Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
___________
*) Republicatã în temeiul dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 281/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socialã a persoanelor vârstnice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006.
<>Legea nr. 17/2000 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 martie 2000.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţã socialã, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicalã şi cu resursele economice de care dispun.
(2) Mãsurile de asistenţã socialã prevãzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurãrilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiazã de asistenţã socialã au dreptul şi la alte forme de protecţie socialã, în condiţiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilitã de lege.
ART. 2
Asistenţa socialã pentru persoanele vârstnice se realizeazã prin servicii şi prestaţii sociale.
ART. 3
Beneficiazã de prevederile prezentei legi persoana vârstnicã, definitã la art. 1 alin. (4), care se gãseşte în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se aflã în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţã şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizeazã venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodãri singurã sau necesitã îngrijire specializatã;
e) se aflã în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datoritã bolii ori stãrii fizice sau psihice.
CAP. II
Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1
Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesitã asistenţã socialã
ART. 4
Nevoile persoanelor vârstnice se evalueazã prin anchetã socialã care se elaboreazã pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesitã îngrijire specialã, capacitatea de a se gospodãri şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
ART. 5
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totalã sau parţialã a autonomiei, care pot fi de naturã medicalã, sociomedicalã, psihoafectivã, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţã.
ART. 6
(1) Grila naţionalã de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sãnãtãţii Publice*).
___________
*) Grila naţionalã de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice a fost aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 886/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 16 octombrie 2000.
(2) Grila naţionalã de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuitã anual şi, în mod obligatoriu, o datã la 3 ani.
SECŢIUNEA a 2-a
Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
ART. 7
(1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se gãsesc în situaţiile prevãzute la art. 3 se realizeazã cu consimţãmântul acestora şi au în vedere:
a) îngrijirea temporarã sau permanentã la domiciliu;
b) îngrijirea temporarã sau permanentã într-un cãmin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporarã, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.
(2) În situaţia în care starea de sãnãtate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţãmântului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevãzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţã socialã din cadrul direcţiilor de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza anchetei sociale şi a recomandãrilor medicale fãcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinãtori legali sau când aceştia nu pot sã îşi îndeplineascã obligaţiile familiale datoritã stãrii de sãnãtate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigurã înmormântarea.
ART. 8
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizãrii sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socialã, consiliere juridicã şi administrativã, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodãriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacitãţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activitãţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporarã în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sãnãtate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.
ART. 9
(1) Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizãrii sociale şi pentru reintegrare socialã, se asigurã fãrã plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de cãtre asistenţi sociali.
(2) Serviciile prevãzute la art. 8 lit. a) şi b) se asigurã fãrã plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri sau ale cãror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoanã singurã.
ART. 10
Persoanele vârstnice care se încadreazã în grila naţionalã de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptãţite sã beneficieze de serviciile prevãzute la art. 8 lit. a) şi b) şi care realizeazã venituri ce se situeazã peste nivelul prevãzut la art. 9 alin. (2), beneficiazã de servicii cu plata unei contribuţii, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei, fãrã a se depãşi costul acestora calculat pentru perioada respectivã. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de consiliile locale.
ART. 11
Serviciile medicale prevãzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementãrilor legale privind asigurãrile sociale de sãnãtate.
ART. 12
Organizarea serviciilor prevãzute la art. 8 lit. a) şi b) revine consiliilor locale, direct sau pe bazã de convenţii încheiate cu organizaţii neguvernamentale, unitãţi de cult recunoscute în România ori cu alte persoane fizice sau juridice.
ART. 13
(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependenţã sociomedicalã, stabilitã potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normã sau normã întreagã, în funcţie de perioada de îngrijire necesarã a se acorda.
(2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoanã vârstnicã dependentã pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumãtate de normã, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltã jumãtate de normã din bugetul local, corespunzãtor salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregãtire medie. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se considerã, la calculul vechimii în muncã, timp lucrat cu normã întreagã.
(3) Persoanele care acordã îngrijire vârstnicilor vor fi acreditate de direcţiile de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
ART. 14
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cãmine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
- ajutor pentru menaj;
- consiliere juridicã şi administrativã;
- modalitãţi de prevenire a marginalizãrii sociale şi de reintegrare socialã în raport cu capacitatea psihoafectivã;
b) servicii sociomedicale, care constau în:
- ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacitãţilor fizice ori intelectuale;
- asigurarea unor programe de ergoterapie;
- sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
- consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacã aceasta este imobilizatã;
- servicii de îngrijire-infirmerie;
- asigurarea medicamentelor;
- asigurarea cu dispozitive medicale;
- consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
ART. 15
La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unitãţilor de cult recunoscute în România, cãminele pot asigura unele servicii prevãzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bazã de convenţii încheiate cu finanţatorul.
ART. 16
(1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cãmine reprezintã o mãsurã de asistenţã socialã şi poate fi dispusã cu titlu de excepţie pentru persoanele care se gãsesc în una dintre situaţiile prevãzute la art. 3.
(2) Accesul unei persoane vârstnice în cãmin se face avându-se în vedere urmãtoarele criterii de prioritate:
a) necesitã îngrijire medicalã permanentã deosebitã, care nu poate fi asiguratã la domiciliu;
b) nu se poate gospodãri singurã;
c) este lipsitã de susţinãtori legali sau aceştia nu pot sã îşi îndeplineascã obligaţiile datoritã stãrii de sãnãtate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţã şi nu realizeazã venituri proprii.
ART. 17
Activitãţile sociale şi sociomedicale prevãzute în prezenta lege se monitorizeazã şi se evalueazã de personalul de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale şi al direcţiilor de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti.
SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea şi funcţionarea cãminelor pentru persoane vârstnice
ART. 18
(1) Cãminul pentru persoane vârstnice este instituţia de asistenţã socialã cu personalitate juridicã, înfiinţatã, organizatã şi finanţatã potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Cãminele asigurã condiţii corespunzãtoare de gãzduire şi de hranã, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activitãţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţã socialã şi psihologicã.
(3) Cãminele pentru pensionari, cãminele pentru bãtrâni şi cãminele pentru bãtrâni bolnavi cronici, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţã, vor funcţiona sub formã de cãmine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Pentru buna funcţionare a cãminelor pentru persoane vârstnice direcţiile de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti vor asigura îndrumarea metodologicã şi coordonarea activitãţii de specialitate necesare.
(5) Cheltuielile curente şi de capital ale cãminelor pentru persoane vârstnice se asigurã din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat.
ART. 19
Principalele obiective ale unui cãmin sunt:
a) sã asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţã;
b) sã ofere condiţii de îngrijire care sã respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei vârstnice;
c) sã permitã menţinerea sau ameliorarea capacitãţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) sã stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socialã;
e) sã faciliteze şi sã încurajeze legãturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor vârstnice;
f) sã asigure supravegherea şi îngrijirea medicalã necesarã, potrivit reglementãrilor privind asigurãrile sociale de sãnãtate;
g) sã previnã şi sã trateze consecinţele legate de procesul de îmbãtrânire.
CAP. III
Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
SECŢIUNEA 1
Finanţarea din fonduri bugetare
ART. 20
Finanţarea serviciilor de asistenţã socialã şi a prestaţiilor prevãzute de prezenta lege se asigurã pe principiul împãrţirii responsabilitãţii între administraţia publicã centralã şi cea localã.
ART. 21
(1) De la bugetul de stat se alocã fonduri pentru:
a) finanţarea activitãţilor de asistenţã socialã desfãşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridicã, precum şi de unitãţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unitãţi de asistenţã socialã din zone defavorizate;
c) completarea veniturilor extrabugetare ale cãminelor prevãzute la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale devin insuficiente;
d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocã fonduri pentru:
a) subvenţii acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale cãminelor prevãzute la art. 18;
b) finanţarea activitãţii de asistenţã socialã a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridicã, precum şi a unitãţilor de cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţã socialã, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevãzutã la art. 7 alin. (3).
(3) Sponsorizãrile şi donaţiile în bani sau în naturã, fãcute de persoane fizice şi juridice române şi strãine cãminelor pentru persoane vârstnice sau instituţiilor sociale prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. b), se folosesc ca venituri extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate.
ART. 22
Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea cãminelor care deservesc mai multe unitãţi administrativ-teritoriale se finanţeazã potrivit convenţiilor încheiate între finanţator şi consiliile locale interesate.
ART. 23
(1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportã din fondurile şi în condiţiile prevãzute de reglementãrile privind asigurãrile sociale de sãnãtate.
(2) Cheltuielile care nu se suportã din fondurile asigurãrilor sociale de sãnãtate, în condiţiile legii, sunt asigurate de cãminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizeazã asistenţa persoanei în cauzã.
SECŢIUNEA a 2-a
Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinãtorilor legali ai acestora
ART. 24
(1) Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în cãminele organizate potrivit prezentei legi, precum şi susţinãtorii legali ai acestora au obligaţia sã plãteascã lunar o contribuţie de întreţinere, stabilitã pe baza costului mediu lunar de întreţinere.
(2) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinãtori legali nu datoreazã contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asiguratã din bugetele locale sau judeţene, dupã caz, în limita hotãrâtã de acestea.
(3) Consiliile locale sau judeţene hotãrãsc cu privire la cuantumul contribuţiei lunare de întreţinere datorate de persoanele vârstnice îngrijite în cãmine şi/sau de susţinãtorii legali şi în situaţia în care veniturile acestor persoane sunt insuficiente pentru acoperirea costului mediu lunar de întreţinere.
ART. 25
(1) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de cãtre consiliile locale şi/sau judeţene, dupã caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.
(2) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţã al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere cheltuielile de întreţinere, pentru hranã şi gospodãrie, obiecte de inventar, echipament şi cazarmament, materiale sanitare şi altele asemenea, în conformitate cu clasificaţia bugetarã specificã bugetelor autoritãţilor administraţiei publice locale.
(3) Cheltuielile aferente plãţii salariilor pentru personalul angajat în cãmine, plãţii medicamentelor şi cheltuielile de capital nu se iau în calcul la stabilirea costului mediu lunar de întreţinere.
(4) Costul mediu lunar de întreţinere trebuie sã asigure îndeplinirea nivelului standardelor de calitate pentru serviciile oferite, adoptate şi aprobate în condiţiile legii.
(5) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cãmin datoreazã contribuţia lunarã de întreţinere în cuantum de pânã la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fãrã a se depãşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cãmin;
b) diferenţa pânã la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plãti de cãtre susţinãtorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cãmine, dacã realizeazã venit pe membru de familie mai mare decât salariul minim brut pe ţarã în vigoare;
c) susţinãtorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunarã integralã printr-un angajament de platã.
(6) Dacã prin aplicarea cotei prevãzute la alin. (5) lit. a) se acoperã valoarea totalã a contribuţiei lunare, susţinãtorii legali nu mai sunt ţinuţi de obligaţia susţinerii plãţii diferenţei de contribuţie.
(7) Obligaţia de platã a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinãtorilor legali se stabileşte printr-un angajament de platã, semnat de persoana vârstnicã, de reprezentantul sãu legal, dupã caz, şi/sau de susţinãtorul legal. Angajamentul de platã constituie titlu executoriu.
(8) Obligaţia de platã a contribuţiei lunare în sarcina susţinãtorilor legali se poate stabili şi prin hotãrâre judecãtoreascã.
ART. 26
Sumele reprezentând contribuţia lunarã de întreţinere constituie venituri extrabugetare ale cãminelor pentru persoane vârstnice.
CAP. IV
Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice
ART. 27
Asistenţa socialã se acordã la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecãtoreşti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unitãţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socialã a persoanelor vârstnice.
ART. 28
(1) Dreptul la asistenţã socialã, prevãzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevãzute în grila naţionalã de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socialã se realizeazã de un colectiv format din 2 asistenţi sociali din cadrul consiliului local sau de la direcţia de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţeanã sau a municipiului Bucureşti. În situaţia persoanelor vârstnice dependente colectivul se va completa în mod obligatoriu cu medicul specialist al persoanei respective.
(3) Colectivul prevãzut la alin. (2) poate fi completat şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unitãţilor de cult recunoscute în România sau ai altor organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socialã a persoanelor vârstnice.
(4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socialã se propune mãsura de asistenţã socialã justificatã de situaţia de fapt constatatã.
ART. 29
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice, prevãzute de prezenta lege, se face de cãtre:
a) primar, pentru serviciile de asistenţã socialã organizate pe plan local, pentru îngrijirea în cãminele aflate în administrare şi pentru îngrijirea la domiciliu;
b) directorul general al direcţiei de muncã, solidaritate socialã şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru asistenţa socialã acordatã de asociaţiile şi fundaţiile române şi de unitãţile de cult recunoscute în România, care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
ART. 30
Persoana vârstnicã, astfel cum este definitã la art. 1 alin. (4), va fi asistatã, la cererea acesteia sau din oficiu, dupã caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrãinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autoritãţii tutelare a consiliului local în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana vârstnicã respectivã.
ART. 31
Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalitãţile practice de executare a lor vor fi menţionate expres în actul juridic încheiat de notarul public.
ART. 32
Autoritatea tutelarã a consiliului local în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana vârstnicã va primi din oficiu un exemplar al actului juridic încheiat conform art. 30 şi 31.
ART. 33
Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de cãtre noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic de înstrãinare poate fi sesizatã autoritãţii tutelare a consiliului local în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana vârstnicã de cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã. Autoritatea tutelarã se poate sesiza şi din oficiu.
ART. 34
Autoritatea tutelarã a consiliului local în a cãrui razã teritorialã domiciliazã persoana vârstnicã, sesizatã în condiţiile art. 33, va efectua ancheta socialã completã a cazului în termen de 10 zile de la sesizare şi, în situaţia în care va constata cã cele sesizate sunt reale, va propune mãsurile necesare de executare legalã a dispoziţiilor înscrise în actul juridic încheiat.
ART. 35
(1) Dreptul la serviciile de asistenţã socialã înceteazã dacã nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
(2) Dacã perioada în care asistenţa socialã a persoanelor vârstnice este temporarã, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţã socialã se suspendã prin decizie motivatã a celui care a stabilit dreptul. La încetarea suspendãrii reluarea acordãrii serviciilor sau prestaţiilor de asistenţã socialã se face pe bazã de anchetã socialã.
ART. 36
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţã socialã prevãzute de prezenta lege poate fi contestatã potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 *).
___________
*) <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogatã şi înlocuitã prin <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
ART. 37
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã sau penalã, dupã caz.
ART. 38
Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei asigurã îndrumarea metodologicã, coordoneazã, controleazã şi evalueazã aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
CAP. V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 39
Cãminele pentru persoane vârstnice şi instituţiile sociale prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. b) pot organiza, cu aprobarea finanţatorului, în funcţie de condiţiile de care dispun, gospodãrii-anexã, ca activitãţi autofinanţate pentru îmbunãtãţirea hranei.
ART. 40
Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 41
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Decretul nr. 253/1971 privind contribuţia de întreţinere în unele instituţii de ocrotire, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 90 din 30 iulie 1971, precum şi orice dispoziţii contrare.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
