Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 184 din 24 octombrie 2012 pentru retragerea declaratiei prevazute prin Legea nr. 309/2007 privind declararea neaplicarii Regulilor uniforme privind Contractul de utilizare a infrastructurii in traficul international feroviar (CUI), a Regulilor uniforme privind validarea normelor tehnice si adoptarea prescriptiilor tehnice uniforme aplicabile materialului feroviar destinat a fi utilizat in trafic international (APTU) si a Regulilor uniforme privind admiterea tehnica a materialului feroviar destinat a fi utilizat in trafic international (ATMF), cuprinse in apendicele E, F si, respectiv, G la Conventia privind transporturile internationale feroviare (COTIF), semnata la Berna la 9 mai 1980, si pentru ratificarea acestor anexe, astfel cum au fost ele aprobate la cea de-a 24-a sesiune a Comitetului de Revizuire (Berna 2009)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 751 din 7 noiembrie 2012
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
La data intrării în vigoare a prezentei legi, România retrage declaraţia prevăzută prin Legea nr. 309/2007 privind declararea neaplicării Regulilor uniforme privind Contractul de utilizare a infrastructurii în traficul internaţional feroviar (CUI), a Regulilor uniforme privind validarea normelor tehnice şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme aplicabile materialului feroviar destinat a fi utilizat în trafic internaţional (APTU) şi a Regulilor uniforme privind admiterea tehnică a materialului feroviar destinat a fi utilizat în trafic internaţional (ATMF), cuprinse în apendicele E, F şi, respectiv, G la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 22 noiembrie 2007.
ART. 2
Se ratifică apendicele E, F şi G la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980, ca urmare a semnării Acordului pentru aderarea Uniunii Europene la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din data de 23 iunie 2011, astfel cum au fost ele aprobate la cea de-a 24-a sesiune a Comitetului de Revizuire (Berna 2009), prevăzute în anexele nr. 1-3 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alineatul (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU ŞTEFAN ZGONEA
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRU FILIP
Bucureşti, 24 octombrie 2012.
Nr. 184.
ANEXA 1
REGULI*)
uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii în traficul
internaţional feroviar (CUI - Apendicele E la Convenţie)
__________
*) Traducere.
TITLUL I
Prevederi generale
ART. 1
Domeniul de aplicare
§ 1 Prezentele reguli uniforme se aplică oricărui contract de utilizare a infrastructurii feroviare în scopul transportului internaţional în sensul Regulilor uniforme CIV şi al Regulilor uniforme CIM. Ele se aplică indiferent de locul de desfăşurare a activităţii şi de naţionalitatea părţilor la contract. Prezentele reguli uniforme se aplică chiar dacă infrastructura feroviară este gestionată sau utilizată de state ori de instituţii sau organizaţii guvernamentale.
§ 2 Sub rezerva articolului 21, prezentele reguli uniforme nu se aplică în legătură cu alte relaţii de drept, cum ar fi îndeosebi:
a) răspunderea transportatorului sau a gestionarului pentru agenţii acestora ori pentru alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor lor;
b) răspunderea între transportator sau gestionar, pe de o parte, şi terţ, pe de altă parte.
ART. 2
Declaraţia privind răspunderea în caz de pagube corporale
§ 1 Orice stat poate declara, în orice moment, că nu va aplica victimelor unor accidente survenite pe teritoriul său totalitatea prevederilor privind răspunderea în caz de prejudicii sau vătămări corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice), dacă victimele sunt cetăţeni ai acelui stat sau au reşedinţa obişnuită în acel stat.
§ 2 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 o poate retrage în orice moment prin informarea depozitarului. Această renunţare va avea efect la o lună de la data la care depozitarul notifică statele membre.
ART. 3
Definiţii
În scopul prezentelor reguli uniforme, termenul de:
a) infrastructură feroviară înseamnă toate liniile feroviare şi instalaţiile fixe, în măsura în care acestea sunt necesare pentru circulaţia vehiculelor feroviare şi siguranţa traficului;
b) gestionar înseamnă cel care pune la dispoziţie infrastructura feroviară şi care are responsabilităţi în concordanţă cu legile şi prescripţiile în vigoare în statul în care infrastructura este amplasată;
c) transportator înseamnă cel care transportă persoane sau mărfuri pe calea ferată în trafic internaţional, conform Regulilor uniforme CIV sau Regulilor uniforme CIM şi care este licenţiat, conform legilor şi prescripţiilor referitoare la licenţierea şi recunoaşterea licenţelor în vigoare în statul în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
d) auxiliar înseamnă agenţii sau alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de transportator sau gestionar pentru îndeplinirea contractului, în cazul în care aceşti agenţi sau aceste alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor;
e) terţ înseamnă orice persoană alta decât gestionarul, transportatorul şi auxiliarii acestora;
f) licenţă înseamnă autorizaţia emisă de un stat unui transportator, în conformitate cu legislaţia şi prescripţiile în vigoare în acel stat, prin care calitatea sa de transportator este recunoscută;
g) certificat de siguranţă înseamnă documentul care atestă faptul că, în conformitate cu legislaţia şi prescripţiile statului în care infrastructura este amplasată, din punctul de vedere al transportatorului, organizarea internă a întreprinderii, precum şi personalul ce urmează a fi angajat şi vehiculele ce urmează a se utiliza pe infrastructură respectă cerinţele impuse în materie de siguranţă în vederea asigurării unor servicii care să nu prezinte niciun pericol pe această infrastructură.
ART. 4
Drept imperativ
Dacă nu se prevede altfel în prezentele reguli uniforme, orice stipulare care ar constitui, direct sau indirect, o derogare de la prezentele reguli uniforme este nulă şi neavenită. Nulitatea unor astfel de stipulări nu va trage după sine nulitatea altor prevederi ale contractului. Cu toate acestea, părţile la contract îşi pot asuma răspunderi mai mari şi obligaţii mai împovărătoare decât cele prevăzute în prezentele reguli uniforme sau pot stabili o valoare maximă a despăgubirii pentru pagubele sau prejudiciile materiale.
TITLUL II
Contractul de utilizare
ART. 5
Conţinut şi formă
§ 1 Relaţiile dintre gestionar şi transportator sau orice altă persoană autorizată să încheie un astfel de contract, conform legilor şi prescripţiilor în vigoare în statul în care infrastructura este amplasată, sunt reglementate printr-un contract de utilizare.
§ 2 Contractul stabileşte detaliile necesare pentru determinarea condiţiilor de utilizare din punct de vedere administrativ, tehnic şi financiar.
§ 3 Contractul trebuie să fie încheiat în scris sau într-o formă echivalentă. Absenţa sau neconformitatea unui document scris sau a unei forme echivalente a contractului ori absenţa uneia dintre menţiunile specificate la § 2 nu vor afecta existenţa sau valabilitatea contractului, care rămâne sub rezerva prezentelor reguli uniforme.
ART. 5 BIS
Legi care nu sunt afectate
§ 1 Prevederile articolului 5, precum şi cele ale articolelor 6, 7 şi 22 nu vor afecta obligaţiile ce trebuie îndeplinite de părţile care au încheiat contractul de utilizare a infrastructurii, conform legilor şi prescripţiilor în vigoare în statul în care infrastructura este amplasată, incluzând, acolo unde este adecvată, legislaţia Comunităţii Europene.
§ 2 Prevederile articolelor 8 şi 9 nu vor afecta obligaţiile pe care părţile contractului de utilizare a infrastructurii trebuie să le îndeplinească într-un stat membru al Comunităţii Europene sau într-un stat în care legislaţia comunitară este aplicată ca rezultat al acordurilor internaţionale cu Comunitatea Europeană.
§ 3 Prevederile § 1 şi § 2 se referă în special la:
- acordurile care urmează să fie încheiate între transportatorii sau aplicanţii autorizaţi şi gestionarii de infrastructură;
- licenţierea;
- certificarea de siguranţă;
- asigurările;
- taxarea care implică schemele de performanţă în vederea reducerii întârzierilor şi întreruperilor de trafic, precum şi pentru îmbunătăţirea performanţei reţelei feroviare;
- aranjamentele de compensare în favoarea beneficiarilor; şi
- soluţionarea disputelor.
ART. 6
Obligaţiile specifice ale transportatorului şi gestionarului
§ 1 Transportatorul trebuie să fie autorizat să realizeze activitatea de transportator feroviar. Personalul ce urmează a se angaja şi vehiculele ce se vor folosi trebuie să respecte cerinţele de siguranţă. Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească, prin prezentarea unei licenţe valabile şi a unui certificat de siguranţă valabil ori a unor copii legalizate ale acestora sau în orice alt fel, că aceste condiţii sunt îndeplinite.
§ 2 Transportatorul trebuie să informeze gestionarul asupra oricărui eveniment susceptibil să afecteze valabilitatea licenţei sale, a certificatelor de siguranţă sau a altor dovezi.
§ 3 Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească faptul că a încheiat o asigurare suficientă privind răspunderea sau că a luat măsurile echivalente pentru a acoperi toate pretenţiile, indiferent de motiv, la care se face referire la articolele de la 9 până la 21. În fiecare an, transportatorul trebuie să dovedească printr-o atestare într-o formă corespunzătoare că asigurarea privind răspunderea sau prevederile echivalente există încă; el trebuie să informeze gestionarul asupra oricărei modificări, înainte ca aceasta să devină valabilă.
§ 4 Părţile la contract trebuie să se informeze reciproc în legătură cu orice eveniment care ar putea împiedica executarea contractului pe care l-au încheiat.
ART. 7
Încetarea contractului
§ 1 Gestionarul poate denunţa imediat contractul de utilizare în cazul în care:
a) transportatorul nu mai este autorizat să îndeplinească activitatea de transportator feroviar;
b) personalul ce urmează a fi angajat şi vehiculele ce se vor utiliza nu mai îndeplinesc cerinţele de siguranţă;
c) transportatorul are întârzieri de plăţi, adică:
1. pe durata a două termene succesive de plată şi cu o sumă care depăşeşte contravaloarea taxei de utilizare pe o lună; sau
2. pe o perioadă care acoperă două termene de plată şi cu o sumă care este egală cu contravaloarea taxei de utilizare pe două luni;
d) transportatorul a încălcat în mod evident una din obligaţiile specifice prevăzute la articolul 6 §2 şi § 3.
§ 2 Transportatorul poate denunţa imediat contractul de utilizare dacă gestionarul îşi pierde dreptul de a gestiona infrastructura.
§ 3 Fiecare parte la contractul de utilizare poate să-l denunţe imediat în cazul unei încălcări evidente a uneia din obligaţiile principale de către cealaltă parte la contract, dacă acea obligaţie priveşte siguranţa persoanelor sau mărfurilor; părţile la contract pot conveni asupra modalităţilor de exercitare a acestui drept.
§ 4 Partea la contract care a cauzat această denunţare răspunde faţă de cealaltă parte pentru paguba care a rezultat, cu excepţia cazului în care dovedeşte că această pagubă nu a fost cauzată din vina sa.
§ 5 Părţile la contract pot conveni asupra condiţiilor care derogă de la prevederile § 1 literele c) şi d) şi § 4.
TITLUL III
Răspunderea
ART. 8
Răspunderea gestionarului
§ 1 Gestionarul răspunde pentru:
a) pagubele corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice ori psihice);
b) pagubelemateriale (distrugere sau avariere a unor bunuri mobile ori imobile);
c) pagubele pecuniare rezultate din daune-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV şi Regulilor uniforme CIM, provocate transportatorului sau auxiliarilor acestuia în timpul utilizării infrastructurii şi care îşi au originea în infrastructură.
§ 2 Gestionarul este exonerat de această răspundere:
a) în caz de pagube corporale şi de pagube pecuniare care rezultă din daunele-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV:
1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanţe care nu au legătură cu managementul infrastructurii, pe care gestionarul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;
2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suportă paguba;
3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ, pe care gestionarul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu l-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;
b) în caz de pagube materiale şi de pagube pecuniare rezultate din daunele-interese ce trebuie plătite de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIM, când paguba este provocată din vina transportatorului sau dintr-o dispoziţie a transportatorului care nu poate fi atribuită gestionarului ori din cauza unor circumstanţe care nu au putut fi evitate de gestionar şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina.
§ 3 Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, gestionarul nu este în întregime exonerat de răspundere în conformitate cu § 2 litera a), el va răspunde în întregime până la limita stabilită în prezentele reguli uniforme şi fără a aduce atingere eventualei sale acţiuni în regres împotriva terţului.
§ 4 Părţile la contract pot conveni dacă şi în ce măsură gestionarul răspunde pentru pagubele provocate transportatorului datorită întârzierii sau unei perturbări în exploatare.
ART. 9
Răspunderea transportatorului
§ 1 Transportatorul răspunde pentru:
a) pagube corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice ori psihice);
b) pagube materiale (distrugere sau avarie a unor bunuri mobile ori imobile) produse gestionarului sau auxiliarilor acestuia, în timpul utilizării infrastructurii, de mijloacele de transport utilizate ori de persoanele sau mărfurile transportate.
§ 2 Transportatorul este exonerat de această răspundere:
a) în caz de pagube corporale:
1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanţe exterioare exploatării, pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina;
2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suportă paguba;
3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ, pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu lea putut preîntâmpina;
b) în caz de pagube materiale, când paguba este provocată din vina gestionarului sau dintr-o dispoziţie a gestionarului care nu poate fi atribuită transportatorului ori din cauza unor circumstanţe pe care transportatorul nu le-a putut evita şi a căror consecinţe nu le-a putut preîntâmpina.
§ 3 Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu § 2 litera a), el va răspunde în totalitate până la limita stabilită de prezentele reguli uniforme şi fără a aduce atingere eventualei sale acţiuni în regres împotriva terţului.
§ 4 Părţile la contract pot conveni dacă şi în ce măsură transportatorul răspunde pentru pagubele provocate gestionarului datorită unei perturbări în exploatare.
ARTICOLUL 10
Cauze concomitente
§ 1 În cazul în care cauzele imputabile gestionarului şi cauzele imputabile transportatorului au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte la contract răspunde numai în măsura în care cauzele ce îi sunt imputabile în virtutea articolelor 8 şi 9 au contribuit la producerea pagubei. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte va suporta paguba pe care a suferit-o.
§ 2 § 1 se aplică prin analogie în situaţia în care cauzele care sunt imputabile gestionarului şi cauzele imputabile mai multor transportatori care folosesc aceeaşi infrastructură feroviară au contribuit la pagubă.
§ 3 § 1 prima propoziţie, se va aplica prin analogie, în cazul pagubelor vizate la articolul 9, dacă cauzele imputabile unor transportatori care folosesc aceeaşi infrastructură au contribuit la pagubă. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, transportatorii vor răspunde în mod egal în faţa gestionarului.
ART. 11
Daune-interese în caz de deces
§ 1 În caz de deces, daunele-interese cuprind:
a) toate costurile necesare în urma decesului, în special cele privind transportul decedatului şi cheltuielile funerare;
b) dacă decesul nu are loc imediat, toate daunele-interese prevăzute la articolul 12.
§ 2 Dacă, în urma decesului, persoanele faţă de care decedatul a avut sau ar fi avut în viitor o obligaţie legală de întreţinere sunt private de acest sprijin, acestea vor primi la rândul lor despăgubiri pentru pierderea suferită. Acţiunea în daune-interese de către persoane pe care decedatul le susţinea material fără a fi obligat în mod legal să o facă se va face conform legislaţiei naţionale.
ART. 12
Daune-interese în caz de vătămare corporală
În caz de vătămare corporală sau de orice alte prejudicii ale integrităţii fizice ori psihice, daunele-interese vor cuprinde:
a) toate costurile necesare, în special cele privind tratamentul şi transportul;
b) despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, fie datorită invalidităţii totale sau parţiale de muncă, fie datorită creşterii nevoilor.
ART. 13
Despăgubiri pentru alte prejudicii corporale
Legislaţia naţională stabileşte dacă şi în ce măsură gestionarul sau transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii corporale, altele decât cele prevăzute în articolele 11 şi 12.
ART. 14
Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală
§ 1 Daunele-interese prevăzute la articolul 11 § 2 şi la articolul 12 litera b) trebuie plătite sub forma unei sume totale. Totuşi, dacă legislaţia naţională permite acordarea unei rente, daunele-interese vor fi plătite în această formă, dacă ea este solicitată de persoana vătămată sau de persoanele îndreptăţite la care se referă articolul 11 § 2.
§ 2 Suma daunelor-interese acordate în baza § 1 se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională. Totuşi, pentru aplicarea prezentelor reguli uniforme, limita maximă per persoană va fi stabilită la 175.000 de unităţi de cont, ca sumă totală sau ca o rentă corespunzând acestei sume, acolo unde legislaţia naţională prevede o limită maximă mai mică decât această sumă.
ART. 15
Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere
Limitele de răspundere prevăzute în aceste reguli uniforme, la fel ca şi în prevederile legislaţiei naţionale, care limitează despăgubirea la o sumă determinată, nu se vor aplica dacă se face dovada că paguba a rezultat datorită unui act sau unei omisiuni pe care autorul pagubei a comis-o, fie cu intenţia de a produce o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.
ART. 16
Convertibilitate şi dobânzi
§ 1 Dacă calcularea despăgubirii necesită convertibilitatea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, conversiunea se va face la cursul valutar din ziua şi locul plăţii despăgubirii.
§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânzi la despăgubire, acestea fiind calculate la 5 procente pe an, cu începere din ziua deschiderii procedurii de conciliere, a recursului la tribunalul de arbitraj prevăzut la titlul V al Convenţiei sau de la data instituirii procedurii legale.
ART. 17
Răspunderea în caz de accident nuclear
Gestionarul şi transportatorul sunt exoneraţi de răspunderea care îi incumbă în virtutea prezentelor reguli uniforme în cazul unei pagube produse de un accident nuclear în care operatorul instalaţiei nucleare sau o altă persoană care îl înlocuieşte este răspunzătoare pentru această pagubă, conform legislaţiei şi prescripţiilor unui stat privind răspunderea în domeniul energiei nucleare.
ART. 18
Răspunderea auxiliarilor
Gestionarul şi transportatorul vor fi răspunzători pentru auxiliarii lor.
ART. 19
Alte acţiuni în justiţie
§ 1 În toate cazurile în care se aplică prezentele reguli uniforme, orice acţiune în justiţie privind răspunderea poate fi introdusă împotriva gestionarului sau a transportatorului, indiferent de temeiul acesteia, numai în condiţiile şi limitările acestor reguli uniforme.
§ 2 Aceleaşi reglementări se aplică şi în cazul tuturor acţiunilor în justiţie introduse împotriva auxiliarilor pentru care răspunde fie gestionarul, fie transportatorul, aşa cum este prevăzut în articolul 18.
ART. 20
Acorduri-litigii
Părţile la contract pot conveni asupra condiţiilor în care se revendică sau se renunţă la drepturile lor la daune-interese privind cealaltă parte la contract.
TITLUL IV
Acţiuni în justiţie ale auxiliarilor
ART. 21
Acţiuni în justiţie împotriva gestionarului sau împotriva transportatorului
§ 1 Orice acţiune în justiţie privind răspunderea auxiliarilor transportatorului împotriva gestionarului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condiţiile şi limitările prezentelor reguli uniforme.
§ 2 Orice acţiune în justiţie privind răspunderea auxiliarilor gestionarului împotriva transportatorului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condiţiile şi limitările prezentelor reguli uniforme.
TITLUL V
Exercitarea drepturilor
ART. 22
Proceduri de conciliere
Părţile la contract pot conveni asupra procedurilor de conciliere sau asupra apelului la tribunalul de arbitraj prevăzut la titlul V al Convenţiei.
ART. 23
Dreptul de regres
Temeiul plăţii efectuate de transportator în baza Regulilor uniforme CIV sau a Regulilor uniforme CIM nu poate fi contestat dacă despăgubirea a fost fixată de o instanţă şi dacă gestionarului, fiind înştiinţat în mod corespunzător asupra procedurii, i s-a dat posibilitatea de a interveni în această procedură.
ART. 24
Instanţa
§ 1 Acţiunile în justiţie fondate pe prezentele reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţelor competente ale statelor membre desemnate de comun acord între părţile la contract.
§ 2 Dacă părţile la contract nu convin în alt mod, instanţa competentă va fi cea a statului membru în care gestionarul îşi desfăşoară activitatea.
ART. 25
Termenul de prescripţie
§ 1 Termenul de prescripţie pentru acţiunile în justiţie fondate pe prezentele reguli uniforme este de 3 ani.
§ 2 Termenul de prescripţie curge din ziua în care s-a produs paguba.
§ 3 În caz de deces al unor persoane, termenul de prescripţie pentru acţiunile în justiţie este de 3 ani din ziua ulterioară zilei în care s-a produs decesul, fără a depăşi însă 5 ani din ziua ulterioară zilei în care s-a produs accidentul.
§ 4 O acţiune în regres a unei persoane răspunzătoare poate fi introdusă chiar şi după expirarea termenului de prescripţie prevăzut la § 1, dacă ea este introdusă în termenul permis de legislaţia statului unde se desfăşoară procedura. Totuşi, termenul permis nu va fi mai mic de 90 de zile de la data la care persoana care a introdus acţiunea în regres a reglementat reclamaţia sau a fost înştiinţată în legătură cu procedura deschisă împotriva sa.
§ 5 Termenul de prescripţie se suspendă dacă părţile convin asupra unei proceduri de conciliere sau dacă este sesizat tribunalul de arbitraj prevăzut la titlul V al Convenţiei.
§ 6 În celelalte cazuri, suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sunt reglementate de legislaţia naţională.
ANEXA 2
REGULI
uniforme privind validarea normelor tehnice
şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme
aplicabile materialului feroviar destinat a fi
utilizat în traficul internaţional
(APTU - apendicele F la Convenţie)
ART. 1
Domeniu de aplicare
Prezentele reguli uniforme fixează procedura de validare a normelor tehnice şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme (PTU) pentru materialul feroviar destinat utilizării în traficul internaţional.
ART. 2
Definiţii
În scopul prezentelor reguli uniforme, al anexelor la acestea şi al prescripţiilor tehnice uniforme (PTU), în plus faţă de termenii definiţi în articolul 2 al ATMF, termenul de:
a) vagon de călători înseamnă un vehicul feroviar, neprevăzut cu mijloc de tracţiune, care este destinat transportului de călători; termenul include şi un vagon de bagaje care este tractat de un tren de călători;
b) proiect într-un stadiu avansat de dezvoltare înseamnă orice proiect în fază de planificare/construcţie care a atins un stadiu de la care o schimbare a specificaţiilor tehnice ar fi inacceptabilă pentru statul parte vizat. Un astfel de impediment poate fi juridic, contractual, economic, financiar, social sau de mediu şi trebuie să fie în mod corect demonstrat;
c) înlocuire în cadrul mentenanţei înseamnă orice înlocuire a componentelor cu părţi ce au funcţie şi performanţă identice în cadrul mentenanţei preventive sau corective;
d) prescripţie tehnică înseamnă o regulă, alta decât norma tehnică, inclusă în PTU, referitoare la aspecte legate de construcţie, exploatare, întreţinere sau siguranţă ori referitoare la o procedură privind materialul feroviar;
e) normă tehnică înseamnă o normă voluntară adoptată de un organism de standardizare recunoscut internaţional, după procedurile sale proprii;
f) vehicul de tracţiune înseamnă un vehicul feroviar prevăzut cu mijloc de tracţiune;
g) vagon înseamnă un vehicul feroviar, neprevăzut cu mijloc de tracţiune, care este destinat transportului de marfă.
ART. 3
Scop
§ 1 Validarea normelor tehnice referitoare la materialul feroviar şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme (PTU), aplicabile la materialul feroviar, au scopul:
a) de a facilita libera circulaţie a vehiculelor şi libera utilizare a altor materiale feroviare în traficul internaţional;
b) de a contribui la asigurarea siguranţei, fiabilităţii şi disponibilităţii în traficul internaţional;
c) de a ţine cont de protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii publice.
§ 2 La validarea normelor tehnice sau adoptarea PTU, singurele care sunt luate în considerare sunt cele care au fost elaborate la nivel internaţional.
§ 3 În măsura în care este posibil:
a) se cuvine asigurarea interoperabilităţii sistemelor şi a componentelor tehnice necesare în trafic internaţional;
b) normele tehnice şi PTU sunt axate pe performanţă; dacă este cazul contrar, acestea includ variante.
ART. 4
Elaborarea normelor tehnice şi a PTU
§ 1 Elaborarea normelor tehnice pentru materialul feroviar şi standardizarea produselor şi procedurilor industriale sunt de resortul organismelor de standardizare naţionale şi internaţionale recunoscute.
§ 2 Elaborarea PTU pe baza cererilor făcute în conformitate cu articolul 6 este de resortul comisiei de experţi tehnici, asistată de grupuri de lucru şi de secretarul general.
ART. 5
Validarea normelor tehnice
§ 1 Comisia de experţi tehnici decide validarea unei norme tehnice sau anumitor părţi ale acesteia, în conformitate cu procedura prezentată la articolele 16, 20 şi articolul 33 § 6 din Convenţie. Deciziile intră în vigoare în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 din Convenţie.
§ 2 Pot să depună o cerere de validare a unei norme tehnice:
a) orice stat parte;
b) orice organizaţie regională, aşa cum este definită în articolul 2 x) al ATMF;
c) orice organism de standardizare, naţional sau internaţional, însărcinat cu standardizarea în domeniul feroviar; se va lua în considerare articolul 3 § 2;
d) orice asociaţie internaţională reprezentativă, pentru membrii căreia, în exercitarea activităţii lor, este indispensabilă existenţa normelor tehnice referitoare la materialul feroviar, din motive de siguranţă şi economice.
§ 3 Referirile la normele tehnice validate vor fi publicate de secretarul general pe site-ul organizaţiei. Din momentul publicării acestor referiri, aplicarea acestei norme tehnice aduce prezumţia conformităţii cu PTU corespunzătoare.
§ 4 Aplicarea normelor tehnice validate este voluntară; cu toate acestea, un standard sau o parte a acestuia poate deveni obligatorie prin prevederile conţinute într-o PTU.
ART. 6
Adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme
§ 1 Comisia de experţi tehnici decide adoptarea unei PTU sau a unei dispoziţii ce o modifică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 16, 20 şi articolul 33 § 6 din Convenţie. Deciziile intră în vigoare în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 din Convenţie.
§ 2 Pot depune o cerere de adoptare a unei prescripţii tehnice uniforme:
a) orice stat parte;
b) orice organizaţie regională, aşa cum este definită în articolul 2 x) al ATMF;
c) orice asociaţie internaţională reprezentativă, pentru membrii căreia, în exercitarea activităţilor lor, este indispensabilă existenţa prescripţiilor tehnice uniforme referitoare la materialul feroviar, din motive de siguranţă şi economice.
ART. 7
Forma aplicaţiilor
Aplicaţiile prevăzute la articolele 5 şi 6 sunt trimise secretarului general şi adresate comisiei de experţi tehnici, întruna din limbile de lucru conform articolului 1 § 6 din Convenţie. Comisia de experţi tehnici poate să respingă orice cerere, în cazul în care consideră că aplicaţia nu este completă, coerentă, motivată în mod corespunzător şi justificată. Cererea include o evaluare a consecinţelor sociale, economice şi de mediu.
ART. 7a
Evaluarea consecinţelor
§ 1 Comisia de experţi tehnici decide după luarea în considerare a motivaţiei şi justificării furnizate de solicitant.
§ 2 Evaluarea indică impactul aşteptat pentru toate statele părţi, operatorii şi alţi actori interesaţi. Dacă propunerea are un impact asupra unor PTU-uri, altele decât cele vizate în mod direct de către propunere, aceste interfeţe trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare.
§ 3 Toate entităţile interesate participă la evaluare, prin oferirea cu titlu benevol a datelor solicitate, exceptând cazul în care ele sunt protejate de dreptul de proprietate intelectuală.
ART. 8
PTU
§ 1 PTU adoptate sunt publicate pe site-ul organizaţiei.
§ 2 În principiu, fiecare subsistem este supus unei PTU. Acolo unde se va considera necesar, un subsistem va putea fi acoperit de mai multe PTU, iar o PTU poate fi aplicată mai multor subsisteme.
§ 2a PTU se vor aplica tuturor subsistemelor noi. De asemenea, acestea se vor aplica unui subsistem existent, atunci când acesta este modificat sau modernizat, conform strategiei de migrare la care face referire § 4 f).
§ 3 Ulterior procesului de notificare, conform articolului 35 § 3 şi § 4 ale Convenţiei, şi la cel puţin o lună după intrarea sa în vigoare, secretarul general va publica pe site-ul organizaţiei:
a) PTU adoptate şi notificate;
b) data intrării în vigoare;
c) lista statelor părţi cărora li se aplică respectiva PTU;
d) lista actualizată a PTU şi data lor de intrare în vigoare.
§ 4 În măsura în care este necesar să se realizeze obiectivul prevăzut la articolul 3, PTU care fac referire la subsisteme trebuie să aibă minimum:
a) indicarea domeniul de aplicare destinat (componenta reţelei sau vehiculelor; subsistemul sau parte a acestuia);
b) fixarea cerinţelor esenţiale pentru fiecare subsistem vizat şi corelarea acestuia cu alte subsisteme;
c) stabilirea specificaţiilor funcţionale şi tehnice ce trebuie îndeplinite de subsistem şi corelarea acestuia cu alte subsisteme. În caz de necesitate, aceste specificaţii pot varia în conformitate cu utilizarea subsistemului, de exemplu, în conformitate cu categoriile de linii, centrul de activitate şi/sau vehicule;
d) determinarea elementelor de construcţie sau a interfeţelor şi componentelor de interoperabilitate ce trebuie cuprinse de standardele tehnice, acestea fiind necesare pentru realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar;
e) specificarea, pentru fiecare caz luat în considerare, a procedurilor care trebuie utilizate pentru a evalua conformitatea cu dispoziţiile PTU. Aceste proceduri se bazează pe modulele de evaluare definite într-o PTU generală, la care face referire § 8;
f) indicarea strategiei pentru implementarea PTU. În mod particular, este necesar să se specifice etapele care trebuie parcurse pentru a obţine o tranziţie graduală de la o situaţie existentă la situaţia finală, în care conformitatea cu PTU devine normă; pentru fiecare etapă dispoziţiile tranzitorii adecvate sunt incluse; şi
g) specificarea, pentru personalul vizat, calificările profesionale şi condiţiile de sănătate şi siguranţă a muncii necesare atât pentru exploatarea şi mentenanţa subsistemului vizat, cât şi pentru implementarea PTU.
§ 5 Fiecare PTU trebuie să fie elaborată în urma unei examinări a unui subsistem existent şi trebuie să precizeze unul sau mai multe subsisteme-ţintă, ce pot fi obţinute progresiv, întro limită de timp rezonabilă. În consecinţă, adoptarea progresivă a PTU şi conformitatea cu aceasta vor contribui gradual la realizarea interoperabilităţii sistemului feroviar.
§ 6 PTU trebuie să menţină, într-o manieră adecvată, compatibilitatea sistemului feroviar existent al fiecărui stat parte. Pentru acest obiectiv, se poate prevedea în cadrul fiecărei PTU o dispoziţie care să trateze cazurile specifice, pentru unul sau mai multe state părţi, în ceea ce priveşte atât reţeaua, cât şi vehiculele; o atenţie deosebită trebuie oferită gabaritului de încărcare, ecartamentului şinei sau spaţiului dintre linii şi vehiculelor cu plecare sau destinaţie terţe ţări. Pentru fiecare caz particular, PTU va stipula reglementările pentru implementarea elementelor indicate la § 4 de la c) până la g).
§ 7 Dacă anumite aspecte tehnice ce corespund cerinţelor esenţiale nu pot fi cuprinse explicit în PTU, acestea vor fi identificate clar ca "puncte deschise".
§ 8 Comisia de experţi tehnici poate adopta PTU care nu fac referire la subsisteme, cum ar fi dispoziţii generale, cerinţe esenţiale sau module de evaluare.
§ 9 PTU trebuie să aibă un format cu două coloane. Textul care apare pe toată întinderea paginii fără coloane este identic cu textele corespondente ale Specificaţiilor tehnice pentru interoperabilitate (STI) ale Comunităţii Europene. Textul care este divizat în două coloane este diferit pentru PTU, STI corespondente sau alte reglementări ale Comunităţii Europene. Coloana din partea stângă cuprinde textul PTU (reglementări OTIF), în timp ce coloana din partea dreaptă cuprinde textul STI al Comunităţii Europene. În extrema dreaptă este indicată referinţa STI.
ART. 8a
Omisiuni în PTU
§ 1 În cazul în care se supune atenţiei comisiei de experţi tehnici faptul că o PTU adoptată conţine erori sau omisiuni, incluzând situaţia în care o PTU adoptată nu îndeplineşte în totalitate cerinţele esenţiale, comisia trebuie să ia măsurile ce se impun, şi anume:
a) decizia de a modifica respectiva PTU conform articolelor 6 şi 8; şi
b) face recomandări pentru soluţii provizorii justificate.
§ 2 Statele părţi, organizaţiile regionale şi organismele de evaluare au obligaţia de a informa secretarul general fără întârziere în cazul în care identifică erori sau deficienţe într-o PTU.
ART. 9
Declaraţii
§ 1 Orice stat parte poate, într-un interval de 4 luni de la data informării de către secretarul general în legătură cu decizia comisiei de experţi tehnici, să facă, pe lângă acesta, o declaraţie motivată conform căreia nu va aplica sau va aplica doar în parte norma tehnică validată sau PTU adoptată în ceea ce priveşte infrastructura feroviară situată pe teritoriul său şi traficul pe această infrastructură.
§ 2 Statele părţi care au făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 nu sunt luate în considerare în stabilirea numărului statelor care trebuie să formuleze o obiecţie în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenţie, necesar pentru ca o decizie a comisiei experţilor tehnici să nu intre în vigoare.
§ 3 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 poate renunţa în orice moment la aceasta, prin informarea secretarului general. Această renunţare are efect din prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care a fost făcută informarea.
ART. 10
Abrogarea Unităţii Tehnice
Intrarea în vigoare a PTU, adoptate de comisia de experţi tehnici în conformitate cu articolul 6 § 1, în toate statele părţi la Convenţia Internaţională asupra Unităţii Tehnice a Căilor Ferate, semnată la Berna la 21 octombrie 1882, în formula sa din 1938, abrogă această convenţie.
ART. 11
Prioritatea PTU
§ 1 După intrarea în vigoare a PTU adoptate de comisia de experţi tehnici în conformitate cu articolul 6 § 1, normele tehnice şi PTU prevalează în relaţiile dintre statele părţi asupra prevederilor Convenţiei Internaţionale asupra Unităţii Tehnice a Căilor Ferate, semnată la Berna la 21 octombrie 1882, în formula sa din 1938.
§ 2 După intrarea în vigoare a PTU, adoptate de comisia de experţi tehnici în conformitate cu articolul 6 § 1, prezentele reguli uniforme, precum şi normele tehnice şi PTU prevalează, în statele părţi, asupra prevederilor tehnice ale:
a) Regulamentului pentru utilizarea reciprocă a vagoanelor de călători, de poştă şi de bagaje în trafic internaţional (RIC);
b) Regulamentului pentru utilizarea reciprocă a vagoanelor de marfă în trafic internaţional (RIV).
ART. 12
Specificaţii tehnice naţionale
§ 1 Statele părţi asigură informarea secretarul general asupra specificaţiilor tehnice naţionale care se aplică vehiculelor feroviare şi altui material feroviar. Secretarul general publică aceste specificaţii în baza de date la care face referire articolul 13 al Regulilor uniforme ATMF.
Informaţia trebuie să fie comunicată secretarului general în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Regulilor uniforme revizuite.
Dispoziţia temporară poate rămâne în vigoare doar până la data la care ea sau o specificaţie analogă intră în vigoare prin adoptarea prescripţiilor conforme articolelor de mai sus. Statul parte poate în orice moment să retragă dispoziţia temporară şi să notifice secretarul general cu privire la acest fapt.
§ 2 Atunci când o PTU este adoptată sau modificată, statul parte se asigură că secretarul general este informat (sprijinit de elemente justificative) asupra specificaţiilor tehnice naţionale menţionate la § 1, la care trebuie să se conformeze în continuare, pentru a putea garanta compatibilitatea tehnică dintre vehicule şi reţeaua sa; aceasta include regulile naţionale aplicabile "punctelor deschise" din prescripţiile tehnice şi aplicabile cazurilor specifice clar identificate în prescripţia tehnică.
Informaţiile comunicate vor include indicarea "punctului/lor deschis/e" şi/sau "cazului/lor specific/e" din PTU la care fiecare specificaţie tehnică naţională face referire.
Specificaţiile tehnice naţionale rămân valabile dacă notificarea este primită de secretarul general în termen de 6 luni de la data la care normele tehnice în discuţie sau modificarea acestora a intrat în vigoare.
§ 3 Informarea comunicată conţine atât textul integral al dispoziţiei tehnice în limba oficială a statului parte, cât şi titlul şi un rezumat într-una din limbile oficiale ale OTIF.
ART. 13
Tabelul de echivalenţă
§ 1 Pentru a minimiza evaluările şi, drept urmare, costurile pentru solicitarea de admitere tehnică, specificaţiile tehnice naţionale, în conformitate cu articolul 12, sunt clasificate conform listei de parametri şi principiilor definite în anexa la acest apendice. Clasificarea este realizată sub responsabilitatea comisiei de experţi tehnici. Statele părţi şi organizaţiile regionale colaborează cu comisia de experţi tehnici şi secretarul general pentru executarea acestei sarcini.
§ 2 Comisia de experţi tehnici poate revizui anexa, luând în considerare experienţa în materie de acceptare încrucişată a vehiculelor din statele părţi.
§ 3 Comisia de experţi tehnici se asigură că un document de referinţă precizând o manieră reciprocă a ansamblului specificaţiilor tehnice naţionale notificate este întocmit. Documentul de referinţă indică, de asemenea, dispoziţiile relevante în PTU şi STI corespondente (articolul 8 § 9). Va fi publicat pe site-ul organizaţiei şi va fi ţinut la zi.
§ 4 Luând în considerare opinia statelor părţi vizate şi a organizaţiilor regionale implicate, comisia de experţi tehnici poate decide să declare echivalenţa în termeni de siguranţă feroviară:
a) între specificaţiile tehnice naţionale ale diferitelor state părţi;
b) între dispoziţiile PTU şi cele din STI corespunzătoare; şi
c) între specificaţiile tehnice naţionale ale unuia sau mai multor state părţi şi dispoziţiile din PTU şi/sau dispoziţiile din STI.
Echivalenţa declarată va fi indicată într-un tabel de echivalenţă în documentul de referinţă menţionat la § 3 de mai sus.
ANEXĂ
Parametrii ce vor fi verificaţi în legătură
cu admiterea tehnică a vehiculelor neconforme
PTU şi clasificarea specificaţiilor tehnice naţionale
1. Lista parametrilor
1.1. Documentaţie generală
Documentaţie generală (inclusiv descrierile de vehicule noi, modernizate sau recondiţionate şi utilizarea, proiectarea, repararea, operarea şi mentenanţa informaţiei, fişelor tehnice etc.)
1.2. Structură şi părţi mecanice
Integritatea mecanică şi interacţiunea dintre vehicule (inclusiv mecanismul de tracţiune şi frânare, culoarele/pasarelele), rezistenţa structurii vehiculului şi mobilierului (scaune), capacitatea de încărcare, siguranţa pasivă (inclusiv rezistenţa interioară şi exterioară la şocuri)
1.3. Interacţiuni vehicul/linie şi gabarit
Interacţiunile mecanice cu infrastructura (inclusiv comportamentul static şi dinamic, distanţele şi ajustările, ecartamentul, mecanism de funcţionare etc.)
1.4. Echipament de frânare
Dispozitiv de frânare (inclusiv protecţia antideraiere, controlul frânei şi performanţa la frânare în modul de serviciu, urgenţă şi parcare)
1.5. Dispozitive asociate pasagerilor
Instalaţii pentru pasageri şi mediul pentru pasageri (inclusiv ferestrele şi uşile, cerinţele pentru persoanele cu mobilitate scăzută etc.)
1.6. Condiţii de mediu şi efecte aerodinamice
Impactul mediului asupra vehiculului şi impactul vehiculului asupra mediului (inclusiv condiţiile aerodinamice şi atât interacţiunea dintre vehicul şi echipamentele situate în partea "de sol" a sistemului feroviar, cât şi interacţiunea cu mediul extern)
1.7. Avertismente externe, semnalizare, funcţii şi cerinţe de integritate software
Avertismente externe, semnalizare, funcţii şi cerinţe de integritate software, cum ar fi funcţiile legate de siguranţă ce au impact asupra comportamentului trenului, inclusiv asupra sistemului de transmisie a fluxului de date
1.8. Sisteme de alimentare cu energie şi sisteme de comandă la bord
Propulsia la bord, sistemele de alimentare şi comandă, interacţiunea vehiculului cu infrastructura de alimentare cu energie şi toate aspectele compatibilităţii electromagnetice
1.9. Instalaţii pentru personal, interfeţe şi mediu
Instalaţiile de bord, interfeţele, condiţiile şi mediu de lucru al personalului (inclusiv posturile de conducere, interacţiunea conducător-utilaj)
1.10. Protecţie în caz de incendiu şi evacuare
1.11. Mentenanţă
Echipamente de la bord şi interfeţe pentru mentenanţă
1.12. Control, comandă şi semnalizare la bord
Toate echipamentele necesare pentru asigurarea siguranţei, comenzii şi controlului mişcărilor trenurilor autorizate să circule pe reţea, precum şi efectele asupra părţii "de sol" a sistemului feroviar
1.13. Cerinţe operaţionale specifice
Cerinţe operaţionale specifice pentru vehicule (inclusiv regimul de funcţionare, repararea vehiculului etc.)
1.14. Dispozitive asociate transportului de marfă
Cerinţe şi mediu specific pentru transportul de marfă (inclusiv instalaţiile specifice pentru mărfurile periculoase)
Explicaţiile şi exemplele cucaractere cursive de mai sus au scop de informare şi nu reprezintă definiţii ale parametrilor.
2. Clasificarea cerinţelor tehnice naţionale
Specificaţiile tehnice naţionale privind parametrii identificaţi la secţiunea 1 sunt cuprinse în cadrul uneia din următoarele 3 grupe. Regulile şi restricţiile de natură strict locală nu sunt aplicabile; verificarea lor presupune punerea în aplicare a controalelor, de comun acord între operatorii de transport feroviar şi administratorii infrastructurii.
Grupa A
Grupa A cuprinde:
- normele internaţionale;
- regulile naţionale considerate ca fiind echivalente, în termeni de siguranţă feroviară, cu regulile naţionale ale altor state membre;
- reguli naţionale considerate ca fiind echivalente, în termeni de siguranţă feroviară, cu dispoziţiile PTU şi/sau STI.
Grupa B
Grupa B cuprinde toate regulile care nu se încadrează în domeniul de aplicare a grupei A sau grupei C sau care nu au fost încă posibil de clasificat într-una din aceste grupe.
Grupa C
Grupa C cuprinde regulile asociate caracteristicilor tehnice ale infrastructurii şi care sunt strict necesare pentru a garanta utilizarea sigură şi interoperabilitatea pe reţeaua respectivă (de exemplu, gabaritul).
ANEXA 3
REGULI
uniforme privind admiterea tehnică a materialului feroviar
destinat a fi utilizat în traficul internaţional
(ATMF - apendice G la Convenţie)
ART. 1
Domeniu de aplicare
Prezentele reguli uniforme stabilesc procedura după care vehiculele feroviare şi alte materiale feroviare sunt admise în circulaţie sau folosinţă în traficul internaţional.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentelor reguli uniforme şi al (viitoarei/viitoarelor) anexei (anexelor) la acestea, al Regulilor uniforme APTU şi al anexei (anexelor) la APTU şi al prescripţiilor tehnice uniforme (PTU), se vor aplica următoarele definiţii:
a) accident înseamnă un eveniment nedorit sau neintenţionat şi neprevăzut sau un lanţ specific de asemenea evenimente care au consecinţe prejudiciabile; accidentele sunt împărţite în următoarele categorii: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidente asupra persoanelor cauzate de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;
b) admiterea tipului de construcţie înseamnă dreptul acordat, prin care autoritatea competentă autorizează un tip de construcţie a unui vehicul feroviar, ca bază de admitere în exploatare pentru vehiculele care corespund acelui tip de construcţie;
c) admiterea în exploatare înseamnă dreptul acordat de către autoritatea competentă care autorizează fiecare vehicul feroviar sau alte materiale feroviare de a circula în trafic internaţional;
d) comisia de experţi tehnici înseamnă comisia prevăzută în articolul 13 § 1 litera f) din Convenţie;
da) entitate contractantă înseamnă orice entitate, fie publică, fie privată, care comandă proiectarea şi/sau construcţia ori reînnoirea sau modernizarea unui subsistem. Această entitate poate fi un operator feroviar, un gestionar de infrastructură sau un deţinător, precum şi un concesionar responsabil cu realizarea unui proiect;
e) stat parte înseamnă un stat membru al organizaţiei care nu are făcută declaraţia referitoare la aceste reguli uniforme, în conformitate cu articolul 42 § 1, prima frază a Convenţiei;
f) declaraţie înseamnă dovada unei evaluări efectuate integral sau parţial pentru a confirma că un vehicul, un tip de construcţie sau un element al construcţiei este conform cu prevederile Regulilor uniforme APTU şi, respectiv, ale PTU (inclusiv cazurile specifice aplicabile şi specificaţiile naţionale în vigoare conform articolului 12 din Regulile uniforme APTU);
g) element de construcţie sau constituent înseamnă orice element component, grup de componente, echipament încorporat sau intenţionat a fi încorporat într-un vehicul feroviar, complet sau un subansamblu al acestuia, alt material feroviar sau infrastructură feroviară; conceptul de "element de construcţie" cuprinde atât obiectele materiale, cât şi imateriale, precum software-ul;
h) entitate însărcinată cu mentenanţa (ECM) înseamnă entitatea care răspunde de mentenanţa unui vehicul şi este înregistrată în acest sens în registrul vehiculelor conform articolului 13; această definiţie se aplică, de asemenea, şi altui material feroviar;
i) cerinţe esenţiale înseamnă toate condiţiile prevăzute în Regulile uniforme APTU ce trebuie îndeplinite de sistemul feroviar, subsistemele şi constituenţii de interoperabilitate, inclusiv interfeţe;
j) incident înseamnă orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, legat de exploatarea trenurilor şi care afectează siguranţa exploatării;
k) gestionar de infrastructură înseamnă orice operator economic sau orice autoritate care administrează infrastructura feroviară;
l) trafic internaţional înseamnă circulaţia vehiculelor feroviare pe liniile feroviare, traversând teritoriul a cel puţin două state părţi;
m) anchetă înseamnă o procedură vizând prevenirea incidentelor şi accidentelor şi constând în colectarea şi analizarea informaţiilor, trasarea concluziilor, inclusiv determinarea cauzelor (acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora, care a dus la producerea incidentului sau accidentului) şi, acolo unde este relevant, întocmirea de recomandări de siguranţă;
n) deţinător înseamnă persoana sau entitatea care este proprietar al unui vehicul ori are dreptul de a-l utiliza, exploatează vehiculul ca mijloc de transport şi este înregistrat în acest scop în registrul de vehicule menţionat în articolul 13;
o) fişier de mentenanţă înseamnă documentul(ele) care specifică activităţile de inspecţie şi mentenanţă ce trebuie realizate asupra unui tip de vehicul sau a altor materiale feroviare, care este întocmit conform cu regulile şi specificaţiile din PTU, incluzând cazurile specifice şi specificaţiile tehnice naţionale în vigoare trimise spre informare, dacă este cazul, conform cu articolul 12 din Regulile uniforme APTU;
p) fişier de înregistrare a mentenanţei înseamnă documentaţia referitoare la un vehicul sau alt material feroviar admis, care conţine situaţia funcţionării în exploatare şi a inspecţiilor şi operaţiunilor de mentenanţă care au fost realizate asupra acestuia;
q) reţea înseamnă liniile, staţiile, terminalele şi toate tipurile de echipament fix necesare pentru a asigura siguranţa şi exploatarea continuă a sistemului feroviar;
r) puncte deschise înseamnă aspectele tehnice referitoare la cerinţele esenţiale care nu au fost menţionate explicit în PTU;
s) alt material feroviar înseamnă orice material feroviar, destinat a fi utilizat în trafic internaţional, care nu este vehicul feroviar;
t) operator de transport feroviar înseamnă orice operator privat sau public:
- care este autorizat să transporte persoane sau mărfuri pe calea ferată şi care asigură tracţiunea; sau
- care asigură numai tracţiunea;
u) infrastructură feroviară (sau doar infrastructură) înseamnă toate liniile feroviare şi instalaţiile fixe, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compatibilitatea cu vehiculele feroviare şi alte materiale feroviare admise conform acestor reguli uniforme şi necesare pentru circulaţia în condiţii de siguranţă a vehiculelor şi a altor materiale feroviare;
v) material feroviar înseamnă vehiculele feroviare, alt material feroviar şi infrastructurile feroviare;
w) vehicul feroviar înseamnă orice vehicul feroviar apt să circule pe propriile roţi pe liniile ferate, cu sau fără tracţiune;
x) organizaţie regională înseamnă o organizaţie, aşa cum este definită în articolul 38 al Convenţiei, în conformitate cu competenţa exclusivă pe care statele părţi i-au cedat-o;
y) reînnoire înseamnă orice lucrare de înlocuire majoră asupra unui subsistem sau asupra unei părţi a unui subsistem care nu modifică performanţa generală a acestuia;
ya) RID înseamnă Anexa C la Convenţie;
z) accident grav înseamnă orice coliziune de tren sau deraiere a trenurilor, ce are drept rezultat moartea a cel puţin unei persoane sau rănirea gravă a cel puţin 5 persoane sau avarie extinsă a materialului rulant, a infrastructurii ori a mediului, şi orice alt accident similar având consecinţe evidente asupra reglementării sau gestiunii siguranţei feroviare; avarie extinsă înseamnă o avarie care poate fi imediat evaluată de organismul de investigare că ar costa cel puţin 1,8 milioane DST în total;
aa) caz specific înseamnă orice parte a sistemului feroviar al statelor părţi, care necesită prevederi speciale în PTU, temporare sau definitive, datorită constrângerilor geografice, topografice sau de mediu urban ori acelora care afectează compatibilitatea cu sistemul existent. Acesta poate include îndeosebi liniile de cale ferată şi reţelele izolate de restul reţelei, gabaritul de încărcare, ecartamentul sau spaţiul dintre linii, precum şi vehiculele şi alt material feroviar destinat exclusiv utilizării locale, regionale sau istorice, şi vehiculele sau alt material feroviar provenind din sau cu destinaţie terţe ţări;
bb) subsisteme înseamnă rezultatul diviziunii sistemului feroviar, aşa cum este indicat în PTU; aceste subsisteme, pentru care cerinţele esenţiale trebuie definite, pot fi structurale sau funcţionale;
cc) admiterea tehnică înseamnă procedura aplicată de către autoritatea competentă pentru admiterea unui vehicul feroviar şi a altor materiale în circulaţie în trafic internaţional sau admiterea tipului de construcţie;
dd) certificat tehnic înseamnă dovada oficială a succesului unei admiteri tehnice, sub forma unui Certificat de tip de proiect valabil sau a unui Certificat de exploatare valabil;
ee) fişier tehnic înseamnă documentaţia referitoare la vehiculul sau la alt material feroviar ce conţine toate caracteristicile tehnice (caracteristici de tip) ale acestuia, inclusiv un manual de utilizare şi caracteristicile necesare pentru a identifica obiectul(ele) vizate;
eea) STI înseamnă Specificaţia tehnică de interoperabilitate adoptată în conformitate cu Directivele 96/48/CE, 2001/16/CE şi 2008/57/CE prin care este acoperit fiecare subsistem sau fiecare parte a unui subsistem pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi a asigura interoperabilitatea sistemului de cale ferată;
ff) tip de construcţie înseamnă cerinţele de proiectare de bază ale vehiculului feroviar sau a altui material feroviar, aşa cum este menţionat în certificatul de examinare unică descris în modulul de evaluare SB al PTU;
gg) modernizare înseamnă orice lucrare de modificare majoră efectuată asupra unui subsistem sau a unei părţi a acestuia care îmbunătăţeşte performanţa sa generală.
ART. 3
Admiterea în trafic internaţional
§ 1 Pentru a circula în trafic internaţional, fiecare vehicul feroviar trebuie să fie admis în conformitate cu prezentele reguli uniforme.
§ 2 Admiterea tehnică are ca scop verificarea faptului că vehiculele feroviare corespund:
a) prescripţiilor constructive, conţinute în PTU;
b) prescripţiilor constructive şi de echipare, conţinute în RID;
c) condiţiilor specifice de admitere, cu aplicarea articolului 7a.
§ 3 Paragrafele § 1 şi § 2, precum şi articolele următoare se aplică prin analogie la admiterea tehnică a altor materiale feroviare şi a elementelor constructive, fie ale unor vehicule, fie ale altor materiale feroviare.
ART. 3a
Interacţiunea cu alte acorduri internaţionale
§ 1 Vehiculele feroviare şi alte materiale feroviare date în exploatare conform cu legislaţia aplicabilă a Comunităţii Europene şi legislaţia naţională corespondentă sunt considerate ca admise spre exploatare de toate statele părţi conform cu aceste reguli uniforme
a) în cazul echivalenţei totale între prevederile STI aplicabile şi PTU corespunzătoare; şi
b) sub rezerva faptului că setul de STI aplicabile, asupra cărora vehiculele feroviare sau alt material feroviar au fost autorizate, acoperă toate aspectele subsistemelor relevante care sunt parte a vehiculului; şi
c) sub rezerva faptului ca aceste STI să nu conţină puncte rămase deschise referitoare la compatibilitatea tehnică cu infrastructura; şi
d) sub rezerva faptului ca vehiculul sau alt material feroviar să nu facă obiectul unei derogări.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, vehiculul sau alte materiale feroviare sunt reglementate de articolul 6 § 4.
§ 2 Vehiculele feroviare şi alte materiale feroviare care au fost admise în exploatare conform acestor reguli uniforme vor fi considerate ca date în exploatare în statele membre ale Comunităţii Europene şi în statele care aplică legislaţia comunitară ca rezultat al acordurilor internaţionale cu Comunitatea Europeană
a) în cazul echivalenţei totale între prevederile PTU aplicabile şi STI corespunzătoare; şi
b) sub rezerva faptului că setul de PTU aplicabil, asupra cărora vehiculele feroviare sau alt material feroviar au fost autorizate, acoperă toate aspectele subsistemelor relevante care fac parte din vehicul; şi
c) sub rezerva faptului ca aceste PTU să nu conţină puncte deschise referitoare la compatibilitatea tehnică cu infrastructura; şi
d) sub rezerva faptului ca vehiculul sau alt material feroviar să nu facă obiectul unei derogări.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, vehiculul sau alte materiale feroviare vor face obiectul autorizării conform cu legea aplicabilă în statele membre ale Comunităţii Europene şi în statele care aplică legislaţia comunitară ca rezultat al acordurilor internaţionale cu Comunitatea Europeană.
§ 3 Admiterea în exploatare, operarea şi mentenanţa vehiculelor feroviare şi a altor materiale feroviare utilizate doar în statele membre ale Comunităţii Europene sunt reglementate de legislaţia naţională şi comunitară aplicabilă. Această prevedere este de asemenea aplicabilă statelor părţi care aplică legislaţia comunitară relevantă ca rezultat al acordurilor internaţionale cu Comunitatea Europeană.
§ 4 Paragrafele § 1 şi § 2 se aplică prin analogie admiterilor/autorizărilor de tipuri de vehicule.
§ 5 O entitate răspunzătoare de mentenanţă (ECM) pentru un vagon de marfă, certificată conform articolului 15 § 2, va fi recunoscută ca certificată conform legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile şi viceversa, în cazul echivalenţei totale dintre sistemul de certificare adoptat sub articolul 14a (5) al Directivei 2004/49/CE privind siguranţa întreprinderilor feroviare comunitare şi a regulilor adoptate de comisia de experţi tehnici conform articolului 15 § 2.
ART. 4
Procedura
§ 1 Admiterea tehnică a unui vehicul se efectuează:
a) fie într-o singură etapă, acordând unui vehicul feroviar individual admiterea în exploatare;
b) fie în două etape succesive, acordând:
- admiterea tipului de construcţie pentru un tip dat de construcţie;
- apoi, admiterea în exploatare pentru vehiculele feroviare individuale care corespund acestui tip de construcţie, printr-o procedură simplificată de confirmare a apartenenţei la acest tip.
§ 2 Evaluările de conformitate ale unui vehicul sau ale unui element de construcţie cu prevederile PTU, conformcărora admiterea este fundamentată, pot fi împărţite în module de evaluare, fiecare atestată de o declaraţie. Modulele de evaluare şi modelul declaraţiei vor fi definite de comisia de experţi tehnici.
§ 3 Procedurile de admitere tehnică a infrastructurii feroviare sunt reglementate de prevederile în vigoare în statul parte în cauză.
ART. 5
Autoritatea competentă
§ 1 Admiterea tehnică cade în sarcina autorităţii naţionale sau internaţionale competente în materie, conform legilor şi prescripţiilor în vigoare din fiecare stat parte.
§ 2 Autorităţile vizate la § 1 pot transfera, conform prevederilor în vigoare în statul lor, în totalitate sau parţial, către organisme recunoscute ca fiind apte, care au sediul în statul lor, competenţa de a efectua evaluări, inclusiv de a stabili declaraţiile corespunzătoare.
Transferul de competenţă către:
a) un operator de transport feroviar;
b) un gestionar de infrastructură;
c) un deţinător;
d) o entitate responsabilă cu mentenanţa (ECM);
e) un proiectant sau producător de material feroviar ce participă direct sau indirect la construcţia de materiale feroviare,
inclusiv către filialele entităţilor sus-menţionate este interzisă.
§ 3 Pentru a fi recunoscute ca fiind apte, organismele menţionate la § 2 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Organismul trebuie să fie independent în organizarea sa, în structura juridică şi în luarea deciziilor faţă de orice operator feroviar, gestionar de infrastructură, solicitant sau entitate de achiziţii; directorul său şi personalul responsabil cu efectuarea de evaluări sau eliberarea de certificate şi declaraţii nu se poate implica, nici direct, nici ca reprezentant abilitat, în proiectarea, fabricarea, construcţia sau mentenanţa constituenţilor, vehiculelor sau materialelor feroviare ori în utilizarea acestora. Aceasta nu exclude posibilitatea de a schimba informaţii tehnice între fabricant sau constructor şi acest organism.
b) Organismul şi personalul responsabil cu evaluările vor efectua evaluări cu cea mai ridicată integritate profesională posibilă şi cea mai ridicată competenţă tehnică posibilă şi vor fi eliberate de orice presiune sau interes, îndeosebi de natură financiară, care ar putea afecta judecata sau rezultatele inspecţiei acestora, îndeosebi de la persoane sau grupuri de persoane afectate de rezultatele evaluărilor.
c) În particular, organismul sau personalul responsabil cu evaluările va fi independent din punct de vedere funcţional faţă de organismele responsabile cu anchetele în cazul accidentelor.
d) Organismul angajează personal şi deţine mijloacele necesare pentru a executa adecvat sarcinile tehnice şi administrative legate de evaluări; el trebuie să aibă de asemenea acces la echipamentul necesar pentru evaluări excepţionale.
e) Personalul responsabil cu evaluările deţine:
- formare tehnică şi vocaţională adecvată;
- cunoştinţe satisfăcătoare ale cerinţelor referitoare la evaluările pe care le realizează şi suficientă experienţă în aceste evaluări; şi
- abilitatea de a elibera certificate, înregistrări şi rapoarte ce constituie înregistrări formale ale evaluărilor desfăşurate.
f) Independenţa personalului responsabil cu evaluările este garantată. Niciun oficial nu va fi remunerat pe baza unui număr de evaluări efectuate sau a rezultatelor acestor evaluări.
g) Organismul încheie o asigurare de responsabilitate civilă, exceptând cazul în care responsabilitatea este acoperită de stat în virtutea legislaţiei naţionale şi dacă evaluările sunt realizate direct de acel stat parte.
h) Personalul organismului va fi limitat de secretul profesional privitor la tot ceea ce cunoaşte în exerciţiul funcţiunii (cu excepţia autorităţilor administrative competente în statul în care realizează acele activităţi), conform prezentelor reguli uniforme sau oricărei cerinţe legale şi/sau reglementări ale statului parte, inclusiv, acolo unde este necesar, legislaţiei Comunităţii Europene.
§ 4 Cerinţele de la § 3 se vor aplica prin analogie şi autorităţilor care efectuează admiterea tehnică.
§ 5 Un stat parte se asigură, prin notificare sau, acolo unde este necesar, prin mijloacele prevăzute în dreptul Comunităţii Europene ori în legislaţia statelor care aplică dreptul comunitar ca rezultat al acordurilor internaţionale cu Comunitatea Europeană, că secretarul general este informat cu privire la organismele responsabile pentru efectuarea evaluărilor, verificărilor şi omologărilor, indicând aria de responsabilitate a fiecărui organism. Secretarul general publică şi ţine la zi o listă a organismelor, numerele acestora de identificare şi ariile de responsabilitate.
§ 6 Un stat parte asigură supravegherea adecvată organismelor indicate la § 2 şi retrage competenţa sa oricărui organism care nu mai îndeplineşte criteriile menţionate la § 3, caz în care va informa imediat secretarul general asupra acestui fapt.
§ 7 În cazul în care un stat parte consideră că o autoritate de evaluare sau aprobare a unui alt stat parte ori un organism căruia aceasta i-a transferat competenţa nu mai îndeplineşte criteriile de la § 3, problema va fi transferată către comisia de experţi tehnici care, în termen de 4 luni, va informa statul parte în cauză asupra oricăror schimbări pe care s-a hotărât să le efectueze pentru ca organismul să îşi menţină statutul conferit. În legătură cu cele precedente, comisia de experţi tehnici poate decide să ordone statului parte să suspende ori să retragă aprobările făcute în baza lucrărilor efectuate de organismul sau autoritatea în cauză.
ART. 6
Valabilitatea certificatelor tehnice
§ 1 Certificatele tehnice eliberate de autoritatea competentă a unui stat parte conform acestor reguli uniforme vor fi valabile în toate celelalte state părţi. Cu toate acestea, circulaţia şi utilizarea pe teritoriile celorlalte state sunt subiectul condiţiilor specificate în prezentul articol.
§ 2 O admitere în exploatare permite operatorilor de transport feroviar să opereze un vehicul doar pe infrastructura compatibilă cu acest vehicul, conform cu specificaţiile acestuia şi alte condiţii de admitere; este responsabilitatea operatorului de transport feroviar să se asigure de aceasta.
§ 3 Fără prejudiciu asupra articolului 3a, o admitere în exploatare eliberată pentru un vehicul conform ansamblului de PTU aplicabile permite vehiculului să circule liber pe teritoriile altor state părţi cu condiţia ca:
a) toate cerinţele esenţiale să fie acoperite în aceste PTU; şi
b) vehiculul să nu facă obiectul:
- unui caz specific; sau
- unor puncte rămase deschise referitoare la compatibilitatea tehnică cu infrastructura; sau
- unei derogări.
Condiţiile pentru circulaţia liberă pot fi de asemenea specificate în PTU relevante.
§ 4 a) Dacă, într-un stat parte, o admitere în exploatare a fost eliberată pentru un vehicul care:
- este subiectul unui caz specific, al unui punct deschis care este legat de compatibilitatea tehnică cu infrastructura ori al unei derogări; sau
- nu este în conformitate cu PTU referitoare la materialul rulant sau cu toate dispoziţiile relevante; sau
b) dacă toate cerinţele esenţiale nu sunt specificate în PTU, autorităţile competente ale celorlalte state pot cere solicitantului informaţii tehnice adiţionale, precum analize de risc şi/sau teste ale vehiculului, înainte de a i se acorda o admitere complementară în exploatare.
Pentru părţile vehiculului care sunt conforme cu PTU sau cu o parte a acesteia, autorităţile competente trebuie să accepte verificările efectuate de autorităţile competente conform cu PTU. Pentru celelalte părţi ale vehiculului autorităţile competente vor lua în considerare în totalitate tabelul de echivalenţă prevăzut în articolul 13 al Regulilor uniforme APTU.
Respectarea
a) prevederilor identice şi prevederilor declarate echivalente;
b) prevederilor care nu sunt legate de un caz specific; şi
c) prevederilor care nu sunt legate de compatibilitatea tehnică cu infrastructura
nu va mai fi evaluată din nou.
§ 5 § 2 şi § 4 se vor aplica prin analogie pentru admiterea unui tip de construcţie.
ART. 6a
Recunoaşterea documentaţiei procedurale
§ 1 Evaluările, declaraţiile şi alte documentaţii elaborate conform acestor reguli uniforme sunt recunoscute ca fiind valabile de către autorităţile şi organismele competente, operatorii de transport feroviar, deţinătorii şi gestionarii de infrastructură din toate statele părţi.
§ 2 Dacă o cerinţă sau o prevedere a fost declarată ca echivalentă conform articolului 13 al Regulilor uniforme APTU, evaluările şi testele asociate care au fost deja efectuate şi documentate nu se vor mai repeta.
ART. 6b
Recunoaşterea testelor tehnice şi operaţionale
Comisia de experţi tehnici poate adopta reguli destinate a fi incluse într-o anexă la aceste reguli uniforme şi cerinţe pentru includerea într-una sau mai multe PTU referitoare la prevederile inspecţiilor tehnice şi recunoaşterea lor mutuală, fişierele de arhivă de mentenanţă pentru vehiculele admise şi testele operaţionale, precum cele pentru frânarea trenurilor.
ART. 7
Prescripţii aplicabile vehiculelor
§ 1 Pentru a fi sau a rămâne admise în circulaţie în trafic internaţional, vehiculele feroviare trebuie să corespundă:
a) PTU; şi
b) acolo unde sunt aplicabile, prevederilor cuprinse în RID.
§ 2 În lipsa PTU aplicabile subsistemului, admiterea tehnică se va baza pe cerinţele tehnice aplicabile naţionale în vigoare conform articolului 12 al Regulilor uniforme APTU din statul parte în care este făcută aplicaţia pentru admiterea tehnică.
§ 3 Dacă PTU nu cuprind toate cerinţele esenţiale sau în cazul unor cazuri specifice ori puncte deschise, admiterea tehnică se va baza pe:
a) prevederile conţinute în PTU;
b) dacă este cazul, prevederile cuprinse în RID; şi
c) cerinţele tehnice naţionale aplicabile în vigoare conform articolului 12 din Regulile uniforme APTU.
ART. 7a
Derogări
Comisia de experţi tehnici va adopta instrucţiunile ori prevederile obligatorii pentru derogări din prevederile articolului 7 şi pentru metodele de evaluare care pot sau vor fi utilizate.
ART. 8
Prescripţii aplicabile infrastructurii feroviare
§ 1 Pentru a se asigura că un vehicul feroviar admis în circulaţie în trafic internaţional conform acestor reguli uniforme va funcţiona în siguranţă şi va fi compatibil cu infrastructura feroviară, această structură feroviară trebuie să satisfacă:
a) prevederile conţinute în PTU; şi
b) după caz, prevederile conţinute în RID.
§ 2 Admiterea infrastructurii şi supravegherea întreţinerii ei rămân subiectul prevederilor în vigoare în statele părţi unde este localizată infrastructura.
§ 3 Articolele 7 şi 7a se aplică mutatis mutandis infrastructurii.
ART. 9
Prescripţii de exploatare
§ 1 Operatorii de transport feroviar care exploatează un vehicul feroviar admis să circule în trafic internaţional sunt obligaţi să respecte prescripţiile referitoare la operarea vehiculelor în trafic internaţional, specificate în PTU.
§ 2 Operatorii şi administraţiile care gestionează o infrastructură în statele părţi, incluzând sistemele de siguranţă şi control operaţionale, destinate şi apte să fie exploatate în trafic internaţional, sunt obligate să respecte prescripţiile tehnice cuprinse în PTU şi să le îndeplinească în permanenţă la construcţia sau gestiunea acestei infrastructuri.
ART. 10
Aplicarea şi acordarea certificatelor tehnice şi a declaraţiilor şi condiţiile asociate
§ 1 Acordarea certificatelor tehnice va fi asociată tipului constructiv al unui vehicul feroviar sau vehiculului feroviar în sine.
§ 2 Aplicarea unui certificat tehnic poate fi solicitată de:
a) constructor;
b) un operator de transport feroviar;
c) deţinătorul vehiculului;
d) proprietarul vehiculului;
e) gestionarul infrastructurii.
§ 3 Cererea pentru certificatele tehnice, inclusiv pentru declaraţiile specifice, poate fi făcută către orice autoritate sau organism competent, prevăzut la articolul 5, al unuia dintre statele părţi.
§ 4 Dacă articolul 6 § 4 se aplică vehiculului, solicitantul trebuie să indice statele părţi pentru care sunt necesare certificatele tehnice pentru libera circulaţie; în acest caz autorităţile competente şi organismele de evaluare implicate trebuie să coopereze pentru a facilita procesul pentru solicitant.
§ 5 Toate costurile care decurg din procesul de admitere sunt suportate de către solicitant, afară de cazul când este menţionat diferit în legislaţia şi prescripţiile în vigoare în statele unde aprobarea este acordată. Efectuarea admiterii tehnice pentru profit nu este permisă.
§ 5a Toate deciziile, evaluările, testele etc. se vor face în mod nediscriminatoriu.
§ 6 Solicitantul trebuie să elaboreze şi să ataşeze aplicaţiei un fişier tehnic şi un fişier de mentenanţă care să conţină informaţiile solicitate în PTU. Organismul de evaluare trebuie să verifice, să corecteze şi să adauge informaţiile adecvate acestor fişiere pentru ca acestea să reflecte proprietăţile vehiculului.
§ 7 Fiecare evaluare trebuie să fie documentată de evaluator într-un raport de evaluare care trebuie să fundamenteze evaluarea efectuată, precizând conform căror prevederi a fost evaluat obiectul şi dacă obiectul a trecut sau nu evaluarea.
§ 8 O persoană care aplică pentru un certificat de operare prin procedura de admitere tehnică simplificată [articolul 4 § 1, lit. b)] trebuie să ataşeze aplicaţiei Certificatul de tip de construcţie, stabilit conform articolului 11 § 2, şi să demonstreze în manieră corespunzătoare că vehiculul pentru care solicită un Certificat de exploatare este corespunzător cu tipul de construcţie.
§ 9 Un certificat tehnic se acordă, în principiu, pe o durată nelimitată; el poate fi general sau restrâns.
§ 10 Dacă s-au modificat prevederi relevante în prescripţii conform articolului 7 în baza căruia un tip de construcţie a fost admis sau dacă nicio prevedere tranziţională relevantă nu poate fi aplicată, statul parte unde a fost emis respectivul Certificat de tip de construcţie şi după consultarea celorlalte state unde certificatul este valabil în conformitate cu articolul 6, se va decide dacă certificatul poate rămâne valabil sau va trebui reînnoit. Criteriile care trebuie verificate în cazul reînnoirii tipului admiterii pot să privească doar prevederile modificate. Reînnoirea admiterii de tip nu afectează permisiunea de operare deja acordată în baza admiterii de tip acordate anterior.
§ 11 În cazul reînnoirii sau modernizării, entitatea contractantă ori producătorul trebuie să trimită statului parte în cauză un fişier care descrie proiectul. Statul parte va examina acest fişier şi, luând în considerare strategia de implementare indicată în PTU aplicabilă, va decide dacă amploarea lucrărilor necesită o nouă admitere de operare în sensul acestor reguli uniforme.
O astfel de nouă admitere de operare este necesară ori de câte ori nivelul global de siguranţă a subsistemului în cauză poate fi afectat în mod negativ de munca avută în vedere. Dacă o nouă admitere este necesară, statul parte trebuie să decidă în ce măsură trebuie aplicate proiectului prevederile asociate PTU.
Statul parte trebuie sa ia decizia nu mai târziu de 4 luni de la înaintarea dosarului complet de către solicitant.
Când este necesară o nouă admitere şi dacă PTU nu este pe deplin aplicată, statul parte trebuie să notifice secretariatului general:
a) motivul pentru care PTU nu este aplicată în totalitate;
b) criteriile tehnice aplicabile în locul PTU; şi
c) organismele responsabile de furnizarea informaţiilor cerute la lit. a) şi b).
Secretariatul general trebuie să publice informaţiile notificate pe site-ul organizaţiei.
§ 12 § 11 se aplică mutatis mutandis Certificatului de tip de construcţie şi oricărei declaraţii referitoare la construcţia sau elementele construcţiei în cauză.
ART. 10a
Reguli pentru retragerea sau suspendarea certificatelor tehnice
§ 1 Dacă o autoritate competentă a unui stat parte, altul decât cel care a emis (prima) admitere de operare, descoperă o nonconformitate, aceasta trebuie, cu toate detaliile, să informeze (prima) autoritate de admitere; dacă aceste nonconformităţi sunt în legătură cu certificatul de tip de construcţie, autoritatea care le-a emis trebuie de asemenea să fie informată.
§ 2 Certificatul de exploatare poate fi retras:
a) când vehiculul feroviar nu mai satisface:
- prescripţiile cuprinse în PTU şi în prevederile naţionale aplicabile în vigoare conform articolului 12 din Regulile uniforme APTU;
sau
- condiţiile speciale ale admiterii conform articolului 7a;
sau
- prescripţiile legate de construcţie şi echipament cuprinse în RID;
sau
b) dacă deţinătorul nu se supune cerinţelor autorităţii competente pentru a remedia defectele în timpul prescris; sau
c) când prevederile şi condiţiile rezultate dintr-o admitere limitată conform articolului 10 § 10 nu sunt îndeplinite sau respectate.
§ 3 Doar autoritatea care a emis Certificatul de tip de construcţie sau Certificatul de exploatare poate să-l retragă.
§ 4 Certificatul de exploatare trebuie suspendat:
a) când verificările tehnice, inspecţiile, întreţinerea sau serviciul vehiculului feroviar prescris în Fişierul de mentenanţă, în PTU, în condiţiile speciale de admitere în conformitate cu articolul 7a ori în prescripţiile legate de construcţie şi echipament cuprinse în RID nu sunt îndeplinite (sau dacă termenele-limită nu sunt observate);
b) dacă, în cazul unor stricăciuni majore ale vehiculului feroviar, nu este respectat ordinul autorităţii competente de a prezenta vehiculul;
c) în cazul neconformării cu aceste reguli uniforme şi cu prescrierile din PTU;
d) dacă prevederile naţionale aplicabile în vigoare în conformitate cu articolul 12 al Regulilor uniforme APTU sau prevederile echivalente lor conform articolului 13 al Regulilor uniforme APTU nu sunt respectate. Valabilitatea certificatelor trebuie suspendată pentru statul/statele parte/părţi interesat(e).
§ 5 Certificatul de exploatare devine nul când vehiculul feroviar este retras din serviciu. Această retragere din serviciu trebuie notificată autorităţii competente care a emis admiterea de operare.
§ 6 § 1 la § 4 se aplică mutatis mutandis pentru Certificatul de tip de construcţie.
ART. 10b
Reguli pentru evaluare şi proceduri
§ 1 Comisia de experţi tehnici are competenţe pentru a adopta prevederi obligatorii viitoare pentru regulile de evaluare şi proceduri pentru admiterea tehnică.
§ 2 În plus, dar nu în contradicţie cu prevederile stabilite de comisia de experţi tehnici conform § 1, statele părţi sau organizaţiile regionale pot adopta (ori menţine) prevederi pentru proceduri detaliate, obligatorii şi nediscriminatorii pentru evaluarea şi cerinţele ce au în vedere declaraţiile. Aceste prevederi trebuie notificate secretariatului general, care va informa comisia de experţi tehnici, şi ele trebuie publicate de către organizaţie.
ART. 11
Certificate tehnice şi declaraţii
§ 1 Admiterea tipului de construcţie şi admiterea în exploatare sunt evidenţiate prin documente separate, denumite: "Certificat de tip de construcţie" şi "Certificat de exploatare".
§ 2 Certificatul de tip de construcţie trebuie:
a) să precizeze proiectantul şi producătorul destinat construcţiei acestui tip de vehicul feroviar;
b) să aibă ataşat Fişierul tehnic şi Fişierul de mentenanţă;
c) dacă este cazul, să fie specificate condiţiile şi limitările speciale de circulaţie pentru tipul de construcţie al unui vehicul feroviar şi vehiculele feroviare care corespund acestui tip de construcţie;
d) să aibă ataşat Raportul/Rapoartele de evaluare;
e) dacă este cazul, să fie specificate toate declaraţiile asociate (de conformitate şi verificare) emise;
f) să fie specificată autoritatea competentă emiţătoare, data emiterii şi să conţină semnătura autorităţii;
g) dacă este cazul, să fie specificată perioada de valabilitate.
§ 3 Certificatul de exploatare trebuie să includă:
a) toate informaţiile indicate la § 2; şi
b) codul/codurile de identificare a vehiculului/vehiculelor cuprinse în certificat;
c) informaţiile despre deţinătorul vehiculului/vehiculelor feroviare cuprinse în certificat la data emiterii lui;
d) dacă este cazul, durata de valabilitate.
§ 4 Certificatul de exploatare poate să cuprindă un grup de vehicule individuale de acelaşi tip, caz în care informaţia solicitată conform § 3 trebuie să fie specificată identificabil pentru fiecare vehicul din grup şi Fişierul tehnic trebuie să conţină o listă cu documentele identificabile referitoare la teste efectuate asupra fiecărui vehicul.
§ 5 Fişierul tehnic şi Fişierul de mentenanţă trebuie să conţină informaţiile conform prevederilor PTU.
§ 6 Certificatele trebuie să fie imprimate în una din limbile de lucru conform articolelor 1 § 6 din Convenţie.
§ 7 Certificatele şi declaraţiile trebuie emise pentru solicitant.
§ 8 Certificatul de exploatare se referă la obiect. Odată ce vehiculul este în exploatare, proprietarul Certificatului de exploatare (inclusiv Fişierul tehnic şi Fişierul de mentenanţă), dacă nu este deţinătorul actual, trebuie fără întârziere să îl înmâneze deţinătorului actual, împreună cu Fişierul de arhivă de mentenanţă, şi să pună la dispoziţia acestuia toate instrucţiunile detaliate (adiţionale) referitoare la întreţinere şi exploatare care sunt încă în posesia lui.
§ 9 § 8 se aplică mutatis mutandis vehiculelor şi materialului feroviar admis conform articolului 19, prin care documentaţia în cauză este documentaţia de aprobare şi orice altă documentaţie care conţine orice informaţie similară celei incluse în cerinţele pentru Fişierul tehnic, Fişierul de mentenanţă şi Fişierul de arhivă de mentenanţă, fie în întregime sau parţial.
ART. 12
Modele uniforme
§ 1 Organizaţia prescrie modele uniforme pentru certificatele indicate la articolul 11, pentru declaraţiile stabilite conform articolului 4 §2 şi pentru Raportul de evaluare conform articolului 10 § 7.
§ 2 Toate modelele sunt elaborate şi adoptate de către comisia de experţi tehnici.
§ 3 Comisia de experţi tehnici poate decide permiterea de certificare şi declaraţii elaborate conform altor formate decât cele menţionate în aceste reguli uniforme, dar care să conţină informaţii conform articolului 11, pentru a putea fi recunoscute ca substituenţi echivalenţi.
ART. 13
Banca de date registre
§ 1 Un registru sub forma unei baze de date electronice care să conţină informaţiile referitoare la vehiculele feroviare pentru care s-au emis certificate de exploatare şi tipul construcţiei pentru care s-au eliberat certificate de tip de construcţie este constituit şi actualizat sub răspunderea organizaţiei. Registrul trebuie să includă vehiculele feroviare admise conform articolului 19; poate să conţină vehicule feroviare admise doar pentru trafic naţional.
§ 2 Baza de date trebuie să conţină şi un registru cu informaţii referitoare la autorităţile competente şi organismele către care sunt transferate competenţele conform articolului 5 şi auditorii acreditaţi/recunoscuţi conform articolului 15 § 2.
§ 3 Comisia experţilor tehnici poate decide să includă în baza de date şi alte date utilizate în exploatarea feroviară, ca de exemplu, informaţii referitoare la declaraţii, inspecţii şi întreţinerea vehiculelor admise (inclusiv inspecţii viitoare programate), informaţii despre accidente şi incidente şi registre referitoare la codificarea vehiculelor, locaţiilor, operatorii de transport feroviar, deţinătorii, gestionarii de infrastructură, ateliere, producători, ECM etc.
§ 4 Comisia experţilor tehnici trebuie să stabilească arhitectura funcţională şi tehnică a bazei de date, precum şi datele necesare, când şi cum vor fi oferite datele, care vor fi drepturile de acces şi alte prevederi administrative şi organizatorice, inclusiv ce structură pentru baza de date se va aplica. În toate cazurile, schimbarea deţinătorului, schimbarea ECM, retragerea din serviciu, imobilizările oficiale, suspendările ori retragerile certificatelor, declaraţiilor sau alte dovezi şi modificări ale unui vehicul care derogă de la tipul de construcţie admis trebuie notificate secretariatului general fără întârziere.
§ 5 Aplicând acest articol, comisia experţilor tehnici trebuie să ia în considerare registrele întocmite de statele părţi şi organizaţiile regionale astfel încât să reducă sarcinile excesive ale părţilor implicate, precum organizaţiile regionale, statele contractante, autorităţile competente şi industria. Pentru a minimiza costurile pentru organizaţie şi pentru a obţine registre coerente, toate părţile implicate trebuie să îşi coordoneze împreună cu organizaţia planurile şi dezvoltarea registrelor care sunt în sfera de acţiune a acestor reguli uniforme.
§ 6 Datele înregistrate în banca de date sunt considerate dovezi prima facie ale admiterii tehnice a unui vehicul feroviar.
§ 7 Comisia experţilor tehnici poate decide astfel încât costurile dezvoltării şi folosirii bazei de date să fie suportate, total sau parţial, de către utilizatori; furnizarea şi modificarea datelor sunt gratuite, în timp ce consultarea datelor poate fi subiectul unei taxe.
ART. 14
Inscripţii şi însemne
§ 1 Vehiculele feroviare admise în exploatare trebuie să poarte:
a) un însemn, care stabileşte clar că au fost admise în circulaţie în trafic internaţional, conform prezentelor reguli uniforme; şi
b) alte inscripţii şi însemne prescrise în PTU, inclusiv un cod unic de identificare (numărul vehiculului).
Autoritatea competentă care emite admiterea de exploatare este responsabilă să se asigurare că acel cod de identificare alfanumeric este atribuit fiecărui vehicul. Acest cod, care trebuie să includă codul ţării pentru (primul) stat admitent, trebuie să fie marcat pentru fiecare vehicul şi introdus în Registrul Naţional al Vehiculelor (RNV) a acelui stat conform articolului 13.
§ 2 Comisia de experţi tehnici stabileşte însemnul prevăzut la § 1 lit. a), precum termenele de tranziţie în timpul cărora vehiculele feroviare, admise să circule în trafic internaţional, pot purta inscripţii şi însemne prin derogare de la cele prevăzute la § 1.
ART. 15
Mentenanţa
§ 1 Vehiculele feroviare şi celelalte materiale feroviare trebuie să fie în bună stare de întreţinere, trebuie să îndeplinească prevederile stabilite în PTU şi să le satisfacă în permanenţă şi starea lor să nu compromită în niciun fel siguranţa de exploatare şi să nu afecteze infrastructura, mediul şi sănătatea publică în timpul circulaţiei sau utilizării lor în trafic internaţional. În acest scop, vehiculele feroviare şi alte materiale feroviare trebuie să fie disponibile pentru a fi supuse reviziilor, inspecţiilor şi întreţinerii aşa cum este descris în Fişierul de mentenanţă ataşat Certificatului de exploatare, în PTU, în condiţiile speciale ale admiterii unui solicitant conform articolului 7a şi în prevederile conţinute în RID.
§ 2 Fiecare vehicul feroviar, înainte de a fi admis în exploatare sau utilizat pe reţea, trebuie să aibă desemnată o entitate responsabilă cu întreţinerea (ECM) şi această entitate trebuie să fie înregistrată în baza de date menţionată la articolul 13. Operatorul de transport feroviar, gestionarul infrastructurii sau deţinătorul pot fi o ECM. ECM trebuie să se asigure că vehiculele pentru care este responsabilă cu întreţinerea sunt în condiţii de siguranţă pentru utilizare prin intermediul unui sistem de întreţinere. ECM trebuie să efectueze întreţinerea prin mijloace proprii sau utilizând serviciile atelierelor de întreţinere contractate.
ECM pentru un vagon de marfă trebuie să deţină un certificat valabil emis de un auditor extern autorizat/recunoscut de unul dintre statele părţi.
Comisia experţilor tehnici va adopta reguli viitoare detaliate pentru certificare şi audit pentru ECM, pentru auditorii autorizaţi/recunoscuţi, acreditarea/recunoaşterea lor, audituri şi certificate de audit. Regulile trebuie să indice dacă acestea sunt echivalentul criteriilor referitoare la sistemul de certificare ECM adoptat de Comunitatea Europeană sau de statele în care se aplică legislaţia comunitară ca rezultat al angajamentelor internaţionale cu Comunitatea Europeană.
Aceste reguli, care trebuie de asemenea să includă şi regulile pentru retragerea şi suspendarea certificatelor şi acreditărilor, trebuie să fie definite într-o anexă la aceste reguli uniforme şi trebuie să formeze parte integrantă din acestea.
§ 3 Un operator de transport feroviar este responsabil pentru operarea în siguranţă a trenurilor proprii şi trebuie să se asigure că vehiculele utilizate sunt întreţinute în mod corespunzător. În consecinţă, ECM trebuie să se asigure ca informaţii solide despre procesul şi datele de întreţinere să fie disponibile pentru operatorul de transport feroviar şi operatorul de transport feroviar trebuie să furnizeze în timp util către ECM informaţiile şi datele referitoare la propria operare a vehiculelor şi la alte materiale feroviare pentru care ECM este responsabilă. În ambele cazuri informaţiile şi datele în cauză trebuie să fie specificate în anexa menţionată la § 2.
§ 4 ECM pentru un vehicul admis trebuie să ţină şi să actualizeze Fişierul de arhivă de întreţinere pentru acel vehicul. Fişierul trebuie să fie disponibil pentru inspecţia realizată de autorităţile naţionale competente.
§ 5 Comisia experţilor tehnici poate adopta orientări sau reglementări pentru certificarea şi auditul atelierelor de întreţinere şi pentru recunoaşterea mutuală a certificatelor şi auditului. Reglementările conform acestui paragraf vor fi definite într-o anexă la aceste reguli uniforme, vor forma parte integrantă din acestea şi vor fi publicate pe site-ul organizaţiei.
ART. 16
Accidente, incidente şi avarii grave
§ 1 În caz de accidente, incidente sau avarii grave ale vehiculelor feroviare, toate părţile implicate (gestionarii de infrastructură, deţinătorii, ECM, operatorii de transport feroviar implicaţi şi posibil alţii) sunt obligate:
a) să ia, fără întârziere, toate măsurile necesare pentru asigurarea siguranţei traficului feroviar, integritatea mediului înconjurător şi a sănătăţii publice; şi
b) să stabilească cauzele accidentului, incidentului sau avariei grave.
§ 1a Măsurile conforme articolului § 1 trebuie coordonate. Această coordonare este obligaţia gestionarilor de infrastructură, dacă nu este prevăzut altfel în prevederile în vigoare în statul în cauză. În plus, pe lângă datoria investigaţiei ce revine părţilor implicate, statele părţi pot solicita să fie întreprinsă o investigaţie independentă.
§ 2 Se consideră avariat grav un vehicul care nu mai poate fi reparat printr-o operaţie de mică importanţă care să îi permită introducerea sa într-un tren şi să circule pe propriile sale roţi, fără pericol pentru exploatare. Dacă reparaţia poate fi efectuată în mai puţin de 72 de ore sau costă mai puţin de 0,18 milioane SDR în total, defecţiunea nu va fi considerată gravă.
§ 3 Accidentele, incidentele şi avariile grave sunt comunicate, fără întârziere, autorităţii sau organismului care a admis vehiculul în circulaţie. Această autoritate sau acest organism poate solicita o prezentare a vehiculului avariat, eventual deja reparat, pentru examinarea valabilităţii admiterii în exploatare acordate. Dacă e cazul, procedura privind acordarea admiterii în exploatare poate fi reînnoită.
§ 4 Statele părţi trebuie să ţină arhive, să publice rapoartele investigaţiilor, inclusiv rezultatele lor şi recomandările, să informeze autorităţile care emit certificatele de admitere şi organizaţia despre cauzele accidentelor, incidentelor şi avariilor grave în traficul internaţional care au avut loc pe teritoriul lor. Comisia de experţi tehnici poate examina cauzele accidentelor şi incidentelor serioase sau a stricăciunilor grave produse în traficul internaţional, în vederea unor eventuale modificări ori completări ale prescripţiilor de construcţie şi de exploatare pentru vehicule şi alte materiale feroviare, cuprinse în PTU, şi, după caz, poate decide să instruiască statele părţi pentru o perioadă scurtă de timp să suspende certificate de exploatare, certificate de tip de construcţie şi declaraţii relevante emise.
§ 5 Comisia de experţi tehnici poate pregăti şi adopta viitoare reguli obligatorii referitoare la investigarea accidentelor grave, incidentelor şi stricăciunilor severe, la cerinţele privitoare la organismele de investigare independentă ale statelor şi la forma şi conţinutul rapoartelor. Poate, de asemenea, să schimbe valorile/numerele în § 2 şi în articolul 2 lit. ff)
ART. 17
Imobilizare şi refuz de vehicule
§ 1 Autoritatea competentă, un alt operator de transport feroviar sau un gestionar de infrastructură nu poate să refuze sau să imobilizeze vehiculele feroviare să ruleze pe infrastructura feroviară compatibilă atunci când sunt respectate prezentele reguli uniforme, prescripţiile conţinute în PTU, condiţiile specifice ale unei admiteri prin aplicarea articolului 7 § 2 sau § 3, precum şi prescripţiile de construcţie şi de echipare cuprinse în anexa la RID.
§ 2 Dreptul unei autorităţi competente de a inspecta şi imobiliza un vehicul nu este afectat dacă se suspectează nerespectarea § 1, dar o examinare care să certifice cu siguranţă trebuie făcută cât mai repede cu putinţă şi în toate cazurile în maximum 24 de ore.
§ 3 Totuşi, dacă un stat parte nu suspendă sau nu retrage certificatul în limita de timp indicată la articolul 5 § 7 ori articolul 16 § 4, alte state părţi au dreptul să refuze sau să imobilizeze vehiculul/vehiculele în cauză.
ART. 18
Nerespectarea prescripţiilor
§ 1 Sub rezerva § 2 şi a articolului 10a § 4 lit. c) consecinţele juridice care rezultă din nerespectarea prezentelor reguli uniforme şi PTU sunt reglementate de către legislaţia naţională a statului parte în care autoritatea competentă a acordat admiterea în exploatare, cuprinzând reglementările referitoare la conflicte de lege.
§ 2 Consecinţele de drept civil sau penal, rezultând din nerespectarea prezentelor reguli uniforme şi a prescripţiilor din PTU, sunt reglementate, în ceea ce priveşte infrastructura, de către legislaţia naţională a statului parte în care gestionarul de infrastructură îşi are sediul, cuprinzând reglementările referitoare la conflicte de legi.
ART. 19
Dispoziţii tranzitorii
§ 1 Articolul 3 § 1 se aplică vehiculelor modernizate, reînnoite şi existente. Pentru vehiculele care au fost aprobate pentru circulaţie în trafic internaţional conform RIV, RIC sau altor acorduri internaţionale pertinente şi care sunt evidenţiate corespunzător, se vor aplica prevederile tranzitorii prescrise în acest articol.
§ 2 La data intrării în vigoare a acestor reguli uniforme, vehiculele existente marcate cu RIV ori RIC ca dovadă a conformării prezente cu prevederile tehnice ale acordului RIV 2000 (ediţie revizuită în ianuarie 2004) sau respectiv acordul RIC vor fi luate în considerare pentru admiterea în exploatare pe reţelele statelor părţi în conformitate cu compatibilitatea cu infrastructura feroviară (în ceea ce priveşte marcajul vagoanelor) pentru care sunt admise de unul din statele contractante.
§ 2a Vehiculele existente nemarcate RIV sau RIC, dar admise şi marcate în conformitate cu acorduri bilaterale ori multilaterale între statele părţi notificate organizaţiei vor fi luate în considerare pentru admiterea în exploatare pe reţelele incluse în acordurile respective.
§ 3 Admiterile tranzitorii potrivit § 2 şi § 2a sunt valabile până când vehiculul va avea nevoie de o nouă admitere conform articolului 10 § 11.
§ 4 Inscripţiile RIV, RIC sau alte marcaje pe vehiculele acceptate de către Comisia de experţi tehnici, împreună cu datele stocate în baza de date indicată la articolul 13, sunt considerate o dovadă suficientă pentru aprobare. Schimbarea neautorizată a acestor marcaje este considerată fraudă şi va fi urmărită penal conform legislaţiei naţionale.
§ 5 Indiferent de prevederile tranzitorii, vehiculele şi documentaţia care le însoţeşte vor respecta prevederile în vigoare ale PTU referitoare la marcare şi întreţinere; trebuie asigurată şi respectarea prevederilor RID în vigoare, după caz. Comisia experţilor tehnici poate decide că prevederile legate de siguranţă introduse de PTU trebuie respectate în anumite termene-limită indiferent de orice dispoziţii tranzitorii.
§ 6 Vehiculele existente care nu sunt acoperite de întinderea § 2 şi § 2a pot fi admise în exploatare la cererea unui solicitant către o autoritate competentă. Aceasta poate solicita informaţii tehnice adiţionale de la solicitant, analize de risc şi/sau testări ale vehiculelor înainte de a acorda admiteri complementare în exploatare. Totuşi autorităţile competente iau în considerare grila de echivalenţă despre care se face referire în articolul 13 din Regulile uniforme APTU.
§ 7 Comisia de experţi tehnici poate adopta şi alte dispoziţii tranzitorii.
ART. 20
Divergenţe
Divergenţele referitoare la admiterea tehnică a vehiculelor feroviare şi a altor materiale feroviare destinate a fi utilizate în trafic internaţional pot fi rezolvate de comisia de experţi tehnici, dacă nu s-a reuşit să soluţioneze aceste divergenţe prin negociere directă între părţile implicate. Astfel de divergenţe pot de asemenea fi supuse, în conformitate cu procedura prevăzută în titlul V al Convenţiei, unui tribunal de arbitraj.
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
