Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Raporturile de munca stabilite între salariaţi şi unitãţile la care aceştia sunt încadraţi se desfãşoarã cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de munca.
(2) Încãlcarea de cãtre una dintre pãrţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage rãspunderea juridicã a acesteia.
ART. 2
În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au urmãtoarea semnificatie:
a) unitate desemneazã persoana juridicã care utilizeazã munca prestatã de salariaţi;
b) salariat desemneazã persoana fizica ce desfãşoarã o activitate în cadrul unei unitãţi, în temeiul unui contract individual de munca.
ART. 3
Conflictele dintre salariaţi şi unitãţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfãşurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca. Salariaţii şi unitãţile au obligaţia sa soluţioneze conflictele de munca prin buna înţelegere sau prin procedurile stabilite de lege.
ART. 4
Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese.
ART. 5
Conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite în continuare conflicte de drepturi.
ART. 6
(1) Persoanele fizice care desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de munca la un angajator, persoana fizica, au calitatea de salariat.
(2) Conflictele de munca dintre angajatori, persoane fizice, şi salariaţii acestora se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
CAP. 2
Modul de soluţionare a conflictelor de interese
Secţiunea 1
Conflictele de interese
ART. 7
(1) Dreptul salariaţilor la negocieri colective, precum şi posibilitatea acestora de a revendica condiţii normale de munca sunt garantate de lege.
(2) Orice conflict de munca ce intervine între salariaţi şi unitãţi în legatura cu începerea, desfãşurarea şi încheierea negocierilor colective se soluţioneazã de cãtre pãrţi potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.
ART. 8
Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicarile salariaţilor pentru a cãror rezolvare este necesarã adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
ART. 9
(1) Conflictele de interese pot avea loc:
a) la nivelul unitãţilor;
b) la nivelul grupurilor de unitãţi, al ramurilor ori la nivel naţional.
(2) Conflictele de interese pot avea loc şi la nivelul unor subunitati, compartimente sau al unor grupuri de salariaţi care exercita aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, în mãsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceştia sa îşi stabileascã, în mod distinct, în contractul colectiv, condiţiile de munca.
ART. 10
(1) În conflictele de interese la nivel de unitate salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative, potrivit legii.
(2) La nivelul unitãţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative în sensul alin. (1), iar salariaţii şi-au ales persoanele care sa îi reprezinte la negocieri, aceleaşi persoane îi reprezintã şi în cazul conflictelor de interese, în mãsura în care acestea îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 20 alin. (2).
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte reprezentarea salariaţilor în cazul unor conflicte de interese la nivelul subunitatilor, al compartimentelor sau al grupurilor de salariaţi care exercita aceeaşi profesie în aceeaşi unitate.
ART. 11
(1) În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unitãţi, de ramura sau la nivel naţional, salariaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participa la negocierile colective.
(2) Conflictele de interese la nivel de grup de unitãţi, de ramura şi la nivel naţional pot avea loc numai dupã înregistrarea prealabilã a acestora la unitãţile componente ale structurilor respective, potrivit legii. Negocierea, medierea şi arbitrarea acestor conflicte de interese se vor face între organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel de grup de unitãţi, de ramura şi la nivel naţional, dupã caz.
Secţiunea a 2-a
Declanşarea conflictelor de interese
ART. 12
Conflictele de interese pot fi declansate în urmãtoarele situaţii:
a) unitatea refuza sa înceapã negocierea unui contract colectiv de munca, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a încetat;
b) unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariaţi;
c) unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de munca, cu toate ca negocierile au fost definitivate;
d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevãzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de munca.
ART. 13
(1) Pe durata valabilitãţii unui contract colectiv de munca salariaţii nu pot declansa conflicte de interese.
(2) Fac excepţie de la regula prevãzutã la alin. (1) situaţiile prevãzute la art. 12 lit. d).
ART. 14
(1) În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza unitatea despre aceasta situaţie.
(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariaţilor, inclusiv a motivarii acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare. Conducerea unitãţii este obligatã sa primeascã şi sa înregistreze sesizarea astfel formulatã.
(3) Cerinta prevãzutã la alin. (2) se considera îndeplinitã şi dacã revendicarile salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de cãtre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primirii la conducerea unitãţii şi dacã discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
ART. 15
Conducerea unitãţii are obligaţia de a rãspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de doua zile lucrãtoare de la primirea sesizãrii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
ART. 16
În situaţia în care unitatea nu a rãspuns la toate revendicarile formulate sau, deşi a rãspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.
Secţiunea a 3-a
Concilierea conflictelor de interese
ART. 17
În cazul în care conflictul de interese a fost declansat în condiţiile prevãzute la art. 16 sindicatul reprezentativ sau, dupã caz, reprezentanţii salariaţilor sesizeazã Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale - direcţiile generale de munca şi protecţie socialã, în vederea concilierii.
ART. 18
(1) Sesizarea pentru concilierea conflictului de interese se formuleazã în scris şi va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin urmãtoarele menţiuni:
a) unitatea la care s-a declansat conflictul de interese, cu indicarea sediului şi a numelui conducatorului;
b) obiectivul conflictului de interese şi motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 14-16;
d) indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, dupã caz, salariaţii.
(2) Sesizarea se depune în doua exemplare la direcţia generalã de munca şi protecţie socialã în a carei raza teritorialã îşi are sediul unitatea şi trebuie sa fie datatã şi semnatã de conducerea sindicatului reprezentativ sau, dupã caz, de reprezentanţii salariaţilor.
ART. 19
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizãrii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale desemneazã delegatul sau pentru participare la concilierea conflictului de interese, care are obligaţia sa ia urmãtoarele mãsuri:
a) comunicarea sesizãrii unitãţii în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
b) convocarea pãrţilor la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depãşi 7 zile de la înregistrarea sesizãrii.
ART. 20
(1) Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, dupã caz, salariaţii aleg o delegaţie formatã din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizatã de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Din delegaţia sindicatului pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau ai confederatiei la care sindicatul este afiliat.
(2) Poate fi aleasã ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, dupã caz, al salariaţilor orice persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) a împlinit varsta de 21 de ani;
b) este salariat al unitãţii sau reprezintã federaţia ori confederatia sindicala la care sindicatul ce organizeazã conflictul de interese este afiliat;
c) nu a fost condamnata pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 87.
ART. 21
Pentru susţinerea punctului de vedere al unitãţii conducãtorul acesteia, dacã nu participa personal, va desemna printr-o împuternicire scrisã o delegaţie compusa din 2-5 persoane care sa participe la conciliere.
ART. 22
(1) La data fixatã pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale verifica împuternicirile delegaţilor pãrţilor şi stãruie ca aceştia sa acţioneze pentru a se realiza concilierea.
(2) Susţinerile pãrţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemneazã într-un proces-verbal, semnat de cãtre pãrţi şi de delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Procesul-verbal se întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru delegaţii sindicatului reprezentativ sau, dupã caz, ai salariaţilor, pentru conducerea unitãţii şi pentru delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 23
În cazul în care, în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicarilor formulate, pãrţile vor definitiva contractul colectiv de munca, conflictul de interese fiind astfel încheiat.
ART. 24
În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului de interese este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicarile asupra cãrora s-a realizat acordul şi cele rãmase nesolutionate, împreunã cu punctele de vedere ale fiecãrei pãrţi referitoare la acestea din urma.
ART. 25
Rezultatele concilierii menţionate la art. 23 şi 24 vor fi aduse la cunostinta salariaţilor de cãtre cei care au fãcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.
Secţiunea a 4-a
Medierea conflictelor de interese
ART. 26
În cazul în care conflictul de interese nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pãrţile pot hotãrî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.
ART. 27
(1) Mediatorii sunt aleşi de comun acord de cãtre pãrţile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator.
(2) Mediatorii sunt numiţi anual de ministrul muncii şi protecţiei sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social.
ART. 28
(1) Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel naţional.
(2) Durata medierii nu poate depãşi 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.
ART. 29
Pãrţile aflate în conflict de interese au obligaţia de a pune la dispoziţie a mediatorului datele necesare pentru îndeplinirea misiunii sale. Mediatorul are dreptul sa convoace pãrţile şi sa le ceara relaţii scrise cu privire la revendicarile formulate.
ART. 30
La încheierea misiunii sale mediatorul are obligaţia sa întocmeascã un raport cu privire la situaţia conflictului de interese, sa îşi precizeze pãrerea cu privire la eventualele revendicari rãmase nesolutionate; raportul va fi transmis fiecãrei pãrţi, precum şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 31
(1) Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord între acesta şi pãrţile aflate în conflict de interese.
(2) Onorariul se depune de cãtre pãrţi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale la data începerii procedurii de mediere.
Secţiunea a 5-a
Arbitrajul conflictelor de interese
ART. 32
(1) Pe intreaga durata a unui conflict de interese pãrţile aflate în conflict pot hotãrî prin consens ca revendicarile formulate sa fie supuse arbitrajului unei comisii.
(2) Hotãrârile pronunţate de comisia de arbitraj sunt obligatorii pentru pãrţi şi completeazã contractele colective de munca.
ART. 33
Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri desemnaţi dupã cum urmeazã:
a) un arbitru, de cãtre conducerea unitãţii;
b) un arbitru, de cãtre sindicatele reprezentative sau, dupã caz, de cãtre reprezentanţii salariaţilor;
c) un arbitru, de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 34
Lista cuprinzând persoanele care pot fi desemnate arbitri se stabileşte o data pe an, prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi din alte profesii, cu acordul Consiliului Economic şi Social.
ART. 35
(1) Comisia de arbitraj îşi desfãşoarã activitatea de soluţionare a conflictului de interese la sediul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau, dupã caz, la sediul direcţiei generale de munca şi protecţie socialã.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, dupã caz, direcţia generalã de munca şi protecţie socialã asigura activitatea de secretariat a comisiei de arbitraj.
ART. 36
Procedura de lucru a comisiei de arbitraj se stabileşte printr-un regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 37
Dupã stabilirea comisiei de arbitraj pãrţile sunt obligate sa depunã la aceasta intreaga documentaţie privind revendicarile formulate şi susţinerea acestora.
ART. 38
(1) În termen de 3 zile de la primirea documentaţiei prevãzute la art. 37 comisia de arbitraj are obligaţia sa convoace pãrţile şi sa dezbata împreunã cu acestea conflictul de interese, pe baza dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractelor colective de munca aplicabile.
(2) Comisia de arbitraj se pronunţa în termen de 5 zile de la data încheierii dezbaterilor printr-o hotãrâre irevocabilã.
(3) Hotãrârea motivatã se comunica pãrţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare. Sub sancţiunea nulitãţii, hotãrârea trebuie însoţitã de dovezile de convocare a pãrţilor.
(4) Hotãrârea comisiei de arbitraj face parte din contractul colectiv de munca. Începând cu data pronunţãrii hotãrârii de cãtre comisia de arbitraj conflictul de interese înceteazã.
ART. 39
Pentru activitatea desfasurata în soluţionarea unui conflict de interese membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu care se stabileşte şi se plãteşte de cãtre pãrţile în conflict, în mod egal. În situaţia în care nu se realizeazã acordul pãrţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinându-se seama şi de propunerile pãrţilor.
Secţiunea a 6-a
Greva
ART. 40
Greva constituie o încetare colectivã şi voluntara a lucrului într-o unitate şi poate fi declarata pe durata desfãşurãrii conflictelor de interese, cu excepţiile prevãzute de prezenta lege.
ART. 41
(1) Greva poate fi declarata numai dacã, în prealabil, au fost epuizate posibilitãţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevãzute de prezenta lege şi dacã momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitãţii de cãtre organizatori cu 48 de ore înainte.
(2) Înainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacã pãrţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.
ART. 42
(1) Hotãrârea de a declara greva se ia de cãtre organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel puţin jumãtate din numãrul membrilor sindicatelor respective.
(2) Pentru salariaţii unitãţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotãrârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin unei pãtrimi din numãrul salariaţilor unitãţii sau, dupã caz, ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariaţi în care s-a declansat conflictul de interese.
ART. 43
Grevele pot fi de avertisment, propriu-zise şi de solidaritate.
ART. 44
Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, dacã se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, sa preceada cu cel puţin 5 zile greva propriu-zisa.
ART. 45
(1) Greva de solidaritate poate fi declarata în vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariaţii din alte unitãţi.
(2) Hotãrârea de a declara greva de solidaritate poate fi luatã, cu respectarea prevederilor art. 42 alin. (1), de cãtre organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 42 alin. (2) nu se aplica.
(3) Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi şi trebuie anunţatã în scris conducerii unitãţii cu cel puţin 48 de ore înainte de data încetãrii lucrului.
ART. 46
(1) Grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, dupã caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia, cu respectarea prevederilor art. 43-45.
(2) Sindicatele reprezentative sau, dupã caz, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor îi reprezintã pe grevisti, pe toatã durata grevei, în relaţiile cu unitatea, inclusiv în fata instanţelor judecãtoreşti, în cazurile în care se solicita suspendarea sau încetarea grevei.
ART. 47
Pe durata în care revendicarile formulate de salariaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului aceştia nu pot declara greva.
ART. 48
În situaţia în care, dupã declararea grevei, jumãtate din numãrul salariaţilor care au hotãrât declararea grevei renunţa la greva, aceasta înceteazã.
ART. 49
(1) Greva poate fi declarata numai pentru apãrarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale salariaţilor.
(2) Greva nu poate urmãri realizarea unor scopuri politice.
ART. 50
(1) Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrâns sa participe la greva sau sa refuze sa participe.
(2) Pe durata unei greve declansate într-o unitate pot inceta activitatea şi salariaţii unor subunitati sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului de interese.
(3) În situaţiile prevãzute la alin. (2) revendicarile sunt cele formulate la declanşarea conflictului de interese.
ART. 51
(1) Dacã este posibil, salariaţii care nu participa la greva îşi pot continua activitatea.
(2) Salariaţii aflaţi în greva trebuie sa se abţinã de la orice acţiune de natura sa împiedice continuarea activitãţii de cãtre cei care nu participa la greva.
ART. 52
Organizatorii grevei, împreunã cu conducerea unitãţii au obligaţia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitãţii şi sa asigure funcţionarea continua a utilajelor şi a instalaţiilor a cãror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru sãnãtatea oamenilor.
ART. 53
Pe durata grevei conducerea unitãţii nu poate fi împiedicatã sa îşi desfãşoare activitatea de cãtre salariaţii aflaţi în greva sau de organizatorii acesteia. Conducerea unitãţii nu poate încadra salariaţi care sa îl înlocuiascã pe cei aflaţi în greva.
ART. 54
(1) Participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintã o încãlcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra grevistilor sau asupra organizatorilor.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica, dacã greva este suspendatã sau declarata ilegala, potrivit art. 56 sau, dupã caz, art. 60.
(3) Pe durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu excepţia drepturilor salariale.
ART. 55
Conducerile unitãţilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuãrii grevei, dacã prin aceasta s-ar pune în pericol viata sau sãnãtatea oamenilor.
ART. 56
(1) Cererea de suspendare se adreseazã curţii de apel în a carei circumscripţie îşi are sediul unitatea şi se soluţioneazã în termen de 7 zile de la înregistrare.
(2) Hotãrârile pronunţate sunt irevocabile.
ART. 57
(1) În timpul grevei organizatorii acesteia continua negocierile cu conducerea unitãţii, în vederea satisfacerii revendicarilor care formeazã obiectul conflictului de interese.
(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unitãţii ajung la un acord, conflictul de interese este soluţionat şi greva înceteazã.
(3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevãzutã la alin. (1) atrage rãspunderea patrimonialã a acestora pentru pagubele cauzate unitãţii.
ART. 58
Dacã unitatea apreciazã ca greva a fost declarata ori continua cu nerespectarea legii se poate adresa judecãtoriei în a carei circumscripţie teritorialã îşi are sediul unitatea, cu o cerere prin care se solicita instanţei încetarea grevei.
ART. 59
Judecãtoria fixeazã termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la data înregistrãrii acesteia, şi dispune citarea pãrţilor.
ART. 60
(1) Judecãtoria examineazã cererea prin care se solicita încetarea grevei şi pronunţa, de urgenta, o hotãrâre prin care, dupã caz:
a) respinge cererea unitãţii;
b) admite cererea unitãţii şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegala.
(2) Hotãrârile pronunţate de judecãtorie sunt definitive.
ART. 61
(1) Judecãtoria şi tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti soluţioneazã cererea sau, dupã caz, recursul, potrivit procedurii prevãzute pentru soluţionarea conflictelor de munca.
(2) În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegala, instanţele, la cererea celor interesaţi, pot obliga persoanele vinovate de declanşarea grevei ilegale la plata unor despãgubiri.
ART. 62
(1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durata de 20 de zile, fãrã ca pãrţile implicate sa fi ajuns la o înţelegere, şi dacã continuarea grevei ar fi de natura sa afecteze interese de ordin umanitar, conducerea unitãţii poate supune conflictul de interese unei comisii de arbitraj.
(2) Cererea de arbitrare se adreseazã organelor care au efectuat concilierea conflictului de interese.
(3) Procedura de arbitrare a conflictului de interese este cea prevãzutã la art. 32-39.
ART. 63
Nu pot declara greva: procurorii, judecãtorii, personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne şi al unitãţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Roman de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei, precum şi cel din unitãţile din subordinea acestuia.
ART. 64
Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara greva din momentul plecãrii în misiune şi pana la terminarea acesteia.
ART. 65
Personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion romanesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul roman.
ART. 66
(1) În unitãţile sanitare şi de asistenta socialã, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în unitãţile de transporturi pe cãile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unitãţile care asigura transportul în comun şi salubritatea localitãţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrica, caldura şi apa, greva este permisã cu condiţia ca organizatorii şi conducãtorii grevei sa asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normalã, cu satisfacerea necesitãţilor minime de viata ale comunitãţilor locale.
(2) Salariaţii din unitãţile sistemului energetic naţional, din unitãţile operative de la sectoarele nucleare, din unitãţile cu foc continuu pot declara greva cu condiţia asigurãrii a cel puţin unei treimi din activitate, care sa nu punã în pericol viata şi sãnãtatea oamenilor şi care sa asigure funcţionarea instalaţiilor în deplina siguranta.
CAP. 3
Modul de soluţionare a conflictelor de drepturi
Secţiunea 1
Conflictele de drepturi
ART. 67
Sunt conflicte de drepturi urmãtoarele:
a) conflictele în legatura cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de munca;
b) conflictele în legatura cu executarea contractelor colective de munca.
ART. 68
Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi urmãtoarele:
a) conflictele în legatura cu plata unor despãgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de pãrţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de munca;
b) conflictele în legatura cu constatarea nulitãţii contractelor individuale sau colective de munca ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legatura cu constatarea încetãrii aplicãrii contractelor colective de munca.
ART. 69
Nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul prezentei legi, conflictele dintre unitãţile şi persoanele care presteazã diferite activitãţi acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de munca.
Secţiunea a 2-a
Procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi
ART. 70
Conflictele de drepturi se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti.
ART. 71
Instanţele judecãtoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
ART. 72
Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adreseazã instanţei judecãtoreşti competente în a carei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
ART. 73
Cererile pot fi formulate de cei ale cãror drepturi au fost incalcate, dupã cum urmeazã:
a) mãsurile unilaterale de executare, modificare suspendare sau încetare a contractului de munca, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunostinta de mãsura dispusã;
b) constatarea nulitãţii unui contract individual sau colectiv de munca poate fi cerutã de pãrţi pe intreaga perioada în care contractul respectiv este în fiinta;
c) constatarea încetãrii unui contract colectiv de munca poate fi cerutã pana la încheierea unui nou contract colectiv de munca;
d) plata despãgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
ART. 74
(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judeca în regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.
ART. 75
În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pana la prima zi de înfãţişare, sa depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectiva.
ART. 76
La prima zi de înfãţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanta are obligaţia de a incerca stingerea conflictului de drepturi prin împãcarea pãrţilor.
ART. 77
(1) În cazul în care judecata continua, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenta al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanta poate sa decada din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.
ART. 78
(1) Hotãrârile prin care se soluţioneazã fondul cauzei se pronunţa în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.
(2) În situaţii deosebite pronunţarea poate fi amânatã cel mult doua zile.
ART. 79
(1) Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive.
(2) Hotãrârile motivate ale instanţei de fond se redacteazã şi se comunica pãrţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 80
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanta de fond.
ART. 81
(1) În caz de admitere a recursului, instanta va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanta de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenta;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa partii care nu a fost legal citata.
ART. 82
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile Codului de procedura civilã.
CAP. 4
Rãspunderea juridicã pentru încãlcarea unor prevederi legale
ART. 83
Neexecutarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unitãţii de partea interesatã constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni ori cu amenda.
ART. 84
Neexecutarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive privind reintegrarea în munca a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an ori cu amenda.
ART. 85
Rãspunderea pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 83 şi 84 revine persoanelor care aveau obligaţia de a dispune plata salariilor sau, dupã caz, reintegrarea salariatului respectiv.
ART. 86
(1) În cazul infracţiunilor prevãzute la art. 83 şi 84 acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea persoanei vãtãmate.
(2) Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
ART. 87
Declararea grevei de cãtre organizatori, cu încãlcarea condiţiilor prevãzute la art. 50 alin. (1) sau la art. 63-66, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amenda, dacã fapta nu întruneşte elementele unei infracţiuni pentru care legea penalã prevede o pedeapsa mai grava.
ART. 88
(1) Fapta persoanei care, prin ameninţãri ori prin violenţe, impiedica sau obliga un salariat sau un grup de salariaţi sa participe la greva sau sa munceasca în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacã fapta nu a fost sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa fie consideratã infracţiune.
(2) Prevederile alin. (1) se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se constata şi se sancţioneazã de persoanele stabilite prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.
(4) Nerespectarea prevederilor art. 52 atrage rãspunderea materialã, contravenţionalã, civilã sau penalã, dupã caz, dacã faptele sãvârşite în timpul grevei atrag aceasta rãspundere.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 89
Toate actele de procedura întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru judiciar.
ART. 90
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
ART. 91
Pe aceeaşi data se abroga <>Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 11 februarie 1991, <>art. 174-179 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972 , publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
