Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 140 din 29 iunie 1998 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii fortate
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 6 iulie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia nr. 105 privind abolirea muncii forţate, adoptatã la Geneva la 25 iunie 1957 de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 21 aprilie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 iunie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
PAULA MARIA IVANESCU
CONVENŢIA Nr. 105
Convenţie privind abolirea muncii forţate*)
*) Traducere
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocatã la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita, la 5 iunie 1957, în cea de-a 40-a sesiunea a sa,
dupã ce a examinat problema muncii forţate, care constituie al 4-lea punct pe ordinea de zi a sesiunii,
dupã ce a luat nota de dispoziţiile Convenţiei asupra muncii forţate, 1930,
dupã ce a luat nota de Convenţia din 1926 referitoare la sclavaj, care prevede ca trebuie luate toate mãsurile necesare pentru a evita ca munca forţatã sau obligatorie sa nu conducã la condiţii analoage sclaviei, şi de Convenţia suplimentarã din 1956 privind abolirea sclavajului, a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului, care are ca obiect abolirea completa a servituţii şi robiei pentru datorii,
dupã ce a luat nota de Convenţia asupra protecţiei salariului, 1949, care prevede ca salariile vor fi plãtite în mod regulat şi care interzice modalitãţile de plata ce priveaza lucrãtorul de posibilitatea realã de a inceta raportul de munca,
dupã ce a decis adoptarea altor propuneri referitoare la abolirea anumitor forme de munca forţatã sau obligatorie, care constituie o violare a drepturilor omului, prevãzute de Carta Naţiunilor Unite şi enunţate în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului,
dupã ce a decis ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale,
adopta astãzi, 25 iunie 1957, convenţia de mai jos, care va fi denumita Convenţia privind abolirea muncii forţate, 1957.
ART. 1
Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifica prezenta convenţie se angajeazã sa aboleasca munca forţatã sau obligatorie şi sa nu recurgã la ea sub nici o forma:
a) ca mãsura de constrângere sau de educaţie politica ori ca sancţiune la adresa persoanelor care au exprimat sau exprima anumite opinii politice sau îşi manifesta opoziţia ideologica fata de ordinea politica, socialã sau economicã stabilitã;
b) ca metoda de mobilizare şi de utilizare a mainii de lucru în scopul dezvoltãrii economice;
c) ca mãsura de disciplina a muncii;
d) ca pedeapsa pentru participarea la greve;
e) ca mãsura de discriminare rasialã, socialã, nationala sau religioasã.
ART. 2
Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care ratifica prezenta convenţie, se angajeazã sa ia mãsuri eficiente în vederea abolirii imediate şi complete a muncii forţate sau obligatorii, asa cum este descrisã aceasta la art. 1 din prezenta convenţie.
Dispoziţii finale
ART. 3
Ratificarile oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de cãtre acesta.
ART. 4
1. Prezenta convenţie nu îi va obliga decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii a cãror ratificare va fi înregistratã de cãtre directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Ea va intra în vigoare dupã 12 luni de la data la care ratificarile a doi membri vor fi înregistrate de directorul general.
3. În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, dupã 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 5
1. Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care a ratificat prezenta convenţie, poate sa o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. Denunţarea nu va avea efect decât dupã un an de la înregistrarea actului.
2. Fiecare membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionate la paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de denunţare prevãzut de prezentul articol va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani şi, în continuare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute în prezentul articol.
ART. 6
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor, declaraţiilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de cãtre membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
2. Notificând membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea celei de-a doua ratificãri care îi va fi fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia membrilor acesteia asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 7
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile, declaraţiile şi actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.
ART. 8
La expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.
ART. 9
1. În cazul în care Conferinţa generalã va adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea totalã sau parţialã a prezentei convenţii şi dacã noua convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de cãtre un membru a noii convenţii având ca obiect revizuirea va antrena, de plin drept şi independent de prevederile art. 5, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie asupra revizuirii sa fi intrat în vigoare;
b) începând de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii având ca obiect revizuirea, prezenta convenţie va inceta sa fie deschisã ratificãrii de cãtre membri.
2. Prezenta convenţie va rãmâne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru membrii care vor fi ratificat-o şi care nu vor ratifica convenţia având ca obiect revizuirea.
ART. 10
Versiunile în limbile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
