Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 203 din 11 noiembrie 1998 pentru ratificarea Protocolului de amendare a Conventiei de la Viena privind raspunderea civila pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 18 noiembrie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Protocolul de amendare a Convenţiei de la Viena privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 12 octombrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI CHILIMAN
PROTOCOLUL
de amendare a Convenţiei de la Viena privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare*)
*) Traducere
Statele-pãrţi la prezentul protocol,
considerând ca este de dorit sa amendeze Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare, în scopul extinderii aplicabilitatii, al maririi cuantumului rãspunderii operatorului unei instalaţii nucleare şi al ameliorãrii mijloacelor de obţinere a unei reparari adecvate şi echitabile,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Convenţia care este amendata prin dispoziţiile prezentului protocol este Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare, denumita în cele ce urmeazã Convenţia de la Viena din 1963.
ART. 2
Articolul I al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Alineatul j) al paragrafului 1 este amendat astfel:
a) cuvântul "şi" este eliminat de la sfârşitul subalineatului (ii) şi este inserat la sfârşitul subalin. (iii);
b) se introduce subalin. (iv) cu urmãtorul cuprins:
"(iv) alte astfel de instalaţii în care se afla combustibil nuclear, produşi radioactivi sau deşeuri radioactive, dupã cum va stabili, la anumite intervale de timp, Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica."
2. Alineatul k) al paragrafului 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"k) daune nucleare înseamnã:
(i) orice deces sau orice ranire;
(ii) orice pierdere de bunuri sau orice dãuna privind bunurile şi fiecare dintre urmãtoarele categorii, în limita stabilitã de legea tribunalului competent:
(iii) orice pierdere economicã care rezulta dintr-o pierdere sau dãuna la care s-a fãcut referire în subalin. (i) sau (ii), neinclusa pana acum în aceste subalineate, suferitã de o persoana indreptatita sa ceara reparare cu privire la acea pierdere sau distrugere;
(iv) costurile mãsurilor de refacere a mediului înconjurãtor degradat, cu excepţia cazului când degradarea este nesemnificativa, dacã astfel de mãsuri sunt sau vor fi luate şi nu sunt incluse în subalin. (ii);
(v) orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un interes economic prin orice folosire a mediului înconjurãtor, suferitã ca rezultat al unei degradari semnificative a mediului, neinclusa în subalin. (ii);
(vi) costurile mãsurilor preventive şi orice pierdere sau dãuna cauzatã de astfel de mãsuri;
(vii) orice alta dãuna economicã, alta decât cea cauzatã de degradarea mediului, dacã este admisã de legislaţia privind rãspunderea civilã a tribunalului competent, în cazul subalin. (i)-(v) şi (vii) de mai sus, în mãsura în care pierderea sau dãuna ia naştere ca rezultat al radiatiei ionizante emise de orice sursa de radiaţie care se afla într-o instalatie nucleara sau emise de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear provenit din, venind de la sau trimis spre o instalatie nucleara, dacã pierderea sau dãuna este rezultatul proprietãţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinatii de proprietãţi radioactive cu proprietãţi toxice, explozive sau cu alte proprietãţi periculoase ale unui astfel de material;"
3. Alineatul l) al paragrafului 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"l) accident nuclear înseamnã orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzeazã o dãuna nucleara sau creeazã o ameninţare grava şi iminenta de a produce daune de aceasta natura, dar numai cu privire la mãsurile preventive;"
4. Dupã alineatul l) al paragrafului 1 se introduc alineatele m), n), o) şi p), cu urmãtorul cuprins:
"m) mãsuri de restaurare înseamnã orice mãsuri rezonabile care au fost aprobate de autoritãţile competente ale statului în care au fost luate aceste mãsuri şi care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului distruse sau afectate ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului în care a fost suferitã dãuna va stabili cine este abilitat sa ia astfel de mãsuri;
n) mãsuri preventive înseamnã orice mãsuri rezonabile luate de orice persoana dupã producerea unui incident nuclear, pentru a preveni sau a reduce la minimum dãuna la care s-a fãcut referire la alin. k) subalin. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobãrii din partea autoritãţii competente, cerutã conform legii statului în care s-au luat aceste mãsuri;
o) mãsuri rezonabile înseamnã orice mãsuri care sunt considerate corespunzãtoare şi proportionate de cãtre legea curţii competente cu privire la toate circumstanţele, ca de exemplu:
(i) natura şi amploarea daunei suferite sau, în cazul mãsurilor preventive, natura şi amploarea riscului acelei daune;
(ii) probabilitatea, la momentul când sunt luate, ca aceste mãsuri sa fie efective; şi
(iii) expertiza ştiinţificã şi tehnica relevanta;
p) drepturi speciale de tragere, denumite în continuare DST, înseamnã unitatea de contabilitate definitã de Fondul Monetar Internaţional şi utilizata de acesta pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii."
5. Paragraful 2 este înlocuit cu urmãtorul text:
"2. Dacã riscurile apãrute sunt suficient de limitate, statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate exclude orice instalatie nucleara sau cantitate mica de material nuclear de la aplicarea prezentei convenţii, cu condiţia ca:
a) cu privire la instalaţiile nucleare, criteriile pentru excludere sa fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia nucleara sa satisfacã aceste criterii;
b) cu privire la cantitãţile mici de material nuclear, limitele maxime pentru excluderea unei astfel de cantitãţi sa fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia nucleara trebuie sa respecte aceste limite.
Criteriile pentru excluderea unor instalaţii nucleare şi limitele maxime pentru excluderea unor cantitãţi mici de material nuclear vor fi revizuite periodic de cãtre Consiliul guvernatorilor."
ART. 3
Dupã Articolul I al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduc articolele IA şi IB, cu urmãtorul cuprins:
"ARTICOLUL IA
1. Prezenta convenţie va fi aplicatã în toate cazurile în care se produc daune nucleare.
2. Totodatã legislaţia statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate exclude de la aplicarea prezentei convenţii daunele suferite:
a) pe teritoriul unui stat necontractant; sau
b) în orice zona maritima stabilitã de un stat necontractant, în acord cu normele dreptului internaţional al marii.
3. O excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol poate fi aplicatã numai cu privire la un stat necontractant care, la momentul accidentului:
a) are o instalatie nucleara pe teritoriul sau sau în orice zona maritima stabilitã de acesta în acord cu normele dreptului internaţional al marii; şi
b) nu îşi permite beneficii reciproce echivalente.
4. Orice excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol nu va prejudicia drepturile prevãzute la alin. a) al paragrafului 2 al art. IX şi orice excludere definitã în paragraful 2 b) al prezentului articol nu va fi aplicatã în cazul daunelor care au loc la bordul unei nave maritime sau aeriene.
ARTICOLUL IB
Prezenta convenţie nu se va aplica în cazul instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri nepacifiste."
ART. 4
Articolul II al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Dupã alineatul a) al paragrafului 3 se introduce urmãtorul text:
"Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate pe incident, pana la diferenţa, dacã aceasta diferenţa exista, dintre cuantumul astfel stabilit şi cuantumul stabilit conform prevederilor paragrafului 1 al art. V."
2. La sfârşitul paragrafului 4 se introduce urmãtorul text:
"Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate conform prevederilor alin. a) al paragrafului 3 al prezentului articol."
3. Paragraful 6 este înlocuit cu urmãtorul text:
"6. Nici o persoana nu este rãspunzãtoare de o pierdere sau de o dãuna care nu este o dãuna nucleara conform alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi consideratã ca atare potrivit prevederilor aceluiaşi alineat."
ART. 5
Dupã prima fraza a articolului III al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce urmãtorul text:
"Totodatã statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate exclude aceasta obligaţie în legatura cu transportul care are loc în întregime pe teritoriul sau."
ART. 6
Articolul IV al Convenţiei de la Viena este amendat astfel:
1. Paragraful 3 este înlocuit cu urmãtorul text:
"3. Nici o rãspundere nu incumba unui operator, în temeiul prezentei convenţii, dacã acesta face dovada ca dãuna nucleara cauzatã de un accident nuclear a rezultat în mod direct din acte de conflict armat, ostilitati, rãzboi civil sau insurectie."
2. Paragraful 5 este înlocuit cu urmãtorul text:
"5. Operatorul nu este rãspunzãtor, în temeiul prezentei convenţii, de dãuna nucleara cauzatã:
a) instalaţiei nucleare propriu-zise sau oricãrei alte instalaţii nucleare, incluzând orice instalatie nucleara aflatã în construcţie, pe amplasamentul unde instalatia propriu-zisa este situata; şi
b) bunurilor aflate pe acelaşi amplasament şi care sunt ori trebuie sa fie utilizate în raport cu instalatia nucleara."
3. Paragraful 6 este înlocuit cu urmãtorul text:
"6. Repararea pentru daune cauzate mijloacelor de transport în care se afla materialul nuclear în momentul accidentului nuclear nu poate avea efect de reducere a rãspunderii operatorului cu privire la alte daune la un cuantum inferior fie sumei de 150 milioane DST, fie altui cuantum mai ridicat, stabilit de legislaţia unei pãrţi contractante, ori unui cuantum stabilit conform alin. c) al paragrafului 1 al art. V."
4. Paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text:
"7. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afecteazã rãspunderea oricãrei persoane fizice pentru daune nucleare pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 al acestui articol, operatorul nu este rãspunzãtor în temeiul prezentei convenţii, şi care a cauzat o dãuna nucleara printr-o acţiune sau omisiune sãvârşitã cu intenţia de a cauza o dãuna nucleara."
ART. 7
1. Textul articolului V al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate limita rãspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear:
a) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 300 milioane DST;
b) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 150 milioane DST, sub rezerva ca ceea ce depãşeşte aceasta suma pana la minimum 300 milioane DST va fi alocata de acest stat din fondurile publice, pentru repararea daunelor nucleare; sau
c) la un cuantum tranzitoriu care nu va fi inferior sumei de 100 milioane DST pentru o perioada de maximum 15 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentului protocol, în ceea ce priveşte un accident nuclear survenit în acea perioada. Un cuantum inferior sumei de 100 milioane DST poate fi stabilit cu condiţia ca din fondurile publice sa fie alocat de cãtre stat un cuantum cuprins între acea valoare şi 100 milioane DST, pentru compensarea daunelor nucleare.
2. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare sau de substantele nucleare implicate, precum şi de consecinţele probabile ale unui accident nuclear care s-ar putea produce, poate stabili un cuantum şi mai scãzut pentru responsabilitatea operatorului, sub rezerva ca acest cuantum sa nu fie, în nici un caz, inferior sumei de 5 milioane DST, şi va lua mãsurile necesare pentru a aloca din fondurile publice o suma care sa atinga cuantumul stabilit conform paragrafului 1.
3. Cuantumul stabilit de statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, conform paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol şi paragrafului 6 al art. IV, se aplica oriunde se produce un accident nuclear."
2. Dupã articolul V se introduc articolele VA, VB, VC şi VD, cu urmãtorul cuprins:
"ARTICOLUL VA
1. Profitul şi cheltuielile acordate de cãtre instanta în acţiunile pentru compensarea daunelor nucleare vor fi plãtibile în plus fata de cuantumurile la care se face referire la art. V.
2. Cuantumurile menţionate la art. V şi în paragraful 6 al art. IV pot fi convertite în moneda nationala, prin rotunjire.
ARTICOLUL VB
Fiecare parte contractantã va asigura ca persoanele care au suferit daune nucleare sa poatã invoca drepturile lor la reparare, fãrã a fi necesar sa întreprindã demersuri separate privind originea fondurilor destinate acestei reparaţii.
ARTICOLUL VC
1. Dacã instanţele având competenta jurisdicţionalã aparţin unei pãrţi contractante, alta decât statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, fondurile publice cerute în temeiul alin. b) şi c) ale paragrafului 1 al art. V şi conform paragrafului 1 al art. VII, precum şi despãgubirile şi cheltuielile acordate de o instanta vor putea fi alocate de cãtre prima din aceste pãrţi contractante. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia ramburseazã celeilalte pãrţi contractante sumele astfel vãrsate. Aceste doua pãrţi contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de rambursare.
2. Dacã instanţele având competenta jurisdicţionalã aparţin partii contractante, alta decât statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia, partea contractantã ale carei instanţe au competenta jurisdicţionalã va lua toate mãsurile necesare pentru a permite statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia sa intervinã în proceduri şi sa participe la toate reglementãrile privitoare la reparaţii.
ARTICOLUL VD
1. O reuniune a pãrţilor contractante este convocatã de cãtre directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, pentru modificarea limitelor de responsabilitate prevãzute la art. V, dacã o treime din numãrul pãrţilor contractante îşi exprima dorinta în acest sens.
2. Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de doua treimi din numãrul pãrţilor contractante prezente şi votante, cu condiţia ca cel puţin o jumãtate din numãrul pãrţilor contractante sa fie prezenta în momentul votarii.
3. În momentul în care se da curs unei propuneri de amendare a limitelor, reuniunea pãrţilor contractante va lua în considerare, printre altele, riscul de daune rezultând dintr-un accident nuclear, modificãrile valorilor monetare şi capacitatea pieţei de asigurãri.
4. a) Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol este notificat spre acceptare de cãtre directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica tuturor pãrţilor contractante. Amendamentul este considerat acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni dupã ce a fost notificat, cu condiţia ca cel puţin o treime din numãrul pãrţilor contractante prezente în momentul adoptãrii amendamentului de cãtre reuniune sa fi comunicat directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica acceptarea acestuia. Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile prezentului paragraf va intra în vigoare la 12 luni dupã acceptarea lui de cãtre acele pãrţi contractante.
b) Dacã la sfârşitul perioadei de 18 luni de la data notificãrii spre acceptare, un amendament nu a fost acceptat în conformitate cu prevederile alin. a), atunci el va fi considerat respins.
5. Pentru orice parte contractantã care accepta un amendament dupã ce acesta a fost acceptat, dar înaintea intrãrii sale în vigoare sau dupã ce acesta a intrat în vigoare, conform paragrafului 4 al prezentului articol, amendamentul va intra în vigoare la 12 luni dupã acceptarea sa de cãtre acea parte contractantã.
6. Un stat care devine parte la prezenta convenţie dupã intrarea în vigoare a unui amendament, conform paragrafului 4 al prezentului articol, şi care nu exprima o intenţie contrarã:
a) este considerat parte la prezenta convenţie amendata;
b) este considerat parte la convenţia neamendata, în raport cu orice stat-parte nelegat prin acest amendament."
ART. 8
Articolul VI al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. a) Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, se stinge, dacã o acţiune nu este intentatã:
(i) într-un interval de 30 de ani de la data accidentului nuclear, dacã este legatã de deces sau de ranire;
(ii) într-un interval de 10 ani de la data accidentului nuclear, dacã este legatã de orice alta dãuna.
b) Totodatã, dacã, potrivit legii statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia, rãspunderea operatorului este acoperitã printr-o asigurare sau prin orice alta garanţie financiarã incluzând fonduri publice pe o perioada mai lungã, legea instanţei competente poate prevedea ca dreptul la reparatie impotriva operatorului sa se stinga doar la expirarea perioadei în care rãspunderea operatorului este astfel acoperitã potrivit legii statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia.
c) Acţiunile intentate pentru reparaţii privind decesul, ranirea sau alte daune, dacã, în conformitate cu alin. b) al prezentului paragraf, este prevãzutã o perioada mai lungã, dupã o perioada de 10 ani de la data accidentului nuclear nu vor afecta în nici un caz drepturile la reparatie, conform prezentei convenţii, ale nici unei persoane care a intentat o acţiune impotriva operatorului înaintea expirãrii acestei perioade."
2. Paragraful 2 este eliminat.
3. Paragraful 3 este înlocuit cu urmãtorul text:
"3. Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, este subiect de prescripţie sau de stingere, conform dispoziţiilor dreptului instanţei competente, dacã o acţiune nu este intentatã pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoascã dãuna şi identitatea operatorului cãruia îi incumba rãspunderea, fãrã ca termenele indicate la alin. a) şi b) ale paragrafului 1 sus-menţionat sa poatã fi depasite".
ART. 9
Articolul VII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. La sfârşitul paragrafului 1 se introduce textul urmãtor, iar paragraful astfel amendat devine alineatul a):
"În cazul în care rãspunderea operatorului este nelimitatã, statul pe teritoriul cãruia se gãseşte instalatia poate stabili o limita a garanţiei financiare a operatorului responsabil, cu condiţia ca aceasta limita sa nu fie mai mica de 300 milioane DST. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia asigura plata reparaţiilor pentru dãuna nucleara recunoscuta ca fiind în sarcina operatorului, în mãsura în care asigurarea sau garanţia financiarã nu ar fi suficienta, fãrã ca aceasta plata sa poatã totuşi depãşi garanţia financiarã furnizatã în temeiul prevederilor prezentului paragraf."
2. La paragraful 1 se introduce alineatul b) cu urmãtorul cuprins:
"b) În cazul în care rãspunderea operatorului este nelimitatã, statul pe teritoriul cãruia se gãseşte instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare, de substantele nucleare în cauza, precum şi de consecinţele probabile ale unui accident pe care acestea l-ar putea provoca, poate stabili un cuantum mai mic reprezentând garanţia financiarã a operatorului, cu condiţia ca acest cuantum astfel fixat sa nu fie mai mic de 5 milioane DST. Statul pe teritoriul cãruia se afla instalatia asigura plata reparaţiilor pentru dãuna nucleara recunoscuta ca fiind în sarcina operatorului, furnizand sumele necesare în mãsura în care asigurarea sau garanţia financiarã nu este suficienta, fãrã ca aceasta plata sa poatã totuşi depãşi limita stabilitã în temeiul alin. a) al prezentului paragraf."
3. La paragraful 3, cuvintele "sau alin. b) şi c) ale paragrafului 1 al articolului V" se introduc dupã cuvintele "paragraful 1 sus-menţionat".
ART. 10
Articolul VIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Textul articolului VIII devine paragraful 1 al acestui articol.
2. Se introduce paragraful 2 cu urmãtorul cuprins:
"2. Sub rezerva aplicãrii regulii prevãzute la alin. c) al paragrafului 1 al art. VI, în cazul acţiunilor intentate impotriva operatorului, dacã dãuna ce urmeazã a fi reparatã în temeiul prezentei convenţii depãşeşte sau este posibil sa depãşeascã cuantumul maxim alocat conform paragrafului 1 al art. V, se acorda prioritate, în ceea ce priveşte reparaţia, cererilor privind decesul sau ranirea."
ART. 11
La sfârşitul articolului X al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce textul urmãtor:
"Beneficiul dreptului de regres prevãzut în temeiul prezentului articol poate fi extins statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia, în mãsura în care acesta a furnizat fonduri publice, în aplicarea prezentei convenţii."
ART. 12
Articolul XI al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Dupã paragraful 1 se introduce paragraful 1 bis cu urmãtorul cuprins:
"1 bis. În cazul în care un accident nuclear a survenit într-o zona economicã exclusiva a unei pãrţi contractante sau, dacã o astfel de zona nu a fost delimitata, pe o arie care nu depãşeşte limitele unei zone economice exclusive, dacã o astfel de zona a fost stabilitã, instanţele partii contractante sunt singurele competente, în temeiul prezentei convenţii, sa soluţioneze acţiunile privind daunele nucleare cauzate de acest accident nuclear. Fraza anterioarã este aplicabilã dacã partea contractantã a notificat acea zona depozitarului înaintea accidentului nuclear. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu va fi interpretatã ca permitand exercitarea competentei jurisdicţionale într-o maniera care este contrarã normelor dreptului internaţional al marii, incluzând Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului marii."
2. Paragraful 2 este înlocuit cu urmãtorul text:
"2. În cazul în care un accident nuclear nu se produce nici pe teritoriul unei pãrţi contractante şi nici într-o zona notificatã potrivit paragrafului 1 bis sau în cazul în care locul accidentului nuclear nu poate fi determinat cu precizie, instanţele statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia aparţinând operatorului rãspunzãtor sunt competente sa soluţioneze aceste acţiuni."
3. La paragraful 3 şi la alineatul b) se adauga "1 bis" dupã "1".
4. Dupã paragraful 3 se introduce paragraful 4 cu urmãtorul cuprins:
"4. Partea contractantã ale carei instanţe sunt competente adopta mãsurile potrivite pentru a asigura ca numai o singura instanta are competenta în legatura cu un accident nuclear."
ART. 13
Dupã articolul XI al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce articolul XIA cu urmãtorul cuprins:
"ARTICOLUL XIA
Referitor la acţiunile de reparare a daunelor nucleare, partea contractantã ale carei instanţe sunt competente adopta mãsurile potrivite pentru ca:
a) orice stat sa poatã intenta o acţiune în numele persoanelor care au suferit daune nucleare, care sunt de naţionalitatea acelui stat sau care îşi au domiciliul ori rezidenţã pe teritoriul sau şi care au consimţit la aceasta; şi
b) orice persoana sa poatã intenta o acţiune de punere în valoare a drepturilor însuşite prin subrogare sau prin cesiune, în temeiul prezentei convenţii."
ART. 14
Textul articolului XII al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu urmãtorul text:
"ARTICOLUL XII
1. Orice hotãrâre definitiva, care nu este susceptibilã formelor ordinare de revizie, pronunţatã de o instanta a unei pãrţi contractante, având competenta jurisdicţionalã, trebuie sa fie recunoscuta, cu excepţia cazului în care:
a) hotãrârea a fost obţinutã prin dol;
b) partea impotriva cãreia hotãrârea a fost pronunţatã nu a avut posibilitatea sa-şi susţinã cauza în condiţii echitabile;
c) hotãrârea este contrarã ordinii publice a partii contractante unde trebuie sa fie recunoscuta sau nu este conformã cu normele fundamentale ale justiţiei.
2. Orice hotãrâre definitiva, care este recunoscuta conform paragrafului 1 al prezentului articol şi a carei executare este cerutã în forma pretinsa de legislaţia partii contractante, este executorie ca orice hotãrâre a instanţelor acestei pãrţi contractante. Orice cauza în privinta cãreia s-a pronunţat o hotãrâre definitiva nu mai poate face obiectul unor noi examinari pe fond."
ART. 15
Articolul XIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:
1. Textul articolului XIII devine paragraful 1 al acestui articol.
2. Dupã paragraful 1 se introduce paragraful 2 cu urmãtorul cuprins:
"2. În condiţiile în care reparaţia daunelor nucleare depãşeşte 150 milioane DST, legislaţia statului pe teritoriul cãruia se afla instalatia poate deroga de la prevederile prezentei convenţii, în ceea ce priveşte dãuna nucleara suferitã pe teritoriul, sau în orice zona maritima stabilitã în conformitate cu normele dreptului internaţional al marii, al unui alt stat care în momentul accidentului poseda o instalatie nucleara pe acest teritoriu, în mãsura în care nu acorda avantaje reciproce de un cuantum echivalent."
ART. 16
Textul articolului XVIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu urmãtorul text:
"Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile unei pãrţi contractante, în temeiul regulilor generale ale dreptului internaţional public."
ART. 17
Dupã articolul XX al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce articolul XXA cu urmãtorul cuprins:
"ARTICOLUL XXA
1. În cazul unui diferend între pãrţile contractante privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, pãrţile în disputa se vor consulta cu privire la soluţionarea acestuia prin negociere sau prin orice alte mijloace amiabile de rezolvare, acceptabile pentru acestea.
2. Dacã un diferend de natura celui la care s-a fãcut referire în paragraful 1 al prezentului articol nu poate fi soluţionat într-un interval de 6 luni de la cererea de consultare prevãzutã în paragraful 1 al prezentului articol, el va fi supus, la cererea oricãreia dintre pãrţile în disputa, arbitrajului sau va fi deferit Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacã într-un interval de 6 luni de la data cererii arbitrajului pãrţile în disputa sunt incapabile sa se punã de acord asupra organizãrii arbitrajului, una dintre pãrţi poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unul sau mai mulţi arbitri. În caz de dezacord între cererile pãrţilor în diferend, cererea adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va avea prioritate.
3. În cazul în care un stat ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie, el poate declara ca nu se considera legat de nici una dintre procedurile de reglementare a diferendelor prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte pãrţi contractante nu sunt legate de nici o procedura de reglementare a diferendelor, prevãzutã la paragraful 2 al prezentului articol, cu privire la o parte contractantã pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare.
4. O parte contractantã care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol poate oricând sa o retragã printr-o notificare adresatã depozitarului."
ART. 18
1. Articolele XX-XXV, paragrafele 2, 3 şi numãrul paragrafului "1" al articolului XXVI şi al articolelor XXVII şi XXIX ale Convenţiei de la Viena din 1963 se elimina.
2. Convenţia de la Viena din 1963 şi prezentul protocol trebuie citite şi interpretate împreunã de cãtre pãrţile prezentului protocol ca fiind un instrument unic, cunoscut sub numele de Convenţia de la Viena din 1997 privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare.
ART. 19
1. Un stat care este parte la prezentul protocol, dar care nu este parte la Convenţia de la Viena din 1963, este legat prin dispoziţiile acestei convenţii, amendata de prezentul protocol, în relaţiile cu alte state-pãrţi la prezentul protocol şi, dacã acest stat nu a exprimat o intenţie contrarã în momentul depunerii unui instrument la care se face referire la art. 20, el este legat de dispoziţiile Convenţiei de la Viena din 1963 în ceea ce priveşte statele care nu sunt pãrţi la aceasta convenţie.
2. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu afecteazã obligaţiile unui stat care este parte atât la Convenţia de la Viena din 1963, cat şi la prezentul protocol, în ceea ce priveşte un stat care este parte la Convenţia de la Viena din 1963, dar nu este parte la prezentul protocol.
ART. 20
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, de la Viena, începând cu data de 29 septembrie 1997 pana la intrarea sa în vigoare.
2. Prezentul protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare.
3. Dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol, toate statele care nu l-au semnat pot sa adere la acesta.
4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depozitate pe lângã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, care este şi depozitarul prezentului protocol.
ART. 21
1. Prezentul protocol intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul protocol dupã data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul protocol intra în vigoare la 3 luni dupã ce acest stat depune instrumentul corespunzãtor.
ART. 22
1. Orice parte contractantã poate denunta prezentul protocol prin notificare scrisã, adresatã depozitarului.
2. Denunţarea produce efect la un an de la data la care depozitarul primeşte notificarea.
3. Denunţarea de cãtre oricare dintre pãrţile prezentului protocol a Convenţiei de la Viena din 1963, conform art. XXVI, nu este interpretatã în nici un caz ca o denunţare a Convenţiei de la Viena din 1963, care a fost amendata de prezentul protocol.
4. Dispoziţiile prezentului protocol rãmân aplicabile în cazul oricãrei daune nucleare cauzate de un accident nuclear survenit înaintea datei la care denunţarea produce efect.
ART. 23
Depozitarul informeazã rapid statele-pãrţi şi toate celelalte state despre:
a) fiecare semnare a prezentului protocol;
b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare privitor la prezentul protocol;
c) intrarea în vigoare a prezentului protocol;
d) orice notificare primitã conform paragrafului 1 bis al art. XI;
e) cererile de convocare a unei conferinţe de revizuire, conform art. XXVI al Convenţiei de la Viena din 1963, şi a unei reuniuni a pãrţilor contractante, conform art. VD al Convenţiei de la Viena din 1963 care a fost modificatã prin prezentul protocol;
f) notificãrile de denunţare primite conform art. 22 şi orice alte notificãri deosebite legate de acest protocol.
ART. 24
1. Originalul prezentului protocol, ale cãrui versiuni în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, este depus pe lângã depozitar.
2. Agenţia Internationala pentru Energia Atomica stabileşte textul revizuit al Convenţiei de la Viena din 1963, asa cum a fost amendat prin prezentul protocol, în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.
3. Depozitarul transmite tuturor statelor copii certificate conforme de pe prezentul protocol, însoţite de textul consolidat al Convenţiei de la Viena din 1963, care a fost modificat de prezentul protocol.
Drept pentru care, plenipotenţiarii subsemnati, deplin împuterniciţi în acest sens, au semnat prezentul protocol.
Adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
