Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sînt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României. ART. 2 În funcţie de destinaţie, terenurile sînt: a) terenuri cu destinaţie agricolă şi anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fîneţele, serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă; b) terenuri cu destinaţie forestieră şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive - stîncării, abrupturi, bolovănişuri, rîpe, ravene, torenţi - dacă sînt cuprinse în amenajamentele silvice; c) terenuri aflate permanent sub ape şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al marii teritoriale; d) terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale pe care sînt amplasate construcţiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere; e) terenuri cu destinaţii speciale cum sînt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea. ART. 3 În sensul prezentei legi, prin deţinători de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari. ART. 4 Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, avînd ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat. Domeniul public poate fi de interes naţional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparţine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparţine comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor. Administrarea domeniului de interes public naţional se face de către organele prevăzute de lege, iar administrarea domeniului public de interes local se face de către primării sau, după caz, de către prefecturi. Terenurile din domeniul public sînt cele afectate unei utilităţi publice. ART. 5 Aparţin domeniului public terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cai de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile rîurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sînt de domeniul public ori care, prin natura lor, sînt de uz sau interes public. Terenurile care fac parte din domeniul public sînt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. ART. 6 Domeniul privat al statului şi respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenuri - altele decît cele prevăzute la art. 5 - aflate sau intrate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege. El este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. ART. 7 Fondul funciar şi, în mod corespunzător, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege. CAP. II Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ART. 8 Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pămînt în cooperativa sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pămînt în cooperativă şi alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. Prin familie se înţeleg soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor. ART. 9 Persoanelor cărora li se reconstituie sau li se constituie dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi nu li se pot atribui în proprietate mai mult de 10 ha de familie, în echivalent arabil, chiar dacă reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face în mai multe localităţi. Persoanele prevăzute la alin. 1 vor anexa la cerere o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte suprafeţele de teren pe care le au sau pe care sînt îndreptăţite să le primească în condiţiile prezentei legi. ART. 10 Suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate şi cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperative fie în baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau în orice alt mod. Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă pînă la data intrării în vigoare a legii. Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea dreptului de proprietate se va încheia în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentei legi. ART. 11 În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin decizia prefecturii, o comisie condusă de primar. Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin decizia prefecturii şi condusă de prefect. Procedura de constituire şi modul de funcţionare a comisiilor, precum şi modelul şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate, se vor stabili prin hotărîre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetăţeni desemnaţi de obşte din toate categoriile îndreptăţite, specialişti şi funcţionari publici. În comunele constituite din mai multe sate, cetăţenii vor fi desemnaţi proporţional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat. Comisia judeţeana este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate. Împotriva hotărîrii comisiei judeţene, cel nemulţumit poate face plîngere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţa de soluţia data de comisia judeţeană. Plîngerea suspendă executarea. Judecătoria va da termen în cunoştinţa celui care depune plîngere şi va putea cere comisiei judeţene să desemneze un membru al sau pentru a se prezenta, la termenul fixat pentru judecata, spre a da explicaţii. Controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corectă a dispoziţiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obţine titlul de proprietate, la întinderea suprafeţei de teren ce se cuvine si, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafeţe, potrivit legii. Instanta va judeca plîngerea în complet de doi judecători. Hotărîrea judecătoriei este definitivă. În baza hotărîrii judecătoreşti, comisia judeţeană care a emis titlul îl va modifica, înlocui sau desfiinţa, după caz. ART. 12 Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărîrii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucît terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sînt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sînt consideraţi ca au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmînd ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. ART. 13 Terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător suprafeţelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de cîmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor. În cazul în care între suprafaţa de teren a cooperativei agricole de producţie, rezultă prin însumarea suprafeţelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativa, şi suprafaţa de teren actuala au intervenit modificări atît în ce priveşte suprafaţa totală, cît şi pe categorii de folosinţa, stabilirea proprietăţii cooperatorilor sau moştenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proporţionale rezultate din scăderea suprafeţelor legal folosite în alte scopuri din suprafaţa totală iniţială şi proporţional cu categoriile de folosinţă agricolă existente. Nu vor fi afectaţi deţinătorii de suprafeţe care au proprietăţi mai mici de 1 ha. Suprafeţele ocupate de plantaţii pomicole, viticole, sere, heleştee, amenajări piscicole, pepiniere, construcţii administrative şi agrozootehnice, precum şi cele necesare bazei furajere aferente capacităţilor de producţie zootehnice existente în cooperative, pot reprezenta, pe baza opţiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără personalitate juridică. ART. 14 Membrii cooperatori care, după caz, au părăsit cooperativa, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei, fără ca ele să fi dobîndit calitatea de cooperatori, precum si, după caz, moştenitorilor acestora. De prevederile alin. 2 beneficiază şi persoanele deţinătoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul cu spade" şi moştenitorii lor, care au optat şi li s-a atribuit la data împroprietăririi teren arabil şi care nu au în proprietate alte terenuri, cu excepţia celor care l-au înstrăinat. Dispoziţiile art. 13 alin. 2 şi 3 se aplica în mod corespunzător. Se vor atribui, la cerere, persoanelor care si-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi moştenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - în proprietate, terenuri în suprafaţa de 10.000 mp. în echivalent arabil. Pentru terenurile atribuite, aceşti beneficiari nu datorează taxe sau impozite. ART. 15 În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de producţie au fost comasate şi terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar aceştia nu au preluat în compensaţie alte terenuri, la cererea lor sau a moştenitorilor, ei vor fi repuşi în proprietate şi li se vor restitui suprafeţele în cota echivalenta, în cadrul unor sole stabilite de comisie. Dispoziţiile art. 13 alin. 2 şi 3 se aplica în mod corespunzător. ART. 16 În localităţile cu cetăţeni romîni, aparţinînd minorităţii germane sau în care locuiesc persoane care au fost deportate sau strămutate, deposedate de terenuri prin acte normative intervenite după anul 1944, se vor atribui în proprietate, la cerere, cu prioritate acestora sau moştenitorilor, suprafeţe de teren din rezerva aflată la dispoziţia comisiilor, sau se va proceda conform art. 36. La atribuire, se va avea în vedere suprafaţa de teren pe care aceştia au avut-o în proprietate, fără a se depăşi 10 ha de familie, în echivalent arabil. ART. 17 Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămîn la dispoziţia comisiei. Toate terenurile cooperativei care nu sînt atribuite conform art. 13-16, precum şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămîn, de asemenea, la dispoziţia comisiei, urmînd a fi atribuite altor persoane îndreptăţite, potrivit prevederilor prezentei legi. Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, trec în domeniul privat al statului, urmînd a fi puse la dispoziţia celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin închiriere, concesiune sau vînzare, în condiţiile legii. Persoanelor prevăzute la alin. 3 li se pot atribui, în 1991, fără plată, terenurile intrate în domeniul privat al statului, conform prevederilor legii. În vederea administrării acestor terenuri se va înfiinţa, prin lege, Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală. Pînă la preluarea în administrare de către agenţie, terenurile vor fi administrate de primării. ART. 18 Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavînd calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativa sau asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sînt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinînd seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pămînt în cooperativa. Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care au fost deportate şi nu beneficiază de dispoziţiile art. 13-15. Se pot atribui, la cerere, în folosinţa agricolă, pînă la 5.000 mp în echivalent arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cît lucrează în localitate, dacă nu au teren în proprietate în aceasta localitate, ei sau membrii familiei din care fac parte. Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri aparţine comunei, oraşului sau municipiului, după caz. La plecarea din localitate persoanele menţionate la alin. 3 au dreptul la despăgubiri pentru investiţiile făcute, cu consimţămîntul prealabil al proprietarului şi dacă sînt utile pe suprafaţa atribuită. ART. 19 În situaţia în care în unele cooperative agricole nu mai rămîne teren disponibil pentru a se atribui suprafaţa minimă prevăzută la art. 8, precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 16 şi 18 alin. 1 şi 2, comisia va hotărî reducerea în cotă proporţională a suprafeţei ce se repartizează pentru a se atribui terenuri în proprietate şi acestor categorii. ART. 20 În localităţile cu excedent de suprafaţa agricolă, cu deficit de forta de munca în agricultura, din terenurile prevăzute la art. 17 se poate atribui în proprietate teren pînă la 10 ha în echivalent arabil tuturor familiilor care solicita în scris şi se obliga să lucreze aceasta suprafaţa. Familiile fără pămînt sau cu pămînt puţin din alte localităţi, care solicita în scris, pot primi în proprietate pînă la 10 ha teren în echivalent arabil, cu obligaţia de a-si stabili domiciliul în comuna, oraş sau municipiu, după caz, şi de a cultiva pămîntul primit, renunţînd la proprietatea avută în localitatea lor, din extravilan. ART. 21 Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităţilor locale de cult - din mediul rural -, o suprafaţă de teren de pînă la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparţinînd cultelor recunoscute de lege, ori de pînă la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mănăstirilor, în măsura în care toate aceste aşezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producţie, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafeţe restrînse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului şi în administrarea primăriilor, la propunerea acestora, prin decizia prefecturii. Dispoziţiile art. 9 alin. 2 se aplica în mod corespunzător. ART. 22 Sînt şi rămîn în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexele gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator. ART. 23 Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, rămîn şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari. Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalenta, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinătate. ART. 24 În cazul în care cooperativa agricolă de producţie a atribuit loturi în folosinţa unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin de drept în proprietatea deţinătorilor iniţiali. Persoanele care au primit terenuri în condiţiile alineatului precedent şi pe care au efectuat investiţii au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea acestora, dacă nu pot fi ridicate. ART. 25 Terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vîndute, concesionate ori date în folosinţa celor care solicită să-şi construiască locuinţe şi nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23. Pînă la efectuarea operaţiilor prevăzute la alin. 1, terenurile vor fi înscrise şi folosite conform destinaţiei avute. ART. 26 Pentru suprafeţele cuvenite, potrivit prezentei legi, titularilor îndreptăţiţi li se vor elibera titlurile de proprietate, avîndu-se în vedere, unde este cazul, opţiunea acestora de a exploata terenul individual sau în diferite forme de asociere privată, total sau parţial, urmînd ca pe aceste baze să se efectueze punerea în posesie. La desfiinţarea cooperativei agricole de producţie, o comisie de lichidare constituită în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei, va proceda în termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei la realizarea activului şi la plata pasivului, în condiţiile prevăzute de lege. ART. 27 Comisiile de lichidare prevăzute de art. 26 au obligaţia de a constata şi stabili orice fapte de încălcare a legii, de a lua măsuri de recuperare a pagubelor, conform legii, şi de a sesiza, dacă este cazul, organele de urmărire penală. Sumele recuperate în condiţiile alineatului precedent constituie activ lichidat şi urmează destinaţia celor prevăzute la art. 26. La expirarea termenului prevăzut la art. 26, comisiile vor prezenta bilanţul de lichidare şi raportul explicativ organului de specialitate al prefecturii sau al Primăriei municipiului Bucureşti, investit cu atribuţii de control financiar, potrivit legii, pentru descărcare. Actele de constatare a datoriilor faţă de stat şi de alte persoane juridice rămase după terminarea operaţiunilor de lichidare, întocmite de către comisie, vor fi avizate şi centralizate de către Ministerul Finanţelor, după care Guvernul le va prezenta Parlamentului, cu propuneri de rezolvare. ART. 28 Construcţiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, maşinile, utilajele şi alte asemenea mijloace fixe, ce au aparţinut cooperativei de producţie desfiinţate, precum şi terenurile de sub acestea, ca şi cele necesare utilizării lor normale, plantaţiile de vii şi pomi şi animalele devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înfiinţa. Drepturile foştilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. 1 se vor stabili în cota valorică, proporţional cu suprafaţa de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa şi cu volumul muncii prestate. Membrii asociaţi vor constitui aceste drepturi ca aport în natura la noua asociaţie. Foştilor cooperatori care nu devin membri ai acestei asociaţii li se vor stabili drepturi de creanţa proporţional cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei, dacă nu au fost acoperite în alta modalitate. Plata creanţelor se va face de către asociaţie, în natura sau în bani, potrivit hotărîrii comisiei de lichidare. În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile şi animalele prevăzute la alin. 1 se vor vinde prin licitaţie publica persoanelor fizice sau juridice, urmînd ca din preţul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative. Fac excepţie bovinele şi ovinele, precum şi plantaţiile de vii şi pomi, care vor fi atribuite foştilor cooperatori. În termen de 9 luni de la desfiinţarea cooperativei, se vor stabili drepturile băneşti ce revin fiecărui fost membru cooperator de comisia de lichidare constituită potrivit art. 26 alin. 2. Foştii membri cooperatori vor primi cota cuvenită din valorificarea prin licitaţie a bunurilor comune, proporţional cu suprafaţa de teren adusă în cooperativa, în echivalent arabil, şi volumul valoric de munca efectuat. Bunurile prevăzute la alin. 1, care nu se vînd în termen de un an de la data desfiinţării cooperativei, trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor unde acestea sînt situate, fără nici o despăgubire, şi în administrarea primăriilor. Demolarea construcţiilor agrozootehnice, atelierelor de întreţinere, instalaţiilor şi anexelor gospodăreşti şi de industrie mica, care fac obiectul alin. 1, este interzisă. Prin excepţie, dacă sînt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desfiinţate cu autorizaţia prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primării, urmînd ca sumele rezultate să între în activul operaţiilor de lichidare. Construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor şi în administrarea primăriilor. ART. 29 Asociaţiile intercooperatiste sau de stat şi cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăţi comerciale pe acţiuni în termen de 90 de zile de la publicarea legii. Terenurile şi celelalte bunuri aduse de cooperativa în asociaţie, precum şi bunurile dobîndite de aceasta, devin proprietatea societăţii, iar cooperatorii şi celelalte persoane îndreptăţite a-si reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparţin societăţii, precum şi salariaţii acesteia, pot deveni acţionari în condiţiile legii. În cazul în care unii cooperatori sau alte persoane îndreptăţite prevăzute la alin. 2 nu vor opta pentru a deveni acţionari ai societăţii comerciale, li se va stabili dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 13 şi 14 din prezenta lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativa în asociaţie. În localităţile în care nu există aceste posibilităţi, se vor putea desfiinţa unele ferme neeficiente ale asociaţiei. Decizia în aceasta privinţă se adoptă de către comisia judeţeană la propunerea comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz. Dispoziţiile art. 33 se aplica în mod corespunzător. ART. 30 Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor sînt la dispoziţia comisiilor prevăzute la art. 11, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptăţiţi, conform legii. Terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, se vor prelua de către primării în vederea închirierii sau concesionarii lor la persoanele care doresc să le exploateze. ART. 31 Terenul atribuit conform art. 18 alin. 1, art. 20 şi art. 39 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. Constatarea nulităţii poate fi cerută în justiţie de către primărie, prefectura, procuror, precum şi de orice persoană interesată. ART. 32 Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajişti şi arabil - care s-au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie - trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor sau, după caz, a municipiilor şi în administrarea primăriilor, urmînd a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje şi seminţe pentru culturi furajere. ART. 33 Persoanele care au primit terenuri în condiţiile prezentei legi, pe care sînt executate plantaţii de vii şi pomi, vor rambursa diferenţa de credit rămasă de plată, corespunzător suprafeţei primite. Rambursarea se face în bani sau produse agricole, în termenul de rambursare la care este obligată cooperativa agricolă de producţie. Lucrările de îmbunătăţiri funciare care se află pe terenurile primite, inclusiv zonele de protecţie aferente, trec în proprietatea unităţilor specializate de exploatare a unor astfel de lucrări, în condiţiile legii. CAP. III Dispoziţii privind terenurile proprietate de stat şi unele prevederi speciale ART. 34 Terenurile proprietatea statului sînt acele suprafeţe intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente pînă la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice. Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă, aparţin domeniului public şi rămîn în administrarea acestora. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de unităţile de învăţămînt cu profil agricol sau silvic şi care trec în administrarea acestora. ART. 35 Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25. Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţa veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie. Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. Dispoziţiile art. 22 rămîn aplicabile. Terenurile fără construcţii neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor. ART. 36 Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decît cele de expropriere, şi care se afla în administrarea unităţilor agricole de stat, devin la cerere acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unităţi agricole de stat. De aceleaşi prevederi beneficiază şi moştenitorii acestor persoane. Cererea se depune, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la primăria în a cărei raza teritorială este situat terenul. Numărul de acţiuni primite va fi proporţional cu suprafaţa de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăşi însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil. Nu beneficiază de dispoziţiile acestui articol persoanele ale căror terenuri au fost confiscate ca efect al unor condamnări penale, cu excepţia persoanelor precizate în Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. ART. 37 Terenurile agricole fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, fără a se putea depăşi suprafaţa de 10 ha de familie, în echivalent arabil. Restituirea terenurilor se face, la cerere, în condiţiile art. 10 din prezenta lege, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei. Prevederile art. 36 alin. ultim se aplica în mod corespunzător. ART. 38 În localităţile cu deficit de teren în care terenurile foştilor proprietari se află în proprietatea statului şi aceştia nu optează pentru acţiuni în condiţiile art. 36 şi nu li se pot atribui lor sau moştenitorilor suprafaţa minima prevăzută de prezenta lege, comisiile judeţene vor hotărî atribuirea unei suprafeţe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului. Pentru diferenţa de teren la care sînt îndreptăţiţi foştii proprietari sau moştenitorii lor, potrivit prezentei legi, se aplică corespunzător prevederile art. 36. Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decît îmbunătăţiri funciare. Plantaţiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situaţia în care nu există terenuri din altă categorie de folosinţă pentru a fi atribuite în proprietate. ART. 39 În zona montană - defavorizată de factori naturali cum sînt: clima, altitudinea, panta, izolarea - se poate atribui în proprietate, la cerere, o suprafaţă de teren de pînă la 10 ha în echivalent arabil familiilor ţinere de ţărani care provin din mediul agricol montan, au priceperea necesară şi se obliga în scris să-si creeze gospodării, să se ocupe de creşterea animalelor şi să exploateze raţional pămîntul în acest scop. Terenurile prevăzute la alineatul precedent se acordă din resursele de pămînt aflate la dispoziţia primăriilor. Atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin decizia prefecturii la propunerea primăriilor. ART. 40 Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale transmise unităţilor de stat şi care în prezent sînt folosite ca păşuni, fineţe şi arabil vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere. Fac excepţie suprafeţele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleştee, lacuri sau cele destinate pentru producerea de legume, fructe, materie prima pentru fabricile de conserve, orezării şi cîmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, care vor fi compensate în echivalenta de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. ART. 41 Terenurile cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni împădurite, care au aparţinut persoanelor fizice şi care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului, se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, într-o suprafaţă egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha. Dispoziţiile art. 42 şi art. 47 se aplică în mod corespunzător. Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere ori sînt în curs de executare sau în faza de proiectare, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii. Suprafeţele de teren atribuite în condiţiile alin. 1, împreună cu suprafaţă agricolă în echivalent arabil, reconstituite conform prezentei legi, nu pot depăşi 10 ha de familie. Terenurile prevăzute la alin. 1 vor fi gospodărite şi exploatate în regim silvic, potrivit legii. Aceste suprafeţe vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor. ART. 42 Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi foştii cetăţeni români care redobîndesc cetăţenia romînă pot beneficia la cerere de prevederile prezentei legi, dacă îşi stabilesc domiciliul în ţară. Persoanele prevăzute la alin. 1 care nu au formulat cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în condiţiile dispoziţiilor art. 10 se pot adresa la Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală pentru a li se închiria, concesiona sau vinde teren. ART. 43 Persoanele cărora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sînt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 18, 20 şi 39 din prezenta lege, în legătura cu stabilirea domiciliului şi întemeierea de noi gospodării. Nerespectarea acestor condiţii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului şi a construcţiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despăgubiri, iar pentru construcţii proprietarul va primi o despăgubire egală cu valoarea reală a acestora. Organul împuternicit să constate aceste situaţii este Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, în administrarea căreia trec terenurile şi construcţiile respective. ART. 44 Delimitarea teritorială a noilor proprietăţi, rezultate din aplicarea prezentei legi, porneşte de la actuala organizare a teritoriului şi se face pe baza unor proiecte de parcelare întocmite de către organele de specialitate. CAP. IV Circulaţia juridică a terenurilor ART. 45 Terenurile proprietate privată, indiferent de titularul lor, sînt şi rămîn în circuitul civil. Ele pot fi dobîndite şi înstrăinate prin oricare din modurile stabilite de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege. ART. 46 Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică. În toate cazurile de dobîndire, prin acte juridice între vii, proprietatea dobînditorului nu poate depăşi 100 ha teren agricol în echivalent arabil, de familie, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. ART. 47 Persoanele fizice care nu au cetăţenia romînă şi domiciliul în România, precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate romînă şi sediul în Romînia, nu pot dobîndi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii. Persoanele prevăzute în alineatul precedent care dobîndesc în proprietate terenuri prin moştenire sînt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la data dobîndirii, sub sancţiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului şi administrarea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală. Persoanele prevăzute la alin. 1, care au dobîndit în proprietate terenuri înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, sînt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la aceasta dată, sub sancţiunea trecerii în mod gratuit a terenurilor în proprietatea statului şi în administrarea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală. ART. 48 Înstrăinarea de terenuri agricole în extravilan, prin vînzare, se poate face prin exercitarea dreptului de preemţiune. Dreptul de preemţiune la înstrăinare a oricăror terenuri agricole din extravilan revine coproprietarilor, dacă este cazul, şi apoi proprietarilor vecini şi se exercită prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală. Proprietarul terenului care urmează să fie vîndut este obligat să încunoştiinţeze Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, iar aceasta va comunica în scris persoanelor prevăzute la alin. 2 despre intenţie, în termen de 15 zile de la data cînd a fost încunoştiinţată. Titularii dreptului de preemţiune sînt obligaţi să se pronunţe asupra exercitării acestuia în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării. După împlinirea acestui termen, dreptul de preemţiune pentru coproprietari sau proprietarii vecini se consideră stins. Dreptul de preemţiune la înstrăinarea terenului revine statului prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, care este obligată să se pronunţe înăuntrul termenului prevăzut la alin. 4. Dacă agenţia nu se pronunţă în acest termen, terenul se vinde în mod liber. ART. 49 Actul de înstrăinare încheiat cu încălcarea dreptului de preemţiune prevăzut la art. 48 este anulabil. ART. 50 Terenurile agricole din extravilan nu pot face obiectul unei executări silite sau voluntare decît în cazurile prevăzute de lege. ART. 51 Schimbul de terenuri între persoane fizice se face prin acordul acestora, prin act autentic, dispoziţiile art. 46 fiind aplicabile. Schimbul de terenuri între persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acţiunilor sau între acestea şi persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei sau al Ministerului Mediului, după caz. Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobîndeşte situaţia juridică a terenului pe care îl înlocuieşte, cu respectarea drepturilor reale. ART. 52 Punerea în posesie a noilor deţinători potrivit art. 51 alin. 2 se face de către delegatul oficiului judeţean de cadastru şi organizare a teritoriului, în prezenta părţilor interesate, operîndu-se în documentele cadastrale şi în registrul agricol modificările survenite. CAP. V Folosirea terenului pentru producţia agricolă şi silvică ART. 53 Toţi deţinătorii de terenuri agricole sînt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului. ART. 54 Proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 53 vor fi somaţi în scris de către primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii. Aceia care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primărie din motive imputabile lor vor fi sancţionaţi, anual, cu plata unei sume de la 5.000 la 10.000 lei pe ha, în raport cu categoria de folosinţa a terenului. Obligarea la plata sumei se face prin decizia motivată a primăriei şi sumele se fac venit la bugetul local. ART. 55 Toţi deţinătorii de terenuri atribuite în folosinţă în condiţiile prezentei legi, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de art. 53, vor fi somaţi în condiţiile art. 54 alin. 1. Pentru cei care nu dau curs somaţiei şi nu îşi îndeplinesc obligaţiile se va proceda conform art. 54 alin. 2. După o perioada de 2 ani pierd dreptul de folosinţă. ART. 56 Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile ale persoanelor juridice, în alte categorii de folosinţă agricolă, se poate face cu avizul organelor agricole de specialitate judeţene, numai în următoarele cazuri: a) terenurile arabile situate în zonele de deal, ce constituie enclave din masivele de vii şi livezi, din podgoriile şi bazinele pomicole consacrate, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole; b) terenurile arabile din zonele de şes, necesare completării masivelor viticole destinate pentru struguri de masă şi stafide şi bazinele pomicole destinate culturii piersicului şi caisului, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, pot fi transformate în plantaţii viticole şi pomicole; c) terenurile arabile cu soluri nisipoase pot fi amenajate şi transformate în plantaţii viticole şi pomicole; d) terenurile înregistrate la arabil, situate în zonele de deal şi munte pe pante nemecanizabile, afectate de eroziune de suprafaţă şi adîncime, de alunecări active sau semistabilizate, care nu mai pot fi ameliorate şi menţinute la aceasta folosinţă, se pot amenaja şi transforma în păşuni şi fineţe; e) terenurile arabile situate în albiile rîurilor şi a Dunării, care nu pot fi folosite rentabil pentru alte destinaţii agricole, pot fi amenajate în bazine piscicole. ART. 57 Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile, altele decît cele prevăzute la art. 56, păşuni, fineţe, vii şi livezi deţinute de persoane juridice în care statul deţine majoritatea acţiunilor se va aproba de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Schimbarea categoriei de folosinţă silvică, păduri, răchitării, culturi de arbuşti, deţinute de persoane juridice se aprobă de Ministerul Mediului. Schimbarea folosinţei terenurilor agricole ce constituie zone de protecţie a monumentelor se face cu acordul Comisiei naţionale a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice. ART. 58 Protecţia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităţi economice şi sociale. Lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului se stabilesc pe bază de studii şi proiecte, întocmite la cerere de organele de cercetare şi proiectare de specialitate, în corelare cu cele de amenajare şi organizare a teritoriului, şi se execută de către deţinătorii terenurilor sau prin grija acestora, de către unităţi specializate în execuţia unor asemenea lucrări. Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi ameliorare a solului, suportînd parţial sau total cheltuielile în limita alocaţiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unităţile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate judeţene şi aprobate de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. ART. 59 Pentru realizarea coordonată a lucrărilor de interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor, căilor de comunicaţie, aşezărilor omeneşti sau altor obiective economice şi sociale, documentaţiile tehnico-economice şi ecologice se vor elabora în comun de părţile interesate. Prin documentaţii se vor stabili contribuţia părţilor interesate şi ordinea de execuţie a lucrărilor. ART. 60 Lucrările de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de corectare a torenţilor, care servesc la apărarea şi conservarea lucrărilor de irigaţii, îndiguiri, desecări, a lacurilor de acumulare ori a altor lucrări hidrotehnice, cai de comunicaţii, obiective economice şi sociale se vor executa concomitent cu lucrările de baza. ART. 61 Terenurile care prin degradare şi poluare si-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare. Grupele de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare se stabilesc de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Mediului, la propunerile ce au la bază situaţiile înaintate de comune, oraşe şi municipii. Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face de o comisie de specialişti a cărei componenţă şi regulament de funcţionare se stabilesc de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Mediului. Documentaţiile întocmite se avizează de organele judeţene agricole şi silvice şi de protecţia mediului şi se înaintează la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei care, împreună cu ministerele şi departamentele interesate, vor stabili programele de proiectare, finanţare şi execuţie. ART. 62 Deţinătorii sînt obligaţi să pună la dispoziţie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrînd dreptul de proprietate. Includerea de către primărie a unui anumit teren în categoria menţionată mai sus se poate face cu acordul proprietarului. În ipoteza ca proprietarul nu este de acord, primăria face propuneri motivate prefecturii, care va decide. ART. 63 În interesul lucrărilor de corectare a torenţilor şi de gospodărire a apelor, statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru, cînd pe terenul acestora urmează a se executa lucrări de amenajare cu caracter permanent. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin act autentic, înregistrat în documentele de cadastru funciar. ART. 64 Terenurile degradate şi poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, sînt scutite de taxe şi impozite către stat, judeţ sau comuna, pe timpul cît durează ameliorarea lor. ART. 65 Execuţia în teren a lucrărilor de amenajare şi punere în valoare a terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare se face de unităţi specializate, în funcţie de specificul lucrărilor. Lucrările ce se executa pentru consolidarea terenului, ca: terasări, modelări, nivelări, fixări de soluri, înierbări, împăduriri, corectări de torenţi şi împrejmuiri, drumuri, poduri, podeţe cu caracter permanent se realizează pe cheltuielile statului, conform proiectului de ameliorare. ART. 66 Deţinătorilor de terenuri degradate, chiar dacă nu sînt cuprinse într-un perimetru de ameliorare, care, în mod individual sau asociaţi, vor să facă din proprie initiativa înierbări, împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor, statul le va pune la dispoziţie gratuit materialul necesar - saminta de ierburi, puieţi, amendamente şi asistenta tehnica la executarea lucrărilor. Deţinătorii care au primit materiale pentru înierbări, împăduriri şi amendări şi nu le-au întrebuinţat în vederea scopului pentru care le-au cerut sînt obligaţi să plătească valoarea lor. ART. 67 Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea şi executarea lucrărilor prevăzute în proiectele de amenajare, ameliorare şi punere în valoare a terenurilor degradate şi poluate, cuprinse în perimetru, se asigura, în funcţie de specificul lucrărilor, de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, de Ministerul Mediului şi de alte ministere interesate, din fondul de ameliorare şi prin alocaţiile bugetare. Fondurile necesare pot fi sporite prin participarea comunelor, oraşelor, municipiilor şi a judeţelor, contribuţia în munca sau în bani a tuturor celor interesaţi la aceste lucrări, deţinătorii terenurilor, locuitorii care trag foloase directe sau indirecte de pe urma acestor ameliorări şi instituţiile, societăţile sau regiile ale căror lucrări de arta, drumuri, poduri, cai ferate, construcţii şi altele asemenea beneficiază de avantajele lucrărilor de amenajare şi ameliorare a terenurilor. În cazul în care se dovedeşte ca anumite suprafeţe au fost scoase din producţia agricolă sau silvică prin degradare sau poluare a solului, prin fapta culpabilă a persoanelor fizice sau juridice, proprietarii, primăria sau organul agricol ori silvic pot cere acoperirea, de către culpabil, a cheltuielilor necesitate de lucrările de refacere şi ameliorare a solului. ART. 68 Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Mediului, împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice vor lua măsuri pentru dezvoltarea sistemului naţional de supraveghere, evaluare, prognoze şi avertizare cu privire la starea calităţii solurilor agricole şi silvice pe baza unui sistem informaţional cu asigurarea de bănci de date la nivelul tarii şi judeţului şi vor propune măsurile necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor în scopul menţinerii şi creşterii capacităţii de producţie. CAP. VI Folosirea temporară sau definitivă a terenurilor în alte scopuri decît producţia agricolă şi silvică ART. 69 Folosirea temporară sau definitivă a unor terenuri din producţia agricolă şi silvică, în alte scopuri decît producţia agricolă şi silvică, se face numai în condiţiile prevăzute de lege. ART. 70 Amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. Prin excepţie, unele construcţii care, prin natura lor, pot provoca efecte de poluare a factorilor de mediu pot fi amplasate în extravilan. În acest caz, amplasamentele se vor stabili pe baza de studii ecologice, avizate de organele de specialitate privind protecţia mediului înconjurător. De asemenea, fac excepţie construcţiile care, prin natura lor, nu se pot amplasa în intravilan, precum şi adăposturile pentru animale. ART. 71 Amplasarea construcţiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I şi a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi pe cele plantate cu vii şi livezi, parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă. Se exceptează de la prevederile alineatului precedent construcţiile care servesc activităţile agricole, cu destinaţie militară, căile ferate, şoselele de importanta deosebită, liniile electrice de înalta tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ţiţeiului şi gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor şi realizarea de surse de apă. Scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol şi silvic se face cu plata, de către titularii aprobării, a contravalorii către proprietari şi a taxelor prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Din aceste taxe se constituie "Fondul de ameliorare a fondului funciar", aflat la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerului Mediului. Pentru terenurile scoase definitiv din circuitul agricol şi silvic pentru construcţii care deservesc activităţile agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăţiri funciare, regularizarea cursurilor de apă, realizarea de surse de apă potabilă şi obiective meteorologice nu se datorează taxele prevăzute la alineatul precedent. ART. 72 Pentru scoaterea temporară a terenurilor din producţia agricolă şi silvică, titularul aprobării este obligat să depună o garanţie în bani egală cu taxa prevăzută pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol, în "Fondul de ameliorare a fondului funciar". După îndeplinirea obligaţiilor prevăzute cu privire la redarea terenurilor, la confirmarea organelor judeţene agricole sau silvice şi a proprietarului terenului, titularul va primi garanţia depusă. În cazul în care titularul aprobării nu execută lucrările de calitate şi la termenele prevăzute în actele aprobatoare, organul agricol sau silvic de specialitate, în baza constatării situaţiei de fapt, dispune să execute lucrările de redare cu cheltuieli din garanţia depusă. Dacă titularul aprobării nu executa lucrările într-un nou termen şi la calitatea stabilită de organul agricol sau silvic, întreaga garanţie rămîne în, "Fondul de ameliorare a fondului funciar". ART. 73 Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole, în alte scopuri decît producţia agricolă, se aprobă după cum urmează: a) de organele agricole judeţene, prin Oficiul de cadastru şi organizare a teritoriului judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru terenurile agricole de pînă la 1 ha. Aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafeţe de teren se dă de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; b) de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru terenurile agricole în suprafaţă de pînă la 100 ha; c) de Guvern, pentru terenurile agricole a căror suprafaţă depăşeşte 100 ha. ART. 74 Folosirea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor forestiere, în alte scopuri decît silvice, se aprobă de organul silvic judeţean, pînă la 1 ha, de Ministerul Mediului, pentru terenurile în suprafaţă de pînă la 100 ha, şi de Guvern, pentru cele ce depăşesc aceasta suprafaţă. ART. 75 Aprobarea prevăzută la art. 73 şi 74 este condiţionată de acordul prealabil al deţinătorilor de terenuri. De asemenea, pentru obţinerea aprobării prevăzute la art. 73 lit. b) şi c) şi art. 74 este necesar avizul organelor agricole sau silvice judeţene şi al municipiului Bucureşti, după caz. ART. 76 La aprobare de către Guvern se va prezenta în mod obligatoriu şi avizul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei pentru terenurile agricole şi al Ministerului Mediului pentru terenurile forestiere şi cu ape si, dacă este cazul, al Ministerului Culturii, pentru ocrotirea monumentelor. ART. 77 Intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidenţiat în cadastrul funciar; el poate fi modificat numai în condiţiile legii. ART. 78 Terenurile din albiile abandonate ale cursurilor de apă, devenite disponibile în urma lucrărilor de regularizare, vor fi amenajate pentru producţia agricolă, piscicolă sau, după caz, silvică, o dată cu lucrările de baza executate de titularii acestora. ART. 79 Titularii obiectivelor de investiţii sau de producţii amplasate pe terenuri agricole şi forestiere sînt obligaţi să ia măsuri prealabile executării construcţiei obiectivelor, de decopertare a stratului de sol fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau ameliorării acestora. Depozitarea se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor. Aceştia nu pot fi obligaţi la nici o plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de nefolosire a terenului. ART. 80 Titularii lucrărilor de investiţii sau de producţie care deţin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de producţie, cum sînt cele rămase în urma excavării de materii prime - cărbune, caolin, argila, pietriş - , sondele abandonate şi altele asemenea, sînt obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi nivelare, dîndu-le o folosinţa agricolă, iar dacă aceasta nu este posibil, o folosinţă piscicolă sau silvică. Beneficiarilor lucrărilor prevăzute în alin. 1 nu li se va mai aproba scoaterea din producţia agricolă sau silvică a altor terenuri dacă nu s-au conformat dispoziţiilor din acest articol. Execuţia acestor lucrări se face de unităţi specializate ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerului Mediului, din fondurile prevăzute la beneficiari, în condiţiile legii. ART. 81 Liniile de telecomunicaţii şi cele de transport şi distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum şi alte instalaţii similare, se vor grupa şi amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii - şosele, cai ferate -, a digurilor, canalelor de irigaţii şi de desecări şi a altor limite obligate din teritoriu, în asa fel încît să nu se stînjenească execuţia lucrărilor agricole. Aprobarea ocupării terenurilor în astfel de cazuri se dă de Oficiul de cadastru şi organizare a teritoriului judeţean sau al municipiului Bucureşti, indiferent de mărimea suprafeţei necesare, pe baza acordului deţinătorilor. Aprobarea în alte condiţii decît cele prevăzute la alin. 1 se da de organele prevăzute la art. 73 şi 74. ART. 82 Ocuparea terenurilor necesare remedierii deranjamentelor în caz de avarii şi executarea unor lucrări de întreţinere la obiectivele prevăzute la art. 81, care au caracter urgent şi care se execută într-o perioada de pînă la 30 de zile, se vor face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri sau, în caz de refuz, cu aprobarea prefecturii judeţului sau a Primăriei municipiului Bucureşti. În toate cazurile, deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubire pentru daunele cauzate. CAP. VII Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol ART. 83 Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca sarcina crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole şi se execută pe baza de studii şi proiecte la cererea proprietarilor, rezolvîndu-se următoarele probleme: a) corelarea dezvoltării agriculturii din zona cu celelalte activităţi economice şi sociale, stabilind măsuri care să conducă la creşterea producţiei agricole şi exploatarea în ansamblu a teritoriului; b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a pămîntului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor fiecărei proprietăţi, comasînd terenurile dispersate şi rectificînd hotarele neraţional amplasate; c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploataţiilor agricole; d) stabilirea reţelei drumurilor agricole ca o completare a reţelei de drumuri de interes general, integrate în organizarea şi amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării transportului producţiei şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producţie. ART. 84 Studiile şi proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unităţile de studii, proiectare şi cercetare de specialitate, centrale sau judeţene, şi se supun discuţiei proprietarilor de terenuri din zona interesată. În cazul adoptării lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor care deţin 2/3 din suprafaţa şi aprobării de către organele agricole judeţene, aplicarea măsurilor şi lucrărilor prevăzute devin obligatorii pentru toţi proprietarii. CAP. VIII Sancţiuni ART. 85 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz. ART. 86 Degradarea terenurilor agricole şi silvice, a împrejurimilor acestora, distrugerea şi degradarea culturilor agricole, a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice, a monumentelor istorice şi ansamblurilor şi siturilor arheologice, ori împiedicarea luării măsurilor de conservare a unor astfel de bunuri, precum şi înlăturarea acestor măsuri, constituie infracţiuni de distrugere şi se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal. ART. 87 Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare, fără aprobare primită în condiţiile legii, constituie infracţiuni de tulburare de posesie şi se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal. ART. 88 Constituie contravenţii la normele privind evidenta, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni: a) efectuarea de schimburi de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţa a terenurilor de la superioară la inferioară, precum şi folosirea definitiva sau temporară a terenurilor agricole şi silvice în alte scopuri decît pentru producţia agricolă şi silvică; b) nedeclararea la organele judeţene de cadastru funciar de către posesori, în termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinţa a acestora, precum şi a datelor cu privire la mărimea suprafeţelor şi categoria de folosinţa a acestora; c) neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele autorizate pentru păstrarea în bune condiţii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum şi degradarea şi distrugerea lor din culpa; d) nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol înainte de executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective şi nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele stabilite de organele agricole, precum şi neluarea măsurilor de amenajare şi nivelare a terenurilor rămase în urma excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş, sonde abandonate şi altele asemenea; e) amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepţia celor prevăzute la art. 71 din prezenta lege, pe terenurile situate în extravilan, fără avizele şi aprobările prevăzute de lege; f) ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din producţia agricolă, înainte de a fi delimitate, bornate şi predate; g) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş, moloz, nisip, prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele asemenea; h) neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane juridice sau fizice pentru evitarea afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie şi prin scurgeri de orice fel. ART. 89 Contravenţiile prevăzute la art. 88 din prezenta lege se sancţionează astfel: a) cele de la lit. a)-c), cu amenda de la 10.000 la 20.000 lei; b) cele de la lit. d)-h), cu amenda de la 20.000 la 50.000 lei. ART. 90 Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice. La aplicarea sancţiunilor, pe lîngă împrejurările prevăzute de lege, se vor mai avea în vedere şi mărimea suprafeţei, categoria de folosinţă şi clasa de fertilitate a terenului afectat. ART. 91 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către specialiştii împuterniciţi în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Mediului, de împuterniciţii prefecturilor şi ai organelor agricole şi silvice judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi de către primari. Prin actul de constatare a contravenţiei se restabilesc situaţia anterioară şi suportarea pagubelor de către cei vinovaţi. ART. 92 În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 88 li se aplica dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor. CAP. IX Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 93 Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit art. 11, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor efectua lucrările şi operaţiunile date de lege în competenta lor, înaintînd întreaga documentaţie comisiilor judeţene în vederea eliberării titlurilor de proprietate pentru situaţiile prevăzute la art. 8, art. 14, art. 15, art. 16, art. 18 alin. 1 şi 2, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 25, art. 28, art. 32, art. 35, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41 şi art. 95, precum şi operaţiunile necesare punerii în posesie. Totodată, pentru situaţiile prevăzute la art. 18 alin. 3 comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale vor stabili suprafeţele ce urmează să fie atribuite în folosinţa, iar primăriile vor emite decizii în acest sens. În cazurile prevăzute de art. 16, art. 29 alin. 2 şi art. 36, comisiile judeţene, la propunerea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, după caz, vor emite decizii pentru titularii îndreptăţiţi în vederea stabilirii dreptului acestora la acţiuni. Decizia comisiei judeţene se va transmite persoanelor fizice interesate şi societăţii comerciale în cauză, în termenul prevăzut de alin. 1. Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale îşi încetează activitatea prin decizia prefecturii, iar comisiile judeţene si, respectiv, a municipiului Bucureşti, prin hotărîre a Guvernului. ART. 94 Pe perioada cît funcţionează comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, precum şi comisiile de lichidare, membrii acestora încadraţi cu contract de munca se considera delegaţi, iar ceilalţi membri ai comisiilor primesc o indemnizaţie ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii. ART. 95 Personalul de specialitate prevăzut la art. 8 din Decretul-lege nr. 43/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi activităţii economice a unităţilor agricole cooperatiste şi de stat, care si-a desfăşurat activitatea în unităţile agricole cooperatiste desfiinţate sau reorganizate în societăţi comerciale, beneficiază cu prioritate de dispoziţiile art. 18 alin. 1 ori art. 20 din prezenta lege. ART. 96 Monumentele istorice, vestigiile şi obiectivele arheologice, tezaurele care se vor descoperi la fata solului sau în subsol sînt sub protecţia legii. Proprietarii şi deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să asigure integritatea acestora, să sesizeze organele de stat şi să permită efectuarea lucrărilor de cercetare şi conservare. Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi pentru daunele suferite şi terenurile preluate în domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, după caz. ART. 97 Persoanele fizice cărora li s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi, precum şi asociaţiile de tip privat care se vor înfiinţa potrivit art. 28 alin. 1 din lege, sînt scutite de plata impozitului pe terenuri agricole pe o perioadă de 3 ani, începînd cu anul 1991. Sistemul de impozitare, creditare, precum şi alte avantaje de care vor beneficia persoanele fizice sau juridice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi, cît şi pensiile foştilor membri ai cooperativelor agricole de producţie, se vor reglementa prin legi speciale. Timpul lucrat de foştii cooperatori în cadrul cooperativelor agricole de producţie se considera vechime în muncă la acordarea pensiei şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale. ART. 98 În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Guvernul va prezenta Parlamentului proiectul legii privind cadastrul funciar general şi publicitatea imobiliară, precum şi proiectele de legi prevăzute la art. 97 alin. 2. Pînă la intrarea în vigoare a noii legi se vor aplica actualele reglementări cu privire la evidenţa terenurilor şi publicitatea imobiliară. ART. 99 Cheltuielile pentru producţia anului 1991 efectuate pe terenurile atribuite în condiţiile prezentei legi, pînă la data preluării în posesie, se vor suporta de noii titulari ai dreptului de proprietate sau, după caz, de folosinţă. ART. 100 Finanţarea activităţii de cadastru funciar general, a lucrărilor geodezice, fotogrammetrice şi organizare a teritoriului, precum şi a băncilor de date aferente acestora, la nivel judeţean şi naţional, se va realiza de la buget. ART. 101 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. ART. 102 Prezenta lege intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: - Art. 1-36 şi 51-79 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, publicată în Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974. - Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii publicat în Monitorul Oficial nr. 17 din 30 ianuarie 1990, cu excepţia art. 8-11. - Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, cu excepţia art. 2. - H.C.M. nr. 656/1975 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind evidenta, folosirea, protecţia şi ameliorarea terenurilor agricole, publicată în Buletinul Oficial nr. 74 din 16 iulie 1975. - Decretul nr. 115/1959 pentru lichidarea rămăşiţelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al ţărănimii muncitoare şi al dezvoltării construcţiei socialiste, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române nr. 10 din 30 martie 1959. - Orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi. Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 februarie 1991. PREŞEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Aceasta lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 14 februarie 1991. PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgăm Legea fondului funciar şi dispunem publicarea să în Monitorul Oficial al României. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU ANEXA 1 TAXA procentuală datorată pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol al terenurilor aflate în extravilan
Clasa terenului agricol
1 2 3 4 5
Taxa procentuală ce se aplica la
preţul de vînzare 800 800 700 600 500
NOTA: Procentul se aplică la valoarea terenului declarată ca preţ de părţile din contractul de înstrăinare. Dacă valoarea declarată de părţi este mai mică decît valoarea normală de circulaţie a terenului, calculată prin înmulţirea cu 25 a venitului anual impozabil pentru terenul respectiv, procentul se calculează la valoarea astfel stabilită. În acelaşi mod se calculează taxa în cazul în care terenul nu a fost înstrăinat. ANEXA 2 TAXA pentru folosirea definitivă a terenurilor forestiere în alte scopuri decît producţia forestieră şi defrişarea de păduri
Clasa de calitate
1 2 3 4 5
Taxa procentuală care se aplică la
preţul de vînzare 600 550 500 400 300
Procentul se aplica la valoarea de rentă stabilită pentru volumul realizat la exploatabilitate de specia de bază din zonă. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
