Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
În scopul asigurãrii protecţiei victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementeazã unele mãsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologicã, asistenţã juridicã gratuitã şi compensaţie financiarã de cãtre stat a victimelor unor infracţiuni.
ART. 2
Ministerul Justiţiei, prin Institutul Naţional al Magistraturii, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au obligaţia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege, stabileşte legãturi directe cu victimele infracţiunilor.
ART. 3
Autoritãţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizeazã campanii publice de informare în acest domeniu.
CAP. II
Informarea victimelor infracţiunilor
ART. 4
(1) Judecãtorii, în cazul infracţiunilor pentru care plângerea prealabilã se adreseazã instanţei de judecatã, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:
a) serviciile şi organizaţiile care asigurã consiliere psihologicã sau orice alte forme de asistenţã a victimei, în funcţie de necesitãţile acesteia;
b) organul de urmãrire penalã la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţã juridicã şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vãtãmate, ale pãrţii vãtãmate şi ale pãrţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 86^1 , 86^2 , 86^4 şi 86^5 din Codul de procedurã penalã, precum şi de dispoziţiile <>Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;
g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de cãtre stat.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţã victimei de cãtre judecãtorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care victima se prezintã.
(3) Informaţiile prevãzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţã victimei, în scris sau verbal, într-o limbã pe care aceasta o înţelege.
(4) Îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1)-(3) se consemneazã într-un proces-verbal, care se înregistreazã la instituţia din care face parte judecãtorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintã victima.
ART. 5
(1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigurã funcţionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigurã comunicarea informaţiilor prevãzute la art. 4 alin. (1).
(2) Accesul la linia telefonicã prevãzutã la alin. (1) se asigurã, în mod gratuit, prin apelarea unui numãr de telefon unic la nivel naţional.
(3) Personalul care asigurã comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei telefonice prevãzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unitãţile de poliţie dacã din convorbirea telefonicã rezultã cã victima este în pericol.
(4) Autoritãţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor.
ART. 6
(1) Informaţiile prevãzute la art. 4 alin. (1) se publicã pe paginile de Internet ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Instanţele judecãtoreşti, parchetele de pe lângã instanţele judecãtoreşti şi unitãţile de poliţie pot publica pe pagina de Internet informaţiile prevãzute la art. 4 alin. (1).
CAP. III
Consilierea psihologicã a victimelor unor infracţiuni şi alte forme de asistenţã a victimelor infracţiunilor
ART. 7
Consilierea psihologicã a victimelor infracţiunilor se asigurã, în condiţiile prezentei legi, de cãtre serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor, care funcţioneazã pe lângã tribunale.
ART. 8
(1) Consilierea psihologicã asiguratã de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor se acordã gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vãtãmare corporalã, sãvârşite asupra membrilor familiei, prevãzute la art. 180 alin. 1^1 şi 2^1 şi art. 181 alin. 1^1 din Codul penal, ale infracţiunii de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, ale infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexualã şi corupţie sexualã, prevãzute la art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 şi la art. 202 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevãzutã la art. 306 din Codul penal, precum şi pentru victimele infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Consilierea psihologicã gratuitã se acordã victimelor infracţiunilor prevãzute la alin. (1), dacã infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul României sau dacã infracţiunea a fost sãvârşitã în afara teritoriului României şi victima este cetãţean român sau strãin care locuieşte legal în România.
ART. 9
Consilierea psihologicã gratuitã asiguratã de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor se acordã pe o perioadã de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadã de cel mult 6 luni.
ART. 10
(1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor de pe lângã tribunalul în a cãrui circumscripţie domiciliazã victima.
(2) Cererea poate fi depusã numai dupã sesizarea organelor de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã cu privire la sãvârşirea infracţiunii.
(3) Cererea trebuie sã cuprindã:
a) numele, prenumele, cetãţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;
b) data, locul şi circumstanţele sãvârşirii infracţiunii;
c) data sesizãrii şi organul judiciar sesizat.
(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.
(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluţioneazã în termen de 10 zile de la data depunerii.
ART. 11
Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor pot asigura şi alte forme de asistenţã a victimelor infracţiunilor.
ART. 12
Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autoritãţile publice, servicii pentru consilierea psihologicã a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţã a victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.
ART. 13
Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiazã şi de mãsurile de protecţie şi de asistenţã prevãzute de <>Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile ulterioare, sau, dupã caz, de <>Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. IV
Asistenţa juridicã gratuitã a victimelor unor infracţiuni
ART. 14
(1) Asistenţa juridicã gratuitã se acordã, la cerere, urmãtoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cãrora a fost sãvârşitã o tentativã la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionatã care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexualã, prevãzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin sãvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
(2) Asistenţa juridicã gratuitã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) dacã infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost sãvârşitã în afara teritoriului României, dacã victima este cetãţean român sau strãin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfãşoarã în România.
ART. 15
Asistenţa juridicã gratuitã se acordã, la cerere, victimelor altor infracţiuni decât cele prevãzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacã venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bazã minim brut pe ţarã stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţã juridicã gratuitã.
ART. 16
(1) Asistenţa juridicã gratuitã se acordã numai dacã victima a sesizat organele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã în termen de 60 de zile de la data sãvârşirii infracţiunii.
(2) În cazul victimelor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care victima a luat cunoştinţã de sãvârşirea infracţiunii.
(3) Dacã victima s-a aflat în imposibilitatea, fizicã sau psihicã, de a sesiza organele de urmãrire penalã, termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã cu privire la sãvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârşirea infracţiunii.
ART. 17
(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cãrui circumscripţie domiciliazã victima şi se soluţioneazã de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii.
(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie sã cuprindã:
a) numele, prenumele, cetãţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;
b) data, locul şi circumstanţele sãvârşirii infracţiunii;
c) dacã este cazul, data sesizãrii şi organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã, sesizatã potrivit art. 16;
d) calitatea de soţ, copil sau persoanã aflatã în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b);
e) dacã este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;
f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de cãtre apãrãtorul ales sau menţiunea cã victima nu şi-a ales un apãrãtor.
(3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimã, utile pentru soluţionarea cererii.
(4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţioneazã prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.
(5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apãrãtor, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţã juridicã gratuitã trebuie sã cuprindã şi desemnarea unui apãrãtor din oficiu potrivit <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat.
(6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se comunicã victimei.
(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite este supusã reexaminãrii de cãtre tribunalul în cadrul cãruia funcţioneazã Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluţioneazã în complet format din doi judecãtori.
ART. 18
(1) Asistenţa juridicã gratuitã se acordã fiecãrei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu douã salarii de bazã minime brute pe ţarã, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţã juridicã gratuitã.
(2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigurã din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
ART. 19
Dispoziţiile art. 14-18 se aplicã în mod corespunzãtor şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoreşti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infracţiunii.
ART. 20
(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoreşti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.
(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoreşti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacã sunt semnate de victimã, cuprind datele prevãzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevãzute la art. 17 alin. (3).
(3) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoreşti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de timbru.
CAP. V
Acordarea de cãtre stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni
ART. 21
(1) Compensaţia financiarã se acordã, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, urmãtoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cãrora a fost sãvârşitã o tentativã la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionatã care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexualã, prevãzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin sãvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
(2) Compensaţia financiarã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) dacã infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul României şi victima este cetãţean român sau strãin care locuieşte legal în România.
(3) Compensaţia financiarã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, dacã infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul României şi victima este strãin care nu locuieşte în România.
ART. 22
(1) Compensaţia financiarã nu se acordã dacã:
a) se stabileşte cã fapta nu existã sau nu este prevãzutã de legea penalã ori cã fapta a fost sãvârşitã în stare de legitimã apãrare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;
b) victima este condamnatã definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;
c) victima este condamnatã definitiv pentru una dintre infracţiunile prevãzute la art. 21 alin. (1);
d) instanţa reţine în favoarea fãptuitorului circumstanţa atenuantã a depãşirii limitelor legitimei apãrãri împotriva atacului victimei, prevãzutã la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantã a provocãrii prevãzutã la art. 73 lit. b) din Codul penal.
(2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiarã sau de un avans din compensaţia financiarã este obligatã la restituirea sumelor dacã se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevãzute la alin. (1).
ART. 23
(1) Compensaţia financiarã se acordã victimei numai dacã aceasta a sesizat organele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã în termen de 60 de zile de la data sãvârşirii infracţiunii.
(2) În cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care victima a luat cunoştinţã de sãvârşirea infracţiunii.
(3) Dacã victima s-a aflat în imposibilitatea, fizicã sau psihicã, de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã, termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã cu privire la sãvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârşirea infracţiunii.
ART. 24
(1) În cazul în care fãptuitorul este cunoscut, compensaţia financiarã poate fi acordatã victimei dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) victima a formulat cererea de compensaţie financiarã în termen de un an, dupã caz:
1. de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care instanţa penalã a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. d) şi e) din Codul de procedurã penalã şi a acordat despãgubiri civile ori a pronunţat achitarea în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sau încetarea procesului penal în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. g) şi i^1 ) din Codul de procedurã penalã;
2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) şi e) din Codul de procedurã penalã sau a dispus încetarea urmãririi penale în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedurã penalã;
3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmãririi penale în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) şi g) din Codul de procedurã penalã;
b) victima s-a constituit ca parte civilã în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului prevãzut la lit. a) pct. 3;
c) fãptuitorul este insolvabil sau dispãrut;
d) victima nu a obţinut repararea integralã a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.
(2) Dacã victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiarã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penalã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii prin care a fost admisã acţiunea civilã.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia prevãzutã la alin. (1) lit. b).
ART. 25
În cazul în care fãptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensaţie financiarã în termen de 3 ani de la data sãvârşirii infracţiunii, dacã este îndeplinitã condiţia prevãzutã la art. 24 alin. (1) lit. d).
ART. 26
Dacã victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensaţie financiarã în termenele prevãzute, dupã caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep sã curgã de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani.
ART. 27
(1) Compensaţia financiarã se acordã victimei pentru urmãtoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin sãvârşirea infracţiunii:
a) în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. a):
1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimã;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin sãvârşirea infracţiunii;
3. câştigurile de care victima este lipsitã de pe urma sãvârşirii infracţiunii;
b) în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b):
1. cheltuielile de înmormântare;
2. întreţinerea de care victima este lipsitã din cauza sãvârşirii infracţiunii.
(2) Compensaţia financiarã pentru prejudiciile materiale prevãzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordã în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bazã minime brute pe ţarã stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiarã.
(3) Sumele de bani plãtite de fãptuitor cu titlu de despãgubiri civile şi indemnizaţia obţinutã de victimã de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin sãvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei.
ART. 28
(1) Cererea de compensaţie financiarã se depune la tribunalul în a cãrui circumscripţie domiciliazã victima şi se soluţioneazã de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.
(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcãtuitã din cel puţin doi judecãtori, desemnaţi pentru o perioadã de 3 ani de adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului.
(3) Adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului desemneazã, pentru o perioadã de 3 ani, şi un numãr egal de judecãtori supleanţi ai judecãtorilor care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(4) Judecãtorii supleanţi prevãzuţi la alin. (3) participã la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilitãţii de participare a unuia sau a ambilor judecãtori care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului.
ART. 29
(1) Cererea de compensaţie financiarã trebuie sã cuprindã:
a) numele, prenumele, cetãţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;
b) data, locul şi împrejurãrile sãvârşirii infracţiunii care a cauzat prejudiciul;
c) categoriile de prejudicii suferite prin sãvârşirea infracţiunii, care se încadreazã în dispoziţiile art. 27 alin. (1);
d) dacã este cazul, organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã şi data sesizãrii acestora;
e) dacã este cazul, numãrul şi data hotãrârii judecãtoreşti sau a actului organului de urmãrire penalã, prevãzute la art. 24 alin. (1) lit. a);
f) calitatea de soţ, copil sau persoanã aflatã în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b);
g) antecedentele penale;
h) sumele plãtite cu titlu de despãgubiri de cãtre fãptuitor sau indemnizaţia obţinutã de victimã de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin sãvârşirea infracţiunii;
i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate.
(2) La cererea de compensaţie financiarã se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimã, utile pentru soluţionarea cererii.
ART. 30
(1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor un avans din compensaţia financiarã, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bazã minime brute pe ţarã stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.
(2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaţie financiarã sau printr-o cerere separatã, care poate fi formulatã oricând dupã sesizarea organelor de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã, dacã este cazul, potrivit art. 23, şi cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensaţie. Dispoziţiile art. 29 se aplicã în mod corespunzãtor în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separatã, în care se menţioneazã şi stadiul procedurii judiciare.
(3) Avansul se acordã dacã victima se aflã într-o situaţie financiarã precarã.
(4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaţia financiarã se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la data solicitãrii, de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(5) În cazul respingerii cererii de compensaţie financiarã, victima este obligatã la restituirea avansului, cu excepţia cazului în care cererea de compensaţie financiarã a fost respinsã numai pentru motivul cã fãptuitorul nu este insolvabil sau dispãrut.
(6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaţia financiarã este obligatã la restituirea acestuia dacã nu a depus cererea pentru compensaţie financiarã în termenele prevãzute, dupã caz, la art. 24, 25 sau 26.
ART. 31
(1) Cererea de compensaţie financiarã şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiarã se soluţioneazã în camera de consiliu, cu citarea victimei.
(2) Participarea procurorului este obligatorie.
(3) În vederea soluţionãrii cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecãtori poate sã audieze persoane, sã solicite documente şi sã administreze orice alte probe pe care le considerã utile pentru soluţionarea cererii.
(4) Soluţionând cererea de compensaţie financiarã sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecãtori poate pronunţa, prin hotãrâre, una dintre urmãtoarele soluţii:
a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, dupã caz, al avansului din aceasta;
b) respinge cererea dacã nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, dupã caz, a avansului din aceasta.
(5) Hotãrârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiarã sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunicã victimei.
(6) Hotãrârea poate fi atacatã cu recurs la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
ART. 32
Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor are obligaţia de a informa organul de urmãrire penalã sau instanţa învestitã cu judecarea infracţiunii ori, dupã caz, instanţa învestitã cu soluţionarea acţiunii civile, cu privire la cererea de compensaţie financiarã ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensaţia financiarã.
ART. 33
(1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigurã de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
(2) Plata compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigurã de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care a fost acordatã compensaţia financiarã sau un avans din aceasta.
(3) Statul, prin Ministerul Justiţiei, se subrogã în drepturile victimei care a beneficiat de compensaţie financiarã sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plãtite victimei.
ART. 34
(1) Cererea de compensaţie financiarã şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de cãtre reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.
(2) Cererea de compensaţie financiarã şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate şi de cãtre organizaţiile neguvernamentale care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacã sunt semnate de victimã, cuprind datele prevãzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele prevãzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separatã, în cerere se menţioneazã şi stadiul procedurii judiciare.
(3) Cererea de compensaţie financiarã şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 35
Denumirea servicii de reintegrare socialã a infractorilor şi de supraveghere a executãrii sancţiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare socialã şi supraveghere, prevãzutã în <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socialã a infractorilor şi de supraveghere a executãrii sancţiunilor neprivative de libertate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 129/2002 , precum şi în alte acte normative, se înlocuieşte cu denumirea servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor.
ART. 36
Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.
Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DAN MIRCEA POPESCU
Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Bucureşti, 27 mai 2004.
Nr. 211.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
