Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia europeanã pentru reprimarea terorismului, adoptatã la Strasburg la 27 ianuarie 1977.
Conform art. 13 paragraful 1 din convenţie, la depunerea instrumentului de ratificare se va efectua urmãtoarea declaraţie:
"România, în temeiul art. 13 paragraful 1 al Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, declara ca îşi rezerva dreptul de a refuza extrãdarea în legatura cu orice infracţiune enumerata în art. 1, pe care o considera ca o infracţiune politica, ca o infracţiune conexã la o infracţiune politica sau ca o infracţiune determinata de scopuri politice, şi se angajeazã ca va lua în considerare în mod corespunzãtor, în momentul calificãrii infracţiunii, gravitatea deosebita a acesteia, mai ales dacã:
a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporalã sau libertatea persoanelor; sau
b) a adus atingere unor persoane strãine de mobilurile care au determinat-o; ori
c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei."
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 6 februarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 februarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIA EUROPEANĂ
pentru reprimarea terorismului*)
(Strasburg, 27 ianuarie 1977)
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
considerind ca scopul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai strinsa între membrii sãi,
constiente de nelinistea crescinda cauzatã de înmulţirea actelor de terorism,
dorind sa se ia mãsuri eficace pentru ca autorii unor astfel de acte sa nu scape de urmãrire şi de pedeapsa,
convinse ca extrãdarea este un mijloc deosebit de eficace pentru a se ajunge la acest rezultat,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Pentru cerinţele extrãdãrii între statele contractante, nici o infracţiune menţionatã mai jos nu va fi consideratã ca o infracţiune politica, ca o infracţiune conexã la o infracţiune politica sau ca o infracţiune inspirata de scopuri politice:
a) infracţiunile cuprinse în cimpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea capturãrii ilicite de aeronave, semnatã la Haga la 16 decembrie 1970;
b) infracţiunile cuprinse în cimpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile, semnatã la Montreal la 23 septembrie 1971;
c) infracţiunile grave constind într-un atac impotriva vieţii, integritãţii corporale sau libertãţii persoanelor care se bucura de protecţie internationala, inclusiv a agenţilor diplomatici;
d) infracţiunile care au ca obiect rapirea, luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegala;
e) infracţiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori scrisori sau colete-bomba, în mãsura în care aceasta folosire prezintã un pericol pentru persoane;
f) tentativa la sãvîrşirea infracţiunilor precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care sãvîrşeşte ori incearca sa savirseasca o astfel de infracţiune.
ART. 2
1. Pentru cerinţele extrãdãrii între statele contractante, un stat contractant poate sa nu considere ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la o asemenea infracţiune ori ca infracţiunea inspirata de mobiluri politice orice act grav de violenta la care nu se referã art. 1 şi care este îndreptat contra vieţii, integritãţii corporale sau libertãţii persoanelor.
2. Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte orice act grav îndreptat contra bunurilor, altul decît cele la care se referã art. 1, dacã acesta a cauzat un pericol colectiv pentru persoane.
3. Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte tentativa la sãvîrşirea uneia dintre infracţiunile precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care sãvîrşeşte ori incearca sa savirseasca o astfel de infracţiune.
ART. 3
Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de extrãdare aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenţia europeanã de extrãdare, se modifica, în privinta relaţiilor dintre state contractante, în mãsura în care sînt incompatibile cu prezenta convenţie.
ART. 4
Pentru cerinţele prezentei convenţii şi în mãsura în care vreuna dintre infracţiunile la care se referã art. 1 sau 2 nu figureazã pe lista cazurilor de extrãdare într-un tratat sau într-o convenţie de extrãdare în vigoare între statele contractante, aceasta se considera ca fiind inclusã pe lista.
ART. 5
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu trebuie sa fie interpretatã ca implicind o obligaţie de extrãdare, dacã statul solicitat are temeiuri serioase sa creadã ca cererea de extrãdare, motivatã printr-o infracţiune la care se referã art. 1 sau 2, a fost facuta în scopul de a urmãri sau de a pedepsi o persoana pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã datoritã uneia sau alteia dintre aceste considerente.
ART. 6
1. Orice stat contractant ia mãsurile necesare pentru a-şi stabili competenta de a urmãri vreuna dintre infracţiunile la care se referã art. 1, în cazul în care autorul banuit de infracţiune se gãseşte pe teritoriul sau şi dacã statul nu îl extrãdeazã dupã ce a primit o cerere de extrãdare de la un stat contractant a cãrui competenta de urmãrire se întemeiazã pe o regula de competenta care exista deopotrivã în legislaţia statului solicitat.
2. Prezenta convenţie nu exclude nici o competenta exercitatã în conformitate cu legile naţionale.
ART. 7
Un stat contractant pe al cãrui teritoriu a fost descoperit autorul banuit de vreuna dintre infracţiunile la care se referã art. 1 şi care a primit o cerere de extrãdare în condiţiile menţionate la paragraful 1 al art. 6, dacã nu îl extrãdeazã pe autorul banuit de infracţiune, supune cauza fãrã nici o excepţie şi fãrã intirziere nejustificatã autoritãţilor sale competente sa exercite acţiunea penalã. Aceste autoritãţi hotãrãsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune cu caracter grav potrivit legilor acestui stat.
ART. 8
1. Statele contractante îşi acorda intrajutorarea judiciarã cea mai larga posibil în materie penalã în orice procedura referitoare la infracţiunile vizate la art. 1 sau 2. În toate cazurile, legea aplicabilã în ceea ce priveşte asistenta mutuala în materie penalã este aceea a statului solicitat. Totuşi, intrajutorarea judiciarã nu va putea fi refuzatã pentru singurul motiv ca se referã la o infracţiune politica sau la o infracţiune conexã la o asemenea infracţiune ori la o infracţiune inspirata de mobiluri politice.
2. Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu trebuie sa fie interpretatã ca implicind o obligaţie de acordare a intrajutorarii judiciare, dacã statul solicitat are temeiuri serioase sa creadã ca cererea de asistenta, motivatã printr-o infracţiune la care se referã art. 1 sau 2, a fost prezentatã în scopul de a urmãri sau de a pedepsi o persoana pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã datoritã unuia sau altuia dintre aceste considerente.
3. Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de asistenta judiciarã în materie penalã, aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenţia europeanã de asistenta judiciarã în materie penalã, se modifica, în privinta relaţiilor dintre state contractante, în mãsura în care sînt incompatibile cu prezenta convenţie.
ART. 9
1. Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei urmãreşte executarea prevederilor prezentei convenţii.
2. El înlesneşte, dacã este necesar, reglementarea amiabila a oricãrei dificultãţi care s-ar ivi în executarea convenţiei.
ART. 10
1. Orice diferend între statele contractante, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu a fost rezolvat în cadrul paragrafului 2 al art. 9, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre pãrţile în diferend. Fiecare dintre pãrţi va desemna cîte un arbitru, iar cei doi arbitri vor desemna un al treilea arbitru. Dacã, în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, una dintre pãrţi nu a procedat la desemnarea unui arbitru, acesta va fi desemnat la cererea celeilalte pãrţi, de cãtre preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacã preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului este resortisant al uneia dintre pãrţile în diferend, desemnarea arbitrului va fi de competenta vicepreşedintelui Curţii sau, dacã vicepreşedintele este resortisant al uneia dintre pãrţile în diferend, celui mai vechi dintre membrii Curţii care nu este resortisant al uneia dintre pãrţile în diferend. Aceeaşi procedura se va aplica în cazul în care cei doi arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui de-al treilea arbitru.
2. Tribunalul arbitral va hotãrî dupã procedura sa. Hotãrîrile sale vor fi luate cu majoritate de voturi. Sentinta sa va fi definitiva.
ART. 11
1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã, acceptatã sau aprobatã. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenţia va intra în vigoare dupã 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
3. Convenţia va intra în vigoare, fata de orice stat care o va ratifica, o va accepta sau o va aproba ulterior, dupã 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare.
ART. 12
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment urmãtor, sa extindã aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi pentru care asigura relaţiile internaţionale sau este abilitat sa stipuleze.
3. Orice declaraţie facuta în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect imediat sau la o data ulterioara precizatã în notificare.
ART. 13
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa declare ca îşi rezerva dreptul de a refuza extrãdarea în legatura cu orice infracţiune enumerata în art. 1, pe care o considera ca o infracţiune politica, ca o infracţiune conexã la o infracţiune politica sau ca o infracţiune inspirata de scopuri politice, cu condiţia ca el sa se angajeze ca va lua în considerare în mod corespunzãtor, în momentul calificãrii infracţiunii, gravitatea deosebita a acestora, mai ales dacã:
a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporalã sau libertatea persoanelor; sau
b) a adus atingere unor persoane strãine de mobilurile care au determinat-o; ori
c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.
2. Orice stat poate sa retragã, în total sau în parte, o rezerva pe care a formulat-o în temeiul paragrafului precedent, prin mijlocirea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei şi care va avea efect de la data primirii ei.
3. Orice stat care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului 1 al acestui articol nu poate sa pretindã aplicarea art. 1 de cãtre un alt stat; totuşi el poate, dacã rezerva este parţialã şi sub condiţie, sa pretindã aplicarea acestui articol în mãsura în care a acceptat-o şi el însuşi.
ART. 14
Orice stat contractant va putea sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare scrisã secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea denunţare va produce efect imediat sau la o data ulterioara precizatã în notificare.
ART. 15
Convenţia înceteazã sa producã efecte fata de orice stat contractant care se retrage din Consiliul Europei sau care înceteazã sa-i mai apartina.
ART. 16
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului:
a) orice semnatura;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii potrivit art. 11 al acesteia;
d) orice declaraţie sau notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 12;
e) orice rezerva formulatã în aplicarea paragrafului 1 al art. 13;
f) retragerea oricãrei rezerve fãcute în aplicarea paragrafului 2 al art. 13;
g) orice notificare primitã în aplicarea art. 14 şi data cînd denunţarea va produce efecte;
h) orice încetare a efectelor convenţiei în aplicarea art. 15.
Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Strasburg la 27 ianuarie 1977, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica fiecãrui stat semnatar cîte o copie certificatã pentru conformitate de pe acesta.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
