Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 172 din 2 octombrie 1998 privind ratificarea Conventiei cu privire la recunoasterea atestatelor obtinute in invatamantul superior in statele din regiunea Europei, adoptata la Lisabona la 11 aprilie 1997
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 382 din 7 octombrie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei, adoptatã la Lisabona la 11 aprilie 1997 sub egida Consiliului Europei şi UNESCO.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 11 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
CRISTIAN DUMITRESCU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PAULA IVANESCU
CONSILIUL EUROPEI
UNESCO
CONVENŢIE
cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei*)
Lisabona, 1997
------------
*) Traducere.
Pãrţile la prezenta convenţie,
constiente de faptul ca dreptul la educaţie reprezintã un drept al omului, iar învãţãmântul superior, contribuind la progresul şi inflorirea cunoaşterii, reprezintã un imens bun cultural şi ştiinţific atât pentru indivizi, cat şi pentru societate,
considerând ca învãţãmântul superior trebuie sa joace un rol vital în promovarea pãcii, înţelegerii reciproce şi tolerantei, precum şi în faurirea încrederii reciproce între oameni şi popoare,
considerând ca marea diversitate de sisteme educative din statele din regiunea Europei reflecta deosebirile culturale, sociale, politice, filozofice, religioase şi economice, un bun de preţ ce trebuie pe deplin respectat,
dorind sa ofere popoarelor acestor state posibilitatea de a beneficia pe deplin de aceasta diversitate prin facilitarea accesului locuitorilor fiecãrui stat şi al studenţilor instituţiilor de învãţãmânt ale fiecãrei pãrţi la resursele educative ale celorlalte pãrţi, inlesnind, în special, eforturile acestora de a-şi continua instructia sau de a-şi încheia perioadele de studii în instituţiile de învãţãmânt superior ale celorlalte pãrţi,
considerând ca recunoaşterea studiilor, certificatelor, diplomelor şi a gradelor, obţinute în alta ţara din regiunea Europei, reprezintã un pas important în promovarea schimburilor academice dintre pãrţi,
acordand o mare importanta principiului autonomiei instituţionale şi fiind constiente de nevoia de a menţine şi de a proteja acest principiu,
convinse ca recunoaşterea corecta a atestarilor reprezintã un element esenţial al dreptului la educaţie, precum şi o rãspundere a societãţii,
având în vedere convenţiile Consiliului Europei şi UNESCO privitoare la recunoaşterea titlurilor universitare în Europa:
- Convenţia europeanã privind echivalarea diplomelor care permit accesul în instituţii universitare (ETS 15, 1953), precum şi Protocolul la aceasta (ETS 49, 1964);
- Convenţia europeanã privind echivalarea perioadelor de studii universitare (ETS 21, 1956);
- Convenţia europeanã privind recunoaşterea academica a calificarilor universitare (ETS 32, 1959);
- Convenţia privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învãţãmânt superior în statele din regiunea Europei (1979);
- Convenţia europeanã cu privire la echivalarea generalã a perioadelor de studii universitare (ETS 138, 1990),
având în vedere, de asemenea, Convenţia internationala cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învãţãmântul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976), adoptatã în cadrul UNESCO, care acoperã, parţial, recunoaşterea academica în Europa,
constiente de faptul ca şi prezenta convenţie trebuie luatã în considerare în contextul convenţiilor UNESCO şi al Recomandarii internaţionale care priveşte alte regiuni ale lumii, precum şi de nevoia de a îmbunãtãţi schimbul de informaţii între aceste regiuni,
constiente de schimbãrile importante care au avut loc în învãţãmântul superior din regiunea Europei dupã adoptarea acestor convenţii, ce au determinat o mare diversitate atât în cadrul sistemelor naţionale de învãţãmânt superior, cat şi între acestea, precum şi de necesitatea adaptãrii instrumentelor şi practicilor juridice astfel încât sa reflecte aceste evolutii noi,
constiente de necesitatea gasirii unor soluţii comune la problemele concrete de recunoaştere în statele din regiunea Europei,
constiente de necesitatea îmbunãtãţirii procedurilor curente de recunoaştere, care trebuie sa devinã mai transparente şi mai bine adaptate la stadiul actual al învãţãmântului superior din statele din regiunea Europei,
increzatoare în efectul benefic al unei convenţii elaborate şi adoptate sub auspiciile Consiliului Europei şi UNESCO, care sa ofere un suport pentru evoluţia viitoare a procedurilor privind recunoaşterea din regiunea Europei,
constiente de importanta creãrii unor mecanisme permanente de implementare, menite sa asigure punerea în aplicare a principiilor şi prevederilor prezentei convenţii,
au hotãrât dupã cum urmeazã:
SECŢIUNEA I
Definiţii
ART. 1
În cadrul prezentei convenţii termenii enumerati vor avea urmãtorul înţeles:
* accesul (la învãţãmântul superior) - dreptul candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a se înscrie şi de a susţine examen de admitere;
* admiterea (în instituţii şi programe de învãţãmânt superior) - acţiunea sau sistemul prin care se permite candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a-şi continua studiile în învãţãmântul superior în anumite instituţii şi/sau în cadrul anumitor programe;
* evaluarea (instituţiilor sau programelor) - procesul de stabilire a calitãţii educative a unei instituţii sau a unui program de învãţãmânt superior;
* evaluarea (atestatelor individuale) - aprecierea sau evaluarea în scris, de cãtre un organism competent, a atestatelor obţinute de o persoana în strãinãtate;
* autoritatea competenta pentru efectuarea recunoaşterii - organism desemnat oficial sa ia decizii definitive în probleme privind recunoaşterea atestatelor obţinute în strãinãtate;
* învãţãmânt superior - toate tipurile de cicluri de studii sau seturi de cicluri de studii, formare profesionalã sau de pregãtire pentru cercetare de nivel postliceal, care sunt recunoscute de autoritãţile competente ale unei pãrţi ca fãcând parte din sistemul sau de învãţãmânt superior;
* instituţie de învãţãmânt superior - instituţie care asigura studii de nivel universitar, recunoscuta de autoritatea competenta a unei pãrţi ca aparţinând sistemului sau de învãţãmânt superior;
* program de învãţãmânt superior - un ciclu de studii, recunoscut de autoritatea competenta a unei pãrţi ca fãcând parte din sistemul sau de învãţãmânt superior, la terminarea cãruia absolventului i se conferã un atestat de studii superioare;
* perioada de studii - orice componenta a unui program de învãţãmânt superior, care a fost evaluatã şi doveditã prin acte şi care, deşi nu reprezintã un program de studiu complet, oferã posibilitatea dobândirii unor cunoştinţe şi a unei calificãri.
Atestate:
A. Atestat universitar - orice grad, diploma sau alt tip de certificat, eliberat de o autoritate competenta, care atesta încheierea cu succes a unui program de învãţãmânt superior.
B. Atestate care permit accesul în învãţãmântul superior - orice diploma sau alt tip de certificat, eliberat de o autoritate competenta, care atesta încheierea cu succes a unui program de învãţãmânt şi care da dreptul posesorului sau de a fi examinat pentru admiterea în învãţãmântul superior (conform definitiei privind accesul).
C. Recunoaşterea - recunoaşterea oficialã de cãtre o autoritate competenta a valorii unui atestat eliberat de o instituţie de învãţãmânt strãinã, în scopul de a permite accesul la activitãţi educative şi/sau la ocuparea unui loc de munca.
Cerinţe:
A. Cerinţe generale - condiţiile care trebuie îndeplinite, în toate cazurile, pentru a avea acces la învãţãmântul superior sau la un anumit nivel al acestuia ori pentru a dobândi un atestat de învãţãmânt superior de un anumit nivel.
B. Cerinţe speciale - condiţiile care trebuie îndeplinite, pe lângã cerinţele generale, pentru a fi admis la un anumit program de învãţãmânt superior sau pentru a dobândi un anumit atestat de învãţãmânt superior într-un domeniu de studiu specific.
SECŢIUNEA a II-a
Competenta autoritãţilor
ART. 2.1
1. În cazul în care autoritãţile centrale ale unei pãrţi sunt împuternicite sa efectueze recunoaşterea, acea parte va fi obligatã sa respecte prevederile prezentei convenţii şi sa ia mãsurile necesare pentru a asigura punerea în practica a acestor prevederi pe teritoriul sau.
În cazul în care este de competenta unor entitãţi ale unei pãrţi sa hotãrascã în problemele privind recunoaşterea, partea trebuie sa remitã unuia dintre depozitarii convenţiei o scurta relatare privind situaţia sau structura sa constituţionalã, în momentul semnãrii sau atunci când depune actul de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau oricând dupã aceea. Într-o astfel de situaţie, autoritãţile împuternicite ale entitatilor partii, desemnate sa se ocupe de asemenea cazuri, trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare, pe teritoriul lor, a prevederilor prezentei convenţii.
2. În cazul în care este de competenta fiecãrei instituţii de învãţãmânt superior sau a altor entitãţi sa hotãrascã în probleme de recunoaştere, fiecare parte, în conformitate cu situaţia sau structura sa constituţionalã, va transmite textul prezentei convenţii acestor instituţii sau entitãţi şi va face tot ceea ce este posibil pentru a incuraja primirea sa favorabilã şi aplicarea prevederilor sale.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se vor aplica, mutatis mutandis, obligaţiilor care revin pãrţilor în conformitate cu articolele urmãtoare ale prezentei convenţii.
ART. 2.2
În momentul în care semneazã sau atunci când depun actul de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau oricând dupã aceea, fiecare stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeanã va informa pe oricare dintre depozitarii prezentei convenţii cu privire la autoritãţile care sunt competente sa ia diferite hotãrâri privind cazurile de recunoaştere.
ART. 2.3
Nici una dintre prevederile prezentei convenţii nu va putea aduce atingere oricãrei alte prevederi mai favorabile privind recunoaşterea atestatelor eliberate într-una dintre pãrţi, conţinute în/sau izvorâte dintr-un tratat existent sau viitor la care orice semnatara a prezentei convenţii este/sau va deveni parte.
SECŢIUNEA a III-a
Principii de baza legate de evaluarea atestatelor
ART. 3.1
1. Deţinãtorilor de atestate eliberate de una dintre pãrţi li se asigura accesul, pe baza unei cereri adresate instituţiei competente, la evaluarea acestor atestate.
2. Nu se va face nici o discriminare între candidaţi pe motiv de sex, rasa, culoare, invaliditate, limba, religie, opinii politice sau de alt gen, origine nationala, etnicã ori socialã, asociere cu o minoritate nationala, proprietate, descendenta sau alt statut ori din alte cauze ce nu au legatura cu valoarea atestatului care urmeazã a fi recunoscut. În scopul asigurãrii acestui drept, fiecare parte se obliga sa ia mãsurile necesare ca evaluarea unei cereri de recunoaştere a atestatelor sa se facã doar pe baza cunoştinţelor şi a calificãrii dobândite.
ART. 3.2
Fiecare parte va lua mãsurile necesare ca procedeele şi criteriile folosite în evaluarea şi recunoaşterea atestatelor sa fie transparente, unitare şi corecte.
ART. 3.3
1. Hotãrârile privind recunoaşterea vor fi luate pe baza unor informaţii adecvate privind atestatele pentru care este solicitatã recunoaşterea.
2. Rãspunderea pentru furnizarea de informaţii adecvate revine în primul rând solicitantului, care va oferi cu buna-credinţa aceste informaţii.
3. În pofida rãspunderii pe care o are solicitantul, instituţiile care au eliberat atestatele respective au obligaţia de a furniza, la cererea acestuia şi în limite rezonabile, informaţii esenţiale pentru a fi folosite de deţinãtorul atestatului sau de cãtre instituţia ori autoritãţile competente ale tarii în care se solicita recunoaşterea.
4. Pãrţile vor instrui sau vor incuraja, dupã cum va fi necesar, toate instituţiile de învãţãmânt din sistemul lor educativ sa satisfacã orice cerere rezonabila de informaţii necesare pentru evaluarea atestatelor obţinute la instituţiile respective.
5. Responsabilitatea pentru demonstrarea faptului ca o cerere nu îndeplineşte cerinţele esenţiale revine instituţiei care face evaluarea.
ART. 3.4
Fiecare parte trebuie sa se asigure, în scopul facilitãrii recunoaşterii atestatelor, ca au fost oferite informaţii adecvate şi corecte privind propriul sau sistem de învãţãmânt.
ART. 3.5
Hotãrârile privind recunoaşterea vor fi luate într-un interval de timp rezonabil, specificat anterior de autoritãţile împuternicite sa efectueze recunoaşterea şi calculat din momentul în care s-au oferit toate informaţiile privitoare la cazul respectiv. Dacã recunoaşterea nu este posibila, se vor specifica motivele refuzului, dându-se informaţii privind mãsurile pe care le poate lua solicitantul pentru a obţine mai târziu recunoaşterea. Dacã nu se efectueazã recunoaşterea sau nu se ia nici un fel de hotãrâre, solicitantul va putea face o revenire într-un interval rezonabil de timp.
SECŢIUNEA a IV-a
Recunoaşterea atestatelor care permit accesul la învãţãmântul superior
ART. 4.1
Fiecare parte va recunoaşte atestatele eliberate de cãtre celelalte pãrţi, care îndeplinesc cerinţele generale pentru accesul în învãţãmântul superior din acele pãrţi, în scopul de a permite accesul la programele aparţinând sistemului sau de învãţãmânt superior, cu condiţia sa nu existe diferenţe substanţiale dovedite între cerinţele generale de acces din partea în care atestatul a fost obţinut şi partea în care este solicitatã recunoaşterea.
ART. 4.2
1. În mod asemãnãtor, va fi suficient pentru o parte sa permitã deţinãtorului unui atestat eliberat de una dintre celelalte pãrţi sa obţinã o evaluare a acelui atestat, la cererea deţinãtorului.
2. Prevederile art. IV.1 se vor aplica, mutatis mutandis, într-un asemenea caz.
ART. 4.3
În cazul în care un atestat permite accesul numai la anumite tipuri de instituţii sau programe de învãţãmânt superior din partea în care a fost obţinut atestatul, fiecare dintre celelalte pãrţi va permite deţinãtorilor unor asemenea atestate accesul la programele similare din instituţiile aparţinând sistemelor lor de învãţãmânt superior, cu condiţia sa nu existe diferenţe substanţiale dovedite între cerinţele de acces din partea în care a fost obţinut atestatul şi partea în care este solicitatã recunoaşterea acestuia.
ART. 4.4
În cazul în care admiterea la anumite programe de învãţãmânt superior depinde de îndeplinirea unor cerinţe speciale, pe lângã cele de ordin general, autoritãţile împuternicite ale partii interesate pot impune aceleaşi cerinţe suplimentare deţinãtorilor de atestate obţinute în alte pãrţi sau pot evalua dacã solicitantii care deţin atestate obţinute în alte pãrţi îndeplinesc cerinţele echivalente.
ART. 4.5
În cazul în care în partea în care a fost obţinut un certificat de absolvire a şcolii, acesta va permite accesul la învãţãmântul superior numai în combinatie cu examene de atestare suplimentare, celelalte pãrţi pot conditiona accesul de îndeplinirea acestor cerinţe sau pot oferi o alternativa pentru îndeplinirea unor astfel de cerinţe suplimentare în cadrul propriilor sisteme de educaţie. Orice stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeanã poate, fie în momentul în care semneazã sau depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fie oricând dupã aceea, sa informeze pe oricare dintre depozitarii prezentei convenţii ca se prevaleazã de prevederile prezentului articol, nominalizand pãrţile fata de care doresc sa aplice acest articol, precum şi motivele pentru care fac aceasta.
ART. 4.6
Fãrã a aduce vreun prejudiciu prevederilor art. IV.1-IV.5, admiterea într-o anumitã instituţie de învãţãmânt superior sau la un anumit program din cadrul unei asemenea instituţii poate fi restrictiva sau selectiva. În cazul în care admiterea într-o instituţie şi/sau un program de învãţãmânt superior este selectiva, procedurile de admitere vor fi stabilite astfel încât sa garanteze ca evaluarea atestatelor strãine este efectuatã în conformitate cu principiile de corectitudine şi nediscriminare descrise în secţiunea a III-a.
ART. 4.7
Fãrã a aduce vreun prejudiciu prevederilor art. IV.1-IV.5, admiterea într-o anumitã instituţie de învãţãmânt superior poate fi condiţionatã de dovedirea de cãtre solicitant a faptului ca stapaneste limba sau limbile folosite în procesul de instruire din acea instituţie sau alte limbi anume desemnate.
ART. 4.8
În pãrţile în care accesul la învãţãmântul superior are loc pe baza unor atestate netraditionale, atestatele similare obţinute în alte pãrţi vor fi evaluate ca şi atestatele netraditionale obţinute în partea în care se solicita recunoaşterea.
ART. 4.9
În scopul admiterii la programele de învãţãmânt superior, fiecare parte poate conditiona recunoaşterea atestatelor eliberate de instituţiile de învãţãmânt strãine care funcţioneazã pe teritoriul sau de anumite cerinţe ale legislaţiei naţionale sau de anumite înţelegeri stabilite de comun acord cu partea de origine a unor asemenea instituţii.
SECŢIUNEA a V-a
Recunoaşterea perioadelor de studii
ART. 5.1
Fiecare parte va recunoaşte perioadele de studii încheiate în cadrul unui program de învãţãmânt superior dintr-o alta parte. Aceasta recunoaştere va cuprinde acele perioade de studii efectuate în vederea încheierii unui program de învãţãmânt superior în partea în care este solicitatã recunoaşterea, cu condiţia sa nu existe diferenţe considerabile dovedite între perioadele de studii încheiate în alta parte şi partea de program de învãţãmânt superior pe care ar înlocui-o în partea în care este solicitatã recunoaşterea.
ART. 5.2
În acelaşi mod, va fi suficient ca o parte sa permitã unei persoane, care a încheiat o perioada de studii în cadrul unui program de învãţãmânt superior într-o alta parte, sa obţinã evaluarea acelei perioade de studii (la cererea persoanei interesate). În acest caz, prevederile art. V.1 se vor aplica mutatis mutandis.
ART. 5.3
Fiecare parte va facilita recunoaşterea perioadelor de studii, în special atunci când:
a) a existat o înţelegere anterioarã între instituţia de învãţãmânt superior sau autoritatea competenta rãspunzãtoare pentru perioada de studii relevanta, pe de o parte, şi instituţia de învãţãmânt superior sau autoritatea competenta, responsabilã de recunoaşterea cerutã, pe de alta parte; şi
b) instituţia de învãţãmânt superior în care a fost încheiatã perioada de studii a eliberat un certificat sau o copie de pe documentele universitare, care sa ateste ca studentul a îndeplinit cu succes cerinţele stabilite pentru perioada de studii respectiva.
SECŢIUNEA a VI-a
Recunoaşterea atestatelor de învãţãmânt superior
ART. 6.1
În mãsura în care o hotãrâre privind recunoaşterea se ia pe baza cunoştinţelor şi a deprinderilor certificate prin atestatul de învãţãmânt superior, fiecare parte va recunoaşte atestatele de învãţãmânt superior acordate de alta parte, cu condiţia sa nu existe diferenţe considerabile dovedite între atestatul a cãrui recunoaştere se solicita şi atestatul corespunzãtor din partea în care se solicita recunoaşterea.
ART. 6.2
În mod asemãnãtor, va fi suficient ca o parte sa permitã deţinãtorului unui atestat de învãţãmânt superior, eliberat într-una dintre pãrţi, obţinerea evaluãrii acelui atestat, la cererea deţinãtorului. În acest caz, prevederile art. VI.1 se aplica mutatis mutandis.
ART. 6.3
Recunoaşterea într-o parte a unui atestat de învãţãmânt superior eliberat într-o alta parte va determina:
a) accesul la cursuri postuniversitare, inclusiv la examenele pertinente şi/sau la pregãtirea pentru doctorat, în aceleaşi condiţii care se aplica şi deţinãtorilor de atestate ai partii în care se solicita recunoaşterea;
b) folosirea unui titlu universitar, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile care exista pe teritoriul partii sau pe un teritoriu aflat sub jurisdicţia acelei pãrţi în care se solicita recunoaşterea. În plus, recunoaşterea poate facilita accesul la piata forţei de munca, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile existente pe teritoriul partii sau pe un teritoriu aflat sub jurisdicţia acelei pãrţi în care se solicita recunoaşterea.
ART. 6.4
Evaluarea de cãtre o parte a unui atestat de învãţãmânt superior eliberat într-o alta parte se poate efectua sub urmãtoarele forme:
a) recomandare în vederea ocupãrii unui loc de munca;
b) recomandare cãtre o instituţie de învãţãmânt, în scopul admiterii la programele acesteia;
c) recomandare cãtre o alta autoritate competenta în materie de recunoaştere.
ART. 6.5
Orice parte poate conditiona recunoaşterea atestatelor de învãţãmânt superior eliberate de instituţiile de învãţãmânt strãine care funcţioneazã pe teritoriul sau de anumite cerinţe ale legislaţiei naţionale sau de anumite înţelegeri încheiate cu partea de origine a unor astfel de instituţii.
SECŢIUNEA a VII-a
Recunoaşterea atestatelor deţinute de refugiati, persoane strãmutate şi de persoane aflate în situaţia de refugiat
ART. 7
Fiecare parte va lua toate mãsurile posibile şi corecte în cadrul sistemului sau de învãţãmânt, în conformitate cu prevederile sale constituţionale, juridice şi de reglementare, pentru a elabora procedurile necesare unei evaluãri corecte şi rapide a îndeplinirii de cãtre refugiati, persoane strãmutate şi de cãtre persoane aflate în situaţia de refugiat, a cerinţelor esenţiale pentru a avea acces la învãţãmântul superior, la programe de învãţãmânt postuniversitar sau la locuri de munca, chiar dacã atestatele obţinute într-o anumitã parte nu pot fi probate cu dovezi.
SECŢIUNEA a VIII-a
Informaţii privind evaluarea instituţiilor şi a programelor de învãţãmânt superior
ART. 8.1
Fiecare parte este obligatã sa furnizeze informaţii corespunzãtoare despre orice tip de instituţie aparţinând sistemului sau de învãţãmânt superior şi despre orice program oferit de aceste instituţii, care sa permitã autoritãţilor împuternicite din celelalte pãrţi sa stabileascã dacã poate fi recunoscuta calitatea atestatelor eliberate de aceste instituţii în partea în care este solicitatã recunoaşterea. Asemenea informaţii pot cuprinde:
a) în cazul pãrţilor care au un sistem de evaluare oficialã a instituţiilor şi a programelor de învãţãmânt superior: informaţii privind metodele şi rezultatele unei asemenea evaluãri, precum şi informaţii referitoare la standardele de calitate ale fiecãrui tip de învãţãmânt superior sau ale programelor care conduc la obţinerea unui atestat de învãţãmânt superior;
b) în cazul pãrţilor care nu au un sistem de evaluare oficialã a instituţiilor şi programelor de învãţãmânt superior: informaţii privind recunoaşterea diferitelor atestate obţinute în cadrul oricãrei instituţii de învãţãmânt superior sau în cadrul oricãrui program de învãţãmânt superior, care face parte din sistemele de învãţãmânt superior ale respectivelor pãrţi.
ART. 8.2
Fiecare parte trebuie sa ia mãsurile necesare pentru elaborarea, aducerea la zi şi furnizarea urmãtoarelor informaţii:
a) o descriere a diferitelor tipuri de instituţii de învãţãmânt superior care fac parte din sistemul sau de învãţãmânt superior, cu toate caracteristicile fiecãrui tip de instituţie;
b) o lista cuprinzând instituţiile recunoscute (de stat şi particulare), care fac parte din sistemul sau de învãţãmânt superior, indicând posibilitãţile acestora de a acorda diferite tipuri de atestate, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a avea acces la fiecare tip de instituţie şi de program;
c) o descriere a programelor de învãţãmânt superior;
d) o lista a instituţiilor de învãţãmânt, aflate în afarã teritoriului partii, pe care aceasta le considera ca aparţinând sistemului sau de învãţãmânt.
SECŢIUNEA a IX-a
Informaţii despre probleme privind recunoaşterea
ART. 9.1
Pentru a facilita recunoaşterea atestatelor privitoare la învãţãmântul superior, pãrţile se angajeazã sa-şi creeze sisteme transparente de prezentare completa a atestatelor obţinute.
ART. 9.2
1. Constiente de necesitatea unor informaţii relevante, exacte şi actuale, fiecare dintre pãrţi îşi va crea sau va menţine un centru naţional de informaţii şi va anunta pe unul dintre depozitarii convenţiei despre crearea acestuia sau despre orice schimbare survenitã în legatura cu centrul respectiv.
2. În fiecare dintre pãrţi, centrul naţional de informaţii trebuie:
a) sa faciliteze accesul la informaţii oficiale şi exacte privind sistemul de învãţãmânt superior şi atestatele eliberate în ţara în care se afla acesta;
b) sa faciliteze accesul la informaţii privitoare la sistemul de învãţãmânt superior şi la atestatele care se pot obţine în alte pãrţi;
c) sa dea recomandãri sau informaţii privitoare la probleme legate de recunoaşterea şi evaluarea atestatelor, în concordanta cu legile şi cu reglementãrile naţionale.
3. Fiecare centru naţional de informaţii trebuie sa aibã la dispoziţia sa mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor sale.
ART. 9.3
Pãrţile vor sprijini, prin centrele lor de informaţii sau prin alte mijloace, folosirea de cãtre instituţiile de învãţãmânt superior ale pãrţilor a documentului intitulat "UNESCO/Council of Europe Diploma Supplement" sau a oricãrui alt document de acest gen.
SECŢIUNEA a X-a
Mecanisme de punere în aplicare
ART. 10.1
Urmãtoarele organisme au menirea de a supraveghea, de a promova şi de a facilita punerea în aplicare a prezentei convenţii:
a) Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei;
b) Reţeaua europeanã de centre naţionale de informaţii privind mobilitatea şi recunoaşterea universitarã (ENIC), creata în baza hotãrârii Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, la 9 iunie 1994, şi a Comitetului regional UNESCO pentru Europa, la 18 iunie 1994.
ART. 10.2
1. Se constituie, din momentul semnãrii prezentei convenţii, Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei, denumit, în continuare, comitetul. Acesta va avea în componenta sa câte un reprezentant din fiecare parte.
2. În aplicarea prezentului articol, termenul parte nu se aplica Comunitãţii Europene.
3. La întrunirile comitetului pot participa, ca observatori, statele menţionate la art. XI.1.1 şi Vaticanul, dacã nu sunt pãrţi la prezenta convenţie, precum şi Comunitatea Europeanã şi preşedintele Reţelei ENIC. De asemenea, pot fi invitaţi ca observatori la întrunirile comitetului şi reprezentanţi ai organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, care activeazã în domeniul recunoaşterii atestatelor în statele din regiunea Europei.
4. Preşedintele Comitetului regional UNESCO pentru aplicarea Convenţiei privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învãţãmânt superior în statele din regiunea Europei va fi, de asemenea, invitat, ca observator, la întrunirile comitetului.
5. Comitetul va promova şi va supraveghea punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii. În acest scop, el poate adopta, cu votul majoritãţii pãrţilor, recomandãri, declaraţii, protocoale şi modele de bune practici pentru îndrumarea autoritãţilor împuternicite ale pãrţilor în activitatea de aplicare a convenţiei, precum şi în analizarea cererilor de recunoaştere a atestatelor din învãţãmântul superior. Cu toate ca pãrţile nu sunt obligate prin aceste texte, ele se vor strãdui sa le aplice, sa le facã cunoscute autoritãţilor competente şi sa le promoveze. Comitetul va tine seama de opinia reprezentanţilor Reţelei ENIC, înainte de a lua diferite hotãrâri.
6. Comitetul va prezenta rapoarte organismelor relevante din cadrul Consiliului Europei şi din cadrul UNESCO.
7. Comitetul va menţine legatura cu comitetele regionale UNESCO pentru aplicarea convenţiilor privind recunoaşterea studiilor, diplomelor şi a titlurilor universitare, adoptate de UNESCO.
8. Majoritatea pãrţilor va constitui cvorumul.
9. Comitetul va adopta propriile sale reguli de procedura. El se va întruni în sesiuni ordinare cel puţin o data la 3 ani. Comitetul se va întruni pentru prima data la cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
10. Secretariatul comitetului va fi încredinţat atât secretarului general al Consiliului Europei, cat şi directorului general al UNESCO.
ART. 10.3
1. Fiecare parte va desemna drept membru al Reţelei europene de centre naţionale de informaţii privind mobilitatea şi recunoaşterea universitarã (ENIC), centrul sau naţional de informaţii creat sau menţinut conform art. IX.2. În cazul în care exista sau se creeazã mai multe centre naţionale de informaţii pe teritoriul unei pãrţi, conform art. IX.2, toate acestea vor deveni membre ale Reţelei ENIC, dar vor dispune doar de un singur vot.
2. Reţeaua ENIC (în componenta sa limitatã la centrele naţionale de informaţii ale pãrţilor la prezenta convenţie) va sprijini punerea în practica a prevederilor prezentei convenţii de cãtre autoritãţile naţionale împuternicite. Reţeaua ENIC se va întruni cel puţin o data pe an în sesiune plenara. Ea îşi va alege preşedintele şi biroul executiv, în conformitate cu propriile sale atribuţii.
3. Secretariatul Reţelei ENIC va fi încredinţat atât secretarului general al Consiliului Europei, cat şi directorului general al UNESCO.
4. Pãrţile vor coopera, prin intermediul Reţelei ENIC, cu centrele naţionale de informaţii ale celorlalte pãrţi, permitandu-le acestora, în special, sa culeagã toate informaţiile care le sunt necesare pentru activitãţile care au drept scop recunoaşterea şi mobilitatea universitarã.
SECŢIUNEA a XI-a
Clauze finale
ART. 11.1
1. Prezenta convenţie este deschisã spre a fi semnatã de cãtre:
a) statele membre ale Consiliului Europei;
b) statele membre ale regiunii europene UNESCO;
c) orice alt stat semnatar sau contractant ori parte la Convenţia culturalã europeanã a Consiliului Europei şi/sau la Convenţia UNESCO privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învãţãmânt superior în statele din regiunea Europei (1979),
care au fost invitate la conferinţa de nivel diplomatic ce a avut drept obiect adoptarea prezentei convenţii.
2. Aceste state, precum şi Vaticanul îşi pot exprima consimţãmântul prin:
a) semnatura fãrã rezerva, în ceea ce priveşte ratificarea, consimţãmântul sau aprobarea;
b) semnatura, sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau
c) aderare.
3. Semnarea va avea loc de fata cu unul dintre depozitari. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la unul dintre depozitari.
ART. 11.2
Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii termenului de o luna de la exprimarea consimţãmântului a cinci state de a fi legate prin convenţie, dintre care cel puţin trei state sa fie membre ale Consiliului Europei şi/sau ale regiunii europene UNESCO. Pentru fiecare dintre celelalte state, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii termenului de o luna de la data la care şi-au dat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie.
ART. 11.3
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, orice alt stat, în afarã celor definite la art. XI.1, poate cere aderarea la prezenta convenţie. Orice solicitare în acest sens va fi adresatã unuia dintre depozitari, care o va transmite statelor contractante cu cel puţin 3 luni înainte de întrunirea Comitetului Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei. Depozitarul va informa despre aceasta Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei şi Biroul executiv al UNESCO.
2. Decizia de a invita un stat care şi-a exprimat dorinta sa adere la convenţie va fi luatã cu o majoritate de doua treimi din numãrul pãrţilor.
3. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comunitatea Europeanã va putea adera ca urmare a unei solicitãri fãcute de statele membre, ce va fi adresatã unuia dintre depozitari. În acest caz, prevederile art. XI.3.2. nu se aplica.
4. Pentru oricare dintre statele care solicita sa adere sau pentru Comunitatea Europeanã, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii termenului de o luna de la depunerea instrumentului de aderare la unul dintre depozitari.
ART. 11.4
1. Pãrţile la prezenta convenţie, care sunt şi pãrţi la una sau la mai multe dintre urmãtoarele convenţii:
- Convenţia europeanã privind echivalarea diplomelor care permit accesul în instituţii universitare (ETS 15, 1953), precum şi Protocolul la aceasta (ETS 49, 1964);
- Convenţia europeanã privind echivalarea perioadelor de studii universitare (ETS 21, 1956);
- Convenţia europeanã privind recunoaşterea academica a calificarilor universitare (ETS 32, 1959);
- Convenţia internationala cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învãţãmântul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976);
- Convenţia privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învãţãmânt superior în statele din regiunea Europei (1979);
- Convenţia europeanã cu privire la echivalarea generalã a perioadelor de studii universitare (ETS 138, 1990),
a) vor aplica prevederile prezentei convenţii în relaţiile lor reciproce;
b) vor continua sa punã în aplicare sus-numitele convenţii la care sunt pãrţi în relaţiile lor cu alte state-pãrţi la aceste convenţii, dar care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie.
2. Pãrţile la prezenta convenţie se angajeazã sa nu devinã pãrţi la nici una dintre convenţiile menţionate la paragraful 1, la care nu sunt deja pãrţi, cu excepţia Convenţiei internaţionale cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învãţãmântul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976).
ART. 11.5
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sa specifice teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate, la o data ulterioara, printr-o declaraţie adresatã unuia dintre depozitari, sa extindã aplicarea prezentei convenţii pe orice alt teritoriu specificat în declaraţie. Pentru un astfel de teritoriu, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii termenului de o luna de la data primirii de cãtre depozitar a unei asemenea declaraţii.
3. Orice declaraţie facuta în baza celor doua paragrafe anterioare, cu privire la un teritoriu, poate fi retrasã printr-o notificare adresatã unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii termenului de la data primirii notificãrii de cãtre depozitari.
ART. 11.6
1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie, adresand o notificare unuia dintre depozitari.
2. Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 12 luni de la data primirii notificãrii de cãtre depozitar. Asemenea denuntari nu vor afecta însã hotãrârile de recunoaştere, luate anterior, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
3. Încetarea sau suspendarea prezentei convenţii, ca urmare a încãlcãrii de cãtre o parte a unei prevederi esenţiale pentru îndeplinirea scopului sau a obiectului acesteia, trebuie facuta în conformitate cu reglementãrile internaţionale.
ART. 11.7
1. Orice stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeanã poate declara, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul sa nu aplice, în parte sau în întregime, unul sau mai multe dintre urmãtoarele articole ale prezentei convenţii: art. IV.8, art. V.3, art. VI.3, art. VIII.2 şi art. IX.3. Nici o alta rezerva nu poate fi formulatã.
2. Orice parte, care a formulat o rezerva în conformitate cu paragraful precedent, o poate retrage, adresand o notificare unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte de la data la care depozitarul a primit notificarea.
3. O parte care a formulat o rezerva în legatura cu o prevedere a prezentei convenţii nu poate pretinde unei alte pãrţi sa aplice acea prevedere; în cazul în care restrictia este parţialã sau condiţionatã, ea poate solicita totuşi aplicarea acelei prevederi în mãsura în care a acceptat-o ea însãşi.
ART. 11.8
1. Proiectele de amendamente la prezenta convenţie pot fi adoptate de cãtre Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învãţãmântul superior în statele din regiunea Europei, cu o majoritate de doua treimi din numãrul voturilor exprimate de pãrţi. Orice proiect de amendament, adoptat în acest mod, va fi introdus într-un protocol al prezentei convenţii. Protocolul va specifica modalitãţile în care el va intra în vigoare, dar, în orice caz, va necesita consimţãmântul pãrţilor care urmeazã sa adere la el.
2. Nu se admite nici un amendament la secţiunea a III-a a prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.
3. Orice propunere de amendamente va fi comunicatã unuia dintre depozitari, care o va transmite pãrţilor cu cel puţin 3 luni înainte de întrunirea comitetului. Depozitarul va informa, de asemenea, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, precum şi Biroul executiv al UNESCO.
ART. 11.9
1. Secretarul general al Consiliului Europei, precum şi directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura vor fi depozitarii prezentei convenţii.
2. Depozitarul oricãrui document, notificare sau comunicare va notifica pãrţilor la aceasta convenţie, precum şi altor state ale Consiliului Europei şi/sau ale regiunii europene UNESCO despre:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile art. XI.2 şi XI.3.4;
d) orice rezerva formulatã în baza prevederilor art. XI.7, precum şi orice retragere a rezervelor formulate în virtutea prevederilor art. XI.7;
e) orice denunţare a prezentei convenţii în baza art. XI.6;
f) orice declaraţie formulatã în conformitate cu prevederile art. II.1 sau ale art. II.2;
g) orice declaraţie formulatã în conformitate cu prevederile art. IV.5;
h) orice solicitare de aderare formulatã în conformitate cu prevederile art. XI.3;
i) orice propunere facuta în conformitate cu prevederile art. XI.8;
j) orice alt document, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.
3. Depozitarul care primeşte o comunicare sau care trimite o notificare în legatura cu prevederile prezentei convenţii va informa, imediat, despre acest fapt, celãlalt depozitar.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Lisabona la 11 aprilie 1997, în doua exemplare, în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte fiind egal autentice, dintre care unul va fi depus în arhivele Consiliului Europei, iar celãlalt în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. O copie certificatã va fi transmisã fiecãruia dintre statele la care se face referire la art. XI.1, precum şi Vaticanului, Comunitãţii Europene şi Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
