Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil
ART. 1 (1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare patrimoniul cultural naţional, indiferent de proprietarul acestora, prin reglementarea activitãţilor specifice de protejare: evidenta, expertizare, clasare, cercetare, depozitare, conservare, restaurare şi punere în valoare, în vederea accesului democratic la cultura şi transmiterii acestor valori generaţiilor viitoare. (2) Patrimoniul cultural naţional este alcãtuit din bunuri cu valoare deosebita sau exceptionala, istorica, arheologicã, documentara, etnografica, artisticã, ştiinţificã şi tehnica, literarã, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica şi epigrafica, reprezentând mãrturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti la civilizatia universala. ART. 2 (1) Statul garanteazã proprietatea şi asigura, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional. De asemenea, asigura baza materialã şi resursele financiare necesare în vederea descoperirii, evidentei, expertizarii, clasarii, cercetãrii, depozitarii, conservãrii, restaurarii, protecţiei şi punerii în valoare. (2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional este supusã reglementãrilor prezentei legi. ART. 3 Patrimoniul cultural naţional cuprinde: 1. Bunuri arheologice şi istoric-documentare de valoare deosebita sau exceptionala, cum sunt: a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramica, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentatie şi harnasament, arme, însemne funerare; b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice; c) mãrturii materiale şi documentare privind istoria politica, economicã, socialã, militarã, religioasã, ştiinţificã, artisticã, sportiva sau din alte domenii; d) manuscrise, incunabule, cãrţi rare şi cãrţi vechi, cãrţi cu valoare bibliofila; e) documente şi tiparituri de interes special: documente de arhiva, harti şi alte materiale cartografice; f) obiecte cu valoare memorialistica; g) obiecte şi documente cu valoare numismatica, filatelica, heraldica: monede, medalii, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mãrci poştale, drapele şi stindarde; h) piese epigrafice; i) fotografii, clisee fotografice, filme, înregistrãri audio şi video; j) instrumente muzicale; k) uniforme militare şi accesorii ale acestora; l) obiecte cu valoare tehnica; m) alte bunuri din aceasta categorie. 2. Bunuri cu semnificatie artisticã, de valoare deosebita sau exceptionala, cum sunt: a) opere de arta plastica: pictura, sculptura, desen, gravura, fotografie şi altele; b) opere de arta decorativa şi aplicatã din sticla, ceramica, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe; c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrarie, mobilier şi altele; d) proiecte şi prototipuri de design; e) materialele primare ale filmelor artistice, documentare şi de animatie; f) alte bunuri din aceasta categorie. 3. Bunuri cu semnificatie etnografica, de valoare deosebita sau exceptionala, cum sunt: a) unelte, obiecte de uz casnic şi gospodãresc; b) piese de mobilier; c) ceramica; d) textile, piese de port, pielarie; e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatra, sticla; f) obiecte de cult; g) podoabe; h) ansambluri de obiecte etnografice; i) alte bunuri din aceasta categorie. 4. Bunuri de importanta ştiinţificã, de valoare deosebita sau exceptionala, cum sunt: a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanica, mineralogie şi anatomie; b) trofee de vanat; c) alte bunuri din aceasta categorie. 5. Bunuri de importanta tehnica, de valoare deosebita sau exceptionala, cum sunt: a) creatii tehnice unicat; b) raritati, indiferent de marca; c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curenta; d) creatii tehnice cu valoare memoriala; e) realizari ale tehnicii populare; f) matritele de compact-discuri şi CD-ROM; g) alte bunuri din aceasta categorie. ART. 4 Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional fac parte, în funcţie de importanta sau de semnificatia lor istorica, arheologicã, documentara, etnografica, artisticã, ştiinţificã şi tehnica, literarã, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica şi epigrafica, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din: a) Fondul patrimoniului cultural naţional, denumit în continuare fond, alcãtuit din bunuri culturale de valoare deosebita; b) Tezaurul patrimoniului cultural naţional, denumit în continuare tezaur, alcãtuit din bunuri culturale de valoare exceptionala. ART. 5 (1) Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publica sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativteritoriale sau proprietate privatã a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat. (2) Asupra bunurilor prevãzute la alin. (1) se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în condiţiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, dupã caz. ART. 6 (1) Ministerul Culturii şi Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor coordoneazã activitãţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional. (2) Face excepţie de la prevederile alin. (1) Fondul Arhivistic Naţional al României aflat în administrarea Arhivelor Naţionale, precum şi în cea a direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, constituit în conformitate cu prevederile <>Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 . (3) Ministerul Culturii reprezintã statul roman în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional. ART. 7 Autoritãţile competente au obligaţia sa facã toate demersurile, potrivit convenţiilor internaţionale la care România este parte, pentru redobandirea unor bunuri culturale care au fost exportate ilegal, au fost sustrase din muzee sau colecţii ori sunt deţinute fãrã temei legal în strãinãtate. ART. 8 Autoritãţile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional au obligaţia de a le proteja impotriva oricãror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.
CAP. 2 Cercetarea, clasarea şi evidenta
ART. 9 Activitatea de cercetare desfasurata de cercetatorii ştiinţifici în instituţii publice deţinãtoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional are ca obiect cercetarea şi valorificarea ştiinţificã a patrimoniului cultural naţional, în principal a celui deţinut de instituţia respectiva. ART. 10 În sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, fond şi tezaur, potrivit art. 4. ART. 11 Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face: 1. Din oficiu, în urmãtoarele situaţii: a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice; b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase; c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzãri publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat; d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicita exportul temporar sau definitiv; e) pentru bunurile culturale mobile descoperite intamplator ori în cadrul unor cercetãri sistematice; f) pentru bunurile culturale mobile confiscate; g) pentru bunurile culturale mobile care au fãcut obiectul unor tentative de export ilegal; h) pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmeazã sa fie restituite. 2. La solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv. ART. 12 (1) Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiza întocmit de experţi acreditaţi de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (2) Clasarea unui bun trebuie finalizatã în cel mult 3 luni din momentul declansarii procedurii de clasare. (3) Organismul ştiinţific competent sa hotãrascã asupra propunerilor de clasare este Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (4) Hotãrârea de clasare va fi semnatã de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor şi va fi aprobatã prin ordin al ministrului culturii, în interiorul termenului prevãzut la alin. (2). (5) La hotãrârea de clasare se anexeazã în extras concluziile raportului de expertiza prin care se asigura identificarea bunului cultural mobil respectiv, fişa standard a obiectului şi fotografia alb-negru sau color, dupã caz. (6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiza cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizarii expertizei. (7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţãrii expertului. Soluţionarea contestaţiei se comunica în termen de 20 de zile. ART. 13 (1) Instituţiile publice deţinãtoare de bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional au obligaţia de a constitui evidenta acestor bunuri atât analitic, prin fişa standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii, cat şi sinoptic, prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistica. (2) Autoritãţile publice în subordinea cãrora funcţioneazã instituţiile deţinãtoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare în vederea constituirii evidentei informatizate. ART. 14 (1) Ministerul Culturii va comunica în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, dupã caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare în termen de 10 zile de la aprobare. (2) Ministerul Culturii va elibera, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare şi fişa standard a obiectului. (3) Certificatul de clasare şi fişa standard a obiectului însoţesc bunul clasat şi nu constituie prin ele însele un titlu de proprietate. ART. 15 (1) Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în cele doua inventare: - Inventarul Fondului patrimoniului cultural naţional; - Inventarul Tezaurului patrimoniului cultural naţional. (2) Inventarele fondului şi tezaurului sunt întocmite, pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, de cãtre direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii. Centralizarea, evidenta informatizata şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii inventarelor se efectueazã de Institutul de Memorie Culturalã. (3) Datele privind patrimoniul cultural naţional, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea acestora, nu au destinaţie publica fãrã acordul proprietarilor bunurilor. (4) Date privind patrimoniul cultural naţional pot fi furnizate, la cerere, de Ministerul Culturii, instituţiilor specializate, cercetatorilor şi altor specialişti acreditaţi, în vederea desfãşurãrii unor activitãţi specifice de identificare şi cercetare. Valorificarea datelor dobândite astfel poate fi facuta numai cu consimţãmântul deţinãtorului. Comunicarea publica a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia. (5) Se pot furniza informaţii cuprinse în aceste inventare organelor de poliţie, organelor de urmãrire penalã şi instanţelor judecãtoreşti, numai pentru soluţionarea unor cauze în directa legatura cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea prevederilor legale în materie. ART. 16 (1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare şi deţinãtorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declansat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor respective de cãtre experţi acreditaţi. (2) Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite şi pentru perioade determinate, prevãzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale, dupã caz; preluarea acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice, dupã caz, menţionate la alin. (1), în forma prevãzutã de normele emise de Ministerul Culturii. ART. 17 În timpul desfãşurãrii procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil acesta se afla sub regimul de protecţie prevãzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur. ART. 18 (1) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil. (2) În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluatã, la cerere, dupã minimum 3 ani; în situaţiile în care au apãrut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 19 (1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în urmãtoarele cazuri: a) invalidarea expertizei; b) distrugere; c) deteriorare grava care nu poate fi remediata prin operaţiuni de restaurare. (2) Declasarea urmeazã procedura stabilitã la clasare. (3) Odinul de declasare este luat în evidenta inventarului patrimoniului cultural naţional în care figureazã bunul respectiv, procedându-se la radierea acestuia din inventar. (4) Ordinul de declasare se comunica în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale, precum şi titularului dreptului de administrare, dupã caz. ART. 20 Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridicã a patrimoniului cultural naţional în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevãzute pentru clasare. ART. 21 (1) Ordinul de clasare, declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la comunicare. (2) Ministerul Culturii este obligat sa soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. (3) În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de rãspunsul la contestaţia adresatã Ministerului Culturii, el se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ, instanţelor judecãtoreşti competente.
CAP. 3 Pãstrarea, depozitarea şi asigurarea securitãţii bunurilor culturale mobile
ART. 22 (1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare, precum şi deţinãtorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate au urmãtoarele obligaţii: a) sa asigure cele mai bune condiţii de pãstrare, conservare şi, dupã caz, de depozitare a bunurilor, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a acestora; b) sa nu deterioreze şi sa nu distruga aceste bunuri, iar în cazul celor din metal nici sa nu le topeasca; c) sa asigure securitatea acestor bunuri; d) sa înştiinţeze în termen de maximum 5 zile direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în cazul constatãrii unui pericol iminent de distrugere sau de degradare grava a acestor bunuri; e) sa nu utilizeze şi sa nu permitã utilizarea acestor bunuri la organizarea de spectacole, parade ale modei, ca recuzita cinematografica sau teatrala, precum şi în orice alte scopuri care le-ar periclita integritatea sau le-ar expune pierderii, deteriorarii ori sustragerii; f) sa permitã accesul specialiştilor din cadrul direcţiilor judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în scopul constatãrii stãrii de conservare a acestor bunuri; în cazul deţinãtorilor persoane fizice şi al persoanelor juridice de drept privat accesul specialiştilor direcţiilor judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional va fi posibil numai cu acordul scris al proprietarului privind condiţiile de acces. (2) Proprietarii sau titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate au în aceasta calitate şi urmãtoarele obligaţii: a) sa asigure restaurarea bunurilor; b) sa încredinţeze executarea lucrãrilor de restaurare exclusiv specialiştilor restauratori acreditaţi de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (3) Instituţiile publice specializate şi nespecializate, cultele, precum şi agenţii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate, au obligaţia sa finanteze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefractie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile. (4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e) proprietarii, persoane fizice şi juridice de drept privat, care pot permite, în condiţii contractuale, utilizarea bunurilor culturale mobile clasate în fond la organizarea de spectacole, parade ale modei şi ca recuzita teatrala şi cinematografica. ART. 23 Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiazã de consultanţa gratuita din partea instituţiilor specializate, în scopul pãstrãrii, conservãrii şi punerii în valoare a acestor bunuri. ART. 24 (1) Pentru efectuarea de studii şi lucrãri de specialitate instituţiile publice au obligaţia sa permitã accesul specialiştilor acreditaţi şi al cercetatorilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare, în condiţii convenite de comun acord. (2) În cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privatã, pentru efectuarea de studii şi lucrãri de specialitate este necesar acordul proprietarului. ART. 25 (1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie sa fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colectiei în care se afla originalul. (2) Menţiunile prevãzute la alin. (1) sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele şi ori de câte ori acestea sunt aduse la cunostinta publicului. ART. 26 (1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publica, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare, în conformitate cu normele avizate de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (2) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului, în conformitate cu normele avizate de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (3) Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, dupã caz. (4) Persoanele care executa copii, mulaje, tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate sa utilizeze tehnici adecvate şi sa ia mãsurile necesare pentru a nu fi afectate, imediat sau în timp, integritatea şi calitatea originalelor.
CAP. 4 Conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile clasate
ART. 27 (1) Lucrãrile de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectueazã numai de cãtre experţi, acreditaţi pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor dreptului comun. (2) Acreditarea experţilor care efectueazã lucrãri de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile se face de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor, care vor cuprinde şi proceduri de contestare. (3) Pe baza acreditãrii obţinute Ministerul Culturii elibereazã experţilor certificate de libera practica, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. (4) Laboratoarele şi atelierele, care efectueazã lucrãri de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile, funcţioneazã pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi restaurare. (5) În cazul comiterii de erori profesionale, constatate de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor, aceasta va suspenda pe termen de pana la 2 ani acreditarea prevãzutã la alin. (2) sau avizul prevãzut la alin. (4). Ministerul Culturii va lua mãsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotãrârilor Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, putând solicita acesteia o contraexpertiza, la cererea persoanelor în cauza. (6) Persoanele juridice de drept privat, proprietare ale laboratoarelor sau atelierelor autorizate, sunt obligate sa afiseze la loc vizibil autorizaţia eliberata potrivit dispoziţiilor alin. (4). (7) Funcţionarea în continuare a laboratoarelor de conservare şi restaurare existente în cadrul instituţiilor publice specializate, precum şi înfiinţarea de noi astfel de laboratoare se aproba de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. (8) Laboratoarele de conservare şi restaurare, care funcţioneazã în cadrul instituţiilor publice muzeale, pot efectua astfel de lucrãri pentru alte instituţii publice muzeale, pentru persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, cu respectarea condiţiilor prevãzute în prezenta lege; în aceste cazuri solicitantii vor suporta cheltuielile legate de aceste lucrãri, în condiţii contractuale. ART. 28 Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor şi numai în laboratoarele sau atelierele autorizate, nominalizate în aviz. ART. 29 (1) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de forma de proprietate, care sunt în pericol iminent de distrugere sau degradare grava, vor fi supuse operaţiunilor de restaurare şi conservare prin ordin al ministrului culturii, pe baza unui raport de expertiza aprobat de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. (2) Operaţiunile de restaurare şi conservare astfel dispuse vor fi efectuate pe cheltuiala proprietarului. (3) Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu prevederile alin. (1) şi cu cele prevãzute la art. 22 alin. (2) lit. a) sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit, dupã caz. (4) În cazul în care proprietarul bunului cultural mobil clasat în tezaur este o persoana fizica, din a carei declaraţie pe propria rãspundere rezulta ca nu are posibilitãţi financiare pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare şi conservare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele locale, dupã caz, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. În cazul vânzãrii ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costurile operaţiunilor de restaurare şi conservare vor fi restituite de proprietarul-vânzãtor instituţiei finanţatoare. ART. 30 (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplica în mod corespunzãtor bunurilor cu valoare culturalã realizate din metale preţioase ori conţinând pietre preţioase sau semipretioase, care se afla în proprietatea, administrarea ori sunt deţinute cu orice titlu de Banca Nationala a României, de Monetaria Statului sau de celelalte bãnci. (2) Persoanele juridice enumerate la alin. (1) sunt obligate sa permitã examinarea bunurilor de cãtre experţii anume desemnaţi de Ministerul Culturii, care vor propune, dacã este cazul, declanşarea procedurii de clasare. ART. 31 Este interzisã topirea sau modificarea, sub orice forma, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Nationala a României, de Monetaria Statului sau de celelalte bãnci.
CAP. 5 Circulaţia bunurilor culturale mobile
ART. 32 Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publica a statului sau a unitãţilor administrativteritoriale, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. ART. 33 (1) Pentru organizarea unor expoziţii sau realizarea unor proiecte culturale instituţiile publice pot imprumuta, dupã caz, unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţara, în condiţiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le deţin în administrare, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor şi cu aprobarea Ministerului Culturii. (2) Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot imprumuta instituţiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, bunuri culturale mobile clasate. (3) Bunurile culturale mobile clasate, aparţinând cultelor religioase, pot fi împrumutate instituţiilor publice specializate, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, cu aprobarea sefilor de cult. (4) Organizatorul expoziţiei sau initiatorul/autorul proiectului cultural rãspunde civil, material, disciplinar, contraventional sau penal, dupã caz, de integritatea bunurilor expuse, luând toate mãsurile necesare pentru înlãturarea oricãrui risc, în condiţii de securitate, de conservare, de asigurare şi de stabilire a cotelor valorice respective. ART. 34 (1) Bunurile culturale mobile proprietate publica, aflate în patrimoniul unor societãţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se privatizeazã, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare. (2) Societãţile comerciale prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a anunta înscrierea pe lista de privatizare, în scris, direcţiei judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în a carei raza teritorialã îşi are sediul societatea, în termen de 5 zile de la data înscrierii. (3) În termen de 10 zile de la data înregistrãrii comunicãrii prevãzute la alin. (2) direcţia judeteana pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional va verifica la societatea comercialã în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi va declansa procedura de clasare. (4) Bunurile culturale mobile astfel clasate vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnatã de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 35 (1) Autorizarea se face de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile. (2) Vânzarea publica a bunurilor culturale mobile clasate, aflate în proprietate privatã, sau intermedierea vânzãrii se efectueazã numai prin agenţi economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi. (3) Agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi sa afiseze la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile. (4) Agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi sa detina un registru în care sa menţioneze, corect şi complet, numele şi adresa ofertantului, descrierea şi preţul fiecãrui bun. Informaţiile conţinute în registru au caracter confidenţial. (5) Agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia de a înştiinţa în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional despre existenta unor bunuri susceptibile de a fi clasate. (6) Agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia ca în termen de 5 zile sa informeze în scris proprietarul bunului cu privire la posibilitatea de declansare a procedurii de clasare. (7) Agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi ca, în termen de 3 zile de la data înregistrãrii în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur, sa comunice în scris direcţiei judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în a carei raza teritorialã îşi au sediul punerea acestora în vânzare. ART. 36 (1) Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzãri publice numai în condiţiile exercitãrii dreptului de preemţiune de cãtre statul roman, prin Ministerul Culturii, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (7). (2) Direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional sunt obligate sa transmitã Ministerului Culturii, în termen de 3 zile de la primirea comunicãrii scrise a agentului economic autorizat, înregistrarea privind punerea în vânzare a unui bun cultural mobil clasat în tezaur. (3) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrãrii comunicãrii prevãzute la alin. (2), iar valoarea de achizitionare este cea negociata cu vânzãtorul sau cu agentul economic autorizat ori cea rezultatã din licitaţia publica. (4) Ministerul Culturii va prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitãrii dreptului de preemţiune. (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) atrage nulitatea absolutã a vânzãrii. ART. 37 (1) Scoaterea peste frontiera a bunurilor culturale mobile constituie operaţiune de export, care poate fi temporar sau definitiv. (2) Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectueazã numai pe baza certificatului de export. (3) Certificatul de export va fi emis de direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional, în condiţiile prezentei legi. (4) Certificatul de export temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor şi aprobat de ministrul culturii. (5) Scoaterea din ţara, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condiţiile legii, constituie operaţiune de export ilegal. ART. 38 (1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, se exporta numai temporar şi numai pentru organizarea unor expoziţii în strãinãtate, pentru investigaţii de laborator, restaurare sau expertizare. (2) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar. (3) Exportul definitiv al bunurilor culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se face numai potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) şi (3), dupã modificarea prealabilã în evidenta fondului, efectuatã de Ministerul Culturii. ART. 39 (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, pot fi exportate definitiv în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanta şi semnificatie culturalã numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevaleazã interesul istoric, stiintific sau cultural. (2) Bunul cultural obţinut prin schimb urmeazã regimul juridic al bunului dat în schimb. (3) În vederea schimbului prevãzut la alin. (1), în cazul bunurilor proprietate publica a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, prin hotãrâre a Guvernului sau prin hotãrâre a consiliului local, dupã caz, se aproba dezafectarea bunurilor culturale mobile clasate din proprietatea publica în proprietatea privatã a statului sau a unitãţii administrativ-teritoriale. (4) Schimbul, indiferent de proprietar, este avizat de Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor şi este aprobat prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii. ART. 40 În cazul persoanelor fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunului cultural mobil sau ale bunurilor clasate în tezaur, schimbul, în cazul unei operaţiuni de export definitiv al acestor bunuri, va putea fi aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 41 (1) În cazul cererii de export temporar sau definitiv al unui bun cultural mobil neclasat termenele prevãzute la art. 12 alin. (2) şi la art. 14 alin. (1), cumulate, se reduc la 30 de zile. (2) Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor este obligatã sa se pronunţe, în legatura cu clasarea bunului cultural mobil, în termen de 30 de zile de la data declansarii procedurii de clasare. ART. 42 Donaţiile având ca obiect bunuri culturale mobile fãcute instituţiilor publice specializate ori cultelor religioase, potrivit legii, sunt scutite de orice taxe. ART. 43 (1) Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligaţia de a anunta în scris direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în termen de 15 zile de la data transferãrii unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun. (2) În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinãtorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunta, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de poliţie din raza teritorialã. (3) În cazurile prevãzute la alin. (2), precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinãtorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunta în scris direcţia judeteana pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în termen de 3 zile de la constatare. (4) Dupã înregistrarea comunicãrii prevãzute la alin. (3) direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional vor anunta imediat, în scris, organele de poliţie din raza teritorialã. ART. 44 (1) Succesorii rezervatari sunt scutiţi de taxele succesorale pentru bunurile culturale mobile clasate care fac parte din masa succesoralã. (2) În cazul celorlalţi succesori, aceştia pot ceda, în contul taxelor succesorale, astfel de bunuri, care vor intra în proprietatea publica şi vor fi date, potrivit legii, în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. (3) Donaţiile sau legatele privind bunuri culturale mobile clasate, efectuate în favoarea statului, unitãţilor administrativ-teritoriale sau cultelor religioase, sunt scutite de orice taxe.
CAP. 6 Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile descoperite intamplator sau prin cercetãri sistematice
ART. 45 (1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetãri sistematice cu scop arheologic sau geologic, precum şi cele descoperite intamplator prin lucrãri de orice natura, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, conform art. 135 alin. (4) din Constituţia României, intra în proprietate publica, potrivit dispoziţiilor legale. (2) Din momentul descoperirii bunurile prevãzute la alin. (1) sunt supuse procedurii de clasare, în condiţiile prezentei legi, şi intra în administrarea instituţiei care finanţeazã sau coordoneazã cercetãrile; în cazul în care Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor constata ca în instituţia respectiva nu sunt îndeplinite condiţiile corespunzãtoare de conservare şi securitate, aceasta va propune direcţiei judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în a carei raza de activitate au fost descoperite bunurile arheologice în cauza alte instituţii publice specializate din aceeaşi raza, care îndeplinesc condiţiile corespunzãtoare. Direcţia judeteana pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional va decide asupra instituţiei cãreia i se vor transmite în administrare bunurile arheologice respective. ART. 46 (1) Cercetãrile arheologice sistematice, precum şi cele de prospectare preventivã sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate şi controlate de Comisia Nationala de Arheologie şi de Ministerul Culturii. (2) Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua în siturile arheologice detectii şi cercetãri sau orice fel de alte intervenţii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri. ART. 47 (1) Cercetãrile arheologice efectuate pe terenurile proprietate privatã aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase se fac numai cu acordul proprietarului şi, dupã caz, al şefului cultului. (2) În cazul în care proprietarul terenului nu îşi da acordul pentru efectuarea cercetãrilor arheologice, acestea vor putea fi autorizate de instanta judecãtoreascã competenta, la cererea autoritãţii publice sau a instituţiei publice, dupã caz, în subordinea cãreia se afla initiatorul cercetãrilor arheologice. (3) Proprietarul terenului este îndreptãţit sa solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrãrilor şi sa primeascã despãgubiri, anterior începerii lucrãrilor, de la autoritãţile publice sau de la instituţiile publice în subordinea cãrora se afla initiatorul cercetãrilor arheologice, pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru orice alte prejudicii produse ca urmare a cercetãrilor efectuate. (4) Despãgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţe, de cãtre instanţele judecãtoreşti competente. (5) Despãgubirile vor fi suportate din sumele prevãzute în bugetele instituţiilor publice, dupã caz, în subordinea cãrora se afla initiatorul cercetãrilor arheologice. (6) Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcina arheologicã a unui teren, indiferent de regimul proprietãţii acestuia, este obligatorie înaintea începerii oricãror lucrãri care pot afecta situl. (7) Finanţarea cercetãrilor arheologice pentru emiterea certificatului prevãzut la alin. (6), cu privire la terenurile în care se gãsesc bunuri arheologice, identificate prin investigaţii anterioare, este asigurata de beneficiarul lucrãrilor. ART. 48 (1) Persoanele fizice care au descoperit în mod intamplator bunuri din categoria celor prevãzute la art. 45 alin. (1) sunt obligate sa le predea, în termen de 48 de ore de la descoperire, primarului unitãţii administrativ-teritoriale în a carei raza a fost facuta descoperirea. (2) Primarul este obligat sa înştiinţeze despre bunurile descoperite, în termen de 48 de ore, direcţia judeteana pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional, luând totodatã mãsuri de paza şi de conservare a acestora. (3) Primarul este obligat sa predea bunurile astfel descoperite, în termen de 10 zile, direcţiei judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional. (4) Autorii descoperirilor intamplatoare, care au predat, în condiţiile prevãzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensa bãneascã de 30% din valoarea bunului, calculatã în momentul acordãrii recompensei, iar în cazul descoperirii unor bunuri culturale de valoare exceptionala se poate acorda şi o bonificaţie suplimentarã de pana la 15% din valoarea bunului. (5) Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileşte de experţii acreditaţi ai direcţiei judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional sau, dupã caz, de alţi experţi acreditaţi. (6) Recompensele şi bonificatia, stabilite potrivit alin. (4) şi (5), vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, în funcţie de subordonarea instituţiilor culturale în administrarea cãrora vor fi transmise bunurile descoperite şi vor fi plãtite în cel mult 18 luni de la data predãrii bunului. (7) În cazul în care autorul descoperirii nu primeşte recompensa în termenul stabilit la alin. (6), acesta se poate adresa instanţei judecãtoreşti competente printr-o acţiune scutitã de taxa judiciarã de timbru.
CAP. 7 Finanţarea activitãţilor de descoperire, cercetare, expertizare, clasare, evidenta, depozitare, conservare, restaurare, protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile
ART. 49 (1) Finanţarea activitãţilor de descoperire, cercetare, expertizare, clasare, evidenta, depozitare, conservare, restaurare, protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii altor drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare, se poate face de Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei Naţionale, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, Academia Romana, alte instituţii publice, dupã caz, din venituri gestionate de acestea în regim extrabugetar şi din alocaţii bugetare. (2) Alocaţiile bugetare destinate activitãţilor prevãzute la alin. (1) vor fi nominalizate cu aceste destinaţii în bugetul Ministerului Culturii, al Ministerului Educaţiei Naţionale, în bugetele autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi în bugetele altor instituţii publice. (3) Achiziţionarea de bunuri culturale mobile pentru instituţiile publice specializate, în funcţie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevãzute cu aceasta destinaţie în bugetele autoritãţilor administraţiei publice centrale sau locale. ART. 50 (1) Veniturile gestionate în regim extrabugetar pot proveni din urmãtoarele surse: a) donaţiile sau legatele dobândite de la persoane fizice sau persoane juridice, din ţara ori din strãinãtate; b) cota de 5% instituitã de autoritãţile administraţiei publice locale asupra preţului de vânzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publica şi introduse în circuit comercial; c) cota de 5% instituitã de autoritãţile administraţiei publice locale asupra preţului obţinut din vânzãrile de bunuri culturale, efectuate prin licitaţii, anticariate, consignatii şi case de amanet; d) tarifele percepute de direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional pentru efectuarea oricãror expertize solicitate. (2) Cotele prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) se adauga la preţurile de vânzare ale bunurilor respective.
CAP. 8 Organisme şi instituţii specializate
ART. 51 Descoperirea, cercetarea, expertizarea, clasarea, evidenta, depozitarea, conservarea, restaurarea, protejarea, achiziţionarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil se realizeazã prin organisme şi instituţii specializate, care au competente generale şi speciale în domeniu, precum şi prin persoane fizice sau juridice, în condiţiile prezentei legi. ART. 52 (1) Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii şi este condusã de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului culturii dintre specialiştii cu autoritate recunoscuta în domeniu. (2) Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor este alcãtuitã din 21 de specialişti numiţi prin ordin al ministrului culturii, pe o perioada de 4 ani, propuşi de: a) preşedintele comisiei - 8 membri; b) instituţiile publice specializate - 9 membri; c) Secretariatul de Stat pentru Culte, Academia Romana şi reprezentanţii colectionarilor de bunuri culturale mobile - 3 membri. (3) Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui regulament de funcţionare elaborat de membrii comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii. (4) Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor numeşte şi coordoneazã subcomisii pentru domeniile prevãzute la art. 3. Secretarul comisiei şi secretarii subcomisiilor sunt numiţi din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii. Subcomisiile funcţioneazã conform regulamentului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, prevãzut la alin. (3). (5) Cheltuielile de finanţare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor se efectueazã din bugetul Ministerului Culturii. Indemnizaţia lunarã a fiecãrui membru al comisiei reprezintã 30% din salariul secretarului de stat. ART. 53 Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor are urmãtoarele atribuţii: a) evalueaza rapoartele de expertiza şi hotãrãşte asupra clasarii bunurilor culturale mobile; b) primeşte contestaţiile fãcute de persoane fizice şi juridice cu privire la procedura de clasare a bunurilor culturale mobile şi face propuneri referitoare la soluţionarea acestora; c) avizeazã normele de clasare a bunurilor culturale mobile şi normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile; d) avizeazã normele privind executarea mulajelor, facsimilelor şi copiilor, precum şi a tirajelor postume dupã plãcile originale de gravura, în cazul bunurilor culturale mobile clasate; e) avizeazã normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate. Pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur Comisia Nationala a Muzeelor şi Colectiilor poate stabili prioritãţile de restaurare; f) avizeazã normele de acreditare a experţilor, normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor, precum şi normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare; g) avizeazã funcţionarea laboratoarelor şi a atelierelor care urmeazã sa efectueze operaţiuni de restaurare; h) avizeazã exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate; i) avizeazã normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile; j) avizeazã funcţionarea agenţilor economici care comercializeazã sau organizeazã licitaţii cu bunuri culturale mobile; k) avizeazã regulamentele de organizare şi funcţionare a muzeelor şi colectiilor publice; l) acrediteazã experţii, conservatorii şi restauratorii; m) acrediteazã specialiştii care pot avea acces, în condiţiile legii, la informaţia continuta în registrele agenţilor economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile; n) orice alte atribuţii date în competenta sa, potrivit legii. ART. 54 (1) La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti funcţioneazã direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional, servicii publice descentralizate ale Ministerului Culturii. (2) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii, se reorganizeazã inspectoratele judeţene pentru cultura, prin comasare cu oficiile judeţene pentru patrimoniul cultural naţional, în direcţii judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional. ART. 55 Direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional au urmãtoarele atribuţii în domeniul protejãrii patrimoniului cultural naţional mobil: a) întocmesc baza de date privind evidenta bunurilor culturale mobile clasate, aflate pe raza lor teritorialã; b) înregistreazã cererile de clasare a bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane juridice, precum şi de persoane fizice; c) efectueazã expertiza necesarã şi întocmesc documentaţia prevãzutã de prezenta lege, în vederea clasarii bunurilor culturale mobile; d) înainteazã Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor propunerile de clasare; e) înregistreazã înştiinţãrile de schimbare a proprietarului sau deţinãtorului, în cazul bunurilor culturale mobile clasate; f) controleazã periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordand consultanţa de specialitate la solicitarea proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale; g) fac propuneri de includere în prioritãţile de restaurare a bunurilor mobile clasate în tezaur, aflate la instituţiile nespecializate, cultele religioase, alte persoane juridice decât instituţiile publice specializate, precum şi la persoanele fizice; h) verifica dacã agenţii economici autorizaţi sa comercializeze bunuri culturale mobile respecta obligaţiile ce le revin conform prezentei legi şi normelor emise în aplicarea acesteia; i) aproba, conform prezentei legi, exportul definitiv al bunurilor culturale mobile, eliberand, pe baza expertizei, certificatul de export întocmit potrivit normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile; j) gestioneazã, în regim extrabugetar, veniturile realizate potrivit prevederilor art. 50 alin. (1) lit. a) şi d), dupã caz, precum şi alocaţiile de la bugetul de stat, destinate finanţãrii activitãţilor prevãzute la art. 49 alin. (1); k) colaboreazã şi stabilesc, împreunã cu structurile abilitate ale Ministerului Apãrãrii Naţionale şi ale Ministerului de Interne, dupã caz, mãsurile de protecţie a bunurilor culturale mobile, în caz de conflict armat sau de calamitati naturale; l) orice alte atribuţii date în competenta lor prin prezenta lege. ART. 56 (1) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se înfiinţeazã Laboratorul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservãrii şi Restaurarii Patrimoniului Naţional Cultural Mobil, instituţie publica în subordinea Ministerului Culturii. (2) Organizarea şi funcţionarea Laboratorului Naţional de Cercetare în Domeniul Conservãrii şi Restaurarii Patrimoniului Cultural Naţional Mobil se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii. (3) Laboratorul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservãrii şi Restaurarii Patrimoniului Cultural Naţional Mobil are urmãtoarele atribuţii principale: a) investigheaza cu mijloace specifice de analiza materialele constituente ale bunurilor culturale mobile, în funcţie de compoziţie, tehnologie de prelucrare şi provenienta; b) experimenteaza materiale necesare pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile, precum şi pentru combaterea agenţilor biologici; c) colaboreazã cu specialiştii de profil la expertizarea bunurilor culturale clasate sau în curs de clasare; d) pregãteşte şi perfectioneaza specialişti în domeniile investigarii, conservãrii şi restaurarii bunurilor culturale mobile; e) colaboreazã cu instituţii de profil din ţara şi din strãinãtate. ART. 57 (1) În subordinea Ministerului Culturii funcţioneazã Institutul de Memorie Culturalã, instituţie publica ce administreazã bazele de date privind bunurile culturale mobile. (2) Regulamentul de funcţionare a Institutului de Memorie Culturalã se aproba prin ordin al ministrului culturii. ART. 58 Institutul de Memorie Culturalã are urmãtoarele atribuţii principale: a) centralizeazã şi înregistreazã în baza nationala de date fişele de evidenta a bunurilor culturale mobile clasate, transmise de instituţiile specializate şi de direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional; b) administreazã bazele de date privind evidenta informatizata şi circulaţia bunurilor culturale mobile; c) stocheaza inventarele privind bunurile culturale mobile clasate şi documentele care au stat la baza operaţiunilor de clasare; d) cerceteazã şi valorifica documentar, inclusiv prin publicare, informaţiile cuprinse în baza de date privind bunurile culturale mobile şi acorda asistenta de specialitate, pe baza de contract, privind valorificarea documentarstiintifica a informatiei deţinute, cu acordul proprietarilor şi cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor; e) elaboreazã norme, instrumente şi sisteme informatice pentru evidenta bunurilor culturale mobile; f) colaboreazã cu instituţii similare din ţara şi din strãinãtate.
CAP. 9 Contravenţii şi infracţiuni
SECŢIUNEA 1 Contravenţii
ART. 59 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz. ART. 60 (1) Constituie contravenţii, dacã nu sunt sãvârşite astfel încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiuni, urmãtoarele fapte: a) nerespectarea de cãtre persoanele fizice sau juridice de drept privat a termenului şi a condiţiilor prevãzute la art. 43 alin. (1); b) nerespectarea de cãtre persoanele fizice sau juridice a termenului stabilit la art. 43 alin. (2) privind comunicarea pierderii, furtului, distrugerii totale sau parţiale a unui bun cultural mobil clasat; c) nerespectarea de cãtre agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a afişa la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile, prevãzute la art. 35 alin. (3); d) nerespectarea de cãtre agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de înştiinţare despre existenta unor bunuri culturale mobile susceptibile sa fie clasate, în termenul şi condiţiile prevãzute la art. 35 alin. (5); e) nerespectarea de cãtre persoanele fizice a obligaţiei de predare a unui bun cultural mobil descoperit intamplator, în termenul prevãzut la art. 48 alin. (1); f) neîndeplinirea de cãtre proprietari, de titularii altor drepturi reale, de titularii drepturilor de administrare sau de deţinãtorii cu orice titlu ai bunurilor mobile clasate a obligaţiilor prevãzute la art. 22 alin. (1) lit. a), c)-f); g) neîndeplinirea de cãtre societãţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat a obligaţiilor ce le revin potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2); h) înfiinţarea şi funcţionarea agenţilor economici specializaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile, fãrã autorizarea Ministerului Culturii, emisã potrivit art. 35 alin. (1); i) neîndeplinirea de cãtre agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a întocmi registrul prevãzut la art. 35 alin. (4); j) nerespectarea de cãtre agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a termenului şi condiţiilor prevãzute la art. 35 alin. (7) privind punerea în vânzare a bunurilor culturale mobile clasate în tezaur; k) executarea copiilor, mulajelor, tirajelor postume şi facsimilelor de pe bunuri culturale mobile clasate, de cãtre persoanele fizice sau juridice, fãrã respectarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1); l) realizarea de cãtre persoanele fizice sau juridice de reproduceri prin mijloace foto, video sau numerice de pe bunuri culturale mobile clasate, fãrã acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, potrivit art. 26 alin. (3); m) utilizarea de cãtre persoanele fizice sau juridice de tehnici neadecvate de reproducere, de natura sa afecteze integritatea sau calitatea bunurilor culturale mobile clasate, potrivit art. 26 alin. (4); n) neîndeplinirea de cãtre proprietarii şi titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate a obligaţiei prevãzute la art. 22 alin. (2) lit. b); o) restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur, fãrã avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor ori în afarã laboratoarelor sau atelierelor autorizate, potrivit art. 28; p) efectuarea oricãror lucrãri care pot afecta situl arheologic, înaintea obţinerii certificatului privind eliberarea terenului de sarcina arheologicã potrivit art. 47 alin. (6); r) împiedicarea efectuãrii cercetãrilor pentru eliberarea terenului de sarcina arheologicã potrivit art. 47 alin. (6). (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţioneazã cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei. (3) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. c)-f) se sancţioneazã cu amenda de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei. (4) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. g)-r) se sancţioneazã cu amenda de la 3.000.000 lei la 12.000.000 lei. (5) Amenzile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice. (6) Limitele amenzilor contravenţionale se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 61 Copiile, mulajele, tirajele postume, facsimilele şi reproducerile prin mijloace foto, video, numerice sau prin alte mijloace, executate cu încãlcarea dispoziţiilor art. 25 ori ale art. 26 alin. (3), se confisca de cãtre agentul constatator şi se transmit în administrarea unor instituţii publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 62 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 60 se fac de specialiştii direcţiilor judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional, care, la cererea lor, vor fi asistaţi de organele de poliţie. ART. 63 (1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Plângerea impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se soluţioneazã de cãtre instanta judecãtoreascã în a carei raza teritorialã a fost sãvârşitã contravenţia. ART. 64 (1) Prevederile prezentei legi, referitoare la contravenţii, se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27. (2) Amenzile se fac venit la bugetul de stat.
SECŢIUNEA a 2-a Infracţiuni
ART. 65 (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fãrã acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art. 26 alin. (1) sau (2), dupã caz, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 3.000.000 lei la 20.000.000 lei. (2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele, executate în condiţiile prevãzute la alin. (1), se confisca şi se transmit în administrarea unor instituţii publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 66 Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 67 (1) Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare sau distrugerea unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlãturarea mãsurilor luate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. (2) Tentativa se pedepseşte. ART. 68 Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare sau distrugerea din culpa a unui bun cultural mobil clasat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei. ART. 69 (1) Efectuarea fãrã certificat de export a oricãror acte sau fapte care, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, constituie operaţiuni de export ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. (2) Bunurile culturale mobile care au fãcut obiectul exportului ilegal se confisca şi vor fi transmise în administrare instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. (3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. ART. 70 Efectuarea oricãror operaţiuni pentru export definitiv de bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publica, sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confisca şi vor fi transmise în administrare instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. ART. 71 Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevãzute la art. 15 alin. (4) şi (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. ART. 72 Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridicã a patrimoniului cultural în alta, precum şi declasarea unui bun cultural mobil, fãrã respectarea procedurilor prevãzute la art. 19 şi 20, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei. ART. 73 (1) Efectuarea de cãtre persoanele fizice sau juridice neautorizate conform art. 46 a unor detectii sau sãpãturi în siturile arheologice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte. ART. 74 Executarea de cãtre persoanele fizice, fãrã acreditare şi certificat de libera practica, prevãzute la art. 27 alin. (2) şi (3), a unor lucrãri de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei. ART. 75 Funcţionarea fãrã autorizaţia prevãzutã la art. 27 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care executa lucrãri de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei. ART. 76 Topirea sau modificarea, sub orice forma, a bunurilor culturale mobile clasate care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Nationala a României, de Monetaria Statului sau de celelalte bãnci constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
CAP. 10 Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 77 (1) În termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Culturii va emite, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor: a) Normele de clasare a bunurilor culturale mobile; b) Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate; c) Normele de acreditare a experţilor; d) Normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor; e) Normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare; f) Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile; g) Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile. (2) Normele prevãzute la alin. (1) lit. a) - f) vor fi aprobate prin ordin al ministrului culturii şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Normele prevãzute la alin. (1) lit. g) vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului. ART. 78 În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Ministerul Culturii va institui urmãtoarele registre: a) Registrul experţilor, în care vor fi înscrişi specialiştii în domeniile menţionate la art. 3; b) Registrul conservatorilor şi restauratorilor; c) Registrul bunurilor culturale distruse, furate, dispãrute sau exportate ilegal. ART. 79 (1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi instituţiile publice specializate sunt obligate sa prezinte Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor propuneri în legatura cu clasarea în tezaur a bunurilor culturale mobile deţinute. (2) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi cultele religioase, precum şi instituţiile publice nespecializate sunt obligate sa depunã la direcţiile judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional în a cãror raza teritorialã îşi au sediul inventarul de bunuri culturale mobile deţinute, în vederea efectuãrii operaţiunilor de clasare. (3) Termenul de finalizare a procedurii de clasare este de 6 luni pentru bunurile culturale mobile prevãzute la alin. (1) şi (2), care sunt supuse acestei proceduri în primele 9 luni de aplicare a prezentei legi. ART. 80 (1) Bunurile culturale mobile, aflate în custodia unor instituţii publice, vor fi restituite direct de aceste instituţii deţinãtoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus în custodie, potrivit dreptului comun, la cererea scrisã a acestora, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor. (2) Bunurile culturale mobile, preluate în orice mod de autoritãţi ale statului, revendicate de proprietarii de drept, vor fi restituite acestora de cãtre instituţiile care le-au preluat, pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Acţiunile în justiţie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru. Instituţiile deţinãtoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate sa permitã accesul la documentele privind provenienta şi preluarea acestora. (3) Proprietarii bunurilor culturale mobile clasate sunt obligaţi ca, înainte de preluarea bunurilor restituite, sa garanteze în scris respectarea dispoziţiilor prezentei legi. ART. 81 (1) Operele de arta plastica şi fotografica, operele de arta decorativa sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale mestesugarilor populari, precum şi alte opere create de autori în viata nu pot face obiectul clasarii. (2) Bunurile culturale prevãzute la alin. (1) pot fi exportate definitiv sau temporar fãrã nici o restrictie. ART. 82 În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi declaraţiile persoanelor fizice, precum şi fişierele alfabetice sau pe domenii, completate ca urmare a aplicãrii prevederilor <>Legii nr. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional al Republicii Socialiste România, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 137 din 2 noiembrie 1974, abrogatã prin <>Decretul nr. 90/1990 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Muzeelor şi Colectiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 6 februarie 1990, aflate în pãstrarea direcţiilor judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional şi a Institutului de Memorie Culturalã, se inventariaza, se sigileaza şi se predau Arhivelor Naţionale. ART. 83 În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei din Ministerul de Interne se organizeazã structuri specializate în prevenirea, descoperirea şi urmãrirea faptelor ilegale la regimul bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil. ART. 84 În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Ministerul Finanţelor, cu avizul Ministerului Culturii, va crea, în cadrul Direcţiei Generale a Vamilor, structuri specializate în prevenirea şi combaterea traficului ilegal cu bunuri culturale mobile. ART. 85 Ministerul Culturii, Ministerul de Interne şi Ministerul Apãrãrii Naţionale vor asigura, printr-un program de acţiuni coordonate, protecţia şi integritatea bunurilor culturale mobile clasate, aflate în instituţii specializate şi nespecializate, în instituţii de cult, precum şi în colecţii private, impotriva riscurilor ce decurg din calamitati naturale, tulburãri publice sau conflicte armate. ART. 86 (1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) La aceeaşi data se abroga dispoziţiile art. 2 alin. 2, art. 3-5, <>art. 9, 11 şi 12 din Ordonanta Guvernului nr. 27/1992 privind unele mãsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 august 1992, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 11/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, şi dispoziţiile art. 3 lit. a) şi b), art. 4, 6, art. 8 alin. (1) lit. d), art. 9 lit. b) şi d), art. 11, 15, 20, 25, art. 27 alin. (1), art. 28 şi ale <>art. 30 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 31 august 1994, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 41/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 26 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VASILE LUPU
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
