Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 157 din 7 octombrie 1997 privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptatã la Granada la 3 octombrie 1985.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR RADU BERCEANU CONVENŢIA pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei*) - Granada, 3 octombrie 1985 -
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi, îndeosebi pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun, recunoscând ca patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neinlocuit a bogatiei şi a diversitatii patrimoniului cultural al Europei, o mãrturie nepretuita a trecutului nostru şi un bun comun al tuturor europenilor, având în vedere Convenţia culturalã europeanã, semnatã la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi primul articol al acesteia, având în vedere Carta europeanã a patrimoniului arhitectural, adoptatã de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, şi Rezoluţia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi a reglementãrilor naţionale la exigenţele conservãrii integrate a patrimoniului arhitectural, adoptatã la 14 aprilie 1976, având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural, ţinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor cãtre statele membre privind pregãtirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor, a inginerilor constructori şi a peisagistilor, precum şi Recomandarea nr. R (81) 13 a Comitetului Ministrilor privind acţiunile ce urmeazã a fi întreprinse în favoarea unor meserii amenintate cu disparitia în cadrul activitãţii artizanale, adoptatã la 1 iulie 1981, reamintind importanta transmiterii unui sistem de referinte culturale generaţiilor viitoare, a ameliorãrii condiţiilor de viata urbana şi ruralã şi a favorizãrii în acelaşi timp a dezvoltãrii economice, sociale şi culturale a statelor şi a regiunilor, afirmând importanta punerii de acord a principalelor orientãri ale unei politici comune care sa garanteze salvgardarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, au convenit asupra celor ce urmeazã:
Definirea patrimoniului arhitectural
ART. 1 În termenii prezentei convenţii, expresia patrimoniu arhitectural este consideratã a cuprinde urmãtoarele bunuri imobile: 1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic, inclusiv instalaţiile sau elementele decorative care fac parte integrantã din aceste realizari; 2. ansamblurile arhitecturale: grupãri omogene de construcţii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic şi îndeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice; 3. siturile: opere combinate ale omului şi ale naturii, parţial construite şi care constituie spaţii îndeajuns de caracteristice şi omogene pentru a face obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic.
Identificarea bunurilor de protejat
ART. 2 În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajeazã sa continue inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa întocmeascã, în cel mai scurt termen, o documentaţie corespunzãtoare.
Proceduri legale de protecţie
ART. 3 Fiecare parte se angajeazã: 1. sa instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural; 2. sa asigure, în cadrul acestui regim şi potrivit modalitãţilor specifice fiecãrui stat sau fiecãrei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor. ART. 4 Fiecare parte se angajeazã: 1. sa aplice, în temeiul protecţiei juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzãtoare de control şi de autorizare; 2. sa evite ca bunurile protejate sa fie deteriorate, degradate sau demolate. În aceasta perspectiva, fiecare parte se angajeazã sa introducã în legislaţia sa, dacã nu exista deja, dispoziţii care sa prevadã: a) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor de demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau fãcând obiectul unei proceduri de protecţie, precum şi a oricãrui proiect care afecteazã mediul lor înconjurãtor; b) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor care afecteazã în întregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit şi care comporta lucrãri: - de demolare a unor clãdiri; - de construire de noi clãdiri; - de modificãri importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al sitului; c) posibilitatea autoritãţilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat sa efectueze anumite lucrãri sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în mãsura sa le facã; d) posibilitatea de a expropria un bun protejat. ART. 5 Fiecare parte se angajeazã sa interzicã deplasarea integrala sau a unei pãrţi a unui monument protejat, în afarã cazului în care salvarea materialã a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competenta va lua mãsurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea şi remontarea lui într-un loc corespunzãtor.
Mãsuri complementare
ART. 6 Fiecare parte se angajeazã: 1. sa prevadã, în funcţie de competentele pe plan naţional, regional sau local şi în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autoritãţilor publice pentru lucrãrile de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul sau; 2. sa recurgã, dacã este necesar, la mãsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu; 3. sa incurajeze initiativele particulare în materie de întreţinere şi de restaurare a acestui patrimoniu. ART. 7 Fiecare parte se angajeazã sa promoveze mãsuri vizând ameliorarea calitãţii mediului în jurul monumentelor şi în interiorul ansamblurilor arhitecturale şi al siturilor. ART. 8 În vederea limitãrii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeazã: 1. sa susţinã cercetarea ştiinţificã, în vederea identificarii şi analizarii efectelor dãunãtoare ale poluarii şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte; 2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservãrii patrimoniului în politicile de combatere a poluarii.
Sancţiuni
ART. 9 Fiecare parte se angajeazã, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel încât infracţiunile la legislaţia de protecţie a patrimoniului arhitectural sa facã obiectul unor mãsuri corespunzãtoare şi suficiente din partea autoritãţii competente. Aceste mãsuri pot antrena, la nevoie, obligaţia pentru autorii infracţiunii de a demola o clãdire noua, ilegal construitã, sau de a reda starea anterioarã a unui bun protejat.
Politici de conservare
ART. 10 Fiecare parte e angajeazã sa adopte politici de conservare integrata, care: 1. sa includã protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajãrii teritoriului şi ale urbanismului şi sa asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrãrilor; 2. sa promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural; 3. sa facã din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu şi de amenajare a teritoriului; 4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea clãdirilor a cãror importanta nu ar justifica o protecţie în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei convenţii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrãrii în mediul urban sau rural ori al cadrului de viata; 5. sa favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului. ART. 11 Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze, în condiţiile respectãrii caracterului arhitectural şi istoric al patrimoniului; - folosirea bunurilor protejate, în funcţie de cerinţele vieţii contemporane; - adaptarea, atunci când aceasta se dovedeşte oportuna, a unor clãdiri vechi pentru utilizãri noi. ART. 12 Recunoscând interesul de a facilita vizitarea de cãtre public a bunurilor protejate, fiecare parte se angajeazã sa procedeze astfel încât consecinţele acestei deschideri pentru public, îndeosebi amenajãrile de acces, sa nu aducã prejudicii caracterului arhitectural şi istoric al acestor bunuri şi al împrejurimilor lor. ART. 13 În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajeazã sa dezvolte, în condiţiile proprii ale organizãrii sale politice şi administrative, cooperarea efectivã, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru conservare, activitate culturalã, mediu şi amenajarea teritoriului. Participare şi asociaţii
ART. 14 În vederea sprijinirii acţiunii autoritãţilor publice, în direcţia cunoaşterii, protecţiei, restaurarii, întreţinerii, gestiunii şi promovãrii patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajeazã: 1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare, de consultare şi de colaborare între stat, colectivitãţi locale, instituţii şi asociaţii culturale şi public; 2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului şi a asociaţiilor fãrã scop lucrativ care activeazã în domeniu.
Informare şi formare
ART. 15 Fiecare parte se angajeazã: 1. sa punã în valoare, în opinia publica, conservarea patrimoniului arhitectural, atât ca element al identitãţii culturale, cat şi ca sursa de inspiratie şi de creativitate pentru generatiile prezente şi viitoare; 2. sa promoveze în acest scop politici de informare şi de sensibilizare, îndeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare şi de popularizare, având, între altele, drept obiectiv: a) sa trezeasca şi sa sporeasca sensibilitatea publicului, încã de la varsta şcolarã, fata de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit şi expresia arhitecturala; b) sa punã în evidenta unitatea patrimoniului cultural şi a legãturilor dintre arhitectura, arte, traditii populare şi moduri de viata, la nivel european, naţional sau regional. ART. 16 Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze pregãtirea pentru diferite profesii şi meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.
Coordonarea europeanã a politicilor de conservare
ART. 17 Pãrţile se angajeazã sa facã schimb de informaţii asupra politicilor lor de conservare, în ceea ce priveşte: 1. definirea metodelor în materie de inventariere, protecţie şi conservare a bunurilor, ţinând seama de evoluţia istorica şi de creşterea progresiva a patrimoniului arhitectural; 2. modalitãţile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului arhitectural cu cerinţele actuale ale vieţii economice, sociale şi culturale; 3. posibilitãţile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii şi înregistrãrii, combaterii degradãrii materialelor, cercetãrii ştiinţifice, a lucrãrilor de restaurare şi a modalitãţilor de administrare şi de promovare a patrimoniului arhitectural; 4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care sa asigure contribuţia epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei. ART. 18 Pãrţile se angajeazã sa îşi acorde, ori de câte ori este necesar, asistenta tehnica mutuala constând în schimburi de experienta şi de specialişti în materie de conservare a patrimoniului arhitectural. ART. 19 Pãrţile se angajeazã sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile europene de specialişti în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formãrii permanente. ART. 20 În scopul aplicãrii prezentei convenţii, un comitet de experţi, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este împuternicit sa urmãreascã aplicarea convenţiei şi, între altele: 1. sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situaţiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele pãrţi la convenţie, aplicãrii principiilor enunţate de aceasta şi propriilor sale activitãţi; 2. sa propunã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice mãsuri vizând aplicarea prevederilor convenţiei, inclusiv în domeniul activitãţii multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei, precum şi de informare a publicului cu privire la obiectivele convenţiei; 3. sa facã recomandãri Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la convenţie. ART. 21 Prevederile prezentei convenţii nu prejudiciazã aplicarea prevederilor corespunzãtoare mai favorabile protecţiei bunurilor enumerate la art. 1, conţinute în: - Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 16 noiembrie 1972; - Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.
Clauze finale
ART. 22 1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie, conform prevederilor paragrafului precedent. 3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care îşi va exprima consimţãmântul de a fi legat prin convenţie, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. ART. 23 1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economicã Europeanã sa adere la prezenta convenţiei, printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea prevãzute la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet. 2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economicã Europeanã în caz de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. ART. 24 1. Orice stat poate mentiona, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie. 2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare, în aceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general. 3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi retrasã în privinta oricãrui teritoriu menţionat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. ART. 25 1. Orice stat poate declara, în momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul de a nu se conformã integral sau parţial prevederilor art. 4 lit c) şi d). Nici o alta rezerva nu este admisã. 2. Orice stat contractat care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent o parte retrage, total sau parţial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivã la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. 3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii menţionate la primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de cãtre o alta parte; ea poate totuşi, dacã rezerva este parţialã sau condiţionatã, sa pretindã aplicarea prevederii în mãsura în care ea a acceptat-o. ART. 26 1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta convenţie, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. 2. Denunţarea devine efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie şi Comunitãţii Economice Europene, în caz de aderare: a) orice semnare; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 22, 23 şi 24 din aceasta; d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie. Drept pentru care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, precum şi oricãrui stat sau Comunitãţii Economice Europene, care sunt invitate sa adere la prezenta convenţie.
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
