Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 201 din 5 iulie 2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 618 din 6 iulie 2023
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 9, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal sau injust, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege."
2. La articolul 20, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligaţia de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă şi dacă cere introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens."
3. La articolul 21, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 21
(1) Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror."
4. La articolul 52, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale."
5. La articolul 57, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului."
6. La articolul 63, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 63
(1) Dispoziţiile prevăzute la art. 41-46, 48 şi art. 50 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale."
7. Articolul 70 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 70
Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării procurorului
(1) În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se adresează acestuia, sub sancţiunea inadmisibilităţii.
(2) Inadmisibilitatea se constată de procurorul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior soluţionează cererea în 48 de ore, prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac.
(4) În cursul urmăririi penale, procurorul recuzat poate participa la soluţionarea cererii privitoare la măsura preventivă şi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenţa.
(5) În cazul declaraţiei de abţinere, dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul ierarhic superior stabileşte în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
(7) Atunci când procedura se desfăşoară în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare a procurorului care participă la şedinţa de judecată se adresează acestora, sub sancţiunea inadmisibilităţii. Inadmisibilitatea se constată de judecătorul sau, după caz, de completul de judecată în faţa căruia s-a formulat.
(8) Abţinerea sau recuzarea procurorului care participă la şedinţa de judecată se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată în faţa căruia a fost ridicată, în camera de consiliu, în cel mult 24 de ore. Dacă se apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, se pot efectua orice verificări şi pot fi ascultaţi subiecţii procesuali principali, părţile şi procurorul care se abţine sau a cărui recuzare se solicită.
(9) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării procurorului care participă la şedinţa de judecată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, completul de judecată va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
(10) Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac."
8. La articolul 88 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) martorul citat în cauză, cu excepţia celui care s-a prevalat, în condiţiile art. 117 alin. (1), de dreptul de a nu da declaraţii;"
9. La articolul 102, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei, precum şi înlăturarea din dosarul cauzei a mijlocului de probă corespunzător probei excluse."
10. La articolul 117 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, lit. c), cu următorul cuprins:
"c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau acelora dintre părinţi şi copii, dacă dovedesc că au convieţuit sau convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul."
11. La articolul 117, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) După îndeplinirea dispoziţiilor art. 119, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraţii în calitate de martor.
(3) Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraţii, în privinţa acestora sunt aplicabile dispoziţiile art. 120 şi 121."
12. Articolul 118 semodifică şi vaavea următorul cuprins:
"ART. 118
Dreptul martorului la tăcere şi neautoincriminare
(1) Martorul are dreptul să nu declare fapte şi împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să îi aducă la cunoştinţă acest drept înainte de fiecare audiere, în condiţiile art. 120.
(2) Probele obţinute cu încălcarea prevederilor alin. (1) nu pot fi folosite împotriva martorului în niciun proces penal. Dispoziţiile art. 102 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.
(4) Dacă martorul se prezintă la audiere însoţit de un avocat, acesta poate asista la audiere."
13. La articolul 119, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Martorului i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor şi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soţ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii ori se află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii."
14. Articolul 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 120
Comunicarea drepturilor şi obligaţiilor
(1) După depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne, martorului i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:
a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;
b) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c) obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune împotriva sa sancţiunea prevăzută la art. 283 alin. (4);
d) obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă;
e) dreptul de a nu declara fapte şi împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina.
(2) Despre aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la alin. (1) se face menţiune în cuprinsul declaraţiei."
15. La articolul 121, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 121
(1) În cursul urmăririi penale şi judecăţii, după îndeplinirea dispoziţiilor art. 119, organul de urmărire penală şi preşedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne."
16. La articolul 126, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(6) Judecătorul de cameră preliminară, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, iar instanţa de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, precum şi înainte de fiecare audiere a unui martor care beneficiază de o măsură de protecţie dintre cele prevăzute la alin. (1), verifică din oficiu dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia şi dispune prin încheiere, după caz, menţinerea sau încetarea măsurii. Prevederile art. 128 alin. (4)-(6) şi alin. (7) teza întâi se aplică în mod corespunzător."
17. După articolul 139 se introduc două noi articole, art. 139^1 şi 139^2, cu următorul cuprins:
"ART. 139^1
Înregistrările obţinute din activităţi specifice culegerii de informaţii
(1) Înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări.
(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate se verifică, după caz:
a) în procedura de cameră preliminară;
b) în procedura plângerii împotriva soluţiei de clasare, în condiţiile art. 341 alin. (7);
c) în procedura prevăzută la art. 139^2.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori, după caz, judecătorul de cameră preliminară a ridicat din oficiu excepţii cu privire la înregistrările rezultate din activităţile autorizate, acesta sesizează prin încheiere Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea verificării legalităţii acestor activităţi şi transmite dosarul cauzei, împreună cu cererile şi excepţiile formulate. Până la rămânerea definitivă a încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedura de cameră preliminară ori, după caz, cea de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de clasare se suspendă.
(4) După înregistrarea sesizării, dosarul este repartizat aleatoriu unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acesta fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi încunoştinţarea procurorului.
(5) Judecătorul care a autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii prevăzute la alin. (1) nu poate participa la soluţionarea sesizării privind legalitatea acestora.
(6) Ţinând seama de cererile şi excepţiile formulate şi luând concluziile procurorului, precum şi ale părţilor şi persoanei vătămate, dacă sunt prezente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă, prin încheiere, asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat înregistrările, în raport cu dispoziţiile legale în temeiul cărora acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă. Prevederile art. 345 alin. (1^1) şi (1^2) se aplică în mod corespunzător.
(7) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (6), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot formula contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.
(8) Contestaţia se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile alin. (4)-(6), precum şi cele ale art. 347 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.
(9) După rămânerea definitivă, încheierea se comunică de îndată judecătorului de cameră preliminară care a dispus sesizarea.
(10) Constatarea nelegalităţii autorizării sau a modului de punere în executare a activităţilor specifice culegerii de informaţii din care au rezultat înregistrări atrage aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (3).
ART. 139^2
Plângerea împotriva unei activităţi specifice culegerii de informaţii
(1) Orice persoană vizată de o activitate specifică culegerii de informaţii prevăzută la art. 139^1 alin. (1) şi care nu a dobândit calitatea de parte în cursul procesului penal, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere cu privire la legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate.
(2) După încetarea activităţilor autorizate, procurorul informează, în scris, persoana prevăzută la alin. (1) cu privire la activităţile din care au rezultat înregistrările folosite ca mijloace de probă în procesul penal. Dispoziţiile art. 145 alin. (2) şi (3) şi ale art. 145^1 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Termenul de formulare a plângerii este de 20 de zile, dispoziţiile art. 145^1 alin. (3) aplicânduse în mod corespunzător.
(4) Plângerea se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de un judecător de cameră preliminară. Dispoziţiile art. 145^1 alin. (5) şi (6) şi ale art. 139^1 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra legalităţii activităţilor din care au rezultat înregistrările, prin încheiere definitivă, în raport cu dispoziţiile legale în temeiul cărora acestea au fost autorizate şi pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă. Prevederile art. 145^1 alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător."
18. Articolul 145 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 145
Informarea persoanei supravegheate
(1) În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează în scris pe fiecare persoană supravegheată despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost dispusă în privinţa sa.
(2) În termen de 20 de zile de la primirea informării scrise prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată are dreptul de a solicita procurorului să îi aducă la cunoştinţă conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate, precum şi să îi asigure ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.
(3) Procurorul poate să amâne motivat, cel mai târziu până la rezolvarea cauzei, efectuarea informării scrise sau prezentarea conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;
b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză."
19. După articolul 145 se introduce un nou articol, art. 145^1, cu următorul cuprins:
"ART. 145^1
Plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică
(1) După rezolvarea cauzei de către procuror, orice persoană cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică şi care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere împotriva măsurii şi a modului de punere în executare a acesteia.
(2) Îndată după rezolvarea cauzei, procurorul încunoştinţează în scris persoana supravegheată cu privire la emiterea rechizitoriului sau a ordonanţei de clasare ori de renunţare la urmărirea penală.
(3) Termenul de exercitare a plângerii este de 20 de zile şi curge, după caz:
a) de la data primirii încunoştinţării scrise prevăzute la alin. (2), când informarea scrisă prevăzută la art. 145 alin. (1) şi, după caz, prezentarea conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare au loc înainte de rezolvarea cauzei;
b) de la data primirii informării scrise prevăzute la art. 145 alin. (1) sau, după caz, de la data prezentării conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, când aceasta are loc după rezolvarea cauzei.
(4) Plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
(5) Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă instanţei competente şi se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
(6) Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi cu citarea petentului.
(7) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea măsurii de supraveghere tehnică, precum şi a modului de punere în executare a acesteia în raport cu dispoziţiile art. 139 şi art. 140-144, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă.
(8) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, putând dispune următoarele soluţii:
a) respinge plângerea ca inadmisibilă dacă este formulată cu încălcarea alin. (1), ca tardivă dacă este formulată cu încălcarea alin. (3) sau ca neîntemeiată;
b) admite plângerea şi constată nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, dacă aceasta a fost dispusă, confirmată, prelungită ori, după caz, pusă în executare în mod nelegal.
(9) În cazul admiterii plângerii, judecătorul dispune distrugerea datelor şi a înregistrărilor rezultate din activităţile de supraveghere tehnică nelegal efectuate. Procurorul distruge probele astfel obţinute şi întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care se depune la dosarul cauzei."
20. La articolul 146^1, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(8) Dispoziţiile art. 145 şi 145^1 se aplică în mod corespunzător."
21. La articolul 146^1, alineatul (9) se abrogă.
22. La articolul 147, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(8) Dispoziţiile art. 145 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător."
23. La articolul 174, denumirea marginală se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Incompatibilitatea expertului şi a specialistului"
24. La articolul 174, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:
"(5) Prevederile alin. (1) şi (4) se aplică în mod corespunzător în cazul specialiştilor prevăzuţi la art. 172 alin. (10)."
25. La articolul 213, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului. Plângerea se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare."
26. La articolul 215^1, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(8) În cursul judecăţii, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în nicio situaţie, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată."
27. La articolul 223, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
"(3) Faţă de inculpatul care, în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, a mai fost arestat preventiv sau faţă de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate."
28. La articolul 235, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 235
(1) Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, sub sancţiunea nulităţii absolute."
29. La articolul 238, alineatul (3) se abrogă.
30. La articolul 241 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;"
31. La articolul 252^3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate, precum şi cu privire la cererile prevăzute la alin. (2), instanţa de judecată dispune prin încheiere motivată."
32. La articolul 252^3, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:
"(4) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (3) se poate face contestaţie la instanţa ierarhic superioară, respectiv la completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către părţi, custode, procuror, precum şi de către orice altă persoană interesată, dispoziţiile art. 252^2 alin. (4)-(7) aplicându-se în mod corespunzător."
33. La articolul 281 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, lit. b^1), cu următorul cuprins:
"b^1) competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală;"
34. La articolul 281, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d) poate fi invocată în orice stare a procesului.
(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. b^1), e) şi f) poate fi invocată:
a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale;
b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în procedura camerei preliminare sau în cursul judecăţii;
c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei."
35. La articolul 282, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate, de procuror, precum şi, din oficiu, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanţa de judecată."
36. La articolul 341, alineatele (5^1) şi (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(5^1) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, în cazul prevăzut la alin. (6) verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar în cazul prevăzut la alin. (7), pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă.
.....................................................
(9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul şi intimaţii pot face, motivat, contestaţie cu privire la dispoziţia de începere a judecăţii, precum şi cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale."
37. La articolul 345, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 345
(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate, precum şi excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului."
38. La articolul 345, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (1^1) şi (1^2), cu următorul cuprins:
"(1^1) În cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informaţii clasificate, judecătorul de cameră preliminară solicită autorităţii competente, de urgenţă, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare şi, după caz, acordă apărătorilor părţilor şi ai persoanei vătămate accesul la informaţiile clasificate, condiţionat de deţinerea autorizaţiei de acces prevăzute de lege. Dacă aceştia nu deţin autorizaţia de acces prevăzută de lege, iar părţile sau, după caz, persoana vătămată nu îşi desemnează un alt apărător care deţine autorizaţia prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocaţi din oficiu care deţin această autorizaţie.
(1^2) După consultarea autorităţii competente, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate refuza motivat accesul la informaţiile clasificate dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securităţii naţionale ori a unui alt interes public important. În acest caz, informaţiile clasificate nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză."
39. La articolul 346 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) rechizitoriul este emis de un procuror necompetent după materie sau după calitatea persoanei ori este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;"
40. Articolul 348 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 348
Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară
În procedura de cameră preliminară, asupra măsurilor preventive se pronunţă judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu."
41. La articolul 352, alineatele (11) şi (12) se abrogă.
42. La articolul 374, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Preşedintele pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti."
43. La articolul 374, după alineatul (10) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:
"(11) Dacă urmează a fi administrate probe ce constituie informaţii clasificate, instanţa solicită autorităţii competente, de urgenţă, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare şi, după caz, acordă apărătorilor părţilor şi ai persoanei vătămate accesul la informaţiile clasificate, condiţionat de deţinerea autorizaţiei de acces prevăzute de lege. Dacă aceştia nu deţin autorizaţia de acces prevăzută de lege, iar părţile sau, după caz, persoana vătămată nu îşi desemnează un alt apărător care deţine autorizaţia prevăzută de lege, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unor avocaţi din oficiu care deţin această autorizaţie.
(12) După consultarea autorităţii competente, instanţa, prin încheiere, poate refuza motivat accesul la informaţiile clasificate dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securităţii naţionale ori a unui alt interes public important. În acest caz, informaţiile clasificate nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză."
44. La articolul 375, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(12)."
45. La articolul 377, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Dacă instanţa constată, din oficiu, la cererea procurorului, a părţilor ori a persoanei vătămate, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuţie noua încadrare, dispoziţiile art. 386 aplicându-se în mod corespunzător.
(5) Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului, părţilor ori ale persoanei vătămate, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. (5)-(12) aplicându-se în mod corespunzător."
46. La articolul 386, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 386
(1) Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Dacă dispune schimbarea încadrării juridice, instanţa pune în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru pregătirea apărării faţă de noua încadrare."
47. După articolul 386 se introduce un nou articol, art. 386^1, cu următorul cuprins:
"ART. 386^1
Reluarea procedurii de cameră preliminară
Dacă în cursul judecăţii se constată nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară, instanţa, prin încheiere, desfiinţează actul prin care s-a dispus începerea judecăţii şi stabileşte limitele în care procedura va fi reluată, încheierea fiind supusă contestaţiei în condiţiile art. 425^1."
48. La articolul 421 alineatul (1) punctul 2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond. Instanţa de apel readministrează declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, dispoziţiile art. 374 alin. (7)-(12) şi ale art. 383 alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător;"
49. La articolul 434 alineatul (2), literele e), f) şi g) se abrogă.
50. La articolul 453, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(3) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice."
51. La articolul 457, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. a)-d), când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
b) în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. a)-d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale;
c) în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea."
52. La articolul 469, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în lipsa persoanei condamnate. Judecata se reia din faza procesuală desfăşurată în lipsa persoanei condamnate."
53. La articolul 505, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 505
(1) Când suspectul ori inculpatul este minor, la orice ascultare sau confruntare a acestuia organul de urmărire penală dispune citarea părinţilor ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea."
54. La articolul 505, alineatul (2) se abrogă.
55. Articolul 539 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 539
Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale sau injuste de libertate
(1) Are dreptul la repararea pagubei şi persoana faţă de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă:
a) măsura a fost constatată ca nelegală;
b) pentru infracţiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d) clasarea sau achitarea, cu excepţia cazului în care soluţia s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârşite.
(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanţa procurorului de revocare a măsurii reţinerii ori de clasare, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată de revocare a măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia sau, după caz, prin hotărârea definitivă de achitare.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), persoana nu este îndreptăţită să ceară repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declaraţii mincinoase sau în orice alt fel, a determinat luarea măsurii preventive privative de libertate, în afara cazurilor în care a fost obligată să procedeze astfel."
56. După articolul 539 se introduce un nou articol, art. 539^1, cu următorul cuprins:
"ART. 539^1
Dreptul la repararea pagubei în cazul măsurilor de supraveghere tehnică ori al activităţilor specifice culegerii de informaţii dispuse în mod nelegal
(1) Persoana faţă de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul produs prin această măsură. De acest drept beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi persoana faţă de care s-a autorizat ori pus în executare o activitate specifică culegerii de informaţii care presupune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
(2) Caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică se stabileşte prin încheierea prevăzută la art. 145^1 alin. (8) lit. b) sau, după caz, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară pronunţată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 sau al art. 345 alin. (2).
(3) Caracterul nelegal al activităţii specifice culegerii de informaţii se stabileşte prin încheierea definitivă pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura prevăzută la art. 139^1 sau, după caz, la art. 139^2."
57. La articolul 540, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"ART. 540
(1) La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării nelegale sau injuste de libertate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situaţia prevăzută la art. 538, iar în cazul celui aflat în situaţia prevăzută la art. 539^1 alin. (1), de durata, precum şi de consecinţele măsurii asupra persoanei şi asupra vieţii intime, familiale şi private a acesteia.
(2) În cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, reparaţia constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel reţinut sau arestat nelegal să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală. În cazul prevăzut la art. 539^1 alin. (1), reparaţia constă în plata unei sume de bani.
(3) La alegerea felului reparaţiei şi la stabilirea întinderii acesteia se va ţine seama de situaţia celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse."
58. La articolul 541, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"ART. 541
(1) Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, potrivit art. 538-539^1, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa la data decesului.
(2) Acţiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, a ordonanţei sau, după caz, a încheierilor organelor judiciare prin care s-a constatat eroarea judiciară, privarea nelegală sau injustă de libertate, respectiv caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică."
59. Articolul 542 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 542
Acţiunea în regres
(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi art. 539 alin. (1) lit. a), precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre aceste cazuri, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii.
(2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condiţiile alin. (1), cu rea-credinţă sau din culpă gravă profesională, a produs eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii ori, după caz, a dispus, confirmat, prelungit sau a pus în executare în mod nelegal măsura de supraveghere tehnică."
60. La articolul 589 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) când persoana condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea."
61. La articolul 595, denumirea marginală se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Intervenirea unei legi penale noi sau a unei decizii a Curţii Constituţionale"
62. La articolul 595, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate, dacă, în urma acestei decizii a Curţii Constituţionale, o faptă determinată nu mai întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni sau forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii ori dacă respectiva decizie determină reducerea limitei maxime a pedepsei sau a măsurii prevăzute de lege, iar pedeapsa sau măsura care se execută ori urmează a se executa depăşeşte acest maxim."
63. La articolul 595, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (1^1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanţa de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenţie."
ART. II
(1) Dispoziţiile art. 145^1 alin. (1) şi (4)-(9) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în cauzele penale soluţionate de procuror anterior intrării în vigoare a prezentei legi, dacă acestea se aflau în curs de executare la data de 6 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 244/2017, ori au fost dispuse şi puse în executare între această dată şi data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dacă anterior intrării în vigoare a prezentei legi nu au făcut obiectul unor hotărâri judecătoreşti definitive în ceea ce priveşte legalitatea lor, măsurile de supraveghere tehnică prevăzute la alin. (1) pot fi contestate în termen de 20 de zile, care curge:
a) de la data intrării în vigoare a prezentei legi, când informarea scrisă prevăzută la art. 145 alin. (1) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, prezentarea conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare au avut loc înainte de intrarea în vigoare a acesteia;
b) de la data primirii informării scrise prevăzute la art. 145 alin. (1) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, de la data prezentării conţinutului suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta este ulterioară intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. III
(1) Persoanele faţă de care, începând cu data de 6 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 244/2017, s-au pus în executare măsuri de supraveghere tehnică, constatate ca nelegale prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, pot exercita acţiunea în despăgubiri prevăzută la art. 539^1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Caracterul nelegal al măsurilor de supraveghere tehnică prevăzute la alin. (1) se dovedeşte prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau, după caz, prin hotărârea definitivă a instanţei de judecată.
ART. IV
(1) Au dreptul la despăgubiri în temeiul art. 539 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care la data de 12 mai 2021, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 136/2021, se aflau în executarea unei măsuri preventive privative de libertate sau faţă de care s-a dispus o astfel de măsură după această dată.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă soluţia clasării sau a achitării a rămas definitivă anterior intrării în vigoare a prezentei legi, acţiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.
ART. V
La articolul 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (5) se abrogă.
ART. VI
La articolul 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, alineatul (3) se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ALFRED-ROBERT SIMONIS
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Bucureşti, 5 iulie 2023.
Nr. 201.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
