Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 172 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Memorandumului de intelegere dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind pregatirea Fortelor Armate Britanice in Romania, semnat la Bucuresti la 29 iulie 1996
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 noiembrie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregãtirea Forţelor Armate Britanice în România, semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 11 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
CRISTIAN DUMITRESCU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE
între Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind pregãtirea Forţelor Armate Britanice în România
Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,
actionand în spiritul Parteneriatului pentru pace,
urmãrind întãrirea bunelor relaţii în domeniul apãrãrii şi înţelegerea reciprocã, deja existente între cele doua state,
luând în considerare faptul ca România, prin <>Legea nr. 23/1996 , a ratificat Acordul dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul forţelor lor şi Protocolul adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995,
au convenit urmãtoarele:
Secţiunea 1
Obiectul memorandumului de înţelegere
Prezentul memorandum de înţelegere stabileşte condiţiile pentru pregãtirea Forţelor Armate Britanice în România.
Secţiunea a 2-a
Definiţii
În sensul prezentului memorandum de înţelegere, se definesc urmãtorii termeni:
1. statul care trimite înseamnã Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
2. statul care primeşte înseamnã România;
3. forta înseamnã personalul Forţelor Armate Britanice, care ia parte la pregãtire în România, în cadrul prezentului memorandum de înţelegere, împreunã cu personalul civil angajat de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia apatrizilor sau a persoanelor rezidente ori cu cetãţenia statului care primeşte;
4. personalul roman înseamnã militarii şi personalul civil al Armatei României, desemnaţi sa sprijine pregãtirea Forţelor Armate Britanice în cadrul prezentului memorandum de înţelegere.
5. echipament militar înseamnã armamentul individual şi de grup, munitia (realã, de manevra şi de marcare a focului), explozivii, mijloacele de lupta şi de transport, aparatura tehnica şi alte materiale pentru folosinta militarã.
Secţiunea a 3-a
Programul pregãtirii
1. Cererea pentru pregãtirea unitãţilor britanice va fi înaintatã, în forma scrisã, ministerului apãrãrii naţionale al statului care primeşte, pana la sfârşitul lunii iunie a anului care precede anul în care se va desfasura pregãtirea. Aceasta cerere va cuprinde, în mod deosebit, date referitoare la perioada planificata şi la locul de desfãşurare, precum şi la obiectivul şi scopul pregãtirii. Cererea va mai cuprinde date despre tipul echipamentului militar ce va fi folosit şi despre efectele posibile ale folosirii acestuia asupra mediului înconjurãtor.
2. Pregãtirea unitãţilor militare britanice se va desfasura în conformitate cu programul stabilit de organele militare abilitate ale statului care trimite, în limitele obiectivului şi scopurile acestei pregatiri, convenite prin aranjamente cu organele militare abilitate ale statului care primeşte, cu cel puţin 6 luni înaintea datei planificate de începere a pregãtirii.
3. Pregãtirea efectivelor militare britanice se va desfasura pe terenurile de instrucţie, poligoanele de tragere şi în cadrul unitãţilor militare puse la dispoziţie de cãtre statul care primeşte.
4. Comandantul unitãţii militare britanice va conduce pregãtirea forţei în limitele stabilite de prezentul memorandum de înţelegere.
Secţiunea a 4-a
Statutul forţei
1. Membrii forţei vor respecta legile, organizarea militarã şi obiceiurile statului care primeşte şi nu vor desfasura nici o activitate care contravine prezentului memorandum de înţelegere, în mod deosebit activitãţi comerciale sau politice pe teritoriul statului care primeşte.
2. Fãrã a aduce prejudicii prevederilor paragrafului 1 al prezentei secţiuni, membrii forţei, în orice moment al prezentei lor pe teritoriul statului care primeşte, vor rãmâne sub comanda şi controlul esaloanelor superioare ale forţei, vor respecta acele legi şi reglementãri ale statului care trimite, care sunt aplicabile acestora.
Secţiunea a 5-a
Jurisdicţia penalã şi disciplinarã
În concordanta cu prevederile Acordului dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO/SOFA, pe care România le aplica în baza <>Legii nr. 23/1996 pentru ratificarea Acordului dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul forţelor lor şi a Protocolului adiţional, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, se vor aplica urmãtoarele:
1. a) Autoritãţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul sa exercite, în cadrul statului care primeşte, jurisdicţia penalã şi disciplinarã care le este conferita de legea statului care trimite, în privinta membrilor forţei.
b) Autoritãţile statului care primeşte vor exercita jurisdicţia penalã şi disciplinarã asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul statului care primeşte şi incriminate de legea acestui stat.
2. a) Autoritãţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusiva asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, ce pot fi incriminate de legea statului care trimite, dar nu şi de legea statului care primeşte.
b) Autoritãţile statului care primeşte vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusiva asupra membrilor forţei, în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu şi de legea statului care trimite.
c) Pentru scopurile prezentului paragraf şi ale paragrafului 3 ale prezentei secţiuni, o infracţiune impotriva securitãţii statului va include:
(i) trãdarea de patrie;
(ii) sabotajul, spionajul sau încãlcarea oricãrei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apãrarea nationala a acestui stat.
3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se vor aplica urmãtoarele reguli:
a) Autoritãţile militare ale statului care trimite vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicţiei asupra unui membru al forţei, în ceea ce priveşte:
(i) infracţiunile îndreptate numai impotriva proprietãţii sau securitãţii acestui stat sau infracţiunile îndreptate numai impotriva persoanei sau proprietãţii unui alt membru al forţei;
(ii) infracţiunile care decurg din orice fapta sau omisiune produsã în îndeplinirea îndatoririlor oficiale.
b) În cazul oricãrei alte infracţiuni decât cele prezentate în paragraful 3 a) al acestei secţiuni, autoritãţile statului care primeşte vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicţia.
c) Dacã statul care are dreptul prioritar decide sa nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autoritãţile celuilalt stat, de îndatã ce va fi posibil.
Autoritãţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare, cu bunavointa, cererea de renunţare la acest drept, formulatã de autoritãţile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat considera ca o astfel de renunţare este de importanta deosebita.
4. Prevederile paragrafelor 1-3 ale prezentei secţiuni nu vor implica nici un drept, pentru autoritãţile militare ale statului care trimite, de a-şi exercita jurisdicţia asupra persoanelor care sunt cetãţeni ai statului care primeşte sau rezidenţi permanenţi ai acestui stat, în afarã cazului când aceştia sunt membri ai forţei.
5. a) Autoritãţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor forţei pe teritoriul statului care primeşte şi pentru predarea lor autoritãţii care urmeazã sa-şi exercite jurisdicţia în conformitate cu prevederile de mai sus.
b) Autoritãţile statului care primeşte vor notifica prompt autoritãţilor militare ale statului care trimite despre arestarea oricãrui membru al forţei.
c) În cazul în care statul care primeşte urmeazã sa-şi exercite jurisdicţia asupra unui membru al forţei, conform paragrafelor 1-3 ale prezentei secţiuni, acesta urmeazã sa rãmânã în custodia statului care trimite, pana în momentul în care va fi pus sub acuzaţie de statul care primeşte.
6. a) Autoritãţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infracţiuni, precum şi în strângerea şi administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, în predarea obiectelor având legatura cu infracţiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi facuta cu condiţia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le preda.
b) Autoritãţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor notifica reciproc decizia luatã, în toate cazurile în care exista drepturi concurente de a exercita jurisdicţia.
7. Autoritãţile statului care primeşte vor examina, cu bunavointa, orice cerere de sprijin din partea autoritãţilor statului care trimite, privind executarea unei pedepse cu închisoarea, decisa de autoritãţile statului care trimite, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, pe teritoriul statului care primeşte.
8. Atunci când un acuzat a fost judecat, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, de cãtre autoritãţile statului care primeşte sau ale statului care trimite, şi a fost achitat sau a fost condamnat şi îşi executa sau şi-a executat pedeapsa sau a fost gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou, de cãtre autoritãţile celuilalt stat, pentru aceeaşi infracţiune pe acelaşi teritoriu. Cu toate acestea, nimic din acest paragraf nu va impiedica autoritãţile militare ale statului care trimite sa judece pe un membru al forţei, pentru orice încãlcare a regulilor de disciplina decurgând dintr-o acţiune sau omisiune care a constituit o infracţiune pentru care el a fost judecat de cãtre autoritãţile statului care primeşte.
9. Ori de câte ori un membru al forţei este pus sub urmãrire penalã sub jurisdicţia statului care primeşte, el va avea dreptul:
a) la o judecata prompta şi rapida;
b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzatia sau de acuzatiile concrete care i se aduc;
c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuza;
d) ca martorii, care pot depune în favoarea sa, sa fie constransi sa se prezinte în instanta, dacã aceştia se afla sub jurisdicţia statului care primeşte;
e) sa aibã un apãrãtor desemnat de el sau un apãrãtor care sa-i acorde asistenta gratuita, în condiţiile legale existente la acea data în statul care primeşte;
f) dacã el considera necesar, sa beneficieze de serviciile unui translator competent; şi
g) sa comunice cu reprezentantul autoritãţilor statului care trimite şi, când regulile de procedura permit, acesta sa fie prezent la proces.
10. În cazul în care, în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, statul care primeşte are dreptul de a-şi exercita jurisdicţia asupra unui membru al forţei, aceasta jurisdicţie va fi exercitatã în cadrul sistemului de drept comun, aplicabil civililor statului care primeşte, şi nu va fi exercitat în cadrul sistemului justiţiei penale, aplicabil membrilor forţelor armate ale statului care primeşte.
Secţiunea a 6-a
Funcţiile poliţieneşti
1. Autoritãţile statului care trimite vor avea dreptul de a exercita funcţii poliţieneşti asupra membrilor forţei. Aceste funcţii pot fi preluate de membrii forţei, stabiliţi de autoritãţile statului care trimite pentru a le îndeplini, şi care vor fi denumiţi, în continuare, poliţie militarã.
2. Poliţia militarã a statului care trimite va avea dreptul sa exercite funcţiile poliţieneşti descrise în paragraful 1 al acestei secţiuni, oriunde pe teritoriul statului care primeşte, unde se afla membrii forţei, în terenurile de instrucţie sau în alta parte.
Autoritãţile statului care trimite şi cele ale statului care primeşte vor colabora strâns în privinta modului în care funcţiile poliţieneşti vor fi exercitate.
3. În exercitarea funcţiilor poliţieneşti prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale prezentei secţiuni, poliţia militarã poate lua toate mãsurile adecvate pentru a menţine ordinea, disciplina şi securitatea în rândul membrilor forţei.
4. Poliţia militarã, în conformitate cu aranjamentele convenite, decurgând din prevederile secţiunii a 3-a paragraful 2 al prezentului memorandum de înţelegere, va avea dreptul sa întreprindã mãsuri adecvate de protejare a persoanei şi bunurilor membrilor forţei, precum şi a proprietãţii aparţinând statului care trimite, şi care au fost aduse pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri legate de prezentul memorandum de înţelegere. Autoritãţile statului care trimite şi cele ale statului care primeşte vor colabora strâns în legatura cu modul în care acest drept este exercitat.
5. Poliţia militarã şi organele de ordine publica ale ministerului de interne al statului care primeşte sunt, de asemenea, autorizate sa îndeplineascã funcţii poliţieneşti, referitoare la forta, potrivit aranjamentelor convenite în prealabil.
6. Dacã cetãţenii romani sunt prinsi în flagrant într-o acţiune impotriva membrilor sau echipamentului militar al forţei şi sunt reţinuţi de poliţia militarã a forţei, aceştia vor fi transferati, fãrã întârziere, autoritãţilor statului care primeşte.
Secţiunea a 7-a
Trecerea frontierei naţionale
1. Membrii forţei vor fi scutiţi de îndeplinirea cerinţelor referitoare la vize şi controlul imigratiei, la intrarea sau ieşirea în şi de pe teritoriul statului care primeşte, în conformitate cu art. III al NATO/SOFA.
2. La trecerea frontierei şi pe timpul şederii pe teritoriul statului care primeşte, membrilor forţei li se cere sa aibã asupra lor un pasaport valabil şi un act personal de identitate, emis de statul care trimite, care sa cuprindã numele şi prenumele, data naşterii, gradul, numãrul de înmatriculare pe care orice membru al forţei îl are, funcţia şi o fotografie. Actul de identitate sau pasaportul trebuie prezentat la cererea organelor autorizate ale statului care primeşte.
3. Membrii forţei vor fi exceptaţi de la reglementãrile statului care primeşte, referitoare la înregistrarea şi controlul strãinilor. Membrii forţei nu pot obţine dreptul de rezidenţã permanenta în statul care primeşte.
4. Echipamentul militar şi celelalte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri conexe pregãtirii membrilor forţei, trebuie declarate autoritãţilor abilitate ale statului care primeşte cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor de sosire planificate. O astfel de declaraţie va conţine o definire a tipurilor şi cantitãţilor de armament, muniţii, tehnica militarã şi alte materiale, datele de sosire şi de plecare, planificate conform aranjamentelor convenite.
5. Echipamentul militar şi alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, în scopuri conexe cu pregãtirea membrilor forţei, vor fi scutite de orice forma de vama sau taxa, la intrarea sau ieşirea în şi de pe teritoriul statului care primeşte.
6. Bunurile personale, în cantitãţi rezonabile şi numai pentru uz personal, aduse/scoase pe/de pe teritoriul statului care primeşte, de cãtre membrii forţei, vor fi scutite de orice forma de vama sau taxa.
7. Echipamentul militar şi alte materiale aduse de statul care trimite, pe teritoriul statului care primeşte, care nu au fost folosite pe perioada pregãtirii, trebuie scoase de pe teritoriul statului care primeşte, pe durata perioadei specificate în paragraful 4 al acestei secţiuni, nu mai târziu de 30 de zile de la ultima zi de pregãtire.
8. Echipamentul militar care nu a fost scos conform paragrafului anterior va fi supus plãţilor, taxelor şi costurilor conform legislaţiei statului care primeşte. Face excepţie de la prevederile acestui paragraf echipamentul militar transferat statului care primeşte.
Secţiunea a 8-a
Taxele
Membrii forţei vor fi exceptaţi, în statul care primeşte, de la orice forma de taxa pe salariu şi alte venituri primite ca membri ai forţei sau pe bunurile mobile aflate în proprietate, a cãror prezenta în statul care primeşte se datoreazã în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor în conformitate cu prezentul memorandum de înţelegere.
Secţiunea a 9-a
Asistenta medicalã şi stomatologica
1. Dacã forta nu dispune de facilitãţi medicale ori stomatologice corespunzãtoare, membrii acesteia vor beneficia de asistenta medicalã şi stomatologica, asigurata de autoritãţile militare ale statului care primeşte, inclusiv de spitalizare, în aceleaşi condiţii cu personalul similar al statului care primeşte.
2. Dacã un membru al forţei trebuie transportat la o clinica medicalã sau stomatologica, iar statul care trimite nu dispune de mijloace de transport, statul care primeşte, la cererea statului care trimite, va asigura mijlocul de transport necesar.
3. Statul care trimite va rambursa statului care primeşte toate cheltuielile efectuate în legatura cu prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestei secţiuni.
Secţiunea a 10-a
Uniforma, armamentul şi munitia
1. Membrii forţei vor purta, de regula, uniforma lor nationala. Unitãţile şi formaţiunile constituite ale forţei vor purta uniforma la trecerea frontierei statului care primeşte.
2. Pe timpul cat se afla pe terenul de instrucţie, precum şi pe timpul tranzitarii de la frontiera de stat la terenul de instrucţie, membrii forţei au dreptul sa detina asupra lor şi sa transporte armament, munitie şi explozivi, în condiţiile în care sunt autorizaţi prin reglementãri proprii şi în concordanta cu aranjamentele convenite. Autoritãţile statului care trimite vor lua în considerare în mod favorabil solicitarile statului care primeşte, legate de aceasta problema.
Secţiunea a 11-a
Siguranta în poligoane
Forta va respecta regulile referitoare la trageri, ale statului care primeşte.
Comandantul forţei rãspunde de respectarea acestor reguli şi este obligat sa-şi informeze subordonatii asupra lor.
Secţiunea a 12-a
Regimul autovehiculelor
1. În conformitate cu paragraful 2 al acestei secţiuni, membrii forţei vor avea dreptul sa conducã vehiculele militare ale statului care trimite şi sa conducã vehicule proprietate personalã, inclusiv vehicule închiriate, pe teritoriul statului care primeşte, pentru îndeplinirea atribuţiilor lor pe durata pregãtirii.
2. Statul care primeşte va considera valabil, fãrã alt test sau taxa, orice permis de conducere emis unui membru al forţei de cãtre statul care trimite.
3. Statul care trimite îşi va asigura propriile vehicule militare ce vor fi prezente pe teritoriul statului care primeşte.
4. Legea statului care primeşte, referitoare la asigurarea autovehiculelor particulare, se va aplica pentru folosirea de cãtre un membru al forţei a autovehiculelor proprietate personalã, inclusiv a celor închiriate pe teritoriul statului care primeşte.
5. Vehiculele militare ale forţei şi vehiculele menţionate în paragraful 4 al acestei secţiuni vor respecta reglementãrile privind deplasarea vehiculelor militare ale statului care primeşte.
6. Transportul rutier, feroviar, aerian şi naval al forţei pe teritoriul statului care primeşte, inclusiv al echipamentului militar, în scopurile prezentului memorandum de înţelegere, se va desfasura în conformitate cu acordurile internaţionale la care ambele state sunt pãrţi.
Secţiunea a 13-a
Reclamaţii
1. Statul care trimite şi statul care primeşte vor renunţa la orice reclamaţie, unul impotriva celuilalt, în cazul unei daune provocate, ca stat, prin decesul sau ranirea unui militar ori a unui salariat civil, folosit de armata, dacã decesul sau ranirea a fost provocatã de un militar al armatei celuilalt stat sau de un salariat civil al acelui stat, care însoţeşte armata, dacã militarul sau civilul acţiona pentru îndeplinirea atribuţiilor lui, legate de pregãtirea membrilor forţei. Dacã, în condiţiile de mai sus, se provoacã pagube proprietãţilor statului care primeşte ori celor ale statului care trimite, sau mediului înconjurãtor al statului care primeşte, orice reclamaţie va fi înaintatã în forma prezentatã în secţiunea a 16-a.
2. Statul care primeşte va prelua, adjudeca şi rezolva, în concordanta cu legile proprii, reclamaţiile unei a treia pãrţi (altele decât reclamaţiile contractuale şi cele pentru care se aplica paragraful 4 al acestei secţiuni), provocate de acţiuni sau omisiuni ale membrilor forţei, în îndeplinirea sarcinilor oficiale, sau de oricare alta acţiune, omisiune sau eveniment, pentru care statul care trimite rãspunde legal pentru provocare de deces, ranire ori pagube pe teritoriul statului care primeşte. În sensul acestui paragraf, o a treia parte nu va fi statul care trimite, statul care primeşte sau alt membru al forţei. Un membru al forţei nu va fi subiect al vreunei proceduri de impunere a vreunei sentinţe impotriva sa, în statul care primeşte, în cazuri provocate de executarea atribuţiilor sale oficiale.
3. Reclamaţiile apãrute în legatura cu prevederile paragrafului 2 al acestei secţiuni vor fi aduse la cunostinta autoritãţilor statului care trimite, imediat dupã primire, de cãtre autoritãţile statului care primeşte. Statul care primeşte nu va accepta rezolvarea finala a acestor reclamaţii, fãrã a se consulta în prealabil cu statul care trimite. Orice diferende în legatura cu rãspunderea legalã şi mãrirea compensaţiilor vor fi rezolvate în modul stabilit în secţiunea a 16-a.
4. Fãrã a prejudicia competenta tribunalului statului care primeşte, intentarea unei acţiuni impotriva unui membru al forţei, în cazul unor reclamaţii apãrute în urma unor acţiuni deturnate de la scopurile activitãţii sau a unor omisiuni, în statul care primeşte, dar nu pe timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, autoritãţile statului care trimite pot oferi o plata ex gratia pentru a închide cazul.
Secţiunea a 14-a
Proceduri de notificare a pagubelor
1. Dacã un membru al forţei este rãnit sau decedeazã, în condiţii în care ranirea sau decesul nu este evident imediat pentru autoritãţile statului care trimite, autoritãţile statului care primeşte vor notifica acest caz, fãrã întârziere, atasatului apãrãrii al statului care trimite.
2. Autoritãţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor transmite unele altora, imediat, un raport asupra oricãrui accident soldat cu ranirea sau decesul oricãrui membru al forţei. Autoritãţile statului care trimite şi ale statului care primeşte îşi vor transmite, de asemenea, unele altora, cat mai repede posibil, copii de pe rapoartele privind accidentele militare şi declaraţiile martorilor, referitoare la asemenea accidente, şi vor coopera în elaborarea şi finalizarea rapoartelor menţionate.
Secţiunea a 15-a
Aspecte financiare
Plata pentru pregãtirea forţei în statul care primeşte va fi în sarcina statului care trimite. Statul care primeşte şi statul care trimite vor conveni asupra aspectelor financiare, pentru fiecare perioada de pregãtire în parte.
Secţiunea a 16-a
Soluţionarea diferendelor
Orice diferend de interpretare sau de aplicare a prezentului memorandum de înţelegere va fi rezolvat prin consultãri directe între statul care trimite şi statul care primeşte.
Secţiunea a 17-a
Durata, expirare şi amendamente
1. Prezentul memorandum de înţelegere va fi ratificat în conformitate cu legile statului care trimite şi ale statului care primeşte.
2. Fiecare stat poate aduce oricând amendamente prezentului memorandum de înţelegere. Amendamentele sunt parte integrantã a prezentului memorandum de înţelegere şi vor intra în vigoare conform paragrafului 4 al prezentei secţiuni.
3. Prezentul memorandum de înţelegere se încheie pe o perioada nedeterminatã, pana când unul dintre state va notifica, în scris, pe canale diplomatice, cu cel puţin 6 (şase) luni înainte de încetarea valabilitãţii, intenţia sa de a-l denunta.
4. Prezentul memorandum de înţelegere va intra în vigoare la data ultimei notificãri transmise pe canale diplomatice, prin care statul care primeşte şi statul care trimite se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne cu privire la intrarea în vigoare a memorandumului de înţelegere.
Semnat la Bucureşti la 29 iulie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Gheorghe Tinca,
ministrul apãrãrii naţionale
Pentru Guvernul Regatului
Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord,
Michael Portillo,
secretar de stat pentru apãrare
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
