Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------------
*) Republicatã ca urmare a constatãrii unor diferenţe de traducere din limba engleza în limba romana în conţinutul convenţiei.
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.
CONVENŢIE
cu privire la drepturile copilului**)
**) Traducere.
PREAMBUL
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
având în vedere ca, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnitãţii şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume,
având în vedere ca în Carta popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane şi au hotãrât sa promoveze progresul social şi condiţii mai bune de trai în contextul unei libertãţi sporite,
recunoscând faptul ca Natiunile Unite, în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi în pactele internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit ca fiecare poate sa se prevaleze de drepturile şi de libertãţile enunţate de acestea, fãrã nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, naţionalitate şi origine socialã, situaţie materialã, statut la naştere sau alt statut,
amintind faptul ca în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la îngrijire şi asistenta speciale,
având convingerea ca familia, ca unitate de baza a societãţii şi ca mediu natural destinat creşterii şi bunastarii tuturor membrilor sãi şi, în special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protecţia şi de asistenta de care are nevoie pentru a-şi putea asuma pe deplin responsabilitãţile în cadrul societãţii,
recunoscând ca pentru dezvoltarea plenara şi armonioasã a personalitãţii sale copilul trebuie sa creascã într-un mediu familial, într-o atmosfera de fericire, dragoste şi înţelegere,
ţinând seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregãtit sa traiasca independent în societate şi sa fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul pãcii, demnitãţii, libertãţii, tolerantei, egalitãţii şi solidaritãţii,
având în vedere ca necesitatea de a extinde protecţia specialã acordatã copilului a fost enuntata în Declaraţia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului, adoptatã de Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1959, şi a fost recunoscuta în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (în special art. 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în special art. 10) şi în statutele şi instrumentele aplicabile ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale preocupate de bunãstarea copilului,
având în vedere ca, asa cum s-a arãtat în Declaraţia drepturilor copilului, "data fiind lipsa sa de maturitate fizica şi intelectualã, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie juridicã adecvatã, atât înainte cat şi dupã naşterea sa",
reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunastarii copiilor, cu referire specialã la practicile în materie de plasament familial şi de adopţie pe plan naţional şi internaţional, precum şi Regulile minimale standard ale Naţiunilor Unite privind administrarea justiţiei în cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaraţia privind protecţia femeilor şi copiilor în caz de stare de urgenta şi de conflict armat,
recunoscând ca în toate ţãrile lumii exista copii care trãiesc în condiţii extrem de dificile şi care au nevoie de o atentie deosebita,
ţinând seama de importanta traditiilor şi a valorilor culturale ale fiecãrui popor în protejarea şi dezvoltarea armonioasã a copilului,
recunoscând importanta cooperãrii internaţionale destinate îmbunãtãţirii condiţiilor de trai ale copiilor din toate ţãrile şi, în special, din ţãrile în curs de dezvoltare,
convin dupã cum urmeazã:
PARTEA I
ART. 1
În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinta umanã sub varsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilã copilului stabileşte limita majoratului sub aceasta varsta.
ART. 2
1. Statele pãrţi se angajeazã sa respecte şi sa garanteze drepturile stabilite în prezenta convenţie tuturor copiilor din jurisdicţia lor, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de naţionalitate, apartenenţa etnicã sau originea socialã, de situaţia materialã, incapacitatea fizica, de statutul la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al pãrinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile de protejare a copilului impotriva oricãrei forme de discriminare sau de sancţionare pe considerente ţinând de situaţia juridicã, activitãţile, opiniile declarate sau convingerile pãrinţilor, ale reprezentanţilor sãi legali sau ale membrilor familiei sale.
ART. 3
1. În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenta socialã publice sau private, de instanţele judecãtoreşti, autoritãţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
2. Statele pãrţi se obliga sa asigure copilului protecţia şi îngrijirea necesare în vederea asigurãrii bunastarii sale, ţinând seama de drepturile şi obligaţiile pãrinţilor sãi, ale reprezentanţilor sãi legali sau ale altor persoane cãrora acesta le-a fost încredinţat în mod legal, şi în acest scop vor lua toate mãsurile legislative şi administrative corespunzãtoare.
3. Statele pãrţi vor veghea ca instituţiile, serviciile şi aşezãmintele care rãspund de protecţia şi îngrijirea copiilor sa respecte standardele stabilite de autoritãţile competente, în special cele referitoare la securitate şi sãnãtate, la numãrul şi calificarea personalului din aceste instituţii, precum şi la asigurarea unei supravegheri competente.
ART. 4
Statele pãrţi se angajeazã sa ia toate mãsurile legislative, administrative şi de orice alta natura necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie. În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale statele pãrţi se obliga sa adopte aceste mãsuri, fãrã a precupeti resursele de care dispun şi, dacã este cazul, în cadrul cooperãrii internaţionale.
ART. 5
Statele pãrţi vor respecta responsabilitãţile, drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor naturali ai copilului sau, dupã caz şi conform traditiei locale, membrilor familiei largite sau comunitãţii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o maniera corespunzãtoare capacitãţilor în continua dezvoltare ale copilului, îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de cãtre copil a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.
ART. 6
1. Statele pãrţi recunosc dreptul la viata al fiecãrui copil.
2. Statele pãrţi vor face tot ce le sta în putinta pentru a asigura supravietuirea şi dezvoltarea copilului.
ART. 7
1. Copilul se înregistreazã imediat dupã naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetãţenie şi, în mãsura posibiliului, dreptul de a-şi cunoaşte pãrinţii şi de a fi îngrijit de aceştia.
2. Statele pãrţi vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sa respecte legislaţia lor nationala şi obligaţiile pe care acestea şi le-au asumat în temeiul instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.
ART. 8
1. Statele pãrţi se obliga sa respecte dreptul copilului de a-şi pãstra identitatea, inclusiv cetãţenia, numele şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fãrã nici o imixtiune ilegala.
2. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitãţii sale, statele pãrţi vor asigura asistenta şi protecţia corespunzãtoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.
ART. 9
1. Statele pãrţi vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de pãrinţii sãi impotriva voinţei acestora, excepand situaţia în care autoritãţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea legilor şi a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesarã în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltratati sau neglijati de pãrinţi sau în cazul în care pãrinţii trãiesc separat şi se impune luarea unei hotãrâri cu privire la locul de resedinta a copilului.
2. În toate cazurile prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol toate pãrţile interesate trebuie sa aibã posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele pãrţi vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii pãrinţi sau de unul dintre ei de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi pãrinţi ai sãi, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Când separarea rezulta din mãsuri luate de cãtre un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauza, survenitã în timpul detentiei) ambilor pãrinţi sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, pãrinţilor, copilului sau, dupã caz, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale despre locul unde se gãsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele pãrţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însãşi consecinţe dãunãtoare pentru persoana sau persoanele interesate.
ART. 10
1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor pãrţi potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusa de un copil sau de pãrinţii acestuia, în vederea intrãrii într-un stat parte sau a pãrãsirii acestuia în scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele pãrţi cu bunavointa, umanism şi cu operativitate. Statele pãrţi vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinţe nefaste asupra solicitanţilor şi membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai cãrui pãrinţi îşi au resedinta în state diferite va avea dreptul de a întreţine, în afarã unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe, în mod regulat, cu ambii sãi pãrinţi. În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor pãrţi în temeiul art. 9 paragraful 1, statele pãrţi vor respecta dreptul copilului şi al pãrinţilor sãi de a pãrãsi orice ţara, inclusiv propria lor ţara, şi de a reveni în propria lor ţara. Dreptul de a pãrãsi orice ţara nu poate fi îngrãdit decât de restricţiile prevãzute în mod expres de lege şi care sunt necesare pentru protejarea siguranţei naţionale, a ordinii publice, a sãnãtãţii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor şi libertãţilor altora şi care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenţie.
ART. 11
1. Statele pãrţi vor lua mãsuri pentru a combate acţiunile ilegale de transferare şi de împiedicare a reintoarcerii copiilor în, respectiv din, strãinãtate.
2. În acest scop statele pãrţi vor promova încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente.
ART. 12
1. Statele pãrţi vor garanta copilului capabil de discernãmânt dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricãrei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând sa fie luate în considerare ţinându-se seama de varsta sa şi de gradul sau de maturitate.
2. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciarã sau administrativã care îl priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedura din legislaţia nationala.
ART. 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi şi de a difuza informaţii şi idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisã, tiparita sau artisticã ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevãzute de lege şi absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputaţiei altora; sau
b) protejarea securitãţii naţionale, a ordinii publice, a sãnãtãţii publice şi a bunelor moravuri.
ART. 14
1. Statele pãrţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta şi religie.
2. Statele pãrţi vor respecta drepturile şi obligaţiile pãrinţilor sau, dupã caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l indruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o maniera care sa corespundã capacitãţilor în formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-şi manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi îngrãditã decât de restricţiile prevãzute în mod expres de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securitãţii publice, a ordinii publice, a sãnãtãţii publice şi a bunelor moravuri sau a libertãţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.
ART. 15
1. Statele pãrţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de întrunire paşnicã.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrãditã decât de restricţiile prevãzute în mod expres de lege şi care sunt necesare într-o societate democratica, în interesul securitãţii naţionale, al siguranţei sau ordinii publice ori pentru a proteja sãnãtatea publica sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile şi libertãţile altora.
ART. 16
1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata sa privatã, în familia sa, în domiciliul sau ori în corespondenta sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi reputaţia sa.
2. Copilul are dreptul la protecţia garantatã de lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri.
ART. 17
Statele pãrţi vor recunoaşte importanta funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masa şi vor asigura accesul copilului la informaţie şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale, în special cele care urmãresc promovarea bunastarii sale sociale, spirituale şi morale şi a sãnãtãţii sale fizice şi morale. În acest scop statele pãrţi:
a) vor incuraja difuzarea, prin mijloacele de informare în masa, de informaţii şi materiale de interes social şi educativ pentru copil şi care sunt în conformitate cu art. 29;
b) vor incuraja cooperarea internationala în producerea, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din surse culturale, naţionale şi internaţionale;
c) vor incuraja producerea şi difuzarea de cãrţi pentru copii;
d) vor incuraja mijloacele de informare în masa sa ţinã seama, în mod deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care aparţin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea unor principii calauzitoare adecvate, destinate protejãrii copilului impotriva informaţiilor şi materialelor care dauneaza bunastarii sale, având în vedere prevederile art. 13 şi 18.
ART. 18
1. Statele pãrţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit cãruia ambii pãrinţi au responsabilitãţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Pãrinţii sau, dupã caz, reprezentanţii sãi legali sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului. Aceştia trebuie sa acţioneze, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie statele pãrţi vor acorda ajutor corespunzãtor pãrinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea responsabilitãţii care le revine în legatura cu creşterea copilului şi vor asigura crearea instituţiilor, aşezãmintelor şi serviciilor de îngrijire a copiilor.
3. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura copiilor ai cãror pãrinţi muncesc dreptul de a beneficia de serviciile şi aşezãmintele de îngrijire a copiilor, pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute.
ART. 19
1. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzãtoare, în vederea protejãrii copilului impotriva oricãror forme de violenta, vãtãmare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cat se afla în îngrijirea pãrinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricãrei persoane cãreia i-a fost încredinţat.
2. Aceste mãsuri de protecţie vor cuprinde, dupã caz, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care sa asigure sprijinul necesar copilului şi celor cãrora le-a fost încredinţat, precum şi pentru instituirea altor forme de prevenire şi pentru identificarea, denunţarea, actionarea în instanta, anchetarea, tratarea şi urmãrirea cazurilor de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, şi, dacã este necesar, a procedurilor de implicare judiciarã.
ART. 20
1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul sau familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lãsat în acest mediu are dreptul la protecţie şi asistenta speciale din partea statului.
2. Statele pãrţi, în conformitate cu legislaţia lor nationala, vor asigura protecţie alternativa pentru un astfel de copil.
3. Aceasta protecţie poate include, mai ales, plasamentul familial, "kafalah" din dreptul islamic, adoptia sau, în caz de necesitate, plasarea în instituţii corespunzãtoare de îngrijire a copiilor. În alegerea uneia dintre aceste soluţii este necesar sa se ţinã seama în mod corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului, precum şi de originea sa etnicã, religioasã, culturalã şi lingvistica.
ART. 21
Statele pãrţi care recunosc şi/sau autorizeaza adoptia vor veghea ca interesele supreme ale copilului sa primeze şi:
a) vor veghea ca adoptia unui copil sa fie autorizata numai de autoritãţile competente care verifica, în conformitate cu legea şi cu procedurile aplicabile, precum şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi credibile, ca adoptia se poate realiza luând în considerare statutul copilului în raport cu pãrinţii, cu rudele şi cu reprezentanţii sãi legali şi, dacã este cazul, ca persoanele interesate şi-au dat consimţãmântul cu privire la adopţie în cunostinta de cauza în urma unei consilieri corespunzãtoare;
b) recunosc ca adoptia în strãinãtate poate fi consideratã ca un mijloc alternativ de asigurare a îngrijirii necesare copilului, dacã acesta, în ţara de origine, nu poate fi încredinţat spre plasament familial sau spre adopţie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzãtor;
c) vor asigura ca, în cazul adopţiei în strãinãtate, copilul beneficiazã de garanţiile şi standardele echivalente celor existente în cazul adopţiei naţionale;
d) vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca, în cazul adopţiei în strãinãtate, plasamentul copilului nu conduce la obţinerea de câştiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate;
e) promoveazã obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente sau acorduri bilaterale ori multilaterale, dupã caz, şi se straduiesc, în acest cadru, sa asigure ca plasarea copiilor în strãinãtate sa fie efectuatã de autoritãţile sau organele competente.
ART. 22
1. Statele pãrţi vor lua mãsurile necesare pentru ca un copil care cauta sa obţinã statutul de refugiat sau care este considerat refugiat în conformitate cu reglementãrile şi procedurile internaţionale şi naţionale aplicabile, fie ca este singur sau însoţit de mama ori de tata sau de orice alta persoana, sa beneficieze de protecţia şi asistenta umanitara corespunzãtoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de prezenta convenţie şi de celelalte instrumente internaţionale privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt pãrţi.
2. În acest scop statele pãrţi vor contribui, dupã cum considera necesar, la toate eforturile întreprinse de O.N.U. şi de alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale competente cooperand cu O.N.U., pentru a proteja şi ajuta copiii care se gãsesc într-o astfel de situaţie şi pentru a gãsi pãrinţii sau alţi membri ai familiei oricãrui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reîntregirea familiei sale. În cazul în care pãrinţii sau alţi membri ai familiei nu pot fi gasiti, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricãrui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent de motiv, în conformitate cu principiile enunţate în prezenta convenţie.
ART. 23
1. Statele pãrţi recunosc ca pentru copiii handicapati fizic şi mental trebuie sa se asigure o viata împlinitã şi decenta, în condiţii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia şi sa le faciliteze participarea activa la viata comunitãţii.
2. Statele pãrţi recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajeazã şi asigura, în mãsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc condiţiile prevãzute şi celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei pãrinţilor sau a celor cãrora le este încredinţat.
3. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de câte ori acest lucru este posibil, ţinând seama de resursele financiare ale pãrinţilor sau ale celor care îi au în îngrijire, şi va fi destinat asigurãrii accesului efectiv al copiilor handicapati la educaţie, formare profesionalã, servicii medicale, recuperare, pregãtire în vederea ocupãrii unui loc de munca, activitãţi recreative, de o maniera care sa asigure deplina integrare socialã şi dezvoltare individualã a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturalã şi spiritualã.
4. În spiritul cooperãrii internaţionale, statele pãrţi vor favoriza schimbul de informaţii relevante în domeniul medicinei preventive şi al tratamentului medical, psihologic şi funcţional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea şi accesul la informaţii referitoare la metodele de recuperare, educare şi formare profesionalã, în scopul de a permite statelor pãrţi sa îşi perfecţioneze capacitatile şi competentele şi sa îşi extindã experienta în aceste domenii. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 24
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sãnãtate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele pãrţi vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivã a acestui drept şi, în mod deosebit, vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile şi a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistenţei medicale şi a mãsurilor de ocrotire a sãnãtãţii pentru toţi copiii, cu accent pe dezvoltarea mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãţii;
c) combaterea maladiilor şi a malnutritiei, inclusiv în cadrul mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãţii, recurgand, printre altele, la tehnologii accesibile şi la aprovizionarea cu alimente nutritive şi cu apa potabilã, luând în considerare pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sãnãtãţii mamelor în perioada pre- şi postnatala;
e) asigurarea ca toate segmentele societãţii, în mod deosebit pãrinţii şi copiii, sunt informate, au acces la educaţie şi sunt sprijinite în folosirea cunoştinţelor de baza despre sãnãtatea şi alimentaţia copilului, despre avantajele alaptarii, ale igienei şi salubritatii mediului înconjurãtor şi ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicina preventivã, de îndrumare a pãrinţilor şi de planificare familialã, şi asigurarea educaţiei în aceste domenii.
3. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare, în vederea abolirii practicilor traditionale dãunãtoare sãnãtãţii copiilor.
4. Statele pãrţi se angajeazã sa favorizeze şi sa incurajeze cooperarea internationala în vederea asigurãrii, în mod progresiv, a deplinei infaptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 25
Statele pãrţi recunosc dreptul copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea competenta pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau tratarea afectiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodicã a tratamentului respectiv şi a oricãror alte aspecte legate de plasarea sa.
ART. 26
1. Statele pãrţi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de asistenta socialã, inclusiv de asigurãri sociale, şi vor lua mãsuri pentru asigurarea exercitãrii depline a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor nationala.
2. La acordarea indemnizaţiilor prevãzute de lege se va tine seama, când este cazul, de resursele şi situaţia copilului şi ale persoanelor responsabile de întreţinerea sa, precum şi de orice alte împrejurãri care au legatura cu cererea de acordare a indemnizaţiilor, înaintatã de copil sau în numele sau.
ART. 27
1. Statele pãrţi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de un nivel de trai care sa permitã dezvoltarea sa fizica, mentala, spiritualã, morala şi socialã.
2. Pãrinţilor şi oricãrei alte persoane care au în grija un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viata necesare în vederea dezvoltãrii copilului.
3. Statele pãrţi vor adopta mãsurile corespunzãtoare, ţinând seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta pãrinţii şi alte persoane care au în grija un copil sa valorifice acest drept şi vor oferi în caz de nevoie asistenta materialã şi programe de sprijin destinate, în principal, satisfacerii nevoilor de hrana, îmbrãcãminte şi locuinta.
4. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pensiei alimentare pentru copil de la pãrinţii sãi sau de la alte persoane care rãspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atât pe teritoriul statului parte, cat şi în strãinãtate. Astfel, în situaţia în care persoana care rãspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieşte în statul în care locuieşte copilul, statele pãrţi vor incuraja aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricãror alte înţelegeri corespunzãtoare.
ART. 28
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalitãţii de sanse, în special, statele membre vor avea obligaţia:
a) de a asigura învãţãmântul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
b) de a incuraja crearea diferitelor forme de învãţãmânt secundar, atât general, cat şi profesional şi de a le pune la dispoziţia tuturor copiilor şi de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi instituirea gratuitatii învãţãmântului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la învãţãmântul superior, în funcţie de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispoziţie copiilor şi de a permite accesul acestora la informarea şi orientarea şcolarã şi profesionalã;
e) de a lua mãsuri pentru încurajarea frecventarii cu regularitate a şcolii şi pentru reducerea ratei abandonului şcolar.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea mãsurilor de disciplina şcolarã într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umanã şi în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Statele pãrţi vor promova şi vor incuraja cooperarea internationala în domeniul educaţiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignorantei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metode de învãţãmânt moderne. În aceasta privinta se va tine seama, în special, de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare.
ART. 29
1. Statele pãrţi sunt de acord ca educaţia copilului trebuie sa urmãreascã:
a) dezvoltarea plenara a personalitãţii, a vocatiilor şi a aptitudinilor mentale şi fizice ale copilului;
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului şi libertãţile fundamentale, precum şi pentru principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite;
c) educarea copilului în spiritul respectului fata de pãrinţii sãi, fata de limba sa, de identitatea şi valorile sale culturale, fata de valorile naţionale ale tarii în care acesta locuieşte, ale tarii de origine, precum şi fata de civilizatii diferite de a sa;
d) pregãtirea copilului sa îşi asume responsabilitãţile vieţii într-o societate libera, într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranta, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtona;
e) educarea copilului în spiritul respectului fata de mediul natural.
2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretatã de o maniera care sa aducã atingere libertãţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi conduce instituţii de învãţãmânt, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate şi ca educaţia data în aceste instituţii sa respecte normele minimale prescrise de stat.
ART. 30
În statele în care exista minoritãţi etnice, religioase sau lingvistice ori persoane de origine autohtona copilul aparţinând unei astfel de minoritãţi sau având origine autohtona nu va fi privat de dreptul la viata culturalã proprie, de dreptul de a-şi declara apartenenţa religioasã şi de a-şi practica propria religie, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai grupului sau.
ART. 31
1. Statele pãrţi recunosc copilului dreptul la odihna şi la vacanta, dreptul de a practica activitãţi recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viata culturalã şi artisticã.
2. Statele pãrţi respecta şi promoveazã dreptul copilului de a participa pe deplin la viata culturalã şi artisticã şi încurajeazã punerea la dispoziţie acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber şi de desfãşurare a activitãţilor recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate.
ART. 32
1. Statele pãrţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatãrii economice şi de a nu fi constrâns la vreo munca ce comporta vreun risc potenţial sau care este susceptibilã sa îi compromita educaţia ori sa îi dãuneze sãnãtãţii sau dezvoltãrii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
2. Statele pãrţi vor lua mãsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile aplicabile ale celorlalte instrumente internaţionale, statele pãrţi se obliga, în special:
a) sa fixeze o varsta minima sau varste minime de angajare;
b) sa adopte o reglementare cu privire la orele şi la condiţiile de munca;
c) sa prevadã pedepse sau alte sancţiuni corespunzãtoare, pentru a asigura aplicarea întocmai a prezentului articol.
ART. 33
Statele pãrţi vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative, administrative, sociale şi educaţionale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, asa cum sunt acestea definite de convenţiile internaţionale în materie şi pentru a preveni folosirea copiilor în scopul producerii şi al traficului ilicit de astfel de substanţe.
ART. 34
Statele pãrţi se angajeazã sa protejeze copilul contra oricãrei forme de exploatare sexualã şi de violenta sexualã. În acest scop statele vor lua, în special, toate mãsurile corespunzãtoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a impiedica:
a) incitarea sau constrângerea copiilor sa se dedea la activitãţi sexuale ilegale;
b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.
ART. 35
Statele pãrţi vor lua toate mãsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a preveni rapirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi sub orice forma.
ART. 36
Statele pãrţi vor proteja copilul contra oricãrei forme de exploatare dãunãtoare oricãrui aspect al bunastarii sale.
ART. 37
Statele pãrţi vor veghea ca:
a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau închisoarea pe viata fãrã posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronunţatã pentru infracţiunile comise de persoane sub varsta de 18 ani;
b) nici un copil sa nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau intemnitarea unui copil trebuie sa fie conformã cu legea şi nu va fi decât o mãsura extrema şi cat mai scurta posibil;
c) orice copil privat de libertate sa fie tratat cu omenie şi cu respectul cuvenit demnitãţii umane şi de o maniera care sa ţinã seama de nevoile persoanelor de varsta sa. Astfel, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, cu excepţia cazurilor în care se apreciazã ca fiind în interesul major al copilului sa nu se procedeze astfel, şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia sa prin corespondenta şi vizite, în afarã unor cazuri excepţionale;
d) copiii privati de libertate sa aibã dreptul de a avea acces rapid la asistenta juridicã sau la orice alta asistenta corespunzãtoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate, în fata unui tribunal sau a unei alte autoritãţi competente, independente şi impartiale, şi dreptul la judecarea în procedura de urgenta a cazului respectiv.
ART. 38
1. Statele pãrţi se angajeazã sa respecte şi sa asigure respectarea regulilor dreptului umanitar internaţional aplicabile în caz de conflict armat şi menite sa garanteze protecţia copilului.
2. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile posibile pentru a garanta ca persoanele care nu au împlinit varsta de 15 ani sa nu participe direct la ostilitati.
3. Statele pãrţi se vor abţine de a inrola în forţele lor armate persoane care nu au împlinit varsta de 15 ani. Atunci când incorporeaza persoane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele pãrţi se vor strãdui sa inroleze, cu prioritate, pe cei mai în varsta.
4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilã în caz de conflict armat, statele pãrţi vor lua toate mãsurile fezabile, astfel încât copiii afectaţi de conflictul armat sa beneficieze de protecţie şi de îngrijire.
ART. 39
Statele pãrţi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita recuperarea fizica şi psihologicã şi reintegrarea socialã a copiilor, victime ale unei forme de neglijenţa, exploatare sau abuz, de tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Aceasta readaptare şi aceasta reintegrare se vor desfasura în condiţii care favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
ART. 40
1. Statele pãrţi recunosc oricãrui copil banuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit ca a comis o încãlcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simtul demnitãţii şi al valorii personale, care sa întãreascã respectul sau pentru drepturile omului şi libertãţile fundamentale ale altora şi care sa ţinã seama de varsta sa, precum şi de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate şi asumarea de cãtre acesta a unui rol constructiv în societate.
2. În acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile în materie ale instrumentelor internaţionale, statele pãrţi vor veghea, în special: a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o încãlcare a legii penale datoritã unor acţiuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor;
b) ca orice copil banuit sau acuzat de o încãlcare a legii penale sa aibã garantate cel puţin urmãtoarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat pana la stabilirea vinovatiei sale conform legii;
(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen şi direct despre acuzatiile care i se aduc sau, dacã este cazul, prin intermediul pãrinţilor sãi sau al reprezentanţilor legali şi de a beneficia de asistenta juridicã sau de orice alt fel de asistenta corespunzãtoare, în vederea formularii şi sustinerii apararilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, fãrã întârziere, a cauzei sale de cãtre o autoritate sau o instanta judiciarã competenta, independenta şi impartiala, printr-o procedura de audiere echitabila şi conformã cu prevederile legii, în prezenta celor care îi asigura asistenta juridicã sau de alta natura, iar dacã acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului, ţinând seama mai ales de varsta ori de situaţia acestuia, în prezenta pãrinţilor sãi sau a reprezentanţilor sãi legali;
(iv) de a nu fi constrâns sa depunã mãrturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzarii, de a obţine aducerea şi interogarea martorilor apãrãrii, în condiţii de egalitate;
(v) dacã se dovedeşte ca a încãlcat legea penalã, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie şi la orice mãsura luatã în consecinta, în fata unei autoritãţi sau a unei instanţe judiciare superioare competente, independente şi impartiale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizata;
(vii) dreptul la respectarea deplina a vieţii sale private, în toate fazele procedurii.
3. Statele pãrţi se vor strãdui sa promoveze adoptarea de legi şi proceduri, înfiinţarea de autoritãţi şi instituţii, special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau gasiti vinovaţi de încãlcarea legii penale şi, în special:
a) sa stabileascã o varsta minima sub care copiii sa fie prezumati ca neavând capacitatea de a incalca legea penalã;
b) sa ia, ori de câte ori este posibil şi recomandabil, mãsuri de soluţionare a cazurilor acestor copii, fãrã a recurge la procedura judiciarã, cu condiţia ca drepturile şi garanţiile legale sa fie respectate pe deplin.
4. Va fi prevãzutã o intreaga gama de dispoziţii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare şi supraveghere, la îndrumare, la perioadele de proba, la plasamentul familial, la programe de educaţie generalã şi profesionalã şi la soluţii alternative celor privind îngrijirea într-un cadru institutional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunastarii lor şi proporţional cu situaţia lor şi cu infracţiunea sãvârşitã.
ART. 41
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) în legislaţia unui stat parte; sau
b) în dreptul internaţional în vigoare pentru statul respectiv.
PARTEA a II-a
ART. 42
Statele pãrţi se angajeazã sa facã larg cunoscute atât adulţilor, cat şi copiilor principiile şi dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi adecvate.
ART. 43
1. În vederea examinãrii progreselor înregistrate de statele pãrţi în executarea obligaţiilor pe care şi le-au asumat în virtutea prezentei convenţii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale cãrui atribuţii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se compune din 10 experţi de o inalta ţinuta morala şi care poseda o competenta recunoscuta în domeniul reglementat de prezenta convenţie. Membrii Comitetului sunt aleşi de statele pãrţi din rândul cetãţenilor lor şi acţioneazã în nume propriu, ţinându-se seama de necesitatea asigurãrii unei repartiţii geografice echitabile şi a reprezentãrii principalelor sisteme juridice.
3. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele pãrţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetãţenii sãi.
4. Primele alegeri vor avea loc în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni înaintea datei fiecãrei alegeri secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele pãrţi sa propunã candidaţii lor într-un termen de doua luni. Secretarul general va întocmi apoi o lista alfabetica a candidaţilor astfel desemnaţi, indicând statele pãrţi care i-au desemnat, şi o va comunica statelor pãrţi la convenţie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor pãrţi, convocate de secretarul general, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se întruneşte cu doua treimi din numãrul statelor pãrţi, candidaţii aleşi în Comitet sunt cei care obţin cel mai mare numãr de voturi şi majoritatea absolutã a voturilor reprezentanţilor statelor pãrţi prezente şi votante.
6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realeşi la o noua prezentare a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnaţi la primele alegeri va inceta dupã 2 ani. Numele celor 5 membri vor fi trase la sorţi de cãtre preşedintele reuniunii, imediat dupã prima alegere.
7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului sau dacã, pentru orice alt motiv, un membru declara ca nu îşi mai poate exercita funcţiile sale în cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura membrului respectiv numeşte un alt expert dintre cetãţenii sãi pentru a ocupa postul vacant pana la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobãrii de cãtre Comitet.
8. Comitetul aproba regulamentul sau de ordine interioarã.
9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioada de 2 ani.
10. Adunãrile Comitetului se ţin, în mod normal, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzãtor stabilit de Comitet. Comitetul se reuneste, de regula, în fiecare an. Durata sesiunilor sale se stabileşte şi, dacã este cazul, se modifica de cãtre reuniunea statelor pãrţi la prezenta convenţie, sub rezerva aprobãrii de cãtre adunarea generalã.
11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţie Comitetului personalul şi dotãrile necesare acestuia pentru a-şi îndeplini eficient funcţiile încredinţate conform prezentei convenţii.
12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei convenţii primesc, cu aprobarea adunãrii generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite, în condiţiile şi modalitãţile fixate de adunarea generalã.
ART. 44
1. Statele pãrţi se angajeazã sa supunã Comitetului, prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte privitoare la mãsurile pe care le adopta pentru punerea în vigoare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie şi la progresele realizate în exercitarea acestor drepturi:
a) în termen de 2 ani începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statele pãrţi interesate;
b) în continuare, la fiecare 5 ani.
2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacã este cazul, sa arate cauzele sau dificultãţile care impiedica statele pãrţi sa se achite pe deplin de obligaţiile prevãzute în prezenta convenţie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprindã informaţii suficiente pentru a da Comitetului o idee exactã asupra aplicãrii convenţiei în ţara respectiva.
3. Statele pãrţi care au prezentat Comitetului un raport iniţial nu vor repeta în rapoartele pe care le prezintã ulterior conform prezentului articol, paragraful 1 alin. (b), informaţiile de baza pe care le-au comunicat anterior.
4. Comitetul poate cere statelor pãrţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea convenţiei.
5. Comitetul înainteazã la fiecare 2 ani adunãrii generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport de activitate.
6. Statele pãrţi asigura difuzarea pe scara larga a propriilor rapoarte pe teritoriul lor.
ART. 45
Pentru a promova aplicarea efectivã a convenţiei şi a incuraja cooperarea internationala în domeniul vizat de convenţie:
a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de aplicare a acelor dispoziţii din prezenta convenţie, care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzãtoare sa dea avize specializate asupra aplicãrii convenţiei în domeniile care ţin de mandatele lor respective. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite sa îi prezinte rapoarte asupra aplicãrii convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate.
b) Comitetul transmite, dacã considera necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii şi altor organisme competente orice raport al statelor pãrţi, care conţine o cerere sau care specifica necesitatea asigurãrii de consultanţa ori asistenta tehnica, însoţit, dacã este cazul, de observaţiile şi sugestiile Comitetului referitoare la cererea sau specificaţia respectiva.
c) Comitetul poate recomanda adunãrii generale sa ceara secretarului general sa dispunã efectuarea, în numele Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care afecteazã drepturile copilului.
d) Comitetul poate face sugestii şi recomandãri de ordin general, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu art. 44 şi 45. Aceste sugestii şi recomandãri de ordin general se vor transmite tuturor statelor pãrţi interesate şi se vor supune atentiei adunãrii generale, însoţite, dacã este cazul, de observaţiile statelor pãrţi.
PARTEA a III-a
ART. 46
Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor.
ART. 47
Prezenta convenţie face subiectul ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi înaintate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 48
Prezenta convenţie va rãmâne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instrumentele de aderare vor fi înaintate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 49
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau care va adera la aceasta dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de cãtre statul respectiv a intrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 50
1. Orice stat parte poate sa propunã un amendament şi sa depunã textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor pãrţi, cerandu-le sa îi facã cunoscut dacã sunt în favoarea convocãrii unei conferinţe a statelor pãrţi, în vederea examinãrii propunerii şi a supunerii ei la vot. Dacã în termen de 4 luni de la aceasta comunicare cel puţin o treime din numãrul statelor pãrţi se pronunţa în favoarea convocãrii unei asemenea conferinţe, secretarul general convoacã conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor pãrţi prezente şi votante la conferinţa este supus spre aprobare adunãrii generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare dupã aprobarea sa de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dupã acceptarea sa cu o majoritate de doua treimi din numãrul statelor pãrţi.
3. La intrarea sa în vigoare amendamentul are forta obligatorie pentru statele pãrţi care l-au acceptat, celelalte state rãmânând legate de dispoziţiile din prezenta convenţie şi de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.
ART. 51
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica tuturor statelor textul rezervelor formulate de state la data ratificãrii sau aderãrii.
2. Rezervele incompatibile cu obiectul şi scopul prezentei convenţii nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare în acest sens adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa, în consecinta, toate statele pãrţi la convenţie. Notificarea va produce efecte de la data la care este primitã de secretarul general.
ART. 52
Orice stat poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea produce efecte la un an de la data la care notificarea a fost primitã de secretarul general.
ART. 53
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 54
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt autentice în egala mãsura, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, împuterniciţi în mod corespunzãtor de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
