Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 210 din 8 noiembrie 2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică
Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii ART. 1 Prezenta lege reglementează condiţiile de acces la activitatea de emitere de monedă electronică şi de desfăşurare a acestei activităţi, condiţiile de desfăşurare a activităţii de prestare de servicii de plată de către instituţiile emitente de monedă electronică, supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică, precum şi regimul privind răscumpărarea monedei electronice.
ART. 2 (1) Activitatea de emitere de monedă electronică poate fi desfăşurată de către următoarele categorii de emitenţi de monedă electronică: a) instituţii de credit, în sensul art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, care desfăşoară activitate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; b) instituţii emitente de monedă electronică, în înţelesul art. 4 alin. (1) lit. e); c) furnizori de servicii poştale care emit monedă electronică potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil; d) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice; e) statele membre şi autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.
(2) Cap. II se aplică doar instituţiilor emitente de monedă electronică.
ART. 3 Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi: a) fără a aduce atingere dispoziţiilor cap. III din titlul II al Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, valoarea monetară stocată în instrumentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. k) şi l) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative; b) valoarea monetară destinată efectuării operaţiunilor de plată prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative.
ART. 4 (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) agent - persoană fizică sau juridică ce furnizează servicii de plată în numele şi pe seama unei instituţii emitente de monedă electronică; b) consumator - persoană fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale; c) cont de plăţi - cont ţinut în numele unuia sau al mai multor deţinători de monedă electronică şi utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată; d) distribuitor - persoană fizică sau juridică ce prestează servicii de distribuţie şi, după caz, de răscumpărare de monedă electronică pe seama unei instituţii emitente de monedă electronică; e) instituţie emitentă de monedă electronică - persoană juridică autorizată în conformitate cu prevederile cap. II să emită monedă electronică; f) monedă electronică - valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanţă asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată şi care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronică; g) stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi orice stat aparţinând Spaţiului Economic European; h) stat membru de origine - stat membru în care se află sediul social al emitentului de monedă electronică sau, în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, emitentul de monedă electronică nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia; i) stat membru gazdă - stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un emitent de monedă electronică are o sucursală, un distribuitor, un agent sau în care emite monedă electronică ori prestează servicii de plată în mod direct; j) sucursală - unitate operaţională, fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a instituţiei emitente de monedă electronică şi care realizează direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei emitente de monedă electronică.
(2) Pentru termenii şi expresiile cuprinse în prezenta lege şi care nu au fost definite la alin. (1) se utilizează în mod corespunzător definiţiile prevăzute în Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative.
ART. 5 Toate unităţile operaţionale constituite în acelaşi stat membru de o instituţie emitentă de monedă electronică al cărei sediu real este în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală.
ART. 6 (1) Este interzis oricărei entităţi care nu este emitent de monedă electronică în înţelesul art. 2 să emită monedă electronică. (2) Este interzis oricărei entităţi care nu este emitent de monedă electronică în înţelesul art. 2 să utilizeze în denumire, în antet sau în alte atribute de identificare ori în legătură cu activităţile pe care le desfăşoară sintagmele instituţie emitentă de monedă electronică, emitent de monedă electronică sau derivate ori traduceri ale acestora.
CAP. II Autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică SECŢIUNEA 1 Cerinţe minime de acces la activitate ART. 7 (1) Orice entitate care intenţionează să emită monedă electronică pe teritoriul României în calitate de instituţie emitentă de monedă electronică trebuie să dispună de o autorizaţie, potrivit prezentului capitol, înainte de începerea acestei activităţi. (2) Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care are sediul real pe teritoriul României şi care emite cel puţin o parte din moneda electronică pe teritoriul României.
ART. 8 (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei persoane juridice române doar dacă din informaţiile şi documentele care însoţesc cererea rezultă respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările date în aplicarea acestuia şi evaluarea proiectului prezentat este favorabilă. (2) În scopul aplicării alin. (1), Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, informaţii cu privire la persoane şi entităţi expuse la risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. (3) În scopul aplicării prevederilor alin. (1), la solicitarea persoanei juridice prevăzute la art. 7 alin. (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor analizează documentele pentru care, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României prevăzute la alin. (1), este necesară exprimarea de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a unui punct de vedere şi comunică solicitantului punctul său de vedere pe marginea conformării acestora cu prevederile art. 93-106 din prezenta lege şi, după caz, cu prevederile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, aflate în competenţa autorităţii potrivit art. 222 alin. (1) lit. b) din respectiva lege. (4) În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Naţională a României poate consulta autorităţile cu competenţe relevante.
ART. 9 (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţia numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, aceasta dispune de un cadru formal de administrare a activităţii de emitere de monedă electronică riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de proceduri eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase. (2) Instituţia emitentă de monedă electronică stabileşte cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la alin. (1) astfel încât să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităţii de prestare de servicii de plată şi de emitere de monedă electronică prestate de instituţia emitentă de monedă electronică.
ART. 10 (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate. (2) În aplicarea prezentului capitol, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică sunt: a) în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică care au ca activitate principală emiterea de monedă electronică, persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a instituţiilor emitente de monedă electronică şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea acestor instituţii; sau b) în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică care nu au ca activitate principală emiterea de monedă electronică, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică.
(3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.
ART. 11 Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată.
ART. 12 Dacă între instituţia emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficace a funcţiilor sale de supraveghere.
ART. 13 Condiţiile prevăzute la art. 9-12 se aplică în mod corespunzător şi pentru activitatea de servicii de plată prestată de instituţia emitentă de monedă electronică.
ART. 14 În situaţia în care instituţia emitentă de monedă electronică este implicată şi în alte activităţi comerciale, altele decât emiterea de monedă electronică şi prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, Banca Naţională a României poate solicita constituirea unei entităţi distincte pentru activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată, în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activităţi comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei emitente de monedă electronică, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia emitentă de monedă electronică a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul capitol şi de reglementările date în aplicarea acestuia.
ART. 15 Autorizaţia emisă de Banca Naţională a României permite instituţiei emitente de monedă electronică, persoană juridică română, să emită monedă electronică şi să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 5-a.
ART. 16 (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului capitol, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi la art. 11. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură conformarea la cerinţele prevăzute de ghidurile emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul autorizării instituţiilor emitente de monedă electronică, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.
ART. 17 Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună la data autorizării de un nivel al capitalului iniţial de cel puţin echivalentul în lei a 350.000 euro.
ART. 18 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică persoane juridice române care prestează serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanţie comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care îşi oferă serviciile, răspunderea pentru operaţiunile de plată neautorizate, pentru neexecutarea, executarea defectuoasă ori cu întârziere a operaţiunilor de plată sau pentru neutilizarea autentificării stricte a clienţilor. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică persoane juridice române care prestează serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanţie comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care îşi oferă serviciile, prejudiciile pe care le pot provoca prestatorilor de servicii de plată care oferă servicii de cont sau utilizatorilor serviciilor de plată, ca urmare a accesării sau utilizării neautorizate sau frauduloase a informaţiilor referitoare la contul de plăţi.
ART. 19 Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să emită moneda electronică fără întârziere, la primirea fondurilor în schimbul cărora aceasta este emisă.
ART. 20 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată. (2) Instituţiilor emitente de monedă electronică le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Primirea de fonduri destinate emiterii de monedă electronică cu respectarea prevederilor art. 19, respectiv prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.
ART. 21 (1) Pe lângă emiterea de monedă electronică, instituţiile emitente de monedă electronică pot presta serviciile de plată prevăzute la art. 7 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot presta servicii operaţionale şi conexe legate de activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată pe care o desfăşoară, precum: asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor. (3) Pe lângă emiterea de monedă electronică, prestarea serviciilor de plată prevăzute la art. 7 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative şi a serviciilor operaţionale şi conexe prevăzute la alin. (2) şi la art. 22, instituţiile emitente de monedă electronică pot desfăşura, cu respectarea legislaţiei naţionale în materie şi în măsura în care este permis de legislaţia specifică celorlalte activităţi pe care le desfăşoară: a) acordarea de credite care nu sunt legate de serviciile de plată, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare; b) administrarea sistemelor de plăţi; c) activităţi comerciale, cu respectarea legislaţiei Uniunii Europene şi a legislaţiei naţionale aplicabile.
ART. 22 Instituţiile emitente de monedă electronică pot acorda credite legate de serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, în condiţiile stabilite de respectiva reglementare.
ART. 23 Creditele acordate de instituţiile emitente de monedă electronică nu pot avea ca sursă fondurile primite în schimbul monedei electronice emise.
SECŢIUNEA a 2-a Autorizarea instituţiilor emitente de monedă electronică ART. 24 În vederea obţinerii autorizaţiei pentru emiterea de monedă electronică şi prestarea serviciilor de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de documentaţia şi de informaţiile prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol.
ART. 25 (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare, în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24. (2) În situaţia în care cererea nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 24, Banca Naţională a României comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia. (3) Solicitanţii au la dispoziţie un termen de maximum 3 luni de la data comunicării prevăzute la alin. (2) pentru prezentarea documentelor şi/sau informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României, termenul de evaluare specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente şi informaţii ori, după caz, de la expirarea termenului maxim de 3 luni prevăzut în prezentul alineat. (4) Pentru situaţii bine fundamentate de solicitant, la cererea acestuia, Banca Naţională a României poate prelungi termenul de transmitere a documentelor şi informaţiilor prevăzut la alin. (3). (5) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24, alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă. (6) Solicitantul poate furniza din propria iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare. (7) Informaţiile şi documentele care sunt prezentate după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii. (8) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la acordarea autorizaţiei produce efecte de la data înscrierii în registrul prevăzut la art. 64.
ART. 26 (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii: a) capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de dispoziţiile legale în vigoare; b) din evaluarea planului de activitate şi a planului de afaceri prezentate rezultă că instituţia emitentă de monedă electronică nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor stabilite în prezentul capitol şi a reglementărilor aplicabile, inclusiv din cauza insuficienţei fondurilor proprii raportat la nivelul reglementat pentru activitatea propusă; c) cadrul de administrare a activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia emitentă de monedă electronică şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea acestei activităţi; d) activităţile comerciale, altele decât emiterea de monedă electronică sau prestarea serviciilor de plată, în care este implicată entitatea prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei emitente de monedă electronică, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia emitentă de monedă electronică a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul capitol şi de reglementările date în aplicarea acestuia; e) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate; f) calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate nu este adecvată; g) legăturile strânse dintre instituţia emitentă de monedă electronică şi alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; h) dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea acestor dispoziţii ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; i) documentaţia şi informaţiile transmise de solicitant în susţinerea cererii de autorizare nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol; j) politica de securitate prezentată de solicitant nu asigură atingerea obiectivului de protejare adecvată a utilizatorilor serviciilor de plată împotriva riscurilor aferente serviciilor de plată prestate; k) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul capitol sau în reglementările emise în aplicare.
(2) În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.
ART. 27 (1) Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii emitente de monedă electronică în următoarele situaţii: a) instituţia emitentă de monedă electronică nu şi-a început activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată în termen de 12 luni de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni; b) instituţia emitentă de monedă electronică nu desfăşoară activitate de emitere de monedă electronică pe teritoriul României; c) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; d) instituţia emitentă de monedă electronică nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei ori alte condiţii prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare; e) continuarea activităţii pentru care a fost autorizată instituţia emitentă de monedă electronică periclitează stabilitatea sistemului de plăţi; f) ca sancţiune, potrivit art. 75 alin. (1) lit. e); g) în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei se comunică în scris instituţiei emitente de monedă electronică, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii. (3) Acţionarii sau asociaţii instituţiei emitente de monedă electronică pot hotărî renunţarea la autorizaţie şi, dacă este cazul, dizolvarea entităţii, numai dacă pentru instituţia emitentă de monedă electronică nu s-a deschis procedura insolvenţei. (4) În situaţia prevăzută la alin. (3), instituţia emitentă de monedă electronică comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor, însoţită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligaţiilor faţă de deţinătorii de monedă electronică şi, după caz, faţă de utilizatorii de servicii de plată. Dacă este cazul, hotărârea este însoţită şi de dovada încetării contractelor care le asigură accesul la conturile de plăţi pentru prestarea serviciilor de iniţiere a plăţii. (5) Banca Naţională a României aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie numai în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4). (6) Autorizaţia unei instituţii emitente de monedă electronică îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii: a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei emitente de monedă electronică în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa; b) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei emitente de monedă electronică.
(7) Banca Naţională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 64 menţiuni cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei în situaţiile prevăzute la alin. (6). (8) Hotărârile Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei şi la aprobarea solicitării de renunţare la autorizaţie se comunică instituţiei emitente de monedă electronică şi se înscriu menţiuni cu privire la acestea în registrul prevăzut la art. 64. (9) Hotărârile prevăzute la alin. (8) produc efecte de la data înscrierii menţiunilor în registrul prevăzut la art. 64 ori de la o dată ulterioară prevăzută în respectivele hotărâri. (10) De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8), respectiv de la încetarea valabilităţii autorizaţiei, entităţile nu mai pot emite monedă electronică şi nu mai pot presta servicii de plată.
SECŢIUNEA a 3-a Cerinţe operaţionale ART. 28 Modificările intervenite în situaţia instituţiilor emitente de monedă electronică se comunică Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.
ART. 29 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare şi valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit prevederilor art. 30 şi 31. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică calculează fondurile proprii de care dispun cu respectarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României date în aplicarea acesteia.
ART. 30 Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentului capitol cerinţe privind necesarul de fonduri proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică aferent activităţii cu monedă electronică, referitoare la metoda de determinare a necesarului.
ART. 31 Necesarul de fonduri proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică aferent activităţii de prestare a serviciilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, se determină potrivit prevederilor art. 34 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative.
ART. 32 (1) Pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a bazelor de date privind riscul de pierdere şi a mecanismelor de control intern ale instituţiei emitente de monedă electronică, Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 30 şi 31 sau poate permite instituţiei emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 30 şi 31. (2) Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut la art. 17.
ART. 33 Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii de care dispune o instituţie emitentă de monedă electronică, în cazul în care aceasta desfăşoară şi alte activităţi decât emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată ori în cazul în care aparţine unui grup din care mai fac parte o altă instituţie emitentă de monedă electronică, o instituţie de credit, o instituţie de plată, o societate de servicii de investiţii financiare, o societate de administrare a investiţiilor sau un administrator de fonduri de investiţii alternative, o societate de asigurări sau o societate de reasigurări.
ART. 34 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile primite în schimbul monedei electronice prin una dintre următoarele metode: a) fondurile sunt evidenţiate separat de fondurile destinate activităţilor desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, şi se depun şi se păstrează într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol, până la răscumpărarea monedei electronice sau transferarea acesteia altui emitent de monedă electronică; b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliţă de asigurare sau o altă garanţie comparabilă furnizată de o societate de asigurări sau de o instituţie de credit care nu aparţine grupului din care face parte instituţia emitentă de monedă electronică respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile financiare.
(2) Creditorii instituţiei emitente de monedă electronică, alţii decât deţinătorii de monedă electronică, nu pot obţine indisponibilizarea prin măsuri asigurătorii şi nu pot executa în nicio situaţie fondurile protejate potrivit alin. (1), inclusiv în caz de insolvenţă a instituţiei emitente de monedă electronică.
ART. 35 (1) În aplicarea prevederilor art. 34, în cazul în care plata contravalorii monedei electronice emise se realizează prin intermediul unui instrument de plată, obligaţia de a proteja fondurile în cauză intervine de la momentul la care este creditat contul instituţiei emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituţiei emitente de monedă electronică. (2) Protejarea fondurilor în situaţia prevăzută la alin. (1) trebuie să se realizeze în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii monedei electronice.
ART. 36 (1) În cazul în care doar o parte din valoarea monetară emisă se utilizează ca monedă electronică, iar restul se utilizează în alte scopuri, instituţia emitentă de monedă electronică are obligaţia să aplice prevederile art. 34 şi 35 numai pentru partea de fonduri primită în schimbul valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică. (2) În cazul în care nu se cunoaşte în avans ponderea valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică ori aceasta este variabilă, instituţiile emitente de monedă electronică pot aplica prevederile art. 34 şi 35 doar unei părţi reprezentative din totalul fondurilor, parte care se estimează că va fi utilizată ca monedă electronică, cu condiţia ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră considerată adecvată de Banca Naţională a României.
ART. 37 Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile pentru executarea operaţiunilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, primite de la utilizatorii de servicii de plată direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, şi reglementările emise în aplicarea acestora.
ART. 38 (1) Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituţiile emitente de monedă electronică constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. (2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 39 Instituţiile emitente de monedă electronică ce acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată vor organiza şi vor conduce contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu reglementările specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 40 Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzute la art. 39 sunt supuse auditării de către auditorii financiari sau firme de audit.
ART. 41 (1) În scopul supravegherii, instituţiile emitente de monedă electronică transmit Băncii Naţionale a României informaţii contabile distincte, aferente următoarelor activităţi: a) emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii de plată legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaţionale şi conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (2) şi art. 22; b) prestarea de servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaţionale şi conexe acestora; c) celelalte activităţi desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică.
(2) Informaţiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică care au obligaţia legală de auditare a situaţiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul financiar sau de către firma de audit a instituţiei emitente de monedă electronică.
ART. 42 Instituţiile emitente de monedă electronică sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României informaţiile contabile prevăzute la art. 41 alin. (1), precum şi alte date şi informaţii solicitate, la termenele şi în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol.
ART. 43 (1) Auditorul financiar sau firma de audit al/a unei instituţii emitente de monedă electronică trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale la instituţia emitentă de monedă electronică ori în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia emitentă de monedă electronică, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia emitentă de monedă electronică, fapt sau decizie care: a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acestora, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică sau de prestare a serviciilor de plată; b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei emitente de monedă electronică de a funcţiona în continuare; c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar sau firmei de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceştia a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii privind activitatea de audit desfăşurată. (3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia. (4) Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul financiar sau firma de audit al/a instituţiei emitente de monedă electronică pe parcursul acţiunii de audit. (5) Auditorul financiar sau firma de audit informează în acelaşi timp şi persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a instituţiilor emitente de monedă electronică şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea acestor instituţii, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate care îl/o constrâng să nu procedeze astfel.
ART. 44 Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii relevante ale legislaţiei în vigoare, instituţiile emitente de monedă electronică păstrează toate evidenţele aferente activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare a serviciilor de plată, inclusiv activităţilor operaţionale şi conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (2) şi art. 22, timp de 5 ani de la terminarea operaţiunii.
ART. 45 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică au obligaţia de a se asigura de respectarea cerinţelor impuse de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicare, în cazul în care deleagă unor terţi realizarea unor funcţii operaţionale. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică sunt responsabile pentru toate actele angajaţilor lor şi pentru activitatea desfăşurată de sucursale, agenţi, distribuitori şi alte entităţi către care externalizează activităţi, în condiţiile prezentei legi.
SECŢIUNEA a 4-a Externalizarea activităţilor instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi desfăşurarea de către acestea prin intermediul agenţilor a activităţii de prestare a serviciilor de plată ART. 46 (1) Instituţiilor emitente de monedă electronică le este interzisă externalizarea totală sau parţială a emiterii de monedă electronică. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică.
ART. 47 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică informează Banca Naţională a României în cazul în care intenţionează să externalizeze către entităţi situate pe teritoriul României funcţii operaţionale aferente emiterii de monedă electronică, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi. (2) La externalizarea funcţiilor operaţionale importante, inclusiv a sistemelor informatice, instituţia emitentă de monedă electronică trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calităţii mecanismelor de control intern ale instituţiei emitente de monedă electronică şi nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligaţiilor ce revin instituţiilor emitente de monedă electronică potrivit prezentei legi.
ART. 48 (1) În aplicarea prevederilor art. 47, o funcţie operaţională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituţiei emitente de monedă electronică de a se conforma permanent condiţiilor de autorizare impuse de prevederile prezentului capitol şi de reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligaţii care îi revin în conformitate cu prezenta lege ori afectează semnificativ performanţele financiare, stabilitatea instituţiei emitente de monedă electronică sau continuitatea activităţii de emitere de monedă electronică. (2) Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituţia emitentă de monedă electronică a următoarelor condiţii: a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilităţii organelor de conducere; b) relaţia şi obligaţiile instituţiei emitente de monedă electronică în raport cu deţinătorii de monedă electronică în conformitate cu prezenta lege şi reglementările emise în aplicare nu sunt afectate; c) nu se prejudiciază respectarea condiţiilor impuse instituţiei emitente de monedă electronică în vederea autorizării în conformitate cu prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia; d) niciuna dintre condiţiile impuse în vederea autorizării instituţiei emitente de monedă electronică nu este înlăturată sau modificată.
ART. 49 Instituţiile emitente de monedă electronică pot externaliza funcţii operaţionale legate de emiterea de monedă electronică către entităţi din străinătate cu respectarea prevederilor art. 46-48 şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
ART. 50 Dispoziţiile art. 47-49 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică intenţionează să externalizeze funcţii operaţionale legate de prestarea de servicii de plată.
ART. 51 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot presta, prin intermediul agenţilor, servicii de plată, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor titlului II cap. I secţiunea a 4-a şi art. 61-66 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi a prezentei legi. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică se asigură că agenţii care acţionează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), trimiterea la registrul instituţiilor de plată va fi interpretată ca trimitere la registrul instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 64.
SECŢIUNEA a 5-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în alte state membre de către instituţii emitente de monedă electronică, persoane juridice române ART. 52 (1) Orice instituţie emitentă de monedă electronică autorizată, persoană juridică română, care intenţionează să emită monedă electronică pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, ori să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru, transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la art. 54. (2) În termen de o lună de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile prevăzute la art. 54 şi solicită opinia în legătură cu intenţia instituţiei emitente de monedă electronică. (3) În termen de cel mult 3 luni de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă, şi comunică instituţiei emitente de monedă electronică şi autorităţii competente din statul membru gazdă hotărârea sa cu privire la aprobarea sau respingerea cererii. (4) Dacă este cazul, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă şi motivele pentru care nu a fost de acord cu opinia negativă exprimată de aceasta ca urmare a solicitării formulate potrivit prevederilor alin. (2). (5) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la aprobarea cererii de desfăşurare a activităţii prin intermediul sucursalei produce efecte de la data înscrierii sucursalei în registrul instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 64. (6) Banca Naţională a României poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 64 ori poate revoca aprobarea cererii de utilizare a persoanelor fizice sau juridice pentru distribuirea şi, după caz, răscumpărarea de monedă electronică, în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (3).
ART. 53 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 64. (2) Emiterea de monedă electronică în mod direct în alt stat membru ori utilizarea de persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru se poate face de la data la care Banca Naţională a României realizează comunicarea potrivit art. 52 alin. (3). (3) Instituţiile emitente de monedă electronică informează Banca Naţională a României asupra datei la care începe efectiv desfăşurarea activităţii prin intermediul unei sucursale sau al unui distribuitor. (4) Banca Naţională a României transmite informaţiile prevăzute la alin. (3) autorităţii competente din statul membru gazdă.
ART. 54 (1) În aplicarea prevederilor art. 52, instituţiile emitente de monedă electronică autorizate, persoane juridice române, transmit Băncii Naţionale a României informaţii privind tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze în alt stat membru. (2) În cazul în care se intenţionează prestarea de servicii prin intermediul unei sucursale, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1), notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi informaţii cu privire la: a) structura organizatorică; b) planul de afaceri, inclusiv un buget estimativ pentru primele 3 exerciţii financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele şi procedurile adecvate şi proporţionale cu natura şi întinderea activităţii vizate; c) cadrul de administrare şi mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor şi procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, întinderea şi complexitatea serviciilor prestate de sucursală şi permit acesteia conformarea la obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.
(3) În cazul în care se intenţionează să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (1), notificarea trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul distribuitorului, respectiv numele şi adresa acestuia şi, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de distribuitor pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. (4) În cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu transmite informaţiile ori nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alin. (2) sau (3), Banca Naţională a României respinge cererea instituţiei emitente de monedă electronică.
ART. 55 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică comunică fără întârziere Băncii Naţionale a României modificările intervenite în legătură cu informaţiile furnizate potrivit art. 54. (2) Prevederile art. 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător.
ART. 56 Dispoziţiile art. 61-66 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct.
SECŢIUNEA a 6-a Relaţia cu state terţe ART. 57 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, pot emite monedă electronică şi/sau presta servicii de plată în state terţe prin înfiinţarea unei sucursale, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului capitol. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică în state terţe, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
ART. 58 (1) Banca Naţională a României respinge cererea formulată în baza dispoziţiilor art. 57 în cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu transmite informaţiile ori nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 54. (2) Banca Naţională a României are competenţa de a respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispoziţiilor art. 57 şi dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia emitentă de monedă electronică, consideră că: a) instituţia emitentă de monedă electronică nu dispune de o situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă; b) cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la art. 9 coroborat cu art. 13 nu sunt adecvate; c) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; d) instituţia emitentă de monedă electronică nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezentul capitol şi de reglementările emise în aplicarea acestuia.
ART. 59 (1) Entităţile care emit monedă electronică şi au sediul în state terţe nu pot presta activitate de emitere ori distribuire şi/sau răscumpărare de monedă electronică şi nu pot presta servicii de plată pe teritoriul României decât după constituirea unei instituţii emitente de monedă electronică, persoană juridică română. (2) Fac excepţie de la dispoziţiile alin. (1) sucursalele entităţilor care emit monedă electronică şi au sediul în acele state terţe cu care au fost încheiate acorduri la nivelul Uniunii Europene cu privire la regimul privind desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică şi prestarea serviciilor de plată, prevederile acestor acorduri aplicându-se cu prioritate. (3) În aplicarea prevederilor alin. (2), Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii emitente de monedă electronică cu sediul într-un stat terţ.
SECŢIUNEA a 7-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile emitente de monedă electronică din alte state membre ART. 60 (1) O instituţie emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate emite monedă electronică pe teritoriul României prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, numărul autorizaţiei şi tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României. (3) În cazul în care se intenţionează emiterea de monedă electronică prin intermediul unei sucursale, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (2), notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi informaţii cu privire la: a) structura organizatorică; b) planul de afaceri, inclusiv bugetul estimativ pentru primele 3 exerciţii financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele şi procedurile adecvate şi proporţionale cu natura şi întinderea activităţii vizate; c) cadrul de administrare şi mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor şi procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, întinderea şi complexitatea serviciilor prestate de sucursală şi permit acesteia conformarea la obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.
(4) În termen de maximum o lună de la primirea notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României evaluează informaţiile şi transmite acesteia opinia sa şi informaţiile relevante asupra intenţiei instituţiei emitente de monedă electronică din respectivul stat membru de a desfăşura activitate pe teritoriul României. (5) Ulterior notificării privind deschiderea unei sucursale realizate potrivit alin. (1), la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi alte autorităţi relevante furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării. (6) În situaţia în care din consultarea realizată potrivit alin. (5) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin deschiderea sucursalei ar putea creşte riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ori în legătură cu proiectul de deschidere a sucursalei se efectuează, s-au efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine.
ART. 61 (1) O instituţie emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea şi răscumpărarea de monedă electronică pe teritoriul României în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei emitente de monedă electronică, denumirea şi sediul distribuitorului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de distribuitor pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. (3) Dispoziţiile art. 60 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.
ART. 62 Dispoziţiile art. 56-60 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică autorizate în alte state membre intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată pe teritoriul României, prin stabilirea unei sucursale, a unui agent ori în mod direct.
ART. 63 Modificarea informaţiilor furnizate potrivit art. 60 şi 61 poate conduce la reevaluarea de către Banca Naţională a României a opiniei formulate potrivit art. 60.
SECŢIUNEA a 8-a Registrul instituţiilor emitente de monedă electronică ART. 64 (1) Banca Naţională a României organizează şi administrează registrul instituţiilor emitente de monedă electronică, în care sunt evidenţiate instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române. (2) Registrul prevăzut la alin. (1) este public, accesibil online, este actualizat permanent şi furnizează informaţii privind activităţile pentru care a fost autorizată fiecare instituţie emitentă de monedă electronică.
ART. 65 Banca Naţională a României comunică Autorităţii Bancare Europene informaţii cu privire la datele înscrise în registru, precum şi alte informaţii, potrivit standardelor tehnice privind registrul central electronic elaborate de autoritate.
SECŢIUNEA a 9-a Autoritatea competentă şi supravegherea ART. 66 (1) Banca Naţională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispoziţiilor prezentului capitol şi ale reglementărilor emise în aplicare. (2) Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică autorizate, inclusiv pentru activitatea de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată desfăşurată prin sucursalele şi agenţii acestora. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu implică faptul că Banca Naţională a României are competenţe de supraveghere a activităţilor comerciale ale instituţiei emitente de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, prestarea de servicii de plată şi activităţile enumerate la art. 21 alin. (2) şi art. 22. (4) Dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce priveşte regimul răspunderii membrilor Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi a personalului acesteia pentru exercitarea atribuţiilor care decurg din aplicarea prezentului capitol.
ART. 67 (1) Activitatea de supraveghere a instituţiilor emitente de monedă electronică de către Banca Naţională a României, în vederea verificării respectării cerinţelor impuse prin prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporţională, adecvată şi adaptată riscurilor la care sunt expuse instituţiile emitente de monedă electronică. (2) Verificările la sediul entităţilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens sau de către auditori financiari sau experţi numiţi de Banca Naţională a României. (3) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României este abilitată: a) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică să furnizeze orice informaţie necesară pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin prezentul capitol şi reglementările emise în aplicarea acestuia, specificând termenul în care trebuie furnizate şi, după caz, scopul solicitării; b) să efectueze verificări la sediul instituţiei emitente de monedă electronică, persoană juridică română, al sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi, inclusiv distribuitori; c) să emită recomandări, instrucţiuni şi să dispună măsuri; d) să suspende sau să retragă autorizaţia.
(4) Instituţiile emitente de monedă electronică vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României şi auditorilor financiari sau experţilor numiţi de Banca Naţională a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor emitente de monedă electronică, astfel cum vor fi solicitate de către aceştia. (5) Instituţiile emitente de monedă electronică sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta în scopul realizării supravegherii.
ART. 68 (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor emitente de monedă electronică ce desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscului de credit a Băncii Naţionale a României. (2) Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Centrala riscului de credit a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor emitente de monedă electronică.
ART. 69 (1) Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să achiziţioneze, direct ori indirect, o participaţie calificată la o instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, sau să îşi majoreze participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii de participaţii la capitalul social să depăşească nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituţia emitentă de monedă electronică să devină o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională a României în legătură cu această decizie. (2) Prevederile art. 16 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul instituţiilor emitente de monedă electronică ce desfăşoară şi alte activităţi comerciale decât emiterea de monedă electronică, prestarea de servicii de plată şi activităţi conexe acestora, persoanele prevăzute la alin. (1) pot notifica Banca Naţională a României în termen de 5 zile lucrătoare de la data operaţiunii. (4) Banca Naţională a României confirmă în scris achizitorului potenţial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării şi, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informaţii suplimentare solicitate în condiţiile alin. (5) şi (6) şi comunică achizitorului potenţial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare. (5) Banca Naţională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potenţial este adecvată din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei emitente de monedă electronică, în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării şi a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia. Dacă notificarea nu este însoţită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Naţională a României a primirii tuturor documentelor respective. (6) Dacă este necesar, Banca Naţională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (5), orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informaţiilor cerute. (7) Achizitorul potenţial trebuie să transmită informaţiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind incidente prevederile alin. (9). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (5) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale a României de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare. (8) Banca Naţională a României se opune achiziţiei dacă din evaluarea realizată constată că există motive rezonabile pentru a considera că influenţa exercitată de achizitorul potenţial împiedică administrarea prudentă şi sănătoasă a instituţiei emitente de monedă electronică vizate de achiziţia propusă ori dacă achizitorul potenţial nu a furnizat informaţii complete. (9) Dacă la finalizarea evaluării Banca Naţională a României hotărăşte să se opună achiziţiei propuse, comunică în scris achizitorului potenţial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând şi motivele care au stat la baza hotărârii. (10) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Naţională a României nu se opune în scris achiziţiei propuse, aceasta se consideră aprobată.
ART. 70 (1) În cazul achiziţiilor prevăzute la art. 69 şi în privinţa cărora Banca Naţională a României şi-a exprimat opoziţia în considerarea faptului că influenţa exercitată de achizitor împiedică administrarea prudentă şi sănătoasă a instituţiei emitente de monedă electronică, exercitarea drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de acţionarii sau asociaţii în cauză legat de deciziile privind activitatea de emitere de monedă electronică şi cea de prestare de servicii de plată se suspendă, iar voturile exprimate deja sunt nule. (2) În cazul achiziţiilor prevăzute la art. 69 şi în privinţa cărora Banca Naţională a României şi-a exprimat opoziţia întrucât achizitorul nu a furnizat informaţii complete ori în privinţa cărora persoana prevăzută la art. 69 alin. (1) nu a notificat în legătură cu achiziţia potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) sau (3) sau achiziţia a avut loc anterior expirării termenului de exprimare de către Banca Naţională a României şi nu se aplică art. 69 alin. (3), exercitarea drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de aceştia în privinţa deciziilor referitoare la activitatea de emitere de monedă electronică şi, după caz, de prestare de servicii de plată se suspendă până la remedierea situaţiei. (3) În aplicarea prevederilor alin. (2), Banca Naţională a României dispune măsuri pentru remedierea situaţiei şi stabileşte termene pentru aceasta. (4) Prevederile art. 69 şi ale prezentului articol nu aduc atingere dreptului Băncii Naţionale a României de a dispune alte măsuri sau de a aplica sancţiuni instituţiei emitente de monedă electronică ori persoanelor responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de emitere de monedă electronică şi, după caz, de prestare de servicii de plată.
ART. 71 (1) Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participaţie calificată într-o instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, sau să îşi reducă deţinerea calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituţia emitentă de monedă electronică în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens. (2) Prevederile art. 69 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
ART. 72 (1) În situaţia în care constată existenţa unor deficienţe, Banca Naţională a României poate face recomandări unei instituţii emitente de monedă electronică, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru desfăşurarea prudentă a activităţii. (2) Entitatea are obligaţia de a comunica Băncii Naţionale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.
ART. 73 (1) Banca Naţională a României are competenţa de a dispune măsuri administrative necesare în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora în situaţia în care constată că o instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei emitente de monedă electronică: a) încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (3), art. 18, 19, art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22, 28, 29, art. 32 alin. (1), art. 33, 34, art. 35 alin. (2), art. 36, 37, art. 38 alin. (1), art. 39, 40, 41, 42, 44, art. 45 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47, 49, art. 50 coroborat cu art. 47 şi 49 din prezenta lege, ale art. 51 din prezenta lege coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, ale art. 51 din prezenta lege coroborat cu art. 62, 64 şi 65 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, ale art. 53 alin. (1)-(3) şi art. 55 din prezenta lege, ale art. 56 din prezenta lege coroborat cu art. 62 şi 64 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, ale art. 57 din prezenta lege, precum şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestor articole; b) nu dă curs unei recomandări formulate de Banca Naţională a României în exercitarea funcţiei de supraveghere.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României are competenţa de a dispune faţă de orice instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, următoarele măsuri administrative: a) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică creşterea nivelului fondurilor proprii peste cel prevăzut la art. 29 şi 32; b) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică utilizarea altei metode de determinare a necesarului de fonduri proprii pentru activitatea de prestare de servicii de plată; c) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică îmbunătăţirea cadrului de administrare, a procedurilor şi mecanismelor implementate pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate ori pentru restabilirea sau susţinerea situaţiei sale financiare; d) să restricţioneze sau să limiteze volumul activităţii, tipul de operaţiuni desfăşurate sau reţeaua de sucursale ale instituţiei emitente de monedă electronică din ţară şi din străinătate; e) să restricţioneze distribuirea şi/sau răscumpărarea de monedă electronică prin distribuitori; f) să restricţioneze desfăşurarea activităţii de plată prin agenţi sau să interzică desfăşurarea activităţii în acest mod; g) să solicite încetarea prestării de servicii de plată în cazul în care continuarea prestării respectivelor servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăţi; h) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică înlocuirea auditorului financiar sau a firmei de audit; i) să solicite instituţiei emitente de monedă electronică constituirea unei entităţi distincte pentru desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică şi prestare a serviciilor de plată, în condiţiile prevăzute la art. 14; j) orice alte măsuri administrative care să fie adecvate şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate, de natură a remedia situaţia instituţiei emitente de monedă electronică.
ART. 74 Banca Naţională a României are competenţa de a aplica sancţiuni administrative în cazurile în care constată că o instituţie emitentă de monedă electronică, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei emitente de monedă electronică se fac/face vinovate/vinovată de următoarele fapte: a) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 73 alin. (1) lit. a); b) nerespectarea măsurilor administrative dispuse de Banca Naţională a României; c) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată; d) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare; e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României.
ART. 75 (1) În cazurile prevăzute la art. 74, Banca Naţională a României are competenţa de a aplica următoarele sancţiuni administrative: a) avertisment scris; b) amendă aplicabilă instituţiei emitente de monedă electronică de la 5.000 lei la 50.000 lei; c) amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de emitere de monedă electronică şi de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei emitente de monedă electronică, între 1 şi 6 salarii medii nete pe instituţia emitentă de monedă electronică, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta; d) retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei emitente de monedă electronică; e) suspendarea sau retragerea autorizaţiei acordate instituţiei emitente de monedă electronică.
(2) La individualizarea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite, precum şi de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor, stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor, prezentului capitol şi reglementărilor emise în aplicarea acestuia şi cadrului intern de administrare. (4) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 73 sau independent de acestea.
ART. 76 (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol şi în reglementările emise în aplicare, care constituie încălcări ale regimului prudenţial, se face de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediul instituţiei emitente de monedă electronică, persoană juridică română, al sucursalelor acesteia şi al oricărui agent ori distribuitor al său sau al oricărei alte entităţi către care aceasta a externalizat activităţi. (2) Actele cu privire la o instituţie emitentă de monedă electronică, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului capitol şi reglementărilor date în aplicarea acestuia, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
ART. 77 (1) Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. (2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat. (3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.
ART. 78 (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentului capitol şi ale reglementărilor emise în aplicare cu privire la o instituţie emitentă de monedă electronică pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării. (2) Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. (4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
ART. 79 Dispoziţiile art. 78 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit prevederilor prezentului capitol şi ale reglementărilor emise în aplicare.
ART. 80 Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 78 alin. (1), sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.
ART. 81 (1) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine, în legătură cu activitatea desfăşurată de instituţiile emitente de monedă electronică, în mod direct, prin intermediul sucursalelor, agenţilor sau distribuitorilor. (2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României: a) informează autorităţile competente din statul membru gazdă ori de câte ori intenţionează să efectueze verificări la sediul sucursalei, agentului sau distribuitorului instituţiei emitente de monedă electronică, situate pe teritoriul statului membru gazdă; b) comunică autorităţii competente din statul membru gazdă ori, după caz, din statul membru de origine toate informaţiile relevante şi esenţiale pentru supravegherea activităţii; c) în cazul în care constată sau suspectează că activitatea desfăşurată în mod direct, prin intermediul unui agent, distribuitor sau al unei sucursale se realizează cu încălcarea legislaţiei în materie, comunică autorităţii competente din statul membru de origine, din proprie iniţiativă, toate informaţiile esenţiale şi, la cerere, toate informaţiile relevante; d) dispune măsurile necesare pentru a se asigura remedierea situaţiei, de îndată ce este informată de autoritatea competentă din statul membru gazdă asupra faptului că o instituţie emitentă de monedă electronică care desfăşoară activitate în acel stat membru prin intermediul unui agent, al unui distribuitor sau al unei sucursale nu respectă dispoziţiile prevăzute de prezentul titlu şi comunică fără întârziere măsurile dispuse autorităţii competente din statul membru gazdă şi autorităţilor competente ale oricărui alt stat membru vizat.
(3) Banca Naţională a României poate delega autorităţii competente din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică, agenţilor şi distribuitorilor acestora, situate pe teritoriul statului membru gazdă.
ART. 82 (1) În scopul exercitării funcţiei de supraveghere, autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii emitente de monedă electronică poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică, agenţilor şi distribuitorilor acestora. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. (2) La solicitarea autorităţii competente din statul membru de origine, Banca Naţională a României poate efectua în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens verificări la sediul sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică, agenţilor şi distribuitorilor acestora, situate pe teritoriul României. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea verificării respective. (3) La solicitarea Băncii Naţionale a României, sucursalele, agenţii şi distribuitorii prevăzuţi la alin. (1) transmit, în scopuri statistice şi de informare, rapoarte referitoare la activitatea desfăşurată pe teritoriul României.
ART. 83 (1) În cazul în care ia cunoştinţă de faptul că o instituţie emitentă de monedă electronică dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale, al unui distribuitor ori al unui agent nu respectă legislaţia respectivului stat membru care transpune prevederile titlului II din Directiva (UE) 2009/110, Banca Naţională a României informează fără întârziere autoritatea competentă din statul membru de origine asupra acestui fapt. (2) În situaţia în care este necesară luarea de urgenţă a unor măsuri în scopul protejării intereselor colective ale deţinătorilor de monedă electronică sau ale utilizatorilor de servicii de plată din România, Banca Naţională a României poate dispune, în paralel cu realizarea informării prevăzute la alin. (1), aplicarea unor măsuri de protejare cu caracter temporar. (3) Măsurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale şi adecvate scopului de protejare a intereselor colective ale deţinătorilor de monedă electronică sau utilizatorilor de servicii de plată şi nu trebuie să conducă la favorizarea deţinătorilor de monedă electronică sau ale utilizatorilor serviciilor de plată din România comparativ cu deţinătorii de monedă electronică sau utilizatorii serviciilor de plată din alte state membre ai respectivei instituţii emitente de monedă electronică. (4) Banca Naţională a României dispune încetarea măsurilor de protejare de îndată ce are cunoştinţă asupra faptului că au fost remediate deficienţele care au condus la apariţia situaţiei prevăzute la alin. (2). (5) Banca Naţională a României informează fără întârziere autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care desfăşoară activitate instituţia emitentă de monedă electronică, Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană asupra măsurilor de protejare dispuse potrivit alin. (2) şi a motivelor pentru care au fost dispuse. (6) În cazul în care circumstanţele permit, Banca Naţională a României realizează informarea prevăzută la alin. (5) anterior dispunerii măsurilor de protejare.
ART. 84 Banca Naţională a României motivează şi comunică instituţiei emitente de monedă electronică în cauză orice sancţiune sau măsură ce implică restricţii ale dreptului de prestare de servicii în mod direct sau de desfăşurare a activităţii prin intermediul sucursalelor, al distribuitorilor sau agenţilor pe teritoriul unui stat membru gazdă, dispusă în aplicarea prevederilor art. 49-56, 60-63, 72-75 şi 81-83.
ART. 85 (1) Dacă Banca Naţională a României întâmpină dificultăţi în cooperarea cu autorităţile competente din alte state membre, în situaţiile prevăzute la art. 49-56, 60-63, 81-84, 86 şi 88, în exercitarea atribuţiilor ce le revin în legătură cu activităţile prestate transfrontalier de instituţiile emitente de monedă electronică, poate să supună cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene şi să ceară sprijinul acesteia, potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (2) Banca Naţională a României poate beneficia de asistenţa acordată, din proprie iniţiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autorităţile competente din alte state membre. (3) Banca Naţională a României amână luarea unei hotărâri în legătură cu situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) până la adoptarea de către Autoritatea Bancară Europeană a unei decizii potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
ART. 86 Dispoziţiile art. 81-83 nu aduc atingere obligaţiilor ce revin Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea cerinţelor stabilite de legislaţia în materia prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism şi de Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006.
SECŢIUNEA a 10-a Secretul profesional şi schimbul de informaţii ART. 87 (1) Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi terţele persoane împuternicite de Banca Naţională a României pentru efectuarea de verificări conform prezentei legi sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor, pe perioada în care deţin această calitate şi după încetarea activităţii în cadrul băncii ori, după caz, a relaţiilor cu banca. (2) Nu sunt considerate informaţii confidenţiale informaţiile furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituţia emitentă de monedă electronică să nu poată fi identificată. (3) Schimbul de informaţii prevăzut la art. 88 trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităţilor respective. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii.
ART. 88 (1) Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile relevante din alte state membre cu atribuţii privind emitenţii de monedă electronică, precum şi cu Banca Centrală Europeană, Autoritatea Bancară Europeană şi băncile centrale din alte state membre. (2) Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu: a) autorităţile competente din alte state membre responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor emitente de monedă electronică; b) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre, în calitate de autorităţi monetare şi de supraveghere, şi, dacă este cazul, cu alte autorităţi publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plăţi şi decontare; c) alte autorităţi relevante desemnate în conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, al protecţiei datelor cu caracter personal, cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism ori cu alte acte normative aplicabile emitenţilor de monedă electronică; d) Autoritatea Bancară Europeană, în calitatea sa de entitate care contribuie la funcţionarea consecventă şi coerentă a mecanismelor de supraveghere.
ART. 89 Prezenta secţiune se completează cu dispoziţiile art. 52 privind secretul profesional şi ale art. 3 şi 4 privind colaborarea Băncii Naţionale a României cu alte autorităţi, prevăzute în Legea nr. 312/2004, cu modificările ulterioare.
ART. 90 (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 87 şi art. 89, Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii departamentelor din administraţia centrală responsabile cu legislaţia în domeniul supravegherii instituţiilor financiare, precum şi inspectorilor care acţionează în numele acestor departamente. (2) Furnizarea informaţiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de supraveghere prudenţială. Persoanele cărora le sunt furnizate informaţii potrivit alin. (1) sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 87. (3) Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică comisiilor de anchetă ale Parlamentului României, Curţii de Conturi a României, precum şi altor autorităţi din România cu competenţe de anchetă, în următoarele condiţii: a) aceste autorităţi au un mandat legal special de investigare sau examinare a activităţii Băncii Naţionale a României de supraveghere şi reglementare prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică; b) informaţiile sunt necesare strict pentru îndeplinirea mandatului prevăzut la lit. a); c) persoanele care au acces la informaţii sunt supuse unor cerinţe referitoare la păstrarea secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 87; d) dacă informaţiile provin de la autorităţile competente dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul expres al autorităţilor respective şi doar în scopurile pentru care acordul a fost obţinut.
(4) Prelucrările de date cu caracter personal ce intră sub incidenţa prezentei legi se efectuează cu respectarea reglementărilor legale privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.
ART. 91 În situaţiile prevăzute la art. 90, informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit art. 88 şi cele obţinute ca urmare a verificărilor la faţa locului în condiţiile art. 81 nu se divulgă de către aceasta fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit informaţiile, respectiv al autorităţii competente din statul membru în care a fost efectuată o astfel de verificare la faţa locului.
ART. 92 În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
CAP. III Emiterea şi răscumpărarea monedei electronice, autorităţi competente şi atribuţiile acestora SECŢIUNEA 1 Prevederi privind emiterea şi răscumpărarea ART. 93 (1) Emitenţii de monedă electronică sunt obligaţi să emită monedă electronică la o valoare egală cu cea a fondurilor primite în schimbul acesteia la momentul primirii fondurilor. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), referitoare la momentul primirii fondurilor, emitenţii de monedă electronică pot emite monedă electronică înainte de primirea fondurilor, în situaţia în care plata contravalorii monedei electronice emise se realizează prin intermediul unui instrument de plată. (3) Emitenţii de monedă electronică informează deţinătorii de monedă electronică, distinct, cu privire la valoarea monedei electronice emise şi preţul de achiziţie a acesteia.
ART. 94 Este interzisă acordarea de dobândă sau de orice alt beneficiu a cărei/cărui valoare este direct corelată cu perioada în care deţinătorul de monedă electronică deţine moneda electronică.
ART. 95 Emitenţii de monedă electronică sunt obligaţi să răscumpere, la cererea deţinătorului de monedă electronică, în orice moment, gratuit şi la valoarea nominală, moneda electronică pe care acesta o deţine.
ART. 96 Prin excepţie de la prevederile art. 95 şi 101, emitenţii de monedă electronică pot percepe, la răscumpărare, o taxă numai dacă aceasta este precizată în contract şi stabilită în conformitate cu art. 99 alin. (3) şi doar în unul dintre următoarele cazuri: a) când se solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului; b) când contractul prevede o dată de încetare şi deţinătorul de monedă electronică a încetat contractul înaintea acestei date; c) când se solicită răscumpărarea la mai mult de un an de la data încetării contractului.
ART. 97 În situaţia în care deţinătorul de monedă electronică solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului, acesta poate cere răscumpărarea întregii valori monetare a monedei electronice deţinute ori numai a unei părţi a acesteia.
ART. 98 (1) În situaţia în care deţinătorul de monedă electronică solicită răscumpărarea monedei electronice la data încetării contractului sau în termen de până la un an după încetarea contractului, se răscumpără întreaga valoare monetară a monedei electronice deţinute. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), în situaţia în care o instituţie emitentă de monedă electronică desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. c) şi nu s-a cunoscut în avans ponderea monedei electronice emise ce urma să se utilizeze ca monedă electronică ori aceasta este variabilă, instituţia emitentă de monedă electronică are obligaţia să răscumpere toate fondurile solicitate de deţinătorul de monedă electronică.
ART. 99 (1) Emitentul de monedă electronică are obligaţia să informeze deţinătorul de monedă electronică, înainte de încheierea contractului sau de acceptarea ofertei de către acesta, asupra condiţiilor contractuale prevăzute la alin. (2). (2) Contractul dintre emitentul de monedă electronică şi deţinătorul de monedă electronică trebuie să prevadă în mod clar, complet şi precis condiţiile de răscumpărare a monedei electronice, inclusiv informaţii cu privire la perceperea oricăror taxe pentru răscumpărare, valoarea sau modalitatea de calcul al acestora. (3) Orice taxă de răscumpărare trebuie să fie stabilită proporţional cu costurile efective suportate de emitentul de monedă electronică în legătură cu răscumpărarea.
ART. 100 Fără a aduce atingere prevederilor art. 96-98, drepturile de răscumpărare ale persoanelor, altele decât consumatorii, care acceptă la plată monedă electronică sunt stabilite în contractul încheiat între emitenţii de monedă electronică şi persoanele respective.
SECŢIUNEA a 2-a Încetarea contractului ART. 101 (1) Deţinătorul de monedă electronică poate înceta contractul oricând, dacă părţile nu au convenit o perioadă de notificare. O astfel de perioadă nu poate depăşi 30 de zile. (2) Încetarea în mod unilateral de către deţinătorul de monedă electronică a unui contract încheiat pe o durată determinată mai mare de 12 luni sau pe o durată nedeterminată se face în mod gratuit pentru deţinătorul de monedă electronică după expirarea a 12 luni.
ART. 102 (1) În toate cazurile ce nu se încadrează la art. 101, preţul perceput de emitentul de monedă electronică pentru încetarea unilaterală a contractului de către deţinătorul de monedă electronică trebuie să corespundă costurilor efective ale emitentului de monedă electronică, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare sau la descurajarea deţinătorului de monedă electronică de a înceta unilateral contractul. (2) Înainte de încheierea contractului, precum şi în contract, emitentul de monedă electronică stabileşte şi comunică deţinătorului de monedă electronică preţul total aferent încetării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia.
ART. 103 (1) În cazul în care se convine astfel în contract, emitentul de monedă electronică poate înceta unilateral un contract încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz cu cel puţin două luni înainte de încetarea acestuia. (2) Preavizul este transmis deţinătorului de monedă electronică: a) pe suport hârtie sau pe alt suport durabil; b) într-un limbaj uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă; c) în limba română sau în orice altă limbă stabilită de comun acord între părţi.
ART. 104 Preţul perceput periodic pentru serviciile prestate este suportat de către deţinătorul de monedă electronică doar proporţional cu perioada care precedă încetarea contractului. În cazul în care preţul este plătit în avans, acesta este rambursat proporţional.
ART. 105 Prevederile prezentei secţiuni nu aduc atingere prevederilor legale cu privire la nulitatea contractelor sau la imposibilitatea executării acestora.
ART. 106 În cazul în care deţinătorul de monedă electronică nu este consumator, părţile pot conveni să nu aplice, total sau parţial, prevederile prezentei secţiuni.
SECŢIUNEA a 3-a Competenţă, sesizare şi control ART. 107 (1) În vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei legi de către emitenţii de monedă electronică, consumatorii, inclusiv asociaţiile de consumatori, pot fie să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, iar utilizatorii persoane juridice pot să sesizeze Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în legătură cu cazurile de încălcare de către emitenţii de monedă electronică a dispoziţiilor art. 93-99 şi 101-104 ori să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva emitenţilor de monedă electronică ce au încălcat dispoziţiile prezentei legi. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală informează, după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existenţa procedurilor extrajudiciare de soluţionare a disputelor. (3) În vederea soluţionării pe cale amiabilă a eventualelor dispute şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor şi utilizatorilor persoane juridice de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva emitenţilor de monedă electronică care au încălcat dispoziţiile prezentei legi ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, consumatorii sau utilizatorii persoane juridice pot apela la procedurile extrajudiciare de soluţionare a disputelor.
ART. 108 Dispoziţiile art. 222 alin. (2)-(5) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte procedurile extrajudiciare de reparaţie adecvate şi eficace pentru soluţionarea diferendelor decurgând din prezentul capitol.
CAP. IV Infracţiuni şi contravenţii ART. 109 (1) Emiterea, fără drept, de monedă electronică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Utilizarea unei sintagme specifice unei persoane care are dreptul potrivit prezentei legi să emită cu titlu profesional monedă electronică, cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă.
ART. 110 (1) Refuzul nejustificat al instituţiilor emitente de monedă electronică de a furniza Băncii Naţionale a României, în termen de cel mult 10 zile de la comunicarea solicitării, informaţiile şi documentele necesare pentru verificarea respectării cerinţelor impuse de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (2) Împiedicarea, sub orice formă, a exercitării atribuţiilor ce revin Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
ART. 111 (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei de a emite monedă electronică la o valoare egală cu cea a fondurilor primite în schimbul acesteia, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; b) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei de a emite monedă electronică la momentul primirii fondurilor, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; c) neinformarea deţinătorilor de monedă electronică de către emitenţii de monedă electronică, conform prevederilor art. 93 alin. (3), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; d) acordarea de dobândă sau de orice fel de alte beneficii a căror valoare este direct corelată cu perioada în care deţinătorul de monedă electronică deţine monedă electronică, cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; e) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei de a răscumpăra, la cererea deţinătorului de monedă electronică, moneda electronică pe care acesta o deţine, în condiţiile prevăzute la art. 95, cu amendă de la 75.000 lei la 100.000 lei; f) nerespectarea de către emitentul de monedă electronică a obligaţiei de a informa deţinătorul de monedă electronică, înainte de încheierea contractului sau de acceptarea ofertei de către acesta potrivit prevederilor art. 99 alin. (1), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei; g) neprevederea de către emitentul de monedă electronică în contractul dintre acesta şi deţinătorul de monedă electronică a elementelor prevăzute la art. 99 alin. (2), cu amendă de la 75.000 lei la 100.000 lei; h) nerespectarea obligaţiei de a stabili taxe de răscumpărare proporţionale cu costurile efective suportate de emitentul de monedă electronică în legătură cu răscumpărarea, prevăzută la art. 99 alin. (3), cu amendă de la 75.000 lei la 100.000 lei; i) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a dreptului deţinătorilor de monedă electronică de a solicita răscumpărarea monedei electronice înainte de încetarea contractului, în condiţiile prevăzute la art. 97, cu amendă de la 50.000 lei la 70.000 lei; j) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a dreptului deţinătorilor de monedă electronică de a solicita răscumpărarea monedei electronice la data încetării contractului sau în termen de un an după încetarea contractului, în condiţiile prevăzute la art. 98, cu amendă de la 50.000 lei la 70.000 lei; k) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a dreptului deţinătorilor de monedă electronică de a înceta contractul, în condiţiile prevăzute la art. 101 alin. (1), cu amendă de la 90.000 lei la 100.000 lei; l) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei ca, în cazul în care s-a convenit o perioadă de notificare, această perioadă să nu poată depăşi 30 de zile, potrivit prevederilor art. 101 alin. (1), cu amendă de la 80.000 lei la 90.000 lei; m) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei de a înceta contractul, în mod gratuit, la solicitarea deţinătorului de monedă electronică, în condiţiile prevăzute la art. 101 alin. (2), cu amendă de la 75.000 lei la 100.000 lei; n) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei ca, în cazurile ce nu se încadrează la art. 101, preţul perceput să îndeplinească condiţiile impuse prin art. 102 alin. (1), cu amendă de la 75.000 lei la 100.000 lei; o) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a obligaţiei de a comunica preţul total aferent încetării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia, potrivit prevederilor art. 102 alin. (2), cu amendă de la 50.000 lei la 75.000 lei; p) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a procedurii de încetare unilaterală a contractului, prevăzută la art. 103, cu amendă de la 90.000 lei la 100.000 lei; q) nerespectarea de către emitenţii de monedă electronică a dreptului deţinătorilor de monedă electronică privind preţul perceput periodic pentru serviciile prestate, potrivit prevederilor art. 104, cu amendă de la 75.000 lei la 90.000 lei.
(2) În cazul în care contravenţiile sunt săvârşite de un distribuitor persoană fizică, astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) lit. d), limitele maxime şi minime ale amenzii se reduc la jumătate.
ART. 112 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 111 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care prin încălcarea prevederilor legale sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor, respectiv de către reprezentanţii împuterniciţi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la sesizarea utilizatorilor persoane juridice, în cazul în care prin încălcarea prevederilor legale sunt sau pot fi afectate interesele acestora. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au competenţe conform alin. (1) în cazul emitenţilor de monedă electronică al căror stat membru de origine este România şi în cazul agenţilor, distribuitorilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă şi care acţionează în conformitate cu dreptul de stabilire.
ART. 113 Contravenţiilor prevăzute la art. 111 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. V Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 114 (1) Instituţiile emitente de monedă electronică autorizate de Banca Naţională a României la data intrării în vigoare a prezentei legi se conformează cerinţelor nou-instituite potrivit cap. II în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a reglementării emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi, instituţiile emitente de monedă electronică transmit Băncii Naţionale a României informaţiile şi documentele necesare potrivit reglementării Băncii Naţionale a României. (3) Banca Naţională a României poate dispune faţă de o instituţie emitentă de monedă electronică prevăzută la alin. (1) ori faţă de persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de emitere de monedă electronică şi prestare de servicii de plată ale unei instituţii emitente de monedă electronică prevăzute la alin. (1) care nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale potrivit alin. (1) şi (2) măsurile necesare pentru asigurarea conformităţii la cerinţele legale nou-instituite şi/sau să aplice sancţiuni sau poate retrage autorizaţia instituţiei emitente de monedă electronică. (4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Banca Naţională a României comunică instituţiilor emitente de monedă electronică prevăzute la alin. (1) dacă din evaluarea informaţiilor furnizate, în mod voluntar, de acestea anterior intrării în vigoare a prezentei legi rezultă că respectivele instituţii îndeplinesc cerinţele legale nou-instituite.
ART. 115 Cererile de autorizare depuse la Banca Naţională a României în baza Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare, şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt restituite titularilor pentru a fi refăcute în conformitate cu cerinţele prezentei legi.
ART. 116 (1) Banca Naţională a României emite reglementări în aplicarea cap. II, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor cap. II şi a reglementărilor emise în baza acestuia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări care se publică pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României.
ART. 117 (1) Banca Naţională a României are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană şi actele delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată ori emitere de monedă electronică şi poate emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului financiar din România. (2) Instituţiile emitente de monedă electronică au în vedere respectarea orientărilor şi recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de emitere de monedă electronică şi servicii de plată, potrivit reglementărilor, instrucţiunilor şi/sau precizărilor pe care le emite, după caz, Banca Naţională a României.
ART. 118 (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 22 iunie 2011, cu modificările ulterioare.
Prezenta lege transpune prevederile art. 1, art. 2 paragrafele 1 şi 2, art. 3 paragraful 1 şi paragrafele 3-5, art. 4, art. 5 paragrafele 1 şi 2 şi paragrafele 5-7, art. 6, art. 7 paragraful 1 şi paragrafele 3 şi 4, art. 8-13, art. 18 şi art. 22 ale Directivei 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 267 din 10 octombrie 2009, aşa cum aceasta a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/2.366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
