Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 202 din 19 aprilie 2002 (*republicatã*)
privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi*)
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 14 februarie 2005
__________
*) Republicatã în temeiul <>art. V din Ordonanta Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 30 august 2004 şi aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 501/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004, dându-se textelor o noua numerotare.
<>Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi, în vederea eliminãrii discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.
(2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei şi bãrbaţi se înţelege luarea în considerare a capacitãţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.
ART. 2
Mãsurile pentru promovarea egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi şi pentru eliminarea discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex se aplica în domeniul muncii, educaţiei, sãnãtãţii, culturii şi informãrii, participãrii la decizie, precum şi în alte domenii reglementate prin legi specifice.
ART. 3
Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetãţenilor.
ART. 4
Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au urmãtoarele definiţii:
a) prin discriminare directa se înţelege tratamentul mai puţin favorabil aplicat unei persoane, dupã criteriul de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata o alta persoana într-o situaţie comparabila;
b) prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex într-un anumit dezavantaj, în comparatie cu persoane de sex opus, cu excepţia cazului în care prevederea, criteriul sau practica se justifica în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate şi necesare;
c) prin hartuire se înţelege orice comportament nedorit, având legatura cu faptul ca o persoana este de un sex sau altul, care apare cu scopul sau are ca efect atingerea demnitãţii persoanei şi crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator;
d) prin hartuire sexualã se înţelege orice comportament nedorit - verbal, nonverbal sau fizic - de natura sexualã, care are ca scop sau ca efect atingerea demnitãţii persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator;
e) prin mãsuri stimulative sau de discriminare pozitiva se înţelege acele mãsuri speciale care sunt adoptate temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare;
f) prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remuneratã care, în urma comparãrii, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unitãţi de mãsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantitãţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic.
ART. 5
În materia reglementatã de prezenta lege dispoziţiile prevãzute la art. 4 prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevaleazã dispoziţiile menţionate.
ART. 6
(1) Este interzisã discriminarea directa sau indirecta dupã criteriul de sex.
(2) Nu sunt considerate discriminãri:
a) mãsurile speciale prevãzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii;
b) mãsurile stimulative, temporare, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bãrbaţi;
c) cerinţele de calificare pentru activitãţi în care particularitãţile de sex constituie un factor determinant datoritã specificului condiţiilor şi modului de desfãşurare a activitãţilor respective.
CAP. II
Egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul muncii
ART. 7
(1) Prin egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca se înţelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitãţi;
b) angajare în toate posturile sau locurile de munca vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiţii de munca ce respecta normele de sãnãtate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socialã;
h) organizaţii patronale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea.
(2) În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca beneficiazã toţi lucrãtorii, inclusiv cei care exercita o activitate independenta, precum şi lucrãtorii din agricultura.
ART. 8
(1) Angajatorii sunt obligaţi sa asigure egalitatea de sanse şi tratament între angajaţi, femei şi bãrbaţi, în cadrul relaţiilor de munca de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în cele de ordine interioarã ale unitãţilor.
(2) Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze sistematic pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în relaţiile de munca.
ART. 9
(1) Este interzisã discriminarea prin utilizarea de cãtre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legatura cu relaţiile de munca, referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socialã;
f) informare şi consiliere profesionalã, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesionalã;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionalã;
i) aplicarea mãsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilitãţile acordate de acesta;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.
(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de munca în care, datoritã naturii activitãţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfãşurate, o caracteristica legatã de sex este o cerinta profesionalã autenticã şi determinanta, cu condiţia însã ca obiectivul urmãrit sa fie legitim şi cerinta sa fie proporţionalã.
(3) Este consideratã discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoana pe criteriu de sex.
ART. 10
(1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.
(2) Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajãrii, sa prezinte un test de graviditate.
(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de munca interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datoritã naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii.
ART. 11
(1) Sunt considerate discriminare dupã criteriul de sex atât hartuirea, cat şi hartuirea sexualã a unei persoane de cãtre o alta persoana la locul de munca sau în alt loc în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea. Este interzis ca deciziile privind o persoana sa fie afectate de acceptarea sau respingerea de cãtre persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexualã a acesteia.
(2) Constituie discriminare dupã criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sau hartuire sexualã, având ca scop:
a) de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectatã;
b) de a influenta negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesionalã, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesionalã, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexualã.
ART. 12
Pentru prevenirea şi eliminarea oricãror comportamente, definite drept discriminare dupã criteriul de sex, angajatorul are urmãtoarele obligaţii:
a) sa prevadã în regulamentele de ordine interioarã ale unitãţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevãzute de lege, pentru angajaţii care incalca demnitatea personalã a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare definite la art. 4 lit. a)-d) şi la art. 11;
b) sa asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de munca, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentare de ordine interioarã pentru prevenirea oricãrui act de discriminare dupã criteriul de sex;
c) sa informeze imediat dupã ce a fost sesizat autoritãţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicãrii legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 13
(1) Constituie discriminare şi este interzisã modificarea unilaterala de cãtre angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unitãţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevãzute la art. 43 alin. (2), la instanţele judecãtoreşti competente, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi şi dupã ce sentinta judecãtoreascã a rãmas definitiva, cu excepţia unor motive întemeiate şi fãrã legatura cu cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenta sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de munca potrivit art. 43 alin. (1).
ART. 14
Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare dupã criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de munca unic la nivel naţional, cat şi la negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitãţi, pãrţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.
CAP. III
Egalitatea de sanse şi tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sãnãtate, la cultura şi la informare
ART. 15
(1) Este interzisã orice forma de discriminare dupã criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesionalã, inclusiv ucenicia la locul de munca, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua.
(2) Instituţiile de învãţãmânt de stat şi particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în planurile de învãţãmânt, în programele analitice şi în alte instrumente curriculare mãsuri de respectare a principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
(3) Instituţiile menţionate la alin. (2) vor aplica mãsuri de promovare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în activitatea lor curenta.
ART. 16
(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii asigura, prin mijloace specifice, instruirea şi educarea în spiritul egalitãţii de sanse între sexe.
(2) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care sa nu cuprindã aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bãrbaţilor în viata publica şi familialã.
ART. 17
Este interzisã orice forma de discriminare dupã criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bãrbaţilor la toate nivelurile de asistenta medicalã şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sãnãtãţii.
ART. 18
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti creeazã condiţii pentru aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 19
(1) Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promoveazã actul cultural sub orice forma au obligaţia sa creeze condiţii pentru accesul tuturor persoanelor, fãrã discriminare dupã criteriul de sex, la productiile culturale.
(2) Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.
ART. 20
Publicitatea care prejudiciazã, dupã criteriul de sex, respectul pentru demnitatea umanã, aducând atingere imaginii şi onoarei unei persoane în viata publica şi/sau particularã, este interzisã.
ART. 21
(1) Instituţiile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale permit accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bãrbaţi, fãrã discriminare.
(2) Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nici o forma de discriminare bazatã pe criteriul de sex.
CAP. IV
Egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei
ART. 22
(1) Autoritãţile publice centrale şi locale, unitãţile economice şi sociale, precum şi partidele politice şi alte entitãţi nonprofit, care îşi desfãşoarã activitatea în baza unor statute proprii, promoveazã şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor la conducere şi la decizie.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa.
ART. 23
Pentru a accelera realizarea în fapt a egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi autoritãţile publice centrale şi locale vor adopta mãsuri stimulative de reprezentare echitabila şi echilibrata a femeilor şi bãrbaţilor în cadrul autoritãţilor decizionale ale partenerilor sociali, cu respectarea criteriilor de competenta.
CAP. V
Autoritãţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicãrii legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi
ART. 24
(1) Se înfiinţeazã Agenţia Nationala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, finanţatã de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Agenţia promoveazã principiul egalitãţii de sanse şi tratament între bãrbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale.
ART. 25
Agenţia îndeplineşte urmãtoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
b) de armonizare cu reglementãrile Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate;
c) de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate;
d) de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicãrii şi respectãrii reglementãrilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa.
ART. 26
(1) În exercitarea funcţiilor prevãzute la art. 25, Agenţia îndeplineşte, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) coordoneazã aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi;
b) propune Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi şi asigura aplicarea acestora;
c) avizeazã, la solicitarea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative iniţiate de alte autoritãţi, în vederea integrãrii şi respectãrii principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
d) elaboreazã rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi în toate domeniile de activitate;
e) elaboreazã, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa;
f) coordoneazã şi/sau implementeaza programele Comisiei Europene privind egalitatea de gen;
g) este reprezentatã în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de cãtre Uniunea Europeanã, în vederea respectãrii principiului egalitãţii de gen la alocarea resurselor;
h) reprezintã Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaboreazã cu structuri similare din alte tari;
i) primeşte reclamaţii/plângeri privind încãlcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi şi al discriminarii dupã criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private;
j) coopereazã cu autoritãţi centrale şi locale, cu instituţii de învãţãmânt şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;
k) sprijinã formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicãrii principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
l) elaboreazã, tipareste şi difuzeazã, în ţara şi în strãinãtate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu.
(2) Alte atribuţii ale Agenţiei se stabilesc prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
(3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autoritãţi publice, societãţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.
ART. 27
(1) Agenţia este condusã de un preşedinte, asimilat din punct de vedere al salarizarii cu funcţia de director general din minister, numit de cãtre ministrul muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, în condiţiile legii.
(2) Preşedintele reprezintã Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autoritãţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, romane sau strãine.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii.
(4) Preşedintele este ordonator secundar de credite.
ART. 28
(1) Structura organizatoricã a Agenţiei se stabileşte prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui.
ART. 29
(1) Agenţia se înfiinţeazã cu data de 1 ianuarie 2005 şi începe sa funcţioneze din data de 1 martie 2005, cu un numãr de 30 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual şi cu câte cel puţin un post din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socialã judeţene şi a municipiului Bucureşti, înfiinţat în baza prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, asigurate prin redistribuire din numãrul de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
(2) Salarizarea personalului din aparatul central al Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice centrale.
(3) Agenţia coordoneazã activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi prevãzute la alin. (1).
ART. 30
(1) Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizãri în condiţiile legii.
(2) Pentru finanţarea activitãţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile.
ART. 31
Agenţia asigura respectarea şi exercita controlul asupra aplicãrii prevederilor prezentei legi.
ART. 32
(1) Se înfiinţeazã Comisia nationala în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CONES), a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei. CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CODES).
(2) Alte atribuţii ale CONES sunt prevãzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de cãtre Agenţie şi aprobat de CONES şi care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) CONES este alcãtuitã din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autoritãţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscuta în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea.
(4) Componenta CONES este propusã de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autoritãţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevãzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituitã la data aprobãrii de cãtre primul-ministru a componentei acesteia.
(5) CONES asigura coordonarea activitãţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES).
(6) Reuniunile CONES se desfãşoarã trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.
ART. 33
În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se constituie comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES), în vederea îndeplinirii prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 285/2004 , coordonata de responsabilul aplicãrii prevederilor prezentei legi din cadrul direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socialã judeteana şi a municipiului Bucureşti.
ART. 34
Agenţia asigura respectarea şi exercita controlul asupra aplicãrii prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile coordonate sau subordonate Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei care au în responsabilitate aplicarea de mãsuri de promovare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte dupã criteriul de sex, dupã cum urmeazã:
a) Agenţia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Munca asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul furnizarii de servicii pentru ocuparea şi formarea profesionalã de munca, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca;
b) Casa Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul administrãrii şi gestionãrii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale;
c) Inspecţia Muncii asigura controlul aplicãrii mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul stabilirii relaţiilor de munca şi al securitãţii şi sãnãtãţii în munca;
d) Consiliul Naţional de Formare Profesionalã a Adulţilor, autoritate administrativã autonomã cu rol consultativ, asigura aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesionalã a adulţilor.
ART. 35
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţificã în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - I.N.C.S.M.P.S. Bucureşti şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborãrii strategiilor şi politicilor în domeniu.
ART. 36
Inspecţia Muncii efectueazã controlul aplicãrii prevederilor prezentei legi, conform art. 34 lit. c), atât în sectorul public, cat şi în cel privat, prin inspectoratele teritoriale de munca.
ART. 37
Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, prin inspectoratele şcolare teritoriale, efectueazã controlul privind includerea în planurile de învãţãmânt şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unitãţilor de învãţãmânt a mãsurilor de respectare a principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi.
ART. 38
Ministerul Sãnãtãţii, prin direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, exercita controlul aplicãrii mãsurilor de respectare a egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în domeniul sãnãtãţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sãnãtatea la locul de munca.
ART. 39
Avocatul Poporului colaboreazã cu Agenţia şi, pana la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, pentru soluţionarea plangerilor privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi, pentru combaterea discriminarii pe baza de sex în domeniile reglementate prin prezenta lege.
ART. 40
Institutul Naţional de Statistica sprijinã activitatea şi colaboreazã cu Agenţia şi, pana la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeanã.
ART. 41
Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijinã, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economicosociale.
ART. 42
(1) Confederatiile sindicale desemneazã, în cadrul organizaţiilor sindicale din unitãţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
(2) Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate dupã criteriul de sex sesizãri/reclamaţii, aplica procedurile de soluţionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1).
(3) În unitãţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca.
(4) Opinia reprezentanţilor sindicali din unitãţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectãrii egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi la locul de munca, se menţioneazã în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.
CAP. VI
Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea dupã criteriul de sex
ART. 43
(1) Angajaţii au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati dupã criteriul de sex sa formuleze sesizãri/reclamaţii cãtre angajator sau impotriva lui, dacã acesta este direct implicat, şi sa solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de munca.
(2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvatã la nivelul angajatorului, prin mediere, persoana angajata care prezintã elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminãri directe sau indirecte dupã criteriul de sex în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa transmitã sesizarea/reclamaţia atât Agenţiei, cat şi sa introducã cerere cãtre instanta judecãtoreascã competenta, la secţiile specializate pentru conflicte de munca şi litigii de munca ori de asigurãri sociale în a cãror raza teritorialã de competenta îşi desfãşoarã activitatea angajatorul sau fãptuitorul ori, dupã caz, la instanta de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data sãvârşirii faptei.
(3) În cazul în care o persoana se considera vãtãmatã în baza prevederilor prezentei legi şi transmite o sesizare/reclamaţie Agenţiei, preşedintele Agenţiei emite, în termen de 10 zile, un aviz consultativ privind oportunitatea sanctionarii faptei de discriminare sesizate, denumit în continuare aviz.
(4) Instanta judecãtoreascã competenta potrivit alin. (2), în cazul în care considera necesar în vederea soluţionãrii cauzei cu care a fost sesizatã, poate solicita Agenţiei un raport.
(5) Hotãrârea pronunţatã de instanta judecãtoreascã se comunica şi Agenţiei.
(6) Prin cererea introdusã în condiţiile prevãzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata dupã criteriul de sex are dreptul sa solicite despãgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârşit.
ART. 44
(1) Persoana care prezintã elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminãri directe sau indirecte dupã criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducã cerere cãtre instanta judecãtoreascã competenta, potrivit dreptului comun.
(2) Prin cererea introdusã în condiţiile prevãzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata dupã criteriul de sex are dreptul sa solicite despãgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a sãvârşit.
ART. 45
Instanta judecãtoreascã competenta sesizatã cu un litigiu, în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispunã ca persoanele responsabile sa punã capãt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte.
ART. 46
(1) Instanta de judecata poate dispune ca persoana vinovata sa plãteascã despãgubiri persoanei care se considera discriminata dupã criteriul de sex şi îşi emite pretenţiile în fata instanţei judecãtoreşti, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzãtor prejudiciul suferit.
(2) Valoarea prejudiciului va fi stabilitã de cãtre instanta potrivit dreptului comun.
ART. 47
(1) Angajatorul care reintegreazã în unitate sau la locul de munca o persoana, pe baza unei sentinţe judecãtoreşti rãmase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plãteascã remuneraţia pierdutã datoritã modificãrii unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de munca, precum şi toate sarcinile de plata cãtre bugetul de stat şi cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului.
(2) Dacã nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de munca a persoanei pentru care instanta judecãtoreascã a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de cãtre angajator, relaţiile sau condiţiile de munca, angajatorul va plati angajatului o despãgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.
(3) Valoarea prejudiciului va fi stabilitã potrivit legii.
ART. 48
(1) Persoanele care se considera discriminate dupã criteriul de sex pot adresa sesizãri/reclamaţii Agenţiei sau pot introduce cereri direct la instanţele judecãtoreşti competente.
(2) Sarcina probei revine persoanei impotriva cãreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, dupã caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminãri directe sau indirecte, care trebuie sa dovedeascã neincalcarea principiului egalitãţii de tratament.
(3) Cererile persoanelor care se considera discriminate dupã criteriul de sex, adresate instanţelor judecãtoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru.
(4) Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmãresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalitãţii de sanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.
CAP. VII
Sancţiuni
ART. 49
Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate.
ART. 50
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda contravenţionalã de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei încãlcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 11, art. 13 şi ale art. 15-21.
(2) Constatarea contravenţiilor prevãzute de prezenta lege se face de cãtre:
a) inspectorii de munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca în a cãror raza teritorialã se afla sediul sau, dupã caz, domiciliul angajatorului şi, respectiv, de cãtre personalul împuternicit al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 11 şi ale art. 13;
b) inspectorii din inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 15 şi 16;
c) inspectorii din direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 17 şi 18;
d) personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura şi culte, Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau/şi din cadrul autoritãţilor administraţiei publice locale, în cazul contravenţiilor constând în încãlcarea dispoziţiilor art. 19-21.
(3) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se transmit de îndatã Agenţiei, pentru aviz.
(4) Pentru aplicarea sancţiunilor Agenţia transmite avizul, în termenul prevãzut la art. 43 alin. (3), Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.
CAP. VIII
Dispoziţii finale
ART. 51
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 52
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 53
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 76/207/EEC din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalitãţii de tratament pentru bãrbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregãtire profesionalã, promovare şi condiţii de munca, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificãrile şi completãrile aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile <>art. II, III, IV şi VI din Ordonanta Guvernului nr. 84/2004 care nu sunt încorporate în textul republicat al <>Legii nr. 202/2002 şi care se aplica, în continuare, ca dispoziţii proprii ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 84/2004 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 501/2004 .
"Art. II. - Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi se elaboreazã de cãtre aceasta şi se aproba prin hotãrâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data numirii în funcţie a preşedintelui Agenţiei.
Art. III. - Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (COJES) se aproba prin hotãrâre a Guvernului în termen de 90 de zile de la data constituirii legale a Comisiei naţionale în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi.
<>Art. IV. - Pe data de 15 aprilie 2005 se abroga Hotarrea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalitãţii de sanse între femei şi bãrbaţi (CODES), publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 noiembrie 1999, cu modificãrile ulterioare.
...........................................................................
Art. VI. - Prezenta ordonanta intra în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I."
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
