Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 18 din 24 iunie 1968 (*republicata*) privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobandite in mod licit
EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 116 din 1 octombrie 1971
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Poate fi supusã controlului, în condiţiile prezentei legi, provenienta bunurilor oricãrei persoane fizice, dacã sunt date sau indicii ca exista o vãditã disproportie între valoarea bunurilor acesteia şi veniturile sale şi nu se justifica dobândirea licita a bunurilor.
Controlul priveşte bunurile dobândite dupã data de 1 ianuarie 1962, atât cele existente în patrimoniul persoanei în cauza, cat şi cele înstrãinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
ART. 2
Valoarea bunurilor a cãror provenienta nu se justifica este supusã unui impozit de 80%.
Prin justificarea provenientei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauza de a dovedi caracaterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.
CAP. 2
Modul de sesizare
ART. 3
Controlul provenientei bunurilor prevãzute la capitolul I se face:
a) în temeiul sesizarilor, dacã sunt scrise şi semnate, ale oricãrei persoane fizice sau ale conducerii organizaţiei socialiste la care persoana în cauza a prestat sau presteazã vreo activitate, indiferent de natura acesteia;
b) la cererea persoanei cãreia i s-au adus imputari publice în legatura cu provenienta bunurilor sale;
c) la sesizarea organelor financiare, a celor de urmãrire penalã sau a instanţelor judecãtoreşti, dacã acestea deţin date, rezultând din activitatea lor, cu privire la dispoziţia vãditã dintre valoarea bunurilor şi veniturilor unei persoane. Odatã cu sesizarea se vor comunica şi datele pe care aceste organe le deţin.
Dacã persoana în cauza este cãsãtoritã, controlul urmeazã a se face şi cu privire la bunurile comune, el extinzandu-se şi asupra celuilalt soţ, referitor la aceasta categorie de bunuri.
CAP. 3
Comisia de cercetare
ART. 4
Verificarea sesizarilor şi a cererilor arãtate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcţioneazã pe lângã fiecare judecãtorie şi este alcãtuitã din:
- un judecãtor de la judecãtorie, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean, în calitate de pesedinte;
- un procuror de la procuratura localã, desemnat de procurorul şef al procuraturii judeţene, un delegat desemnat de directorul administraţiei financiare judeţene, un delegat al inspectoratului judeţean de militie şi un deputat în consiliul popular municipal, orasenesc sau comunal ori de sector al municipiului Bucureşti, ca membri.
Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele judecãtoriei dintre grefierii acestei instanţe.
ART. 5
În cazul în care sesizarea este facuta potrivit art. 3 lit. a, comisia nu va începe cercetarea înainte de a fi chemat pe cel care a semnat sesizarea pentru a-i cere relaţiile necesare cauzei, punându-i totodatã în vedere dispoziţiile art. 27 din prezenta lege, referitoare la consecinţele afirmaţiilor mincinoase.
Organizaţiile socialiste, cu excepţia unitãţilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni, sunt obligate sa punã la dispoziţia comisiei actele cerute şi sa dea relaţiile necesare, chiar dacã prin dispoziţii speciale se dispune altfel.
Dacã rezulta date sau indicii ca între valoarea bunurilor persoanei în cauza şi veniturile acesteia exista vãditã dispoziţie, comisia o citeaza şi îi acorda un termen de cel mult 10 zile pentru a depune o declaraţie cu privire la toate bunurile prevãzute la art. 1 şi la justificarea provenientei lor, în care va arata şi câştigurile şi cheltuielile anuale.
Provenienta bunurilor persoanei care refuza sa dea declaraţia arãtatã la alineatul precedent, precum şi a bunurilor care au fost omise din aceasta declaraţie, este consideratã nejustificatã, pana la proba contrarã.
ART. 6
Comisia citeaza orice persoana care ar putea da relaţii utile pentru lãmurirea provenientei bunurilor celui în cauza.
Cei care, dupã data de 1 ianuarie 1962, au dobândit bunuri de la persoana în cauza vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
Comisia poate şi din oficiu efectua cercetãri locale sau dispune efectuarea unor expertize tehnice ori contabile, pentru lãmurirea cauzei.
Actele şi lucrãrile comisiei nu sunt publice.
Persoana în cauza poate sa ia cunostinta de actele şi lucrãrile dosarului.
Lipsa nejustificatã a persoanelor prevãzute în alineatele precedente ori refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrãrii în termenul fixat ori refuzul de a da lãmuririle cerute se sancţioneazã cu amenda judiciarã de la 25 la 250 de lei.
ART. 7
Dacã socoteşte necesar, comisia, prin încheiere, poate lua mãsura indisponibilizarii bunurilor persoanei în cauza şi ale persoanelor cu care locuieşte împreunã şi gospodareste în comun.
De asemenea, vor putea fi indisponibilizate bunurile pe care persoana în cauza le-a înstrãinat cu titlu gratuit dupã intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 8
Comisia hotãrãşte, în cel mult 45 de zile, prin încheiere motivatã, cu majoritate de voturi:
- trimiterea cauzei spre soluţionare judecãtoriei în raza cãreia se afla domiciliul persoanei în cauza, dacã constata ca provenienta unor bunuri anume determinate sau o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificatã;
- clasarea cauzei, când constata ca provenienta tuturor bunurilor este justificatã;
- trimiterea cauzei la unitatea competenta de procuratura, dacã în legatura cu bunurile a cãror provenienta este bine justificatã rezulta sãvârşirea unei infracţiuni.
Prin încheierea de clasare se dispune şi ridicarea mãsurii de indisponibilizare a bunurilor.
Încheierea de clasare se comunica persoanei în cauza, celei care a fãcut sesizarea, procurorului şef al procuraturii locale şi administraţiei financiare, în termen de 10 zile de la pronunţare.
CAP. 4
Instanta de judecata
ART. 9
Preşedintele judecãtoriei, primind dosarul, fixeazã termen de judecata cu precãdere şi dispune citarea tuturor pãrţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Administraţia financiarã este intotdeana citata în proces şi are obligaţia de a face toate diligenţele pentru apãrarea intereselor statului. Prezenta procurorului este obligatorie.
Judecãtorul şi procurorul care au fãcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.
ART. 10
Judecãtoria, dacã constata ca provenienta unor bunuri anume determinate ori o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificatã, hotãrãşte trimiterea dosarului la administraţia financiarã, pentru urmãrirea impozitului prevãzut de art. 2 alin. 1.
În judecarea cauzei instanta nu se limiteazã la bunurile şi valorile menţionate în actul de sesizare.
Dacã în legatura cu bunurile a cãror provenienta este nejustificatã rezulta sãvârşirea unei infracţiuni, judecãtoria trimite dosarul la unitatea competenta de procuratura spre a vedea dacã este cazul sa punã în mişcare acţiunea penalã.
Judecãtoria, dacã constata ca provenienta bunurilor este justificatã, hotãrãşte închiderea dosarului.
CAP. 5
Cai de atac
ART. 11
Impotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, procurorul şef al procuraturii locale, administraţia financiarã şi persoana care a fãcut sesizarea.
Recursul se soluţioneazã de comisia care funcţioneazã pe lângã fiecare tribunal judeţean şi este alcãtuitã din:
- doi judecãtori, desemnaţi de preşedintele tribunalului judeţean, dintre care unul în calitate de preşedinte;
- un procuror, desemnat de procurorul şef al procuraturii judeţene, un delegat al administraţiei financiare şi un deputat în consiliul popular judeţean, ca membri.
Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean dintre grefierii acestei instanţe.
ART. 12
În cazul incheirerilor de clasare rãmase definitive prin nerecurare, comisia de pe lângã tribunalul judeţean va putea dispune, în termen de cel mult un an, pe baza unei sesizãri, reluarea cercetãrilor de cãtre comisia prevãzutã la art. 4.
ART. 13
Impotriva hotãrârilor judecãtoriei, cei arãtaţi la art. 11, precum şi persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului, pot face recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul judeţean.
CAP. 6
Proceduri speciale
ART. 14
În cazul în care persoana ale carei bunuri ar urma sa fie supuse controlului este demnitar, comisia de cercetare va fi formatã din:
- doi judecãtori de la Tribunalul Suprem, desemnaţi de preşedintele acestui tribunal, dintre care unul în calitate de preşedinte;
- un procuror din Procratura Generalã, un delegat al Ministerului Finanţelor şi un deputat în Marea Adunare Nationala, ca membri.
Secretar al comisiei este un consultant desemnat de preşedintele tribunalului Suprem.
ART. 15
Comisia prevãzutã la art. 14 nu poate proceda la verificarea sesizãrii sau cererii decât cu încuviinţarea, dupã caz, a Consiliului de Stat sau a Consiliului de Miniştri.
ART. 16
Judecarea cauzelor referitoare la demnitari este de competenta Tribunalului Suprem, Colegiul civil, cu recurs, care se va judeca de un complet compus din şapte judecãtori. Recursul se poate face, în termenul prevãzut la art. 11, de procurorul general, Ministerul Finanţelor, persoana care a fãcut sesizarea şi persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului.
ART. 17
Comisia de cercetare şi instanta de judecata, prevãzute în acest capitol, procedeazã potrivit prevederilor art. 5-10 inclusiv, ale cãror dispoziţii se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 18
Organele financiare vor tine o evidenta distinctã a debitelor create în condiţiile prezentei legi, vor lua mãsuri pentru imediata şi completa lor urmãrire şi vor raporta, periodic, Ministerului Finanţelor despre încasarea acestor debite.
ART. 19
Procedura de cercetare şi judecare a provenientei bunurilor începutã impotriva unei persoane continua impotriva moştenitorilor.
Cercetarea poate fi pornitã şi direct impotriva moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.
Moştenitorii rãspund numai în limita valorii bunurilor dobândite prin succesiune.
ART. 20
Dacã cu ocazia urmãririi pornite pentru realizarea impozitului prevãzut de art. 2 alin. 1 se constata insolvabilitatea persoanei în cauza, administraţia financiarã, în vederea realizãrii impozitului, poate cere în justiţie sa se constate ca actele prin care aceasta a înstrãinat bunuri cu titlu oneros sunt simulate.
De asemenea, administraţia financiarã va putea cere desfiinţarea actelor prin care persoana în cauza a înstrãinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgând din aceasta lege.
ART. 21
Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu prevederile codului de procedura civilã.
Proba cu martori nu poate fi admisã, impotriva propriei sale recunoasteri, persoanei ale carei bunuri sunt supuse controlului.
În cazul înscrisurilor, persoana ale carei bunuri sunt supuse controlului nu poate face proba cu martori pentru stabilirea altui preţ decât cel prevãzut în act; de asemenea, ea nu poate face proba cu înscris sub semnatura privatã pentru stabilirea altui preţ decât cel prevãzut în actul autentic.
Dacã dovada provenientei bunurilor se face prin împrumuturi, donaţii, vânzare-cumpãrare sau alte asemenea acte, se vor examina şi posibilitãţile materiale ale persoanelor de la care cel în cauza pretinde ca a primit sume de bani sau bunuri.
ART. 22
Persoana care a fost obligatã, prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva, la plata impozitului prevãzut de art. 2 alin. 1 nu va mai putea ocupa funcţii de gestionar sau de control financiar.
Evidenta persoanelor obligate la plata impozitului prevãzut de art. 2 alin. 1 va fi ţinuta de organele Ministerului Afacerilor Interne, pe baza comunicãrilor fãcute de instanţele judecãtoreşti; comunicãrile se vor face şi cãtre organizaţiile socialiste în cadrul cãrora activeazã acele persoane.
ART. 23
Angajaţii cu funcţii de conducere, precum şi şefii compartimentelor de personal din organizaţiile socialiste care, având date sau indicii ca exista o vãditã disproportie între valoarea bunurilor şi veniturile unei persoane ce a prestat sau presteazã vreo activitate în cadrul acelor organizaţii, nu sesizeazã comisia prevãzutã la art. 4, rãspund disciplinar, dacã fapta nu constituie infracţiunea.
ART. 24
Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avanseaza dintr-un fond pus la dispoziţia Ministerului Justiţiei, ele suportandu-se de cãtre acest minister în cazul clasarii cauzei.
ART. 25
Toate actele de procedura în aceasta materie sunt scutite de orice taxa de timbru.
ART. 26
Încheierea de clasare a comisiei de cercetare sau, dupã caz, hotãrârea instanţei de judecata prin care se constata ca provenienta bunurilor este justificatã, rãmasã definitiva, va fi publicatã într-un ziar, în extras, la cererea şi pe cheltuiala persoanei în cauza.
ART. 27
Fapta aceluia care, în sesizarea prevãzutã de art. 3, face afirmaţii mincinoase cu privire la provenienta nejustificarii a bunurilor unei persoane fizice, constituie infracţiune şi se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de codul penal pentru denunţare calomnioasã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate sau la sesizarea comisiei de cercetare ori a instanţei de judecata.
ART. 28
Ori de câte ori, în cuprinsul prezentei legi, se face referire la judeţe sau la organe care funcţioneazã pe teritoriul judeţelor, aceste referiri se înţeleg a fi fãcute şi la municipiul Bucureşti sau, în mod corespunzãtor, la organele care funcţioneazã pe teritoriul acestui municipiu.
Nota:
Conform prevederilor <>art. II din Decretul nr. 311/1971 cauzele în curs de cercetare la data intrãrii în vigoare a acestui decret vor continua a fi cercetate de cãtre comisiile competente pana la aceasta data.
Comunicãrile prevãzute la art. 22 alin. 2 referitoare la persoanele obligate la plata impozitului, anterior intrãrii în vigoare a <>Decretului nr. 311/1971 , se vor face pana la 1 noiembrie 1971, iar înlocuirea acestor persoane din funcţii de gestionar sau de control financiar se va face pana la 31 decembrie 1971.
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
