Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deseurilor
§ 1. Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege stabileşte mãsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sãnãtãţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.
§ 2. Domeniul de aplicare ART. 2 (1) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi urmãtoarele: a) efluenţii gazoşi emişi în atmosferã şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocãrii geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta; b) solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clãdiri legate permanent de sol; c) solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activitãţilor de construcţie, în cazul în care este cert cã respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturalã şi pe locul de unde a fost excavat; d) deşeurile radioactive; e) explozibilii declasaţi; f) materiile fecale, în cazul în care acestea nu intrã sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agriculturã sau silviculturã şi care sunt folosite în agriculturã ori silviculturã sau pentru producerea de energie din biomasã prin procese ori metode care nu dãuneazã mediului şi nu pun în pericol sãnãtatea populaţiei. (2) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în mãsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, urmãtoarele: a) apele uzate; b) subprodusele de origine animalã, inclusiv produse transformate care intrã sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animalã care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia produselor care urmeazã sã fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului; c) carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 ; d) deşeurile rezultate în urma activitãţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatãrii carierelor care intrã sub incidenţa Hotãrârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive. (3) Fãrã a aduce atingere obligaţiilor prevãzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţã în scopul gestionãrii apelor şi a cãilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuãrii efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanãrii terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada cã respectivele sedimente sunt nepericuloase. (4) Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.
§ 3. Definiţii ART. 3 Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevãzutã în anexa nr. 1.
§ 4. Ierarhia deşeurilor ART. 4 (1) Ierarhia deşeurilor se aplicã în funcţie de ordinea prioritãţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generãrii şi de gestionare a deşeurilor, dupã cum urmeazã: a) prevenirea; b) pregãtirea pentru reutilizare; c) reciclarea; d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energeticã; e) eliminarea. (2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionatã la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generãrii şi gestionãrii eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât sã se reducã efectele negative ale acestora asupra mediului. (3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificãri în baza evaluãrii de tip analiza ciclului de viaţã privind efectele globale ale generãrii şi gestionãrii acestor deşeuri. (4) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului asigurã un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionãrii deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã, cu completãrile ulterioare. (5) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilitãţii, fezabilitãţii tehnice şi viabilitãţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sãnãtãţii populaţiei, economiei şi societãţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.
§ 5. Subproduse ART. 5 Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţã sau un obiect care rezultã în urma unui proces de producţie al cãrui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, urmãtoarele condiţii: a) utilizarea ulterioarã a substanţei sau a obiectului este certã; b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fãrã a fi supus unei alte prelucrãri suplimentare celei prevãzute de practica industrialã obişnuitã; c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantã a unui proces de producţie; d) utilizarea ulterioarã este legalã, în sensul cã substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sãnãtãţii pentru utilizarea specificã şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sãnãtãţii populaţiei.
§ 6. Încetarea statutului de deşeu ART. 6 (1) În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevãzutã în anexa nr. 3 şi dacã îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeanã, acestea înceteazã sã mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei legi. (2) Deşeurile care înceteazã sã mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), înceteazã sã mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Hotãrârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Hotãrârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Hotãrârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de alte acte normative. (3) În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacã un anumit deşeu a încetat sã fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice altã autoritate/instituţie de la nivel naţional ori european, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: a) substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice; b) existã o piaţã sau cerere pentru substanţa ori obiectul în cauzã; c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectã legislaţia şi normele aplicabile produselor; d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sãnãtãţii populaţiei. (4) Ordinele prevãzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind mãsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementãrilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societãţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeanã, cu modificãrile ulterioare.
§ 7. Lista deşeurilor ART. 7 (1) Lista deşeurilor aprobatã de cãtre Comisia Europeanã se preia în legislaţia naţionalã prin hotãrâre a Guvernului. (2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacã un deşeu trebuie considerat deşeu periculos. (3) Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listã nu înseamnã cã respectivul obiect ori respectiva substanţã se considerã ca fiind deşeu în orice împrejurare. (4) O substanţã sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevãzute la pct. 9 din anexa nr. 1. ART. 8 (1) Producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi sã încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevãzutã la art. 7 alin. (1). (2) În cazul unui tip de deşeu care se încadreazã potrivit listei deşeurilor prevãzute la art. 7 alin. (1) sub douã coduri diferite în funcţie de posibila prezenţã a unor caracteristici periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizeazã de cãtre producãtorii şi deţinãtorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analizã şi a altor documente relevante. (3) Laboratorul de referinţã din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumitã în continuare ANPM, analizeazã cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor. (4) Producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi sã efectueze şi sã deţinã o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinãrii posibilitãţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora. (5) Producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri autoritãţi publice de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã sunt obligaţi sã încadreze în codurile prevãzute în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completãrile ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementãrilor specifice pentru gestionarea deşeurilor. ART. 9 (1) Pe baza originii, testelor, buletinelor de analizã şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri prevãzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului considerã cã un deşeu este periculos chiar dacã acesta nu figureazã ca atare pe lista deşeurilor prevãzutã la art. 7 alin. (1), dacã acesta prezintã una sau mai multe dintre proprietãţile prevãzute în anexa nr. 4. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului notificã Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figureazã ca atare pe lista deşeurilor prevãzutã la art. 7 alin. (1) şi le consemneazã în raportul prevãzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante. ART. 10 (1) În cazul în care autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului deţine dovezi care aratã cã un deşeu care figureazã pe lista deşeurilor prevãzutã la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintã niciuna dintre proprietãţile prevãzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului notificã Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevãzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor. ART. 11 Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase pânã la un nivel mai mic decât nivelul prevãzut pentru ca un deşeu sã fie definit ca fiind periculos.
§ 8. Rãspunderea extinsã a producãtorului ART. 12 (1) În vederea prevenirii, reutilizãrii, reciclãrii şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului promoveazã sau, dupã caz, propune mãsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producãtorul produsului, persoana fizicã autorizatã sau persoana juridicã ce, cu titlu profesional, proiecteazã, produce, prelucreazã, trateazã, vinde ori importã produse este supus unui regim de rãspundere extinsã a producãtorului. (2) Mãsurile prevãzute la alin. (1) includ, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele: a) încurajarea adoptãrii, încã din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care sã reducã impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de utilizare a produselor şi care sã asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3), atunci când acestea devin deşeuri; b) încurajarea producţiei şi comercializãrii de produse cu utilizãri multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, dupã ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzãtor şi a cãror eliminare este compatibilã cu principiile de protecţie a mediului; c) acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate dupã ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionãrii ulterioare a acestora fãrã a crea prejudicii asupra mediului sau sãnãtãţii populaţiei, precum şi asumarea rãspunderii financiare; d) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor. (3) În vederea aplicãrii rãspunderii extinse a producãtorului se iau în considerare fezabilitatea tehnicã şi viabilitatea economicã, efectele globale asupra mediului şi sãnãtãţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesitãţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne. (4) Rãspunderea extinsã a producãtorilor se aplicã fãrã a aduce atingere responsabilitãţilor prevãzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.
§ 9. Valorificarea deşeurilor ART. 13 Producãtorii de deşeuri şi deţinãtorii de deşeuri au obligaţia valorificãrii acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20. ART. 14 (1) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producãtorii de deşeuri şi deţinãtorii de deşeuri sunt obligaţi sã colecteze separat cel puţin urmãtoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlã. (2) Operatorii economici care asigurã colectarea şi transportul deşeurilor prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separatã a deşeurilor prevãzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri. ART. 15 (1) Unitãţile şi întreprinderile care valorificã deşeurile au urmãtoarele obligaţii: a) sã deţinã spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care sã garanteze reducerea riscului pentru sãnãtatea umanã şi deteriorãrii calitãţii mediului; b) sã evite formarea de stocuri de deşeuri care urmeazã sã fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificãrii care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care sã prezinte riscuri asupra sãnãtãţii populaţiei; c) sã adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificãrii deşeurilor, în momentul achiziţiei. (2) Operatorii economici care desfãşoarã operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevãzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. (3) Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, cu avizul ministrului mediului şi pãdurilor, în termen de 120 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
§ 10. Reutilizarea şi reciclarea ART. 16 (1) Autoritãţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptã sau, dupã caz, propun mãsuri adecvate pentru promovarea reutilizãrii produselor şi activitãţilor de pregãtire a acestora pentru reutilizare în special prin: a) stimularea realizãrii unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor; b) utilizarea instrumentelor economice; c) introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice; d) stabilirea de obiective cantitative sau alte mãsuri. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului promoveazã reciclarea de înaltã calitate prin aplicarea colectãrii separate a deşeurilor, în mãsura în care este fezabilã din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformeazã cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobãrii Guvernului. ART. 17 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 sã asigure colectarea separatã pentru cel puţin urmãtoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlã. (2) Producãtorii de deşeuri şi autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele îndatoriri: a) sã atingã, pânã în anul 2020, un nivel de pregãtire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totalã a cantitãţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlã provenind din deşeurile menajere şi, dupã caz, provenind din alte surse, în mãsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere; b) sã atingã, pânã în anul 2020, un nivel de pregãtire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materialã, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizeazã deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantitãţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activitãţi de construcţie şi demolãri, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare. ART. 18 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului consemneazã stadiul îndeplinirii obiectivelor prevãzute la art. 17 alin. (2) în raportul prevãzut la art. 48 alin. (3). (2) În cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului respectiv şi mãsurile pe care toţi factorii implicaţi intenţioneazã sã le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor respective.
§ 11. Eliminarea ART. 19 (1) Producãtorii de deşeuri şi deţinãtorii de deşeuri au obligaţia sã supunã deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţã, care îndeplineşte cerinţele art. 20. (2) Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au urmãtoarele obligaţii: a) sã asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate; b) sã foloseascã cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implicã costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor; c) sã amplaseze şi sã amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului competente; d) sã introducã în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisã de autoritãţile competente şi sã respecte tehnologia de eliminare aprobatã de acestea. (3) Abandonarea deşeurilor este interzisã. (4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisã.
§ 12. Protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului ART. 20 Gestionarea deşeurilor trebuie sã se realizeze fãrã a pune în pericol sãnãtatea umanã şi fãrã a dãuna mediului, în special: a) fãrã a genera riscuri pentru aer, apã, sol, faunã sau florã; b) fãrã a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; c) fãrã a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
§ 13. Costurile ART. 21 (1) În conformitate cu principiul "poluatorul plãteşte", costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportã de cãtre producãtorul de deşeuri sau, dupã caz, de deţinãtorul actual ori anterior al deşeurilor. (2) La propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementeazã categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionãrii deşeurilor urmeazã sã fie suportate în întregime sau parţial de cãtre producãtorul produsului din care derivã deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri. (3) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producãtorul/deţinãtorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curãţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de cãtre autoritatea administraţiei publice locale. (4) Dupã identificarea producãtorului/deţinãtorului de deşeuri, acesta este obligat sã suporte atât cheltuielile prevãzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.
§ 14. Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor ART. 22 (1) Producãtorul de deşeuri sau, dupã caz, orice deţinãtor de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfãşoarã activitãţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20. (2) Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia sã transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare. (3) Deţinãtorii/Producãtorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) au obligaţia sã desemneze o persoanã din rândul angajaţilor proprii care sã urmãreascã şi sã asigure îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de prezenta lege sau sã delege aceastã obligaţie unei terţe persoane. (4) Persoanele desemnate, prevãzute la alin. (3), trebuie sã fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate. ART. 23 (1) Producãtorul sau deţinãtorul care transferã deşeuri cãtre una dintre persoanele fizice ori juridice prevãzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuãrii unor operaţiuni de tratare preliminarã operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completã nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completã. (2) La propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementeazã categoria de deşeuri se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionãrii deşeurilor şi cazurile în care producãtorului iniţial de deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea producãtorului şi a deţinãtorului de deşeuri se poate împãrţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul procesului de tratare. (3) La propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementeazã categoria de deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte dacã organizarea activitãţilor de gestionare a deşeurilor revine parţial sau în totalitate producãtorului produsului din care derivã deşeul respectiv şi mãsura în care distribuitorul produsului respectiv participã la aceastã responsabilitate. (4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplicã în mãsura în care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea împãrţirii responsabilitãţii privind gestionarea deşeurilor. (5) În cazul în care împãrţirea responsabilitãţii privind tratarea deşeurilor implicã transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri. (6) La controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevãzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeanã, precum şi cele prevãzute prin Hotãrârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
§ 15. Principiile autonomiei şi proximitãţii ART. 24 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului colaboreazã cu celelalte autoritãţi publice cu atribuţii în domeniul gestionãrii deşeurilor şi cu autoritãţile competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate adecvate de unitãţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodãriile populaţiei, inclusiv în cazul în care aceastã colectare vizeazã şi astfel de deşeuri provenite de la alţi producãtori, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implicã costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevãzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeanã. (2) Reţeaua este conceputã astfel încât sã permitã Uniunii Europene sã asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor, precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), şi pentru a permite României sã acţioneze individual în acest scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri. (3) Reţeaua prevãzutã la alin. (1) şi (2) trebuie sã permitã eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi pentru sãnãtatea publicã. (4) Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, România poate limita, în vederea protejãrii reţelei naţionale, intrãrile transporturilor de deşeuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în cazul în care autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului a stabilit cã asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminãrii deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul naţional de gestionare a deşeurilor. (5) În cazul în care autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului aplicã prevederile alin. (4), aceasta notificã decizia Comisiei Europene. (6) Aplicarea principiilor autonomiei şi proximitãţii nu semnificã obligaţia de a deţine la nivel naţional toate tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor. ART. 25 Agenţiile pentru protecţia mediului şi autoritãţile publice locale iau în considerare la elaborarea documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în domeniul gestiunii deşeurilor principiul autonomiei şi proximitãţii, fãrã a aduce atingere planului naţional de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor.
§ 16. Controlul deşeurilor periculoase ART. 26 (1) Producãtorii/Deţinãtorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului sã desfãşoare activitãţi de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi sã colecteze, sã transporte şi sã stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietãţile fizico-chimice, de compatibilitãţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât sã se poatã asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilitãţii de la locul de generare la destinaţia finalã, potrivit prevederilor art. 49 şi 60. (2) Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport, stocarea temporarã şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase se efectueazã de cãtre instituţiile abilitate prin lege şi are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi mãsurile luate de producãtorul de deşeuri pentru ambalarea şi etichetarea unor astfel de deşeuri. (3) Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotãrâre a Guvernului.
§ 17. Interzicerea amestecãrii deşeurilor periculoase ART. 27 (1) Producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia sã nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale. (2) Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot autoriza amestecarea dacã: a) operaţiunea de amestecare este efectuatã de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32; b) sunt respectate condiţiile prevãzute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionãrii deşeurilor asupra sãnãtãţii populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate; c) operaţiunea de amestecare se realizeazã în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile; d) caracterizarea deşeurilor prevãzutã la art. 8 alin. (4) permite acest proces. (4) În situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, fãrã a fi cazul celor prevãzute la alin. (3), separarea trebuie sã fie efectuatã numai dacã este fezabilã din punct de vedere tehnic şi economic şi dacã este necesarã pentru respectarea prevederilor art. 20.
§ 18. Etichetarea deşeurilor periculoase ART. 28 (1) Producãtorii de deşeuri sunt obligaţi sã se asigure cã pe durata efectuãrii operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE , precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 , ale Hotãrârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale Hotãrârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţã a preparatelor periculoase. (2) Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie sã fie însoţit de documentul de identificare prevãzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 .
§ 19. Deşeurile periculoase rezultate din gospodãrii ART. 29 (1) Prevederile art. 26-28 şi 49 nu se aplicã deşeurilor municipale amestecate, provenite din gospodãriile populaţiei. (2) Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplicã fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenind din gospodãriile populaţiei pânã când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de cãtre o unitate ori întreprindere care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistratã potrivit prevederilor art. 32 sau 36.
§ 20. Uleiurile uzate ART. 30 (1) Fãrã a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevãzute la art. 27 şi 28, producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri periculoase trebuie sã respecte prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi ale art. 20 în gestionarea uleiurilor uzate. (2) Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului. (3) Pentru a acorda prioritate regenerãrii uleiurilor uzate se respectã prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 în cazul transferului de uleiuri uzate dinspre România cãtre instalaţii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori ţãri terţe.
§ 21. Biodeşeurile ART. 31 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20, au urmãtoarele responsabilitãţi: a) sã colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostãrii şi fermentãrii acestora; b) sã trateze biodeşeurile într-un mod care asigurã un înalt nivel de protecţie a mediului; c) sã foloseascã materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri; d) sã încurajeze compostarea individualã în gospodãrii. (2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grãdini trebuie sã fie colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare. (3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
§ 22. Autorizãri şi înregistrãri ART. 32 (1) Toate unitãţile sau întreprinderile care desfãşoarã activitãţi de tratare a deşeurilor sunt obligate sã obţinã o autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu emisã de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului. (2) Autorizaţia/Autorizaţia integratã de mediu trebuie sã conţinã cel puţin urmãtoarele: a) tipurile şi cantitãţile de deşeuri care pot fi tratate; b) cerinţele tehnice şi de orice altã naturã aplicabile amplasamentului în cauzã pentru fiecare tip de operaţiune autorizatã; c) mãsurile de siguranţã şi de prevenire care trebuie luate; d) metoda care trebuie aplicatã pentru fiecare tip de operaţiune; e) monitorizarea şi controlul operaţiunilor, dupã caz; f) mãsurile de închidere şi de întreţinere ulterioarã, dupã caz. (3) Autorizaţia/Autorizaţia integratã de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 265/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 33 (1) În cazul în care autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului considerã cã metoda de tratare propusã nu este acceptabilã din punctul de vedere al protecţiei mediului, în special atunci când metoda nu este conformã cu prevederile art. 20, aceasta refuzã emiterea autorizaţiei/autorizaţiei integrate. (2) Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor municipale solide se emit dacã valorificarea energiei se realizeazã cu eficienţã energeticã mai mare sau egalã cu cea prevãzutã în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1.
§ 23. Derogãri de la obligaţia de autorizare ART. 34 Autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, unitãţilor sau întreprinderilor derogãri de la obligaţia prevãzutã la art. 32 alin. (1) pentru urmãtoarele operaţiuni: a) eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie; b) valorificarea deşeurilor.
§ 24. Condiţii pentru derogãri ART. 35 (1) Pentru acordarea derogãrilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care sã prevadã: a) tipurile şi cantitãţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogãri; b) metoda de tratare care trebuie aplicatã. (2) Aceste norme se stabilesc astfel încât sã se asigure cã deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20. (3) În cazul operaţiilor de eliminare prevãzute la art. 34 lit. a), normele trebuie sã ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile. (4) Pe lângã normele generale prevãzute la alin. (1), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogãrile acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activitãţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limitã pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limitã de emisie, fãrã a excede însã derogãrile prevãzute la art. 34. (5) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã Comisia Europeanã în legãturã cu normele prevãzute la alin. (1)-(3).
§ 25. Înregistrarea ART. 36 (1) În cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind autorizarea, ANPM menţine un registru cu: a) operatorii economici care colecteazã şi transportã deşeuri în sistem profesional; b) comercianţii sau brokerii; c) operatorii economici care fac obiectul derogãrilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34. (2) Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevãzute la alin. (1) sunt obligate sã informeze, pânã la data de 31 decembrie a fiecãrui an, autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului asupra activitãţii desfãşurate. (3) În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunicã ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevãzute la alin. (1). (4) ANPM elaboreazã procedura de înregistrare în registrul prevãzut la alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, care va fi aprobatã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (5) Instituţiile care desfãşoarã activitãţi care privesc apãrarea ţãrii şi securitatea naţionalã nu se înregistreazã în registrul prevãzut la alin. (1).
§ 26. Planurile de gestionare a deşeurilor ART. 37 (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaboreazã planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti. (2) Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaboreazã de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi acoperã întregul teritoriu geografic al României. (3) Planul prevãzut la alin. (2) se aprobã prin hotãrâre a Guvernului şi se notificã Comisiei Europene. ART. 38 (1) În baza principiilor şi obiectivelor prevãzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaboreazã/realizeazã/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PRGD, de cãtre Agenţia Regionalã pentru Protecţia Mediului, denumitã în continuare ARPM, împreunã cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective. (2) PRGD se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 39 (1) În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile nr. 951/2007 se elaboreazã/realizeazã/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de cãtre consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului, denumitã în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului Bucureşti. (2) PJGD se aprobã prin hotãrâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotãrâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, dupã caz. ART. 40 (1) Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţatã cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice. (2) Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluãrii de mediu pentru planuri şi programe. (3) Autoritãţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizãrii datelor necesare elaborãrii planurilor, potrivit prevederilor legale. ART. 41 (1) Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analizã a situaţiei actuale în domeniul gestionãrii tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi mãsurile care trebuie luate pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de mediu în cazul pregãtirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi. (2) Planurile prevãzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie sã conţinã cel puţin urmãtoarele: a) obiectivele şi prioritãţile autoritãţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionãrii deşeurilor; b) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor de deşeuri; c) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specificã; d) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentarã pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi, dacã este cazul, investiţiile legate de acestea; e) informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacã este cazul; f) politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridicã probleme specifice de gestionare; g) estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare; h) etapele care trebuie urmãrite de autoritãţile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi; i) modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor; j) orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi. (3) Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile prevãzute la alin. (1) pot conţine: a) aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a alocãrii responsabilitãţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupã cu gestionarea deşeurilor; b) o analizã a utilitãţii şi a adecvãrii utilizãrii instrumentelor economice şi de altã naturã pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionãri a pieţei interne; c) utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori; d) siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi mãsuri pentru reabilitarea acestora. (4) Planurile de gestionare a deşeurilor respectã cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
§ 27. Programe de prevenire a generãrii deşeurilor ART. 42 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 şi 4, adoptã, pânã la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generãrii deşeurilor la nivel naţional. (2) Programele de prevenire a generãrii deşeurilor pot sã facã parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevãzute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau sã fie elaborate ca programe distincte. (3) În cazul în care programele prevãzute la alin. (1) sunt integrate în planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, mãsurile de prevenire a generãrii deşeurilor trebuie identificate clar. (4) Programele prevãzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generãrii deşeurilor. (5) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului descrie mãsurile de prevenire existente şi evalueazã utilitatea exemplelor de mãsuri prevãzute în anexa nr. 5 sau a altor mãsuri corespunzãtoare. (6) Scopul obiectivelor şi mãsurilor prevãzute la alin. (4) şi (5) este eliminarea legãturii dintre creşterea economicã şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri. (7) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţã calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru mãsurile de prevenire a generãrii deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul mãsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângã cele prevãzute de legislaţia comunitarã, pe baza unor studii de evaluare. ART. 43 (1) Persoana juridicã ce exercitã o activitate de naturã comercialã sau industrialã, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligatã sã întocmeascã şi sã implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantitãţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, dupã caz, de la orice produs fabricat, inclusiv mãsuri care respectã un anumit design al produselor, şi sã adopte mãsuri de reducere a periculozitãţii deşeurilor. (2) Programul prevãzut la alin. (1) se poate elabora şi de cãtre o terţã persoanã/asociaţie profesionalã.
§ 28. Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor ART. 44 (1) PNGD se monitorizeazã anual de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului prin ANPM, se evalueazã cel puţin o datã la 6 ani şi se revizuieşte, dupã caz. (2) PJGD se monitorizeazã anual, se evalueazã de cãtre APM o datã la 2 ani şi se revizuiesc, dupã caz. (3) Revizuirea PJGD se realizeazã de cãtre consiliul judeţean, în baza recomandãrilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM. (4) Revizuirea PRGD se realizeazã de cãtre ARPM împreunã cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivã, în baza recomandãrilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM. (5) Revizuirea PNGD se realizeazã de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, în baza recomandãrilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM. ART. 45 PRGD se monitorizeazã anual, se evalueazã o datã la 2 ani şi se revizuiesc, dupã caz, de cãtre ARPM împreunã cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivã.
§ 29. Participarea publicului ART. 46 (1) Autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaboreazã şi promoveazã planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generãrii deşeurilor afişeazã pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât pãrţile interesate, autoritãţile relevante, precum şi publicul sã aibã: a) posibilitatea de a participa la elaborarea lor; b) acces la acestea, odatã elaborate. (2) Participarea pãrţilor interesate, a autoritãţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizeazã în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluãrii de mediu pentru planuri şi programe.
§ 30. Cooperarea ART. 47 Autoritãţile publice coopereazã, dacã este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeanã la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generãrii deşeurilor prevãzute la art. 37 şi 42.
§ 31. Raportãri ART. 48 (1) Autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informeazã autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional prevãzute la art. 38 şi 39. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã Comisia Europeanã cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevãzute la art. 37 şi 42. (3) La fiecare 3 ani, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã Comisia Europeanã, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi. (4) Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generãrii deşeurilor şi, dupã caz, informaţii despre mãsurile aplicabile, aşa cum este prevãzut la art. 12, privind responsabilitatea producãtorului. (5) Raportul prevãzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.
§ 32. Pãstrarea evidenţei ART. 49 (1) Producãtorii de deşeuri, deţinãtorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfãşoarã activitãţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi sã asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevãzut în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare, şi sã o transmitã anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. (2) Producãtorii şi deţinãtorii de deşeuri persoane juridice, pe lângã evidenţa prevãzutã la alin. (1), trebuie sã pãstreze buletinele de analizã care caracterizeazã deşeurile periculoase generate din propria activitate şi sã le transmitã, la cerere, autoritãţilor competente pentru protecţia mediului. (3) Agenţia pentru protecţia mediului pãstreazã pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevãzute la alin. (1). (4) Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producãtorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţioneazã în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi sã ţinã o evidenţã cronologicã a cantitãţii, naturii, originii şi, dupã caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevãzute în anexele nr. 2 şi 3 şi sã o punã la dispoziţia autoritãţilor competente, la cererea acestora. (5) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (1) sunt obligaţi sã pãstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfãşoarã activitãţi de transport, care trebuie sã pãstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni. (6) La cererea autoritãţilor competente sau a unui deţinãtor anterior sunt furnizate documentele justificative conform cãrora operaţiunile de gestionare au fost efectuate. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care desfãşoarã activitãţi care privesc apãrarea ţãrii şi securitatea naţionalã transmit evidenţa gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului. (8) ANPM centralizeazã informaţiile prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare, colectate de agenţiile pentru protecţia mediului.
§ 33. Atribuţii şi rãspunderi ale autoritãţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale ART. 50 (1) Autoritatea competentã de decizie şi control în domeniul gestionãrii deşeurilor este Ministerul Mediului şi Pãdurilor. (2) Alte autoritãţi publice cu atribuţii în domeniul gestionãrii deşeurilor sunt: Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apãrãrii Naţionale, instituţiile de ordine publicã şi siguranţã naţionalã şi autoritãţile administraţiei publice locale. ART. 51 Ministerul Mediului şi Pãdurilor are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã Strategia naţionalã de gestionare a deşeurilor şi PNGD; b) iniţiazã şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deşeurilor; c) avizeazã reglementãrile specifice în domeniul gestionãrii deşeurilor, elaborate de celelalte autoritãţi publice; d) monitorizeazã impactul activitãţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu; e) controleazã şi reglementeazã, prin unitãţile subordonate, activitãţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege; f) autorizeazã, prin unitãţile sale subordonate, operaţiunile prevãzute în anexele nr. 2 şi 3; g) prezintã anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor; h) organizeazã împreunã cu celelalte autoritãţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionãrii deşeurilor; i) gestioneazã asistenţa financiarã din fonduri externe nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului sãu de activitate; j) îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa financiarã din fonduri externe nerambursabile acordate României. ART. 52 Ministerul Sãnãtãţii are urmãtoarele atribuţii: a) evalueazã, prin structurile competente, posibilul impact asupra sãnãtãţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care proceseazã deşeuri; b) elaboreazã strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicalã şi orice alte activitãţi care genereazã deşeurile prevãzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare, la nivel naţional, şi asigurã condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora; c) elaboreazã reglementãri specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activitãţile medicale şi orice alte activitãţi care genereazã deşeurile prevãzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare, cu avizul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului; d) monitorizeazã şi controleazã activitãţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege; e) coordoneazã implementarea prevederilor legislative în domeniul gestionãrii deşeurilor rezultate din activitatea medicalã şi orice alte activitãţi care genereazã deşeurile prevãzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare; f) aprobã fonduri autoritãţilor de sãnãtate publicã judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea şi controlul activitãţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicalã la nivel local; g) gestioneazã baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicalã şi orice alte activitãţi care genereazã deşeurile prevãzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, cu completãrile ulterioare; h) asigurã, la nivelul fiecãrei unitãţi sanitare, prin Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor. ART. 53 Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activitãţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologicã, şi urmãreşte implementarea acestora; b) iniţiazã reglementãri specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului; c) coordoneazã şi supravegheazã activitatea de reciclare a deşeurilor industriale. ART. 54 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are urmãtoarele atribuţii: a) participã la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activitãţile de transport şi auxiliare şi urmãreşte realizarea acestora de cãtre operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa; b) participã la elaborarea reglementãrilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din activitãţile de transport şi auxiliare; c) participã la elaborarea de reglementãri specifice pentru controlarea activitãţii de transport al deşeurilor. ART. 55 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din agriculturã şi din industria alimentarã şi urmãreşte realizarea acestora de cãtre societãţile comerciale şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice; b) participã la elaborarea de reglementãri specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din agriculturã şi din industria alimentarã; c) avizeazã propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolã pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.; d) aprobã şi controleazã modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agriculturã. ART. 56 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are urmãtoarele atribuţii: a) iniţiazã şi promoveazã, împreunã cu alte autoritãţi competente, acte normative privind securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionãrii deşeurilor; b) controleazã, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementeazã activitãţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege. ART. 57 (1) Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apãrãrii Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în mãsura în care aplicarea acesteia nu pericliteazã pãstrarea secretului şi/sau securitatea naţionalã. (2) Pentru alte cazuri decât cele prevãzute la alin. (1), Ministerul Apãrãrii Naţionale elaboreazã reglementãri specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului. (3) Prin ordin comun al ministrului apãrãrii naţionale şi al ministrului mediului şi pãdurilor, controlul respectãrii de cãtre unitãţile din subordinea Ministerului Apãrãrii Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementãri privind deşeurile se realizeazã de cãtre Garda Naţionalã de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale. ART. 58 Ministerul Administraţiei şi Internelor are urmãtoarele atribuţii: a) participã la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice de gospodãrie comunalã şi asigurã condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora; b) sprijinã administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi rãspunderilor ce le revin pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri. ART. 59 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au urmãtoarele obligaţii: A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti: a) asigurã implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeanã; b) urmãresc şi asigurã îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD; c) elaboreazã strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor; d) hotãrãsc asocierea sau cooperarea cu alte autoritãţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau strãine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrãri de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevãzute de lege; e) asigurã şi rãspund pentru colectarea separatã, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finalã a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare; f) asigurã spaţiile necesare pentru colectarea separatã a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecãrui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora; g) asigurã informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localitãţilor; h) acţioneazã pentru refacerea şi protecţia mediului; i) asigurã şi rãspund pentru monitorizarea activitãţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicalã; B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti: a) elaboreazã, adoptã şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participã la elaborarea PRGD; b) coordoneazã activitatea consiliilor locale, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor; c) acordã consiliilor locale sprijin şi asistenţã tehnicã în implementarea PJGD şi PRGD; d) hotãrãsc asocierea sau cooperarea cu alte autoritãţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau strãine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrãri de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevãzute de lege; e) analizeazã propunerile fãcute de consiliile locale, în vederea elaborãrii de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului; f) urmãresc şi asigurã respectarea de cãtre consiliile locale a prevederilor prezentei legi; g) asigurã monitorizarea activitãţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicalã. (2) Autoritãţile administraţiei publice locale a unitãţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobã, prin hotãrâri ale consiliului local/judeţean/general, mãsurile necesare pentru interzicerea abandonãrii, aruncãrii sau gestionãrii necontrolate a deşeurilor. (3) Pentru deşeurile generate în gospodãriile populaţiei, autoritãţile administraţiei publice locale a unitãţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, dupã caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitarã încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producãtorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.
§ 34. Controlul ART. 60 (1) Operatorii economici care efectueazã operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigurã colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producãtorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzãtoare efectuate de autoritãţile competente. (2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectueazã de cãtre reprezentanţi ai Gãrzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora. (3) Autoritãţile competente pot ţine seama de înregistrãrile efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor. (4) În unitãţile din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizeazã de cãtre structurile interne de specialitate din cadrul acestora.
§ 35. Sancţiuni ART. 61 (1) Urmãtoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) cu amendã de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încãlcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1); b) cu amendã de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5); c) cu amendã de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilitãţilor ce le revin autoritãţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevãzute la alin. (1) se realizeazã, dupã caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autoritãţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevãzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã se realizeazã de cãtre personalul specializat din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu împreunã cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pazã şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. (4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute la alin. (1), agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. (5) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentã, în termen de 15 zile de la data comunicãrii procesului-verbal de contravenţie. ART. 62 Prevederile referitoare la contravenţiile prevãzute la art. 61 se completeazã cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 63 (1) Constituie infracţiune şi se sancţioneazã cu închisoare de la 6 luni la 5 ani urmãtoarele fapte: a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import; b) comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încãrcãturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitãrii teritoriului României; c) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţarã pentru care s-a dispus mãsura returnãrii de cãtre autoritatea competentã; d) introducerea în ţarã a deşeurilor în scopul eliminãrii şi/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse; e) acceptarea de cãtre operatorii de depozite/incineratoare, precum şi de cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã a deşeurilor introduse ilegal în ţarã, în vederea eliminãrii, şi/sau a deşeurilor introduse în ţarã în alte scopuri decât cel al eliminãrii şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse. (2) Tentativa se pedepseşte.
§ 36. Dispoziţii finale ART. 64 Administraţiile zonelor libere sunt obligate sã aplice prevederile prezentei legi în zonele pe care le administreazã. ART. 65 La propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, Guvernul va aproba prin hotãrâre modalitatea de gestionare a categoriilor de deşeuri prevãzute în prezenta lege. ART. 66 Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale, judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în condiţiile legii. ART. 67 (1) Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta lege. (2) Anexele se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 68 (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se considerã a fi fãcutã la art. 63 din prezenta lege. (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificãrile ulterioare. (3) Dispoziţiile referitoare la contravenţii intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezenta lege transpune în legislaţia naţionalã Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANÃ
Bucureşti, 15 noiembrie 2011. Nr. 211.
ANEXA 1
Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi
1. audit de deşeuri - o evaluare sistematicã, documentatã, periodicã şi obiectivã a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificãrii deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivitãţii deşeurilor; 2. autoritãţi competente - autoritãţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", precum şi alte autoritãţi care potrivit competenţelor legale asigurã reglementarea şi controlul activitãţilor în domeniul gestionãrii deşeurilor; 3. biodeşeuri - deşeuri biodegradabile provenite din grãdini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucãtãriile gospodãriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amãnuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unitãţile de prelucrare a produselor alimentare; 4. broker - orice întreprindere/operator economic care se ocupã de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intrã fizic în posesia deşeurilor; 5. cele mai bune tehnici disponibile - cele mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 84/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; 6. colectare - strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminarã a deşeurilor în vederea transportãrii la o instalaţie de tratare; 7. colectare separatã - colectarea în cadrul cãreia un flux de deşeuri este pãstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specificã a acestora; 8. comerciant - orice întreprindere/operator economic care acţioneazã în nume propriu pentru cumpãrarea şi pentru vânzarea ulterioarã a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intrã fizic în posesia deşeurilor; 9. deşeu - orice substanţã sau obiect pe care deţinãtorul îl aruncã ori are intenţia sau obligaţia sã îl arunce; 10. deţinãtor de deşeuri - producãtorul deşeurilor sau persoana fizicã ori juridicã ce se aflã în posesia acestora; 11. deşeuri periculoase - orice deşeuri care prezintã una sau mai multe din proprietãţile periculoase prevãzute în anexa nr. 4 la lege; 12. eliminare - orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listã a operaţiunilor de eliminare, listã care nu este exhaustivã; 13. evaluarea ciclului de viaţã - în legãturã cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activitãţile menţionate; 14. gestionarea deşeurilor - colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioarã a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker; 15. pregãtirea pentru reutilizare - operaţiunile de verificare, curãţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregãtite pentru a fi reutilizate fãrã nicio altã operaţiune de pretratare; 16. prevenire - mãsurile luate înainte ca o substanţã, un material sau un produs sã devinã deşeu, care reduc: a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţã a acestora; b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sãnãtãţii populaţiei; sau c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor; 17. producãtor de deşeuri - orice persoanã ale cãrei activitãţi genereazã deşeuri, producãtor de deşeuri sau orice persoanã care efectueazã operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri; 18. reciclare - orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţialã ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energeticã şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere; 19. regenerarea uleiurilor uzate - orice proces de reciclare prin care uleiurile de bazã pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepãrtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea; 20. reutilizare - orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute; 21. tratare- operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregãtirea prealabilã valorificãrii sau eliminãrii; 22. trasabilitate - caracteristica unui sistem de a permite regãsirea istoricului, a utilizãrii sau a localizãrii unui deşeu prin identificãri înregistrate; 23. uleiuri uzate - toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice; 24. valorificare - orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul cã deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul cã deşeurile sunt pregãtite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listã a operaţiunilor de valorificare, listã care nu este exhaustivã.
ANEXA 2
Operaţiunile de eliminare
D 1 - depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea; D 2 - tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nãmolurilor în sol şi altele asemenea; D 3 - injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea; D 4 - acumulare la suprafaţã, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nãmolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea; D 5 - depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţã de celelalte şi faţã de mediul înconjurãtor şi altele asemenea; D 6 - evacuarea într-o masã de apã, cu excepţia mãrilor/oceanelor; D 7 - evacuarea în mãri/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin; D 8 - tratarea biologicã neprevãzutã în altã parte în prezenta anexã, care genereazã compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12; D 9 - tratarea fizico-chimicã neprevãzutã în altã parte în prezenta anexã, care genereazã compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea; D 10 - incinerarea pe sol; D 11 - incinerarea pe mare. Aceastã operaţiune este interzisã de legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale; D 12 - stocarea permanentã, de exemplu, plasarea de recipiente într-o minã şi altele asemenea; D 13 - amestecarea anterioarã oricãrei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în care nu existã niciun alt cod D corespunzãtor, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfãrâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mãrunţirea uscatã, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la D1 la D12; D 14 - reambalarea anterioarã oricãrei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13; D 15 - stocarea înaintea oricãrei operaţiuni numerotate de la D1 la D14, excluzând stocarea temporarã, înaintea colectãrii, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporarã înseamnã stocare preliminarã potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA 3
Operaţiuni de valorificare
R 1 - întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altã sursã de energie*); ----------- *) Aceasta include instalaţii de incinerare destinate în principal tratãrii deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât: - 0,60 pentru instalaţiile care funcţioneazã şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia comunitarã aplicabilã înainte de 1 ianuarie 2009; - 0,65 pentru instalaţiile autorizate dupã 31 decembrie 2008, folosindu-se urmãtoarea formulã:
- Ep reprezintã producţia anualã de energie sub formã de cãldurã sau electricitate. Aceasta este calculatã înmulţind energia produsã sub formã de electricitate cu 2,6 şi energia produsã sub formã de cãldurã pentru utilizare comercialã (GJ/an) cu 1,1; - Ef reprezintã consumul anual de energie al sistemului, provenitã din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an); - Ew reprezintã energia anualã conţinutã de deşeurile tratate, calculatã pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an); - Ei reprezintã energia anualã importatã, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an); - 0,97 este un coeficient care reprezintã pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerãrii şi radierii. Aceastã formulã se aplicã în conformitate cu documentul de referinţã privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deşeurilor.
R 2 - valorificarea/regenerarea solvenţilor; R 3 - reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologicã). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice; R 4 - reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici; R 5 - reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curãţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice; R 6 - regenerarea acizilor sau a bazelor; R 7 - valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluãrii; R 8 - valorificarea componentelor catalizatorilor; R 9 - rerafinarea petrolului sau alte reutilizãri ale petrolului; R 10 - tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agriculturã sau pentru îmbunãtãţirea ecologicã; R 11 - utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10; R 12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu existã niciun alt cod R corespunzãtor, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfãrâmarea, compactarea, granularea, mãrunţirea uscatã, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R1 la R11; R 13 - stocarea deşeurilor înaintea oricãrei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporarã înaintea colectãrii, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporarã înseamnã stocare preliminarã, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA 4
Proprietãţi ale deşeurilor care fac ca acestea sã fie periculoase
H 1 - "Explozive": substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri ori frecare decât dinitrobenzenul; H 2 - "Oxidante": substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile; H 3-A - "Foarte inflamabile": a) substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21°C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau b) substanţe şi preparate care se pot încãlzi pânã la aprindere în contact cu aerul la temperatura ambiantã, fãrã aport de energie; sau c) substanţe şi preparate în stare solidã care se pot aprinde cu uşurinţã dupã un contact scurt cu o sursã de aprindere şi care continuã sã ardã ori sã se consume şi dupã îndepãrtarea sursei de aprindere; sau d) substanţe şi preparate gazoase care se inflameazã în aer la presiune normalã; sau e) substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantitãţi periculoase. H 3-B - "Inflamabile": substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21°C şi mai mic sau egal cu 55°C; H 4 - "Iritante": substanţele şi preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamaţii; H 5 - "Nocive": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pãtrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sãnãtate; H 6 - "Toxice": substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pãtrund prin piele, pot produce vãtãmãri serioase, acute sau cronice pentru sãnãtate şi pot fi chiar letale; H 7 - "Cancerigene": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pãtrund prin piele, pot induce cancer sau creşterea incidenţei lui; H 8 - "Corozive": substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea; H 9 - "Infecţioase": substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii; H 10 - "Toxice pentru reproducere": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pãtrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora; H 11 - "Mutagene": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pãtrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora; H 12 - deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul ori un acid; H 13 - "Sensibilizante": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau pãtrund prin piele, pot cauza o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioarã la substanţa sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice; H 14 - "Ecotoxice": deşeuri care prezintã sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurãtor; H 15 - deşeuri capabile prin orice mijloace, dupã eliminare, sã producã altã substanţã, de exemplu, levigat, care posedã oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
1. Atribuirea caracteristicilor de pericol "toxic" (şi "foarte toxic"), "nociv", "coroziv", "iritant", "cancerigen", "toxic pentru reproducere", "mutagen" şi "ecotoxic" se bazeazã pe criteriile formulate în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase. 2. Atunci când este cazul, se aplicã valorile-limitã enumerate în anexele la Hotãrârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţã a preparatelor periculoase. Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.408/2008.
ANEXA 5
Mãsuri de prevenire a generãrii deşeurilor prevãzute la art. 42 din lege
A. Mãsuri care pot afecta condiţiile de bazã referitoare la generarea de deşeuri 1. Folosirea mãsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promoveazã utilizarea eficientã a resurselor 2. Promovarea cercetãrii şi a dezvoltãrii în vederea realizãrii de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetãrii şi dezvoltãrii 3. Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generãrii de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generãrii de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autoritãţilor locale, pânã la nivel naţional B. Mãsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie 1. Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematicã a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunãtãţirii performanţei de mediu a acestora pe toatã durata ciclului lor de viaţã) 2. Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generãrii deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie 3. Organizarea de cursuri de formare pentru autoritãţile competente pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generãrii de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 84/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare 4. Includerea de mãsuri de prevenire a generãrii de deşeuri la instalaţiile care nu intrã sub incidenţa Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 84/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Unde este cazul, astfel de mãsuri pot include evaluãri sau planuri de prevenire a generãrii de deşeuri. 5. Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste mãsuri pot fi deosebit de eficiente în mãsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite. 6. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producãtori sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate sã îşi stabileascã propriile planuri sau obiective privind prevenirea generãrii deşeurilor ori sã corecteze produsele sau ambalajele care genereazã prea multe deşeuri 7. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001 C. Mãsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare 1. Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plãţi obligatorii de cãtre consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit 2. Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate cãtre publicul larg sau cãtre o categorie specificã de consumatori 3. Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere 4. Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzãtorii cu amãnuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generãrii deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului 5. În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generãrii deşeurilor în cererile de ofertã şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004 6. Încurajarea reutilizãrii şi/sau a reparãrii produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la mãsuri educative, economice, logistice sau a altor mãsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicatã a populaţiei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
