concesionare pânã la data de 1 februarie a fiecãrui an. (5) Lucrãrile de întreţinere a pajiştilor comunale şi urbane, precum şi a utilitãţilor zoopastorale se vor efectua de crescãtorii de animale care le folosesc. Condiţiile şi nivelul acestor lucrãri vor fi cuprinse în contractul de concesiune. ART. 16 (1) În cazul în care organizaţia sau asociaţia vinde animalele, redevenţa prevãzutã în contractul de concesiune se plãteşte pe întregul an, cu dreptul de a fi înlocuite cu alte animale din aceeaşi specie. (2) În caz de moarte a animalelor, redevenţa se va încasa numai pentru timpul cât animalele au pãşunat. ART. 17 Resursele financiare rezultate din administrarea pajiştilor proprietate publicã sau privatã a comunelor şi a oraşelor se administreazã şi se utilizeazã exclusiv pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor care le revin pentru administrarea, organizarea şi întreţinerea acestora, în condiţiile legii. ART. 18 Paza animalelor pe pajiştile comunale şi urbane se face de cãtre paznici angajaţi şi plãtiţi de organizaţia sau asociaţia crescãtorilor de animale concesionare.
CAP. III Pajişti în indiviziune
ART. 19 Pajiştile în indiviziune, constituite fie prin legi de împroprietãrire, fie ca efect al actelor de proprietate sau cu acordul coproprietarilor, sunt terenuri cu caracter de bun obştesc dintr-o comunã ori mai multe comune şi se folosesc în comun ca pãşune, ca fâneaţã sau pentru cultivarea plantelor de nutreţ în cadrul asociaţiilor de pãşunat de cãtre aceştia. ART. 20 Schimbarea categoriei de folosinţã a pajiştilor se face cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, autoritatea competentã pentru menţinerea terenurilor destinate pãşunilor permanente în România. ART. 21 Modul de folosire şi exploatare a pajiştilor în indiviziune se stabileşte prin amenajamente pastorale şi silvopastorale întocmite, dupã caz, de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sau de Ministerul Mediului şi Pãdurilor, în conformitate cu prevederile art. 10 şi 11. ART. 22 Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în indiviziune, coproprietarii se pot organiza în asociaţii speciale de pãşunat, în vederea administrãrii intereselor comune. ART. 23 Dacã perimetrul unei unitãţi administrativ-teritoriale locale cuprinde atât pajişte comunalã şi urbanã, cât şi pajişte în indiviziune, se va putea constitui o singurã asociaţie de pãşunat, în care comuna este membrã cu drepturi proporţionale cu suprafaţa pãşunii comunale şi urbane. ART. 24 Modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a asociaţiilor de pãşunat prevãzute la art. 22 şi 23 este stabilit prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltãrii rurale, conform prevederilor legislaţiei din domeniu în vigoare.
CAP. IV Pajişti de munte şi de baltã
ART. 25 (1) Pajiştile de munte şi de baltã sunt: golurile de munţi pãşunabile, pãşunile situate în regiunea montanã, pãdurile pãşunabile şi pãşunile împãdurite, precum şi cele situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunãrii şi aparţin domeniului public al statului. (2) Pajiştile prevãzute la alin. (1) vor fi atribuite în concesiune crescãtorilor de animale, persoane fizice şi persoane juridice, organizaţiilor sau asociaţiilor locale ale crescãtorilor de animale legal constituite, pentru instalarea de turme ori cirezi de animale în timpul prielnic pãşunatului. ART. 26 Fac excepţie de la prevederile art. 25 pajiştile de munte şi de baltã aflate în proprietatea unitãţilor administrativteritoriale locale şi a asociaţiilor de pãşunat.
CAP. V Rãspunderi şi sancţiuni
ART. 27 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea administrativã, contravenţionalã, civilã sau penalã, dupã caz. ART. 28 (1) Constituie infracţiuni urmãtoarele fapte: a) schimbarea destinaţiei suprafeţei de pajişte în alte categorii de folosinţã fãrã aprobãrile legale în vigoare; b) utilizarea în alte scopuri a subvenţiilor acordate pentru lucrãri privind îmbunãtãţirea şi întreţinerea pajiştilor; c) exploatarea lemnului de pe pajiştile împãdurite fãrã obţinerea studiilor de transformare. (2) Infracţiunile prevãzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoarea de la douã luni la 2 ani. ART. 29 (1) Urmãtoarele fapte constituie contravenţii, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã constituie infracţiuni: a) pãşunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajişti în afara perioadei stabilite pentru pãşunat; b) împiedicarea sau întârzierea lucrãrilor prevãzute în amenajamente pastorale şi planuri de exploatare; c) introducerea pe pajişti a unor specii de animale, altele decât cele stabilite prin amenajamentele pastorale şi planuri de exploatare; d) neîndeplinirea de cãtre deţinãtorii sau utilizatorii de pajişti a obligaţiilor prevãzute în contract; e) circulaţia pe pajişti cu orice mijloace de transport, inclusiv cu atelajele, care cauzeazã deteriorarea acestora; f) introducerea animalelor pe pajişti fãrã a deţine contract; g) darea în folosinţã a pajiştii, fie pentru pãşunat, fie pentru obţinerea de producţii de culturi furajere, persoanelor care nu sunt îndreptãţite. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) cu amendã de la 250 lei la 500 lei, faptele prevãzute la lit. e) şi g); b) cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei, faptele prevãzute la lit. b)-d); c) cu amendã de la 500 lei la 1.500 lei, faptele prevãzute la lit. a) şi f). ART. 30 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre persoanele împuternicite de consiliul local, de camerele agricole şi de instituţia prefectului. ART. 31 Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. VI Dispoziţii finale
ART. 32 Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare. ART. 33 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, art. 17-22, art. 41 alin. (1) lit. e) şi g) şi art. 42 alin. (1) lit. j) şi k) din Legea zootehniei nr. 72/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucureşti, 15 noiembrie 2011. Nr. 214.
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
