Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
(1) Se ratifica Convenţia civilã asupra coruptiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999.
(2) Data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ţinând seama de dispoziţiile art. 15 din convenţie, va fi:
a) data intrãrii în vigoare a convenţiei, dacã România va depune instrumentul de ratificare a convenţiei anterior intrãrii sale în vigoare; sau
b) prima zi din luna care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii de cãtre România a instrumentului de ratificare a convenţiei, dacã România depune acest instrument de ratificare ulterior intrãrii în vigoare a convenţiei.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 11 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
CONVENŢIE CIVILĂ ASUPRA CORUPTIEI*)
Strasbourg, 4 noiembrie 1999
----------
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state ale Comunitãţii Europene, semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii sãi,
constiente de importanta intaririi cooperãrii internaţionale în lupta impotriva coruptiei,
subliniind faptul ca corupţia reprezintã o ameninţare grava pentru suprematia dreptului, a democraţiei şi a drepturilor omului, echitãţii şi justiţiei sociale, impiedica dezvoltarea economicã şi pune în pericol funcţionarea corecta şi echitabila a economiilor de piata,
recunoscând consecinţele negative ale coruptiei asupra persoanelor, întreprinderilor şi statelor, precum şi asupra instituţiilor internaţionale,
convinse de importanta contribuţiei dreptului civil la lupta impotriva coruptiei, mai ales prin facilitarea unei despãgubiri echitabile a persoanelor care au suferit o paguba,
reamintind concluziile şi rezoluţiile conferinţelor ministrilor europeni ai justiţiei: a 19-a (Malta, 1994), a 21-a (Republica Ceha, 1997) şi a 22-a (Republica Moldova, 1999),
ţinând seama de Programul de acţiune impotriva coruptiei adoptat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în noiembrie 1996,
ţinând, de asemenea, seama de studiul referitor la posibilitatea elaborãrii unei convenţii asupra acţiunilor civile pentru repararea pagubelor rezultând din fapte de corupţie, aprobatã de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în februarie 1997,
luând în considerare Rezoluţia (97) 24 cu privire la cele 20 de principii directoare în lupta impotriva coruptiei, adoptatã de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în noiembrie 1997, cu prilejul sesiunii 101, Rezoluţia (98) 7 cu privire la autorizarea creãrii Acordului parţial şi largit pentru stabilirea "Grupului de state impotriva coruptiei - GRECO", adoptatã de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în mai 1998, cu prilejul sesiunii sale 102, şi Rezoluţia (99) 5 pentru înfiinţarea GRECO, adoptatã la 1 mai 1999,
reamintind Declaraţia finala şi Planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din Consiliul Europei cu prilejul celei de-a doua reuniuni la vârf de la Strasbourg din octombrie 1997,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Mãsuri care urmeazã sa fie luate la nivel naţional
ART. 1
Obiect
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern mijloace eficiente în favoarea persoanelor care au suferit o paguba rezultând dintr-un act de corupţie, cu scopul de a le permite sa îşi apere drepturile şi interesele, inclusiv posibilitatea obţinerii de daune-interese.
ART. 2
Definirea coruptiei
În accepţiunea prezentei convenţii, prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afecteazã exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.
ART. 3
Repararea prejudiciilor
1. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca persoanele care au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act de corupţie dispun de o acţiune în vederea obţinerii reparatiei integrale a acestui prejudiciu.
2. Aceasta reparatie se poate referi la pagubele patrimoniale deja suferite, câştigul nerealizat şi prejudiciile nepatrimoniale.
ART. 4
Responsabilitatea
1. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca pentru ca prejudiciul sa poatã fi reparat trebuie sa fie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
I. paratul a sãvârşit sau a autorizat actul de corupţie ori a omis sa ia mãsurile potrivite pentru prevenirea actului de corupţie;
II. reclamantul a suferit o paguba; şi
III. exista o legatura de cauzalitate între actul de corupţie şi prejudiciu.
2. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca, dacã mai mulţi pârâţi rãspund pentru prejudiciul rezultând din acelaşi act de corupţie, ei vor rãspunde în solidar pentru acesta.
ART. 5
Responsabilitatea statului
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern proceduri corespunzãtoare care sa permitã persoanelor care au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act de corupţie comis de unul dintre functionarii sãi publici în exerciţiul funcţiilor sale sa ceara sa fie despãgubiţi de cãtre stat sau, în cazul în care partea nu este un stat, de cãtre autoritãţile competente ale acestei pãrţi.
ART. 6
Vinovãţie concurenta
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca repararea prejudiciilor poate fi redusã sau eliminata ţinând seama de circumstanţele dacã reclamantul a contribuit, din vina sa, la producerea prejudiciului sau la agravarea lui.
ART. 7
Termene
1. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca acţiunea în repararea prejudiciului se prescrie la expirarea unui termen de cel puţin 3 ani socotiţi din ziua în care persoana care a suferit un prejudiciu a avut cunostinta sau ar fi trebuit în mod normal sa aibã cunostinta de prejudiciu ori de actul de corupţie sau de identitatea persoanei responsabile. Totuşi aceasta acţiune nu va putea fi exercitatã dupã expirarea unui termen de cel puţin 10 ani socotiţi de la data la care actul de corupţie a fost comis.
2. Dreptul pãrţilor care reglementeazã suspendarea şi întreruperea termenelor se aplica, dupã caz, termenelor prevãzute în paragraful 1.
ART. 8
Valabilitatea contractelor
1. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca orice contract sau orice clauza a unui contract al cãrui obiect este un act de corupţie este lovitã de nulitate.
2. Fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca orice contractant al cãrui consimţãmânt a fost viciat de un act de corupţie poate cere tribunalului anularea acestui contract, fãrã prejudicierea dreptului sau de a cere daune-interese.
ART. 9
Protecţia salariaţilor
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern o protecţie adecvatã impotriva oricãrei sancţiuni nejustificate fata de salariaţii care, de buna-credinţa şi pe baza de suspiciuni legitime, denunta faptele de corupţie persoanelor sau autoritãţilor responsabile.
ART. 10
Stabilirea bilanţului şi verificãri de conturi
1. Fiecare parte ia mãsurile necesare în dreptul sau intern astfel încât conturile anuale ale societãţilor sa fie stabilite clar şi ca acestea sa dea o imagine fidela asupra situaţiei financiare a societãţii.
2. În scopul prevenirii actelor de corupţie fiecare parte prevede în dreptul sau intern ca persoanele însãrcinate cu controlul conturilor sa asigure ca conturile anuale prezintã o imagine fidela a situaţiei financiare a societãţii.
ART. 11
Obţinerea probelor
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern proceduri eficace pentru culegerea de probe în cadrul unei proceduri civile consecutive unui act de corupţie.
ART. 12
Mãsuri conservatorii
Fiecare parte prevede în dreptul sau intern mãsuri judiciare conservatorii în vederea apãrãrii drepturilor şi intereselor pãrţilor în cursul procedurii civile consecutive unui act de corupţie.
CAP. 2
Cooperarea internationala şi continuitatea punerii în aplicare
ART. 13
Cooperarea internationala
Pãrţile coopereazã eficace în problemele referitoare la procedurile civile în cauzele de corupţie, mai ales în ceea ce priveşte notificarea actelor, obţinerea de probe în strãinãtate, competenta, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor strãine şi cheltuielile, în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor internaţionale pertinente referitoare la cooperarea internationala în materie civilã şi comercialã la care ele sunt pãrţi, precum şi cu cele din dreptul lor intern.
ART. 14
Continuitate
Grupul de state impotriva coruptiei (GRECO) asigura continuitatea punerii în aplicare a prezentei convenţii de cãtre pãrţi.
CAP. 3
Clauze finale
ART. 15
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, care au participat la elaborarea sa, precum şi celor din Comunitatea Europeanã.
2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data la care 14 semnatari îşi vor exprima consimţãmântul de a fi parte la convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un semnatar care nu este membru al Grupului de stat impotriva coruptiei (GRECO) în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii va deveni automat membru în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii.
4. Pentru orice semnatar care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi parte la convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data exprimarii consimţãmântului sau de a fi parte la convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Orice semnatar care nu este membru al Grupului de stat impotriva coruptiei (GRECO) în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii va deveni automat membru în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, în ceea ce îl priveşte.
5. Modalitãţi speciale de participare a Comunitãţii Europene la Grupul de state impotriva coruptiei (GRECO) vor fi determinate potrivit necesitãţilor, de comun acord cu Comunitatea Europeanã.
ART. 16
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, dupã consultarea pãrţilor la convenţie, sa invite orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi nu a participat la elaborarea sa sa adere la prezenta convenţie printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor pãrţilor având dreptul de a face parte din comitet.
2. Pentru orice stat care adera la convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Orice stat care adera la prezenta convenţie va deveni automat membru al GRECO, dacã nu este deja membru în momentul aderãrii, în ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, în ceea ce îl priveşte.
ART. 17
Rezerve
Nici o rezerva nu este admisã la dispoziţiile prezentei convenţii.
ART. 18
Aplicare teritorialã
1. Orice stat sau Comunitatea Europeanã va putea, în momentul semnãrii ori în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau ca fiind unul dintre teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice parte va putea, în continuare, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii respectivei declaraţii de secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie facuta în baza celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii respectivei notificãri de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 19
Relaţii cu alte instrumente şi acorduri
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din instrumente internaţionale multilaterale privind probleme speciale.
2. Pãrţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate de prezenta convenţie, cu scopul de a completa sau de a întãri dispoziţiile acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacra sau, fãrã prejudicierea obiectivelor şi principiilor prezentei convenţii, sa se supunã unor reguli în materie în cadrul unui sistem special care este obligatoriu în momentul deschiderii spre semnare a prezentei convenţii.
3. În cazul în care doua sau mai mult de doua pãrţi au încheiat deja un acord ori un tratat asupra unei probleme reglementate de prezenta convenţie sau dacã ele au stabilit o alta modalitate a relaţiilor lor în privinta acestei probleme, ele vor avea facultatea de a aplica respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenţii.
ART. 20
Amendamente
1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de fiecare parte şi orice propunere va fi comunicatã de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, ce au participat la elaborarea acestei convenţii, Comunitãţii Europene, precum şi oricãrui stat care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenţie, conform dispoziţiilor art. 16.
2. Orice amendament propus de o parte este comunicat Comitetului european de cooperare juridicã (CDCJ) al Consiliului Europei, care prezintã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei avizul sau asupra amendamentului propus.
3. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei examineazã amendamentul propus şi avizul prezentat de Comitetul european de cooperare juridicã (CDCJ) al Consiliului Europei şi, dupã consultarea pãrţilor la aceasta convenţie care nu sunt membre ale Consiliului Europei, poate adopta amendamentul.
4. Textul oricãrui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei conform paragrafului 3 este transmis pãrţilor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treisprezecea zi dupã ce toate pãrţile îl vor fi informat pe secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat.
ART. 21
Reglementarea diferendelor
1. Comitetul european de cooperare juridicã (CDCJ) al Consiliului Europei va fi informat asupra interpretãrii şi aplicãrii prezentei convenţii.
2. În caz de diferend între pãrţi asupra interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii, ele se vor strãdui sa ajungã la o reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic, la alegerea lor, inclusiv prin supunerea diferendului Comitetului european de cooperare juridicã (CDCJ) al Consiliului Europei unui tribunal arbitral, care va lua decizii ce vor obliga pãrţile la diferend, sau Curţii Internaţionale de Justiţie, potrivit unui acord comun între pãrţile contractante.
ART. 22
Denunţare
1. Fiecare parte poate în orice moment sa denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 23
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi tuturor celorlalţi semnatari şi pãrţi la prezenta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 15 şi 16;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã pentru conformitate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, ce au participat la elaborarea convenţiei, Comunitãţii Europene, precum şi oricãrui stat invitat sa adere la prezenta convenţie.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
