Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege. ARTICOL UNIC România adera la Convenţia cu privire la marcajul explozibililor plastici şi în folie în scopul detectarii, adoptatã la Montreal la 1 martie 1991. Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 9 aprilie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI CRISTIAN SORIN DUMITRESCU Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 iunie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PAULA MARIA IVANESCU CONVENŢIEcu privire la marcajul explozibililor plastici şi în folie în scopul detectarii*) *) Traducere. Statele-pãrţi la prezenta convenţie, constiente de incidenta actelor de terorism asupra securitãţii mondiale, exprimandu-şi via preocupare fata de actele de terorism având ca scop distrugerea în întregime a aeronavelor, a altor mijloace de transport şi a tintelor, preocupate de faptul ca explozibili plastici şi în folie au fost utilizaţi pentru comiterea unor acte de terorism, considerând ca marcajul explozibililor în scopul detectarii ar contribui, în mod major, la prevenirea acestor acte ilicite, recunoscând ca, în scopul prevenirii acestor acte ilicite, este necesarã stabilirea de urgenta a unui instrument internaţional care sa oblige statele sa adopte mãsuri de natura sa garanteze ca explozibilii plastici şi în folie sunt marcati în mod corespunzãtor, ţinând seama de Rezoluţia 635 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite din 14 iunie 1989 şi de Rezoluţia 44/29 a Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite din 4 decembrie 1989, care cereau imperios Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale sa-şi intensifice eforturile pentru a pune la punct un regim internaţional de marcaj al explozibililor plastici şi în folie în scopul detectarii, ţinând seama de Rezoluţia A 27-8, adoptatã în unanimitate de Adunarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale la cea de-a 27-a sesiune care a hotãrât, acordându-i prioritate absolutã, pregãtirea unui nou instrument internaţional cu privire la marcajul explozibililor plastici sau în folie în scopul detectarii, luând nota cu satisfactie de rolul jucat de Consiliul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale în pregãtirea Convenţiei, precum şi de disponibilitatea sa de a-şi asuma funcţiile impuse de aceasta convenţie, sunt de acord cu urmãtoarele dispoziţii: ART. 1 În termenii prezentei convenţii: 1. Prin explozibil se înţelege produsele explozive cunoscute sub denumirea de plastic exploziv, inclusiv explozibilii sub forma de folie supla sau elastica, care sunt descrisi în anexa tehnica la prezenta convenţie. 2. Prin agent de detectare se înţelege substanta descrisã în anexa tehnica la prezenta convenţie, care se adauga unui explozibil pentru a-l face detectabil. 3. Prin marcaj se înţelege adãugarea la un explozibil a unui agent de detectare, conform anexei tehnice la prezenta convenţie. 4. Prin fabricare se înţelege orice proces, inclusiv reprocesarea, care conduce, în final, la fabricarea explozibililor. 5. Prin instrumente militare autorizate în mod corespunzãtor se înţelege, fãrã ca lista sa fie exhaustiva, obuze, bombe, proiectile, mine, rachete, grenade şi perforatoare, fabricate exclusiv în scopuri militare sau de poliţie, în conformitate cu legile şi cu reglementãrile statului-parte contractantã. 6. Prin stat producãtor se înţelege statul pe teritoriul cãruia sunt fabricati explozibili. ART. 2 Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare şi efective pentru interzicerea şi împiedicarea fabricãrii pe teritoriul sau a explozibililor nemarcati. ART. 3 1. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare şi efective pentru interzicerea şi împiedicarea intrãrii sau iesirii de pe teritoriul sau a explozibililor nemarcati. 2. Paragraful precedent nu se aplica în cazul transportãrii, în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, de cãtre autoritãţile unui stat-parte exercitând funcţii militare sau de poliţie, de explozibili nemarcati asupra cãrora acest stat-parte exercita un control conform paragrafului 1 al art. 4. ART. 4 1. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru exercitarea unui control strict şi efectiv asupra deţinerii şi transferului de explozibili nemarcati care au fost fabricati sau introdusi pe teritoriul sau înaintea intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, ratificatã de acest stat, pentru împiedicarea deturnarii sau utilizãrii lor în scopuri contrare obiectivelor prezentei convenţii. 2. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a asigura ca toate stocurile de explozibili care fac obiectul paragrafului 1 al prezentului articol şi care nu sunt deţinute de autoritãţi exercitând funcţii militare sau de poliţie sa fie distruse sau utilizate în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, sa fie marcate sau fãcute definitiv inofensive, într-un interval de 3 ani, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 3. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru ca toate stocurile de explozibili care fac obiectul paragrafului 1 al prezentului articol, care sunt deţinute de autoritãţi exercitând funcţii militare sau de poliţie şi care nu sunt încorporate ca parte integrantã în cadrul unor instrumente militare autorizate în mod corespunzãtor, sa fie distruse sau utilizate în scopuri care nu sunt contrare obiectivelor prezentei convenţii, sa fie marcate sau fãcute definitiv inofensive, într-un interval de 15 ani, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 4. Fiecare stat-parte trebuie sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea distrugerii, pe cat posibil, pe teritoriul sau, a explozibililor nemarcati, care pot fi descoperiţi şi care nu sunt mentionati în dispoziţiile paragrafelor precedente ale prezentului articol, alţii decât stocurile de explozibili nemarcati, deţinute de autoritãţile sale exercitând funcţii militare sau de poliţie şi încorporate în cadrul instrumentelor militare autorizate la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. 5. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru exercitarea unui control strict şi efectiv asupra deţinerii şi schimbului de explozibili mentionati în paragraful 2 al primei pãrţi a anexei tehnice la prezenta convenţie, pentru a preveni deturnarea sau utilizarea acestora în scopuri contrare obiectivelor prezentei convenţii. 6. Fiecare stat-parte trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru asigurarea distrugerii, pe cat posibil, pe teritoriul sau, a explozibililor nemarcati, fabricati de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru acest stat, şi care nu sunt încorporaţi în maniera indicatã la paragraful 2 alin. d) din prima parte a anexei tehnice la prezenta convenţie, şi a explozibililor nemarcati care nu intra sub incidenta nici unui alineat din paragraful 2 menţionat. ART. 5 1. Prin prezenta convenţie se stabileşte o comisie internationala tehnica a explozibililor, denumita în continuare comisia, compusa din minimum 15 membri şi maximum 19 membri, numiţi de Consiliul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, denumit în continuare Consiliul, dintre persoanele propuse de statele-pãrţi la prezenta convenţie. 2. Membrii comisiei sunt experţi cu experienta directa şi substantiala în domeniul fabricãrii sau detectarii explozibililor sau al cercetãrii în domeniul explozibililor. 3. Membrii comisiei sunt numiţi pentru o perioada de 3 ani, mandatul lor putând fi reînnoit. 4. Sesiunile comisiei se vor desfasura cel puţin o data pe an la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale sau în locuri şi la date fixate şi aprobate de Consiliu. 5. Comisia adopta regulamentul sau interior, sub rezerva aprobãrii lui de cãtre Consiliu. ART. 6 1. Comisia evalueaza evoluţia tehnica a fabricãrii, marcarii şi detectarii explozibililor. 2. Comisia, prin intermediul Consiliului, comunica concluziile sale statelor-pãrţi şi organizaţiilor internaţionale interesate. 3. La nevoie, comisia prezintã Consiliului recomandãri privind amendamentele la anexa tehnica la prezenta convenţie. Comisia se va strãdui sa ia decizii, prin consens, în ceea ce priveşte aceste recomandãri. În caz de neintelegeri, aceste decizii sunt luate cu o majoritate de doua treimi a membrilor comisiei. 4. Consiliul poate, la recomandarea comisiei, sa propunã statelor-pãrţi amendamente la anexa tehnica la prezenta convenţie. ART. 7 1. Fiecare stat-parte poate, în urmãtoarele 90 de zile de la data notificãrii unui amendament la anexa tehnica la prezenta convenţie, sa comunice observaţiile sale Consiliului. Consiliul transmite aceste observaţii cat mai curând posibil comisiei, în scopul examinãrii. 2. Comisia examineazã avizele statelor-pãrţi, exprimate conform paragrafului precedent, şi face un raport cãtre Consiliu. Consiliul, dupã examinarea raportului comisiei, ţinând seama de natura amendamentului şi de observaţiile statelor-pãrţi, inclusiv ale statelor producãtoare, poate propune amendamentul spre aprobare tuturor statelor-pãrţi. 3. Dacã amendamentul propus nu a fost respins de cãtre cinci sau mai multe state-pãrţi printr-o notificare scrisã, adresatã Consiliului în urmãtoarele 90 de zile de la data notificãrii amendamentului de cãtre Consiliu, el este considerat ca fiind adoptat şi intra în vigoare 180 de zile mai târziu sau dupã o perioada prevãzutã în amendamentul propus pentru statele-pãrţi care nu l-au respins în mod expres. 4. Statele-pãrţi care au respins în mod expres amendamentul propus pot, în consecinta, depunând un instrument de acceptare sau de aprobare, sa-şi exprime consimţãmântul de a fi obligate fata de dispoziţiile amendamentului. 5. Dacã cinci sau mai multe state-pãrţi se opun amendamentului propus, Consiliul îl returneazã comisiei pentru reexaminare. 6. Dacã amendamentul propus a fost adoptat în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol, Consiliul poate, de asemenea, sa convoace o conferinţa cu toate statele-pãrţi. ART. 8 1. Statele-pãrţi comunica Consiliului, dacã este posibil, informaţii care ar ajuta comisia sa-şi îndeplineascã funcţiile prevãzute în termenii paragrafului 1 al art. 6. 2. Statele-pãrţi vor informa Consiliul despre mãsurile pe care le-au luat pentru a pune în practica dispoziţiile prezentei convenţii. Consiliul comunica aceste informaţii tuturor statelor-pãrţi şi organizaţiilor internaţionale interesate. ART. 9 Consiliul, în cooperare cu statele-pãrţi şi cu organizaţiile internaţionale interesate, ia mãsuri adecvate pentru facilitarea punerii în practica a prezentei convenţii, respectiv acordarea asistenţei tehnice, precum şi mãsurile care sa permitã schimburi de informaţii privind evoluţia tehnica a marcarii şi detectarii explozibililor. ART. 10 Anexa tehnica la prezenta convenţie face parte integrantã din aceasta. ART. 11 Orice diferend între statele-pãrţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi soluţionat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacã în termen de 6 luni de la data cererii arbitrajului pãrţile nu ajung sa se punã de acord cu organizarea arbitrajului, una dintre ele poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, depunând o cerere în conformitate cu Statutul Curţii. 2. Orice stat va putea, în momentul în care va semna, va ratifica, va accepta sau va adera la aceasta convenţie, sa declare ca nu se considera obligat fata de dispoziţiile paragrafului precedent. Celelalte state-pãrţi nu vor fi obligate prin dispoziţiile sus-menţionate fata de statele-pãrţi care au formulat rezerve fata de acestea. 3. Orice stat-parte care a formulat rezerve în conformitate cu dispoziţiile paragrafului precedent va putea retrage în orice moment aceste rezerve printr-o notificare adresatã depozitarului. ART. 12 Cu excepţia cazului prevãzut la art. 11, nu poate fi formulatã nici un fel de rezerva fata de prezenta convenţie. ART. 13 1. Prezenta convenţie va fi supusã spre semnare la 1 martie 1991 statelor participante la Conferinţa Internationala a Dreptului Aerian, desfasurata la Montreal în perioada 12 februarie-1 martie 1991. Dupã data de 1 martie 1991, ea va fi deschisã spre semnare tuturor statelor la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale pana la intrarea în vigoare, conform paragrafului 3 al prezentului articol. Orice stat care nu a semnat convenţia poate adera la ea în orice moment. 2. Prezenta convenţie este supusã spre ratificare, acceptare, aprobare sau aderare tuturor statelor. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, desemnatã ca depozitar. Depunând instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare stat declara dacã este sau nu un stat producãtor. 3. Prezenta convenţie intra în vigoare în a 60-a zi de la data depunerii celui de-al 35-lea instrument de ratificare, de aprobare sau de aderare la depozitar, cu condiţia ca cel puţin cinci dintre state sa fi declarat, conform paragrafului 2 din prezentul articol, ca sunt state producãtoare. Dacã 35 de instrumente de ratificare sunt depuse înainte de depunerea instrumentelor lor de cãtre cinci state producãtoare, prezenta convenţie intra în vigoare în a 60-a zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de cãtre cel de-al 5-lea stat producãtor. 4. Pentru celelalte state prezenta convenţie va intra în vigoare la 60 de zile de la data depunerii instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 5. Dupã intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie va fi înregistratã de depozitar conform dispoziţiilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi dispoziţiilor art. 83 din Convenţia privind aviaţia civilã internationala (Chicago, 1944). ART. 14 Depozitarul va notifica fãrã întârziere tuturor semnatarilor şi statelor-pãrţi: 1. fiecare semnare a prezentei convenţii şi data semnãrii; 2. fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi data depunerii, indicând, în mod expres, dacã statul s-a declarat ca fiind un stat producãtor; 3. data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii; 4. data intrãrii în vigoare a oricãrui amendament la prezenta convenţie sau la anexa tehnica la aceasta; 5. orice denunţare facuta în virtutea art. 15; 6. orice declaraţie facuta în virtutea paragrafului 2 al art. 11. ART. 15 1. Fiecare stat-parte poate denunta prezenta convenţie pe calea notificãrii scrise, adresatã depozitarului. 2. Denunţarea va intra în vigoare dupã 180 de zile de la data primirii notificãrii scrise. Drept pentru care, subsemnaţii plenipotentiari, autorizaţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie. Redactatã la Montreal, la 1 martie 1991, în 5 exemplare originale, în limbile franceza, engleza, spaniola, rusa şi arabã. ANEXA TEHNICA Partea I Descrierea explozibililor I. Explozibilii la care se face referire în art. 1 paragraful 1 din prezenta convenţie sunt cei care: a) sunt alcatuiti din unul sau mai mulţi explozibili puternici, care, în forma pura, au presiunea de vaporizare mai mica de 10^-4 Pa la o temperatura de 25 grade C; b) sunt alcatuiti cu ajutorul unui liant; şi c) se prezintã ca un amestec maleabil sau flexibil la temperatura normalã a camerei. II. Urmãtorii explozibili, chiar şi cei descrisi în paragraful I al acestei pãrţi, nu pot fi consideraţi ca fiind explozibili atâta timp cat aceştia continua sa fie pastrati sau folosiţi pentru scopurile specificate mai jos sau rãmân încorporaţi, asa cum se specifica, respectiv acei explozibili care: a) sunt produşi sau pastrati în cantitãţi limitate numai atunci când sunt folosiţi exclusiv în scopul cercetãrii autorizate, dezvoltãrii sau testarii unor explozibili noi sau perfectionati; b) sunt produşi sau pastrati în cantitãţi limitate numai atunci când sunt folosiţi exclusiv în scopul cercetãrii autorizate, în pregãtirea detectarii explozibililor şi/sau al dezvoltãrii sau al testarii echipamentelor de detectare a explozibililor; c) sunt produşi sau pastrati în cantitãţi limitate numai atunci când sunt folosiţi în cercetãri autorizate pentru scopuri ştiinţifice; sau d) sunt destinaţi spre a fi încorporaţi ca parte integrantã a echipamentelor militare autorizate pe teritoriul statului producãtor, într-un interval de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv. Aceste dispozitive produse în aceasta perioada de 3 ani trebuie autorizate din punct de vedere militar, în conformitate cu paragraful 4 al art. 4 din prezenta convenţie. III. În aceasta parte: - modul de autorizare, în paragraful II lit. a), b) şi c), înseamnã acordarea permisiunii în concordanta cu legile şi cu regulamentele statului-parte semnatar; şi - explozibilii perfectionati includ, dar nu sunt limitati la ciclotetrametilentetranitramina (HMX), tetranitrat de pentaeritritol (PETN) şi la ciclotrimetilentetranitramina (RDX). Partea a II-a Agenţi de detectie Un agent de detectie este orice fel de substanta cuprinsã în tabelul urmãtor. Se intenţioneazã ca agenţii de detectie descrisi în acest tabel sa fie folosiţi pentru a spori detectabilitatea explozibililor prin detectarea vaporilor. În orice caz, introducerea unui agent de detectie într-un explozibil trebuie facuta în asa fel încât sa se ajungã la o distribuţie omogenã a produsului finit. Concentratia minima a agentului de detectie în produsul finit, în timpul producerii, este indicatã în tabelul urmãtor.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Formula Greutatea Concentratia
moleculara moleculara minima
Agentul de detectie (% masa)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
dinitrat de etilenglicol C(2)H(4)[NO(3)](2) 152 0,2
(EGDN)
2,3-dimetil 2,3-dinitrobutan C(6)H(12)[NO(2)](2) 176 0,1
(DMNB)
para-mononitrotoluen C(7)H(7)NO(2) 137 0,5
(p-MNT)
orto-mononitrotoluen C(7)H(7)NO(2) 137 0,5
(o-MNT)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
