Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 200 din 22 mai 2006
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 453 din 25 mai 2006
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prevederile prezentei legi reglementeazã condiţiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea şi controlul Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.
ART. 2
Din Fondul de garantare se asigura plata creanţelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca şi din contractele colective de munca încheiate de salariaţi cu angajatorii impotriva cãrora au fost pronunţate hotãrâri judecãtoreşti definitive de deschidere a procedurii insolventei şi fata de care a fost dispusã mãsura ridicãrii totale sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolventa.
ART. 3
Constituirea, gstionarea şi utilizarea Fondului de garantare are la baza urmãtoarele principii:
a) principiul contributivitatii, conform cãruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori;
b) principiul obligativitatii, potrivit cãruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare;
c) principiul repartiţiei, pe baza cãruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolventa;
d) universalitatea obligaţiei de plata a creanţelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;
e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare;
f) Fondul de garantare nu poate face obiectul mãsurilor asiguratorii sau al executãrii silite.
ART. 4
În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) angajator - persoana fizica sau persoana juridicã ce poate sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, în condiţiile prvazute de <>Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) angajator transnational - angajatorul persoana fizica sau juridicã ce desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României şi cel puţin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
c) salariat - persoana fizica ce presteazã munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de munca încheiat pentru norma intreaga sau cu timp parţial ori al unui contract de munca la domiciliu, contract de munca temporarã sau de ucenicie la locul de munca, indiferent de durata acestora;
d) creanţe salariale - drepturile salariale şi alte drepturi bãneşti datorate şi neplãtite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de munca şi/sau în contractul colectiv de munca.
CAP. II
Constituirea Fondului de garantare
ART. 5
(1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:
a) contribuţia angajatorilor;
b) venituri reprezentând dobânzi, majorãri de întârziere pentru neachitarea în termenul de plata a contribuţiei la Fondul de garantare, precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege;
c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare.
(2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevãd distinct la partea de venituri a bugetului asigurãrilor pentru şomaj.
(3) Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea categoriilor de creanţe salariale prevãzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.
(4) Cheltuielile pentru finanţarea categoriilor de creanţe salariale prevãzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevãd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurãrilor pentru şomaj.
(5) În cazul în care veniturile Fondului de garantare depãşesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reporteazã în anul urmãtor şi se pot utiliza pentru finanţarea cheltuielilor prevãzute la art. 13 alin. (1).
(6) Eventualele deficite înregistrate în situaţia în care veniturile sunt depasite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperã din disponibilitãţile înregistrate în anii precedenti.
ART. 6
(1) Execuţia de casa a sumelor aferente Fondului de garantare se realizeazã prin Trezoreria Statului.
(2) Disponibilitãţile financiare ale Fondului de garantare se pãstreazã la Trezoreria Statului şi sunt purtãtoare de dobânzi.
ART. 7
(1) Angajatorii au obligaţia de a plati lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cota de 0,25%, aplicatã asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi.
(2) La data intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contribuţiei datorate la bugetul asigurãrilor pentru şomaj de angajatorii prevãzuţi la alin. (1), stabilitã potrivit legislaţiei în vigoare, se diminueazã cu 0,25 puncte procentuale.
ART. 8
(1) Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, pana la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã drepturile salariale.
(2) Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plata.
(3) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind obligaţiile de plata la Fondul de garantare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru neplata contribuţiei datorate la termenul prevãzut la alin. (1) şi (2) se aplica majorãri de întârziere, în condiţiile prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 9
(1) Activitatea privind înregistrarea fiscalã, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţia la Fondul de garantare se realizeazã de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Nationala de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate, potrivit legii.
(2) Contribuţia la Fondul de garantare se administreazã potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Organele fiscale prevãzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informaţiilor conţinute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligaţia referitoare la contribuţia la Fondul de garantare.
(4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevãzutã la alin. (1) se vãrsa la Fondul de garantare.
CAP. III
Gestionarea Fondului de garantare
ART. 10
Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenţia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Munca, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de munca judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale.
ART. 11
În gestionarea Fondului de garantare agenţiile teritoriale au urmãtoarele atribuţii:
a) primesc, examineazã şi soluţioneazã cererile privind plata creanţelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca şi/sau contractele colective de munca;
b) stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectueazã plata acestora;
c) recupereazã debitele create în condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare;
d) reprezintã interesele Fondului de garantare în relaţiile cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele judecãtoreşti, societãţi sau organizaţii;
e) efectueazã schimbul de informaţii cu instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European.
ART. 12
Cheltuielile de gestionare se suporta din resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAP. IV
Utilizarea Fondului de garantare
ART. 13
(1) Din resursele Fondului de garantare se suporta, în limitele şi în condiţiile prevãzute în prezentul capitol, urmãtoarele categorii de creanţe salariale:
a) salariile restante;
b) compensaţiile bãneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de munca;
c) plãţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de munca şi/sau în contractul individual de munca, în cazul încetãrii raporturilor de munca;
d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plati, potrivit contractului colectiv de munca şi/sau contractului individual de munca, în cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;
e) indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plati pe durata întreruperii temporare a activitãţii.
(2) Din Fondul de garantare nu se suporta contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolventa.
ART. 14
(1) Suma totalã a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depãşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
(2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistica în luna în care s-a deschis procedura insolventei.
ART. 15
(1) Creanţele salariale prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suporta pentru o perioada de 3 luni calendaristice.
(2) Perioada prevãzutã la alin. (1) este perioada anterioarã datei la care se solicita acordarea drepturilor şi preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.
(3) O alta solicitare privind plata creanţelor salariale poate fi facuta numai dacã perioada prevãzutã la alin. (2) este mai mica de 3 luni.
ART. 16
Creanţele izvorâte din raporturi de munca, plãtite în cazul falimentului, potrivit legislaţiei în vigoare, se diminueazã cu sumele achitate din Fondul de garantare.
ART. 17
În situaţia în care se pronunţa închiderea procedurii de insolventa, ca urmare a redresarii angajatorilor, aceştia sunt obligaţi sa restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunţarea hotãrârii de închidere a procedurii.
ART. 18
Hotãrârea de închidere a procedurii va fi notificatã de îndatã de judecãtorul-sindic agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca în a carei raza se afla sediul, domiciliul sau resedinta angajatorului.
ART. 19
(1) Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plãţii acestora se realizeazã de agenţiile teritoriale, la cererea scrisã a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa.
(2) Agenţia teritorialã poate proceda la stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi la efectuarea plãţii acestora şi în baza cererii formulate de cãtre salariaţii angajatorului în stare de insolventa sau de organizaţiile legal constituite ce reprezintã interesele acestora.
(3) Cererile prevãzute la alin. (1) şi (2) vor fi însoţite de documente care sa ateste ca impotriva angajatorului a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitiva de deschidere a procedurii insolventei şi a fost dispusã mãsura ridicãrii totale sau parţiale a dreptului de administrare.
(4) Înainte de a se adresa agenţiei teritoriale, salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce reprezintã interesele acestora trebuie sa notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventa, în vederea efectuãrii demersurilor necesare pentru plata creanţelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificãrii se va ataşa la cererea adresatã agenţiei teritoriale, potrivit alin. (2).
ART. 20
(1) În cazul angajatorului transnational în stare de insolventa, stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor care presteazã în mod obişnuit munca pe teritoriul României şi efectuarea plãţii acestora se realizeazã de agenţia teritorialã în a carei raza isi desfãşoarã activitatea salariaţii.
(2) La stabilirea stãrii de insolventa se ia în considerare hotãrârea pronunţatã de autoritatea competenta dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, dupã caz, prin care se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului sau ca sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei şi se pronunţa radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.
ART. 21
(1) În situaţia în care, în urma examinãrii documentelor prevãzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se constata îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 2, agenţia teritorialã emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariaţii angajatorului în stare de insolventa.
(2) Dispoziţia prevãzutã la alin. (1) se comunica administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa şi constituie titlu de creanta, care devine titlu executoriu la data la care expira termenul de plata, în situaţia prevãzutã la art. 17.
(3) În cazul în care se constata ca angajatorul nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2, cererea prevãzutã la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziţia motivatã a agenţiei teritoriale, care se comunica persoanelor prevãzute la art. 19.
ART. 22
(1) În cazul în care angajatorii aflaţi în situaţia prevãzutã la art. 17 nu restituie de bunãvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agenţiile teritoriale vor proceda la acţiuni de executare silitã.
(2) Debitele create prin nerespectarea de cãtre angajatorii prevãzuţi la art. 17 a obligaţiei de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recupereazã de la aceştia în temeiul dispoziţiei prevãzute la art. 21 alin. (1).
(3) Activitatea de îndeplinire a mãsurilor asiguratorii, precum şi de efectuare a executãrii silite a debitelor prevãzute la alin. (2) se realizeazã potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de cãtre personalul de specialitate din cadrul agentiilor pentru ocuparea forţei de munca, desemnat prin dispoziţii ale directorilor executivi.
CAP. V
Sancţiuni
ART. 23
(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
a) necomunicarea datelor şi informaţiilor solicitate în scris de agenţiile teritoriale, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de prezenta lege;
b) comunicarea de date şi informaţii incomplete sau eronate.
(2) Prevederile alin. (1) se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 24
Contravenţiile prevãzute la art. 23 alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amenda de la 1.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), cea prevãzutã la lit. a);
b) cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), cea prevãzutã la lit. b).
ART. 25
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 23 alin. (1) şi, respectiv, la art. 24 se realizeazã de organele de control ale agentiilor teritoriale.
ART. 26
Dispoziţiile referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 27
Sumele încasate din amenzile contraven-tionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.
ART. 28
Litigiile privind aplicarea prevederilor prezentei legi se soluţioneazã de instanţele judecãtoreşti competente, potrivit legii.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 29
(1) Dispoziţiile prezentei legi intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) Beneficiazã de prevederile prezentei legi salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolventa intervine dupã data de 1 ianuarie 2007.
(3) Sumele necesare pentru plata creanţelor salariale prevãzute la art. 13, precum şi cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suporta pentru anul 2007 din subvenţia acordatã de la bugetul de stat cãtre bugetul asigurãrilor pentru şomaj.
ART. 30
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba normele metodologice de aplicare a acesteia.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilitatii angajatorului, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificãrile aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/74/CE , publicatã în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 22 mai 2006.
Nr. 200.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
