Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 137 din 29 decembrie 1995*) (*republicata*) privind protectia mediului
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 159/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare. <>Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 30 decembrie 1995 şi a mai fost modificatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 314/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
CAP. 1 Principii şi dispoziţii generale
ART. 1 Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societãţii. ART. 2 Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsã în anexa nr. I la prezenta lege. ART. 3 Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurãrii unei dezvoltãri durabile, sunt: a) principiul precautiei în luarea deciziei; b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor; c) principiul conservãrii biodiversitatii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; d) principul "poluatorul plãteşte"; e) înlãturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteazã nemijlocit şi grav sãnãtatea oamenilor; f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrata a mediului; g) utilizarea durabila; h) menţinerea, ameliorarea calitãţii mediului şi reconstructia zonelor deteriorate; i) crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor; j) dezvoltarea colaborãrii internaţionale pentru asigurarea calitãţii mediului. ART. 4 Modalitãţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt: a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare; b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţialã a proiectelor, programelor sau a activitãţilor; c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism; d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive; e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora; f) elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementãrile internaţionale şi introducerea programelor pentru conformare; g) promovarea cercetãrii fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; h) instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor. ART. 5 Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand în acest scop: a) accesul la informaţiile privind calitatea mediului; b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apãrare a calitãţii mediului; c) dreptul de consultare în vederea luãrii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autoritãţilor administrative sau judecãtoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect; e) dreptul la despãgubire pentru prejudiciul suferit. ART. 6 Protecţia mediului constituie o obligaţie a autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. ART. 7 Responsabilitatea privind protecţia mediului revine autoritãţii centrale pentru protecţia mediului şi agentiilor sale teritoriale.
CAP. 2 Reglementarea activitãţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului
Secţiunea 1 Procedura de autorizare
ART. 8 Autoritãţile pentru protecţia mediului conduc procedura de autorizare şi emit acorduri şi autorizaţii de mediu în conformitate cu art. 11. Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investiţii noi, modificarea celor existente şi pentru activitãţile prevãzute în anexa nr. II la prezenta lege. Cererea de autorizaţie este obligatorie la punerea în funcţiune a obiectivelor noi care au acord de mediu şi, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru activitãţile existente. Activitãţile care nu implica lucrãri de construcţii-montaj necesita numai autorizaţie de mediu, cu excepţia celor prevãzute la pct. 8 lit. g) şi i) din anexa nr. II la prezenta lege. Acordul şi/sau autorizaţia de mediu se elibereazã dupã obţinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii. ART. 9 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaboreazã procedura specifica de autorizare pentru activitãţile economice şi sociale, modelul-cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului şi nivelul competent sa elibereze acordul şi/sau, dupã caz, autorizaţia de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Valabilitatea acordului şi a autorizaţiei de mediu este de maximum 5 ani. Acordul sau autorizaţia de mediu nu se emite în cazul în care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele şi la reglementãrile în vigoare. ART. 10 Acordul sau autorizaţia de mediu poate fi revizuitã, dacã apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, şi în cazul reînnoirii acestora, când se poate cere şi refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului. Acordul sau autorizaţia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate în aceasta, dupã o somaţie prealabilã, cu termen, şi se menţine pana la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni. Autoritãţile pentru protecţia mediului dispun, dupã expirarea termenului de suspendare, oprirea execuţiei proiectului sau încetarea activitãţii. Pentru activitãţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare, autoritatea pentru protecţia mediului dispune efectuarea bilanţului de mediu şi stabileşte programul pentru conformare, de comun acord cu titularul. Dupã expirarea fiecãrui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protecţia mediului dispune încetarea activitãţii respective. Dispoziţia de încetare este executorie. Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizaţiei de mediu se soluţioneazã potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 *).
--------- *) <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.
ART. 11 Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminarã, propriu-zisa şi cea de analiza şi validare. Autoritatea pentru protecţia mediului organizeazã şi decide aplicarea fazelor procedurii, dupã cum urmeazã: a) cererea, însoţitã de descrierea proiectului, adresatã în scris autoritãţii pentru protecţia mediului de cãtre titularul proiectului sau al activitãţii; b) încadrarea acţiunii propuse în tipurile de activitãţi care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; dacã sunt necesare informaţii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar; c) analiza scopului acţiunii propuse, cu participarea autoritãţii pentru protecţia mediului, a titularului, a unor experţi şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale, care pot fi afectaţi de modificãrile de mediu generate de punerea în aplicare a acesteia; d) întocmirea de cãtre autoritatea pentru protecţia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) şi care trebuie urmãrite în raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia cãtre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obţinute; e) prezentarea, de cãtre titularul proiectului sau al activitãţii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, ţinând seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renunţare la acţiunea propusã; f) analiza preliminarã a raportului de cãtre autoritatea pentru protecţia mediului şi acceptarea sau dispunerea motivatã a refacerii acestuia; g) aducerea la cunostinta şi dezbaterea publica a raportului; consemnarea observaţiilor şi a concluziilor rezultate; h) decizia finala a autoritãţii pentru protecţia mediului, facuta publica şi motivatã pe baza celor constatate la lit. f) şi g); i) eliberarea sau respingerea motivatã a acordului sau a autorizaţiei de mediu în maximum 30 de zile de la decizia finala. ART. 12 Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor şi activitãţilor pentru care se cere acord sau autorizaţie de mediu şi a studiilor de impact, precum şi dezbaterea publica se asigura de cãtre autoritatea pentru protecţia mediului. Studiile de impact se realizeazã prin unitãţi specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitãţii şi atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului. Rãspunderea pentru realitatea informaţiilor furnizate privind acţiunea propusã revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia. ART. 13 Autoritãţile pentru protecţia mediului încaseazã sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. Cuantumul taxelor se stabileşte la propunerea autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, prin hotãrâre a Guvernului. ART. 14 Autoritãţile pentru protecţia mediului încaseazã, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrãrile şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activitãţilor pe care le desfãşoarã în limitele competentelor lor legale. Nomenclatorul lucrãrilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se aproba prin ordin al conducatorului autoritãţii centrale pentru protecţia mediului şi se publica în Monitorul Oficial al României. Sumele încasate din tarife se utilizeazã de autoritãţile pentru protecţia mediului, pentru finanţarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotãri şi investiţii specifice. Acestea se evidenţiazã într-un cont distinct şi se gestioneazã în regim extrabugetar. Autoritãţile pentru protecţia mediului pot utiliza o cota de pana la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Disponibilitãţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reporteazã în anul urmãtor şi se utilizeazã cu aceleaşi destinaţii prevãzute la alineatele precedente. ART. 15 La schimbarea destinaţiei sau a proprietarului investiţiei, precum şi la încetarea activitãţilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuãrii bilanţului de mediu de cãtre fostul proprietar, în scopul stabilirii obligaţiilor privind refacerea calitãţii mediului în zona de impact a activitãţii respective. Autoritatea competenta pentru protecţia mediului revizuieste bilanţul de mediu, stabileşte programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligaţii anterioare şi compensaţiile de care va beneficia prin aplicarea mãsurilor de protecţie şi reconstrucţie ecologica.
Secţiunea a 2-a Regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase, precum şi al altor deşeuri
ART. 16 Activitãţile supuse unui regim special de gestionare şi gospodãrire privesc fabricarea, comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi transportul, tranzitul, depozitarea temporarã sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum şi importul şi exportul de substanţe şi deşeuri periculoase. ART. 17 Importul în România de deşeuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu excepţia anumitor categorii de deşeuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementãrile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protecţia mediului şi aprobate de Guvern. Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natura se pot realiza în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte. ART. 18 Activitãţile prevãzute la art. 16 şi 17 sunt permise numai în baza acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu. ART. 19 Autoritatea centrala şi agenţiile pentru protecţia mediului, dupã caz, supravegheazã şi controleazã respectarea reglementãrilor privind substantele şi deşeurile periculoase. ART. 20 Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sa ia mãsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra mediului al substanţelor şi deşeurilor de orice natura şi sa anunţe autoritãţile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementãrile legale. ART. 21 Autoritãţile vamale controleazã şi rãspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea şi ieşirea substanţelor şi deşeurilor periculoase din ţara, pe baza reglementãrilor autoritãţii centrale pentru protecţia mediului. ART. 22 Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii în domeniu: a) sa ţinã evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi deşeurilor periculoase, inclusiv recipientii şi ambalajele acestora care intra în sfera lor de activitate, şi sa furnizeze lunar autoritãţilor competente pentru protecţia mediului datele necesare; b) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu şi sa aplice reglementãrile legale privind substantele şi deşeurile periculoase; c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizaţia de mediu, pentru identificarea şi prevenirea riscurilor, sa ţinã evidenta rezultatelor şi sa anunţe iminenta sau producerea unor eliminari neprevãzute sau a accidentelor, autoritãţilor competente pentru protecţia mediului şi de apãrare impotriva dezastrelor. ART. 23 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaboreazã, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementãrile privind: a) amplasarea, amenajarea şi supravegherea diferitelor tipuri de depozite; b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deşeurilor, precum şi reciclarea celor refolosibile; c) transportul deşeurilor; d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate; e) instalaţiile pentru incinerarea deşeurilor industriale, menajere, agricole şi altele; f) instalaţiile de epurare a apelor uzate şi a namolurilor; g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deşeurilor industriale, menajere şi a celor rezultate din incinerare; h) procedura de autorizare pentru amplasarea şi amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea şi utilizarea deşeurilor de orice fel; i) importul, exportul şi tranzitul de deşeuri şi substanţe periculoase. ART. 24 Controlul gospodãririi deşeurilor de orice fel revine autoritãţilor pentru protecţia mediului şi celorlalte autoritãţi competente, potrivit legii. ART. 25 Autoritãţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice, care au în profilul lor activitãţi supuse reglementãrilor cuprinse în art. 23, au urmãtoarele obligaţii: a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu, conform art. 23 lit. h); b) sa depoziteze deşeurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafeţe autorizate în acest scop; c) sa utilizeze, în cazul incinerarii deşeurilor, numai instalaţii omologate de cãtre autoritãţile pentru protecţia mediului şi sãnãtate; d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deşeuri; e) sa respecte condiţiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevãzute în acordul şi/sau autorizaţia de mediu şi sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta; f) sa recupereze deşeurile refolosibile şi sa le valorifice prin unitãţi specializate; g) sa foloseascã pe terenurile agricole numai deşeurile autorizate de autoritãţile competente pentru protecţia mediului, sãnãtate şi agricultura; h) sa depoziteze în mediul subteran deşeuri numai în cazul în care deţin acordul şi/sau autorizaţia de mediu.
Secţiunea a 3-a Regimul ingrasamintelor chimice şi al pesticidelor
ART. 26 Ingrasamintele chimice, pesticidele şi alte produse folosite în profilaxia fitosanitara, sanitar-umanã şi veterinara se produc numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate. Produsele vor fi însoţite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în condiţiile stabilite prin lege. ART. 27 Ministerele competente, cu avizul autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, au urmãtoarele obligaţii: a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare şi al altor pesticide care se utilizeazã în profilaxia sanitar-umanã şi veterinara; b) sa organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru analiza şi controlul ingrasamintelor chimice şi al pesticidelor, precum şi ale concentratiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale; c) sa întocmeascã lista cu ingrasamintele chimice şi pesticidele din ţara şi strãinãtate, precum şi cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internaţionale. Lista ingrasamintelor chimice şi a pesticidelor se întocmeşte în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se actualizeazã anual. ART. 28 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, împreunã cu autoritãţile pentru agricultura, silvicultura, sãnãtate şi serviciile descentralizate ale acestora în unitãţile administrativ-teritoriale, dupã caz, supravegheazã şi controleazã modul de aplicare a reglementãrilor privind ingrasamintele chimice şi pesticidele. ART. 29 Persoanele fizice şi juridice care produc, comercializeazã şi/sau utilizeazã îngrãşãminte chimice şi pesticide au urmãtoarele obligaţii: a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru fabricarea acestora; b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte şi sa comercializeze ingrasamintele chimice şi pesticidele ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranta şi folosire, în condiţii în care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului; c) sa depoziteze ingrasamintele chimice şi pesticidele numai ambalate şi în locuri protejate; d) sa nu foloseascã ingrasamintele chimice şi pesticidele în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite mãsuri speciale de protecţie; e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protecţia mediului, direcţiilor sanitare şi al comisiilor judeţene de baza melifera şi stuparit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare; f) sa aplice, în perioada infloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare; g) sa nu foloseascã momeli periculoase, cu excepţia cazurilor special autorizate.
Secţiunea a 4-a Regimul privind asigurarea protecţiei impotriva radiatiilor ionizante şi securitãţii surselor de radiatii
ART. 30 Regimul protecţiei populaţiei, mediului şi a bunurilor materiale impotriva expunerii la radiatii ionizante şi asigurarea securitãţii surselor de radiatii se realizeazã prin aplicarea diverselor proceduri şi echipamente pentru menţinerea dozelor şi riscurilor la nivelul raţional cel mai scãzut, în limitele admise şi în scopul prevenirii accidentelor, limitãrii şi inlaturarii consecinţelor acestora. ART. 31 Activitãţile în domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protecţie şi securitate şi se pot desfasura numai în baza acordului şi autorizaţiei de mediu, eliberate potrivit art. 8. Acordul şi autorizaţia de mediu privind instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de cãtre Guvern. ART. 32 Autoritatea competenta în domeniul nuclear elaboreazã norme tehnice, standarde şi regulamente de aplicare privind: a) protecţia populaţiei şi a mediului în zone de risc nuclear; b) protecţia fizica a materialelor şi a instalaţiilor nucleare; c) nivelurile şi planurile de intervenţie care privesc şi evenimentele transfrontiera; d) transportul substanţelor radioactive; e) proceduri specifice de autorizare. Procedura de autorizare pentru instalaţiile cu risc nuclear major se elaboreazã în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 33 Controlul activitãţilor nucleare se face de autoritatea centrala pentru protecţia mediului şi de alte autoritãţi competente potivit legii. Autoritatea centrala pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã monitorizarea radioactivitatii mediului pe întregul teritoriu al tarii; b) supravegheazã, controleazã şi dispune luarea mãsurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului; c) colaboreazã cu organele competente în apãrarea impotriva dezastrelor. ART. 34 Persoanele fizice şi juridice care desfãşoarã activitãţi în domeniul nuclear au urmãtoarele obligaţii: a) sa respecte normele de radioprotectie şi de securitate; b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potenţial, sa efectueze bilanţul de mediu pentru activitãţile existente şi sa ceara autorizaţie de mediu; c) sa aplice procedurile şi sa prevadã echipamentele pentru activitãţile noi, care sa permitã realizarea nivelului raţional cel mai scãzut al dozelor şi riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi sa ceara acord şi autorizaţie de mediu; d) sa ţinã evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante şi sa le asigure protecţia fizica; e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului şi de evaluare a expunerii grupurilor critice - populaţia din zona de supraveghere - care sa asigure ca nu vor fi incalcate condiţiile prevãzute în autorizaţie, de eliminari de substanţe radioactive şi ca dozele se vor menţine în limitele admise; f) sa menţinã în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substanţe radioactive; g) sa efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii şi a dozelor estimate pentru grupurile critice; h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrãrilor autoritãţilor competente; i) sa raporteze prompt autoritãţii competente orice creştere semnificativã a contaminarii mediului şi dacã aceasta se datoreazã sau nu activitãţii desfãşurate; j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor fãcute prin evaluarile probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberarilor radioactive.
CAP. 3 Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii
ART. 35 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea autoritãţilor centrale de specialitate care gestioneazã resursele naturale, elaboreazã, pe baza prezentei legi, reglementãri tehnice privind mãsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodãrire durabila a resurselor naturale şi pentru asigurarea sãnãtãţii umane. La proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmatã de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de mediu, precum şi monitorizarea proprie pana la îndeplinirea acestora. Suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de deţinãtorii legali numai în cazul în care aceştia se angajeazã sa aplice mãsurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului. Deţinãtorii cu orice titlu, care aplica aceste mãsuri, sunt scutiţi de impozit; deţinãtorii particulari vor fi compensaţi în raport cu valoarea lucrãrilor de refacere întreprinse. Protejarea unor specii şi organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii şi instituirea de arii protejate, precum şi mãsurile stabilite de autoritãţile pentru protecţia mediului sunt prioritare în raport cu alte interese. Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea Academiei Romane şi a Comisiei Naţionale UNESCO, stabileşte criteriile pentru instituirea ariilor protejate şi de conservare a biodiversitatii.
Secţiunea 1 Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
ART. 36 Protecţia apelor de suprafata şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calitãţii şi productivitatii naturale ale acestora, în scopul evitãrii unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãţii umane şi bunurilor materiale. ART. 37 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaboreazã, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementãrile privind: a) normele tehnice referitoare la protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaţiei umane în cazul poluarilor accidentale şi în context transfrontiera; b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa şi a ecosistemelor acvatice, realizarea construcţiilor hidrotehnice pentru lucrãrile de indiguire şi regularizare a cursurilor de apa, de irigaţii şi de desecare-drenaj; c) standardele de emisie; d) standardele de calitate a apelor; e) cerinţele de evacuare, epurare a apelor uzate şi limitare a evacuarii de efluenti în ape. ART. 38 Controlul respectãrii reglementãrilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice este organizat şi exercitat de cãtre autoritãţile de mediu, de ape, sãnãtate şi de alte autoritãţi, potrivit competentelor legale. ART. 39 Autoritãţile pentru protecţia mediului, pentru gospodãrirea apelor, împreunã cu autoritãţile navigaţiei, supravegheazã şi controleazã respectarea prevederilor şi aplica mãsurile legale privind protecţia apelor ca urmare a activitãţilor de navigaţie, respectând convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte. ART. 40 Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii: a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru activitãţile prevãzute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerinţelor gospodariilor individuale; b) sa respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acordul şi din autorizaţia de mediu şi sa punã la dispoziţie laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza; c) sa nu arunce şi sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de orice fel şi sa nu introducã în acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substanţe periculoase; d) sa nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje şi ambalaje care au în conţinut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianţi, substanţe periculoase sau pesticide; e) sa execute toate lucrãrile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice şi de ameliorare a calitãţii apei, prevãzute cu termen în acordul şi în autorizaţia de mediu, şi sa monitorizeze zona de impact; f) sa se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descãrcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare; g) sa amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi sa constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentala a apelor şi a zonelor de coasta; h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.
Secţiunea a 2-a Protecţia atmosferei
ART. 41 Prin protecţia atmosferei se urmãreşte prevenirea, limitarea deteriorarii şi ameliorarea calitãţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãţii umane şi a bunurilor materiale. ART. 42 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului promoveazã politicile regionale şi globale, fundamentand principiile şi acţiunile specifice, atât la nivel naţional, cat şi local, privind protecţia atmosferei. Politica nationala de protecţie a atmosferei consta în principal din urmãtoarele: a) introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluantilor la sursa; b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scãzute niveluri şi care sa nu depãşeascã capacitatea de regenerare a atmosferei; c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurãrii calitãţii corespunzãtoare securitãţii sãnãtãţii umane; d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrata a calitãţii aerului. ART. 43 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreazã normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind: a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanti din atmosfera; b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi condiţiile de restrictie sau de interdicţie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteazã stratul de ozon; c) calitatea combustibililor şi carburantilor, precum şi reglementãrile privind vânzarea-cumpãrarea şi transportul acestora; d) pragul fonic şi reglementãri pentru limitarea zgomotelor; e) supravegherea calitãţii aerului, proceduri de prelevare şi analiza, amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiza, frecventa mãsurãtorilor şi altele; f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a cãror activitate este generatoare de risc potenţial şi/sau de poluare atmosferica; g) sistemul de notificare rapida, în caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritãţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale. Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreazã în termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 44 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului supravegheazã şi controleazã aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei, în care scop: a) constata apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta şi/sau emite prognoze legate de acestea; b) dispune încetarea temporarã sau definitiva a activitãţilor generatoare de poluare, în vederea aplicãrii unor mãsuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare; c) solicita mãsuri tehnologice, aplica restrictii şi interdicţii în vederea prevenirii, limitãrii sau eliminãrii emisiilor de poluanti; d) aplica sancţiunile prevãzute de lege în caz de nerespectare a mãsurilor dispuse. ART. 45 Proprietarii şi deţinãtorii legali de teren sunt obligaţi sa întreţinã şi sa extindã perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonica şi eoliana. ART. 46 Autoritãţile vamale au obligaţia sa nu permitã intrarea/ieşirea din ţara a surselor mobile poluante care nu respecta dispoziţiile autoritãţilor competente, conform legii. ART. 47 Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii în domeniu: a) sa respecte reglementãrile privind protecţia atmosferei, adoptând mãsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluantilor atmosferici; b) sa doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de mãsura, sa asigure corecta lor funcţionare, sa asigure personal calificat şi sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritãţilor pentru protecţia mediului, datele necesare; c) sa imbunatateasca performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi sa nu punã în exploatare instalaţiile prin care se depãşesc limitele maxime admise; d) sa asigure, la cererea autoritãţilor pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitãţii generatoare de poluare; e) sa asigure mãsuri şi dotãri speciale pentru izolarea şi protecţia fonica a surselor generatoare de zgomot şi vibratii, sa verifice eficienta acestora şi sa punã în exploatare numai pe cele care nu depãşesc pragul fonic admis.
Secţiunea a 3-a Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre
ART. 48 Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin mãsuri adecvate de gospodãrire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinãtorii, indiferent cu ce titlu. ART. 49 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileşte: a) sistemul de monitorizare a calitãţii solului în scopul cunoaşterii stãrii actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia; b) reglementãrile privind protecţia calitãţii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre şi conservarea biodiversitatii; c) procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenţilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii şi prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi pentru activitãţi miniere de extracţie; d) reglementãri privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitãţi cu impact negativ asupra mediului. ART. 50 Autoritãţile centrale pentru agricultura şi silvicultura au urmãtoarele obligaţii: a) sa elaboreze reglementãri privind sistemele de agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor şi de creştere a animalelor, regenerarea pãdurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului şi standardele de calitate a solurilor, în scopul menţinerii şi ameliorãrii acestora, eliminãrii consecinţelor negative asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi asigurãrii conservãrii funcţiilor specifice, biodiversitatii şi habitatelor naturale şi sa le comunice autoritãţii centrale pentru protecţia mediului; b) sa ţinã evidenta terenurilor devenite improprii pentru producţia agricolã şi sa ofere, la solicitarea deţinãtorilor, asistenta tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinţei; c) sa îndrume şi sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrãrile de îmbunãtãţiri funciare şi agropedoameliorative; d) sa îndrume şi sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici şi tehnologii de gospodãrire şi ameliorare a solurilor. ART. 51 Controlul asupra respectãrii reglementãrilor legale privind protecţia şi conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasã a solurilor, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizeazã şi se exercita de autoritãţile pentru protecţia mediului, precum şi, dupã caz, de alte autoritãţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale. ART. 52 Deţinãtorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurãrii protecţiei calitãţii solurilor, au urmãtoarele obligaţii: a) sa previnã, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãţii solurilor; b) sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevãzute în acord şi în autorizaţia de mediu; c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fãrã autorizaţie din partea autoritãţii competente pentru protecţia mediului. ART. 53 Deţinãtorii, cu orice titlu, ai pãdurilor, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier şi pajiştilor au urmãtoarele obligaţii: a) sa menţinã suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisã reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege; b) sa exploateze masa lemnoasã numai în limita posibilitatii pãdurilor, stabilitã de amenajamentele silvice şi aprobatã prin lege; c) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversitatii pãdurilor şi a echilibrului ecologic; d) sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafeţelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, în acord cu condiţiile de utilizare durabila a pãdurilor, prevãzute de autoritatea centrala pentru protecţia mediului; e) sa asigure aplicarea mãsurilor speciale de conservare pentru pãdurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioarã de altitudine a vegetatiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea pãduri; f) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pãşunile împãdurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apa; g) sa asigure exploatarea raţionalã, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora; h) sa exploateze resursele pãdurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului de regenerare, potrivit prevederilor legale; i) sa sesizeze autoritãţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activitãţi care afecteazã ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. ART. 54 Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateazã resursele subsolului, au urmãtoarele obligaţii: a) sa ceara acord şi/sau autorizaţie de mediu, potrivit legii, şi sa respecte prevederile acestora; b) sa refacã terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional, în conformitate cu prevederile şi termenele din acordul şi/sau din autorizaţia de mediu, garantand mijloace financiare pentru aceasta şi monitorizand zona; c) sa anunţe autoritãţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi sa acţioneze pentru refacerea acestuia.
Secţiunea a 4-a Regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii
ART. 55 Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum şi a structurilor şi formatiunilor naturale cu valoare ecologica, ştiinţificã şi peisagistica, se menţine şi se dezvolta reţeaua nationala de arii protejate şi de monumente ale naturii. Ariile protejate şi monumentele naturii se declara prin acte sau reglementãri cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi îşi pãstreazã aceasta calitate. Ariile protejate sunt evidentiate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. ART. 56 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului: a) la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi le încadreazã pe categorii; b) organizeazã reţeaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate şi a monumentelor naturii şi stabileşte regimul lor de administrare şi de abordare turistica; c) controleazã modul de aplicare a reglementãrilor de cãtre cei ce administreazã ariile protejate şi monumentele naturii; d) elaboreazã, editeazã, tine la zi şi difuzeazã "Catalogul ariilor protejate şi al monumentelor naturii", precum şi "Cartea roşie a speciilor de plante şi animale" din România. ART. 57 Autoritãţile administraţiei publice locale asigura informarea agenţilor economici, a populaţiei şi a turistilor cu privire la existenta în zona a ariilor protejate şi a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile şi restricţiile stabilite, precum şi la sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora. ART. 58 Autoritãţile administraţiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protecţia mediului, a altor organizaţii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentaţiei avizate de cãtre Academia Romana, pot sa punã sub ocrotire provizorie, în vederea declarãrii, arii protejate sau monumente ale naturii ori anumite obiective care justifica aceasta. ART. 59 Deţinãtorii de suprafeţe terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale cãror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligaţi sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generaţiilor viitoare. ART. 60 Culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise. Introducerea pe teritoriul tarii, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii, fãrã acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea Academiei Romane, este interzisã.
Secţiunea a 5-a Protecţia aşezãrilor umane
ART. 61 În procesul de dezvoltare social-economicã, al planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a localitãţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. În acest scop, consiliile locale, precum şi, dupã caz, persoanele fizice şi juridice rãspund pentru: a) îmbunãtãţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apa din interiorul localitãţilor şi din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea şi protecţia peisajului şi menţinerea curãţeniei stradale; b) amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activitãţi, fãrã a se prejudicia salubritatea, ambientul, spaţiile de odihna, tratament şi recreere, starea de sãnãtate şi de confort a populaţiei; c) respectarea regimului de protecţie specialã a localitãţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfãşurarea unor activitãţi cu efecte dãunãtoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora; d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologica, estetica şi recreativa; e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporarã sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfãşurãrii unor activitãţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitãţilor cu predominanta spaţiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului; f) adoptarea de mãsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi infrumusetarea clãdirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clãdiri, a arborilor şi arbustilor decorativi; g) iniţierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare şi de întreţinere şi dezvoltare a canalizarii stradale. ART. 62 Autoritãţile pentru protecţia mediului precizeazã, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, mãsurile de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, zonele deteriorate şi condiţiile de refacere peisagistica şi ecologica a acestora şi de dezvoltare a spaţiilor verzi şi controleazã realizarea acestora. ART. 63 Autoritãţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice care administreazã domeniul public au obligaţia sa asigure realizarea mãsurilor şi a condiţiilor prevãzute la art. 62. Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevãzute în planurile urbanistice se face potrivit legii. ART. 64 Autoritãţile pentru protecţia mediului şi consiliile locale vor iniţia acţiuni de informare şi participare, prin dezbatere publica privind programele de dezvoltare urbanistica şi gospodãrie comunalã, asupra importantei mãsurilor destinate protecţiei mediului şi aşezãrilor umane.
CAP. 4 Atribuţii şi raspunderi
Secţiunea 1 Atribuţii şi raspunderi ale autoritãţilor pentru protecţia mediului
ART. 65 Autoritatea centrala pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi: a) elaboreazã şi promoveazã strategia nationala de mediu pentru dezvoltarea durabila, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; b) elaboreazã recomandãrile pentru strategiile sectoriale şi politica de mediu, stabilind termene în concordanta cu etapele parcurse în tranzitia cãtre economia de piata, precum şi planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism, restaurarea şi reconstructia ecologica, în scopul asigurãrii strategiei naţionale de mediu; c) creeazã cadrul organizatoric care sa permitã accesul la informaţii şi participarea la deciziile privind mediul politici, reglementãri, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului şi urbanism - pentru celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, a organizaţiilor neguvernamentale şi populaţiei; d) iniţiazã proiecte de legi, norme tehnice, reglementãri, proceduri şi directive în concordanta cu standardele internaţionale; avizeazã normele şi alte reglementãri elaborate de alte ministere şi departamente, privitoare la activitãţi cu impact negativ asupra mediului, sau de cãtre organizaţii de protecţia mediului şi controleazã aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, menţionate la cap. VI, vor fi iniţiate în termen de pana la 2 ani, iar reglementãrile în termen de pana la un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepţia cazurilor în care este altfel prevãzut în prezenta lege; e) organizeazã sistemul naţional de monitorizare integrata de fond şi de impact, pentru toţi factorii de mediu şi sistemul de inspecţie privind mediul, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; f) creeazã cadrul institutional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare şi control al mediului şi atesta acest personal; g) numeşte comisii de experţi, când este cazul, pentru revizuirea bilanţului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calitãţii mediului, al substanţelor şi deşeurilor periculoase, al pesticidelor şi indica tipurile de analize cerute şi laboratoarele de referinta; h) elaboreazã şi implementeaza programe; elaboreazã materiale educative privind importanta protecţiei mediului; i) urmãreşte aplicarea programului şi a mãsurilor pentru respectarea convenţiilor internaţionale la care România este parte pe linie de mediu; j) urmãreşte şi analizeazã aplicarea prezentei legi şi întocmeşte anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezintã Guvernului; rapoartele se publica; k) colaboreazã cu organizaţii şi autoritãţi similare din alte tari şi reprezintã Guvernul în relaţiile internaţionale pe linie de protecţie a mediului; l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum şi alte facilitãţi fiscale pentru titularii activitãţilor care înlocuiesc substantele periculoase în procesul de fabricaţie sau investesc în procesele tehnologice şi produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca şi pentru cei care realizeazã mãsurile speciale de protecţie, conservare şi reconstrucţie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului; m) aplica sancţiuni titularilor activitãţilor pentru neconformare; n) publica directive şi indruma celelalte ministere şi departamente, agenţii economici, persoanele fizice şi juridice, în scopul diminuãrii efectelor negative ale activitãţilor economice asupra mediului şi incurajarii tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu; o) pune la dispoziţie celor interesaţi datele centralizate privind starea de mediu, programele şi politica centrala de protecţie a mediului; p) se consulta periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societãţii civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu şi luarea deciziilor în cazuri care pot afecta mediul; r) pregãteşte, în colaborare cu Ministerul Finanţelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizeazã protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan internaţional; s) organizeazã, în termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic; t) în situaţii speciale, constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale tarii şi obligaţia de a elabora, împreunã cu alte instituţii centrale şi autoritãţile locale, programe speciale pentru înlãturarea riscului survenit în aceste zone. Dupã eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stãrii mediului, zona respectiva este declarata reintrata în normalitate. ART. 66 Agenţiile pentru protecţia mediului îndeplinesc la nivel teritorial atribuţiile şi rãspunderile autoritãţii centrale pentru protecţia mediului cãreia i se subordoneazã, potrivit art. 65 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) şi t), şi fac raport cu privire la activitãţile desfãşurate pe perioada anului financiar şi a aplicãrii programelor de mediu, pe care îl publica în presa localã. ART. 67 Pentru exercitarea funcţiilor sale autoritatea centrala pentru protecţia mediului: a) solicita informaţiile necesare: ministerelor, autoritãţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice, cu referire la prevederile art. 65 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) şi t); b) numeşte pe inspectorii şefi şi acrediteazã inspectorii la nivel teritorial. ART. 68 Inspectorii numiţi de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, pentru a-şi exercita atribuţiile pot intra, în condiţiile legii, cu autorizaţia autoritãţilor de mediu, oricând şi în orice incinta unde se desfãşoarã o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului. Persoana fizica sau juridicã prejudiciata, ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de inspecţie, poate depune plângere la instanta judecãtoreascã competenta, în termen de 30 de zile de la data constatãrii acesteia. Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileşte prin acordul pãrţilor, iar în caz de neintelegeri, de cãtre instanta competenta.
Secţiunea a 2-a Atribuţii şi raspunderi ale altor autoritãţi centrale şi locale
ART. 69 Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate sa comunice autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informaţiile solicitate conform art. 67 lit. a) şi sa aplice prevederile prezentei legi. ART. 70 Autoritãţile administraţiei publice centrale au urmãtoarele obligaţii: a) sa asigure în structura lor organizatoricã compartimente cu atribuţii în protecţia mediului, încadrate cu personal de specialitate; b) sa dezvolte, cu sprijinul autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare în acord cu strategia nationala pentru mediu şi politicile de mediu şi sa asiste pe agenţii economici din subordine la implementarea programelor, pentru conformare; c) sa elaboreze normele şi reglementãrile specifice domeniului de activitate pe linia protecţiei mediului şi sa le înainteze pentru avizare autoritãţii centrale pentru protecţia mediului; d) sa semnaleze mãsura în care unele prevederi pot impiedica vreo autoritate sa acţioneze eficient pentru protecţia mediului şi totodatã sa arate progresul fãcut prin aplicarea prezentei legi. ART. 71 Ministerul Sãnãtãţii are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi: a) supravegheazã evoluţia stãrii de sãnãtate a populaţiei în raport cu calitatea mediului; b) controleazã calitatea apei şi a produselor alimentare; c) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului, norme de igiena a mediului şi controleazã respectarea acestora; d) raporteazã periodic despre influenta mediului asupra sãnãtãţii populaţiei şi colaboreazã cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului în stabilirea şi aplicarea mãsurilor privind ameliorarea calitãţii vieţii. Rapoartele se publica anual; e) colaboreazã cu celelalte ministere cu reţea sanitarã proprie în vederea cunoaşterii exacte a stãrii de sãnãtate a populaţiei şi de protecţie a mediului din domeniile lor de activitate. ART. 72 Ministerul Apãrãrii Naţionale are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã norme şi instrucţiuni specifice, în concordanta cu legislaţia interna şi cu respectarea principiilor ecologice ale protecţiei mediului, pentru domeniile sale de activitate; b) supravegheazã respectarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activitãţile din zonele militare; c) controleazã acţiunile şi aplica sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar. ART. 73 Ministerul Educaţiei Naţionale asigura adaptarea planurilor şi programelor de învãţãmânt, la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de ecologie şi de protecţia mediului, pentru constientizarea, instruirea şi formarea în acest domeniu. ART. 74 Agenţia Nationala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare*) promoveazã tematici de studii şi programe de cercetare care rãspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului în acest domeniu. ART. 75 Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, controlul: a) gazelor de esapament; b) intensitatii zgomotelor şi vibratiilor produse de autovehicule; c) transportului de materiale. ART. 76 Autoritatea Nationala pentru Turism**) şi Ministerul Tineretului şi Sportului elaboreazã programe educaţionale în scopul formãrii unui comportament responsabil fata de mediu şi încurajeazã aplicarea principiilor ecoturismului. ART. 77 Autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi: a) supravegheazã aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; b) supravegheazã pe agenţii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deşeuri şi dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile; c) adopta programe pentru dezvoltarea reţelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabilã, pentru spaţii de epurare a apelor uzate ale localitãţilor, precum şi pentru transportul în comun; d) asigura servicii cu specialişti în ecologia urbana şi protecţia mediului şi colaboreazã în acest scop cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului; e) promoveazã o atitudine corespunzãtoare a comunitãţilor în legatura cu importanta protecţiei mediului. ART. 78 Autoritãţile vamale îndeplinesc atribuţiile ce le revin prin prezenta lege. ART. 79 Poliţia şi Garda financiarã sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autoritãţilor pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
Secţiunea a 3-a Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
ART. 80 Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: a) solicita autoritãţilor pentru protecţia mediului acord şi/sau autorizaţie de mediu, dupã caz, potrivit prezentei legi; b) asista persoanele împuternicite cu inspecţia, punându-le la dispoziţie evidenta mãsurãtorilor proprii, toate documentele relevante, şi le faciliteazã controlul activitãţilor şi prelevarea de probe; c) se supun ordinului de încetare temporarã sau definitiva a activitãţii; d) suporta costul pentru repararea prejudiciului şi inlatura urmãrile produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului; e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru analiza şi controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitãţilor desfãşurate şi evidenta rezultatelor, în scopul prevenirii şi evitãrii riscurilor tehnologice şi eliberarilor accidentale de poluanti în mediu şi raporteazã lunar rezultatele supravegherii mediului autoritãţii competente pentru protecţia mediului; f) informeazã autoritãţile competente şi populaţia, în caz de eliminari accidentale de poluanti în mediu sau de accident major; g) restructureaza, pentru activitãţile existente, şi propun, la solicitarea autorizaţiei de mediu, programe pentru conformare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi; h) adopta soluţii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitãţilor noi, precum şi pentru modificarea celor existente; i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deşeuri de orice fel. ART. 81 Rãspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. În cazul pluralitãţii autorilor, rãspunderea este solidarã. În cazul activitãţilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.
CAP. 5 Sancţiuni
ART. 82 Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz. ART. 83 Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã astfel***):
-------- *) Potrivit <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, aprobatã prin <>Legea nr. 157/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 18 octombrie 1999, atribuţiile fostului Minister al Cercetãrii şi Tehnologiei au fost preluate de Agenţia Nationala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare, organ de specialitate, cu personalitate juridicã, în subordinea Guvernului. **) Potrivit <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/1998 , atribuţiile fostului Minister al Turismului au fost preluate de Autoritatea Nationala pentru Turism, organ de specialitate, cu personalitate juridicã, în subordinea Guvernului. ***) Cuantumul amenzilor contravenţionale a fost reactualizat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 314/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
1. Cu amenda de la 1.000.000 lei la 6.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege, privind: a) obligaţiile autoritãţilor publice centrale şi locale menţionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 15 alin. 2, art. 32, 39, 45, art. 61 lit. a), d)-f), art. 63 alin. 1, art. 69, art. 70 lit. a)-c), art. 71 lit. a)-d), art. 72, 73, 74, 75, 76, art. 77 lit. a)-e), art. 78 şi 79; b) cererea de acord/autorizaţie menţionatã la art. 52 lit. c); c) reglementãrile menţionate la art. 52 lit. a); d) reglementãrile pentru protecţia ecosistemelor terestre menţionate la art. 53 lit. a), c) şi la art. 80 lit. i). 2. Cu amenda de la 2.000.000 lei la 12.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 10.000.000 lei la 60.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind: a) obligaţiile autoritãţilor publice locale menţionate la art. 20, art. 25 lit. d) şi f), art. 57, art. 61 lit. b) şi art. 63 alin. 2; b) furnizarea şi utilizarea datelor corecte în elaborarea studiilor de impact menţionate la art. 12 alin. 3; c) mãsurile, dotãrile, prevederile legale menţionate la art. 47 lit. e) şi art. 53 lit. h); d) reglementãrile pentru îngrãşãminte chimice, pesticide şi orice alte substanţe chimice, protecţia apelor şi arii protejate menţionate la art. 29 lit. c) şi art. 40 lit. d). 3. Cu amenda de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind: a) obligaţiile autoritãţilor administraţiei porturilor menţionate la art. 40 lit. g); b) conformarea la dispoziţiile autoritãţii pentru protecţia mediului, menţionate la art. 47 lit. d) şi art. 80 lit. b); c) cererea de acord/autorizaţie menţionatã la art. 16-18, art. 22 lit. b), art. 25 lit. a)-c), g), h), art. 29 lit. a), e) şi g), art. 34 lit. b) şi c), art. 35 alin. 2, art. 40 lit. a), art. 52 lit. b), art. 54 lit. a), art. 60 alin. 2 şi art. 80 lit. a) şi g); d) standardele, normele, performanţele tehnologice, menţionate la art. 34 lit. a), art. 40 lit. b) şi art. 47 lit. c); e) reglementãrile pentru îngrãşãminte chimice, pesticide şi orice alte substanţe chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante, protecţia atmosferei şi apelor, exploatarea raţionalã a resurselor naturale şi respectarea regimului special de protecţie, menţionate la art. 29 lit. b), d) şi f), art. 34 lit. j), art. 40 lit. c), f) şi h), art. 47 lit. a), art. 53 lit. b), art. 59, art. 60 alin. 1 şi art. 61 lit. c); f) sistemele proprii de supraveghere menţionate la art. 22 lit. c), art. 34 lit. e) şi f) şi art. 47 lit. b); g) evidenta substanţelor menţionate la art. 22 lit. a) şi art. 34 lit. d), g) şi h); h) refacerea cadrului natural şi/sau conservarea naturii, menţionatã la art. 25 lit. e), art. 40 lit. e), art. 53 lit. f) şi g) şi art. 80 lit. d) şi h). 4. Cuantumul amenzilor se actualizeazã anual prin hotãrâre a Guvernului. ART. 84 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit în acest scop de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, de cãtre ofiţerii şi subofiterii de poliţie, de cãtre personalul împuternicit al administraţiei publice judeţene şi locale şi de personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale. Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului. Plângerile se soluţioneazã de cãtre judecãtoria competenta. Prevederile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27, sunt aplicabile. ART. 85 Constituie infracţiuni faptele menţionate mai jos şi se pedepsesc astfel: 1. Cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, dacã acestea au fost de natura sa punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animala sau vegetala: a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor şi vegetatiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 55 alin. 2 şi 3); b) defrişarea vegetatiei lemnoase din afarã fondului forestier, situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioarã a vegetatiei forestiere [art 53 lit. e)]; c) provocarea de poluare accidentala, datoritã nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, functionarii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului şi/sau autorizaţiei de mediu [art. 80 lit. e)]; d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu ştiinţa, în apa, în atmosfera sau pe sol, a unor deşeuri sau substanţe periculoase [art. 80 lit. i)]. 2. Cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, dacã faptele au fost de natura sa punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animala sau vegetala: a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protecţia apelor şi atmosferei [art. 36-39, art. 40 lit. a), b), c), e), f), g) şi h) şi art. 47 lit. a)-d)]; b) folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorarea animalelor sãlbatice şi a pestilor în scopul consumului sau comercializãrii [art. 29 lit. g) şi art. 40 lit. c)]; c) spalarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide şi de alte substanţe periculoase, precum şi a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 40 lit. d)]; d) producerea de zgomote peste limitele admise, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea umanã [art. 47 lit. e)]; e) nerespectarea restrictiilor şi a interdictiilor la vanat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrala [art. 53 lit. h) şi art. 60 alin. 1]; f) continuarea activitãţii dupã suspendarea acordului sau autorizaţiei de mediu (art. 10 alin. 2); g) nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase [art. 22 lit. a) şi art. 29 lit. c)]. 3. Cu închisoare de la 1 la 5 ani: a) eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu fãrã documentaţia obligatorie şi completa (art. 9 alin. 3); b) prezentarea în studiile şi analizele de impact a unor concluzii şi informaţii false (art. 12 alin. 3); c) introducerea în ţara a unor deşeuri sau substanţe periculoase în scopul depozitarii şi/sau distrugerii (art. 17); d) nesupunerea la testare a oricãrei substanţe noi din ţara sau strãinãtate (art. 16-18); e) transportul sau tranzitul de pesticide, substanţe sau deşeuri periculoase fãrã autorizaţie [art. 16, 17 şi art. 22 lit. b)]; f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 22 lit. c)]; g) incinerarea deşeurilor periculoase în instalaţii neomologate [art. 25 lit. c)]; h) amenajarea, fãrã autorizaţie, de depozite subterane sau de suprafata pentru deşeuri periculoase [art. 25 lit. d) şi h)]; i) depozitarea în spaţii subterane a deşeurilor sau substanţelor periculoase [art. 25 lit. d) şi h)]; j) fabricarea, livrarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi a pesticidelor neautorizate (art. 26); k) nerespectarea interdictiilor în legatura cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau îngrãşãminte chimice [art. 29 lit. d), e) şi f)]; l) provocarea, datoritã nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiatii ionizante [art. 34 lit. f)]; m) omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminarii mediului [art. 34 lit. i)]; n) descãrcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale [art. 40 lit. h)]; o) ascunderea unor date sau difuzarea de cãtre functionarii publici de informaţii false în legatura cu calitatea mediului şi sãnãtatea umanã [art. 65 lit. j) şi art. 69]; p) continuarea activitãţii dupã dispunerea încetãrii acesteia [art. 80 lit. c)]; r) neluarea mãsurilor de limitare a impactului asupra mediului a substanţelor sau deşeurilor periculoase (art. 20); s) aprobarea şi facilitarea intrãrii în ţara a deşeurilor şi substanţelor periculoase (art. 21). 4. Cu închisoare de la 2 la 7 ani: a) aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; b) refuzul intervenţiei în cazul poluarii accidentale a apelor şi a zonelor de coasta [art. 40 lit. g)]; c) provocarea, cu ştiinţa, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase [art. 40 lit. h)]. 5. Dacã faptele prevãzute la pct. 3 şi 4 au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materialã importanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte. ART. 86 Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de cãtre organele de urmãrire penalã, conform competentei legale. ART. 87 Organizaţiile neguvernamentale au drept la acţiune în justiţie în vederea conservãrii mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.
CAP. 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 88 În sensul prezentei legi autoritatea centrala de protecţia mediului este Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. ART. 89 În scopul aplicãrii eficiente a mãsurilor de protecţia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care sa dezvolte dispoziţiile generale din prezenta lege, domeniile: a) regimul substanţelor şi al deşeurilor periculoase; b) gospodãrirea deşeurilor menajere, industriale şi agricole; c) regimul pesticidelor; d) regimul privind asigurarea radioprotectiei; e) desfãşurarea activitãţilor nucleare şi asigurarea securitãţii surselor de radiatii, inclusiv rãspunderea civilã pentru daune nucleare; f) gospodãrirea apelor şi a ecosistemelor acvatice; g) gospodãrirea lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare; h) protecţia Litoralului şi a zonelor costiere; i) piscicultura şi pescuitul; j) protecţia atmosferei; k) gospodãrirea şi conservarea pajiştilor; l) gospodãrirea fondului forestier; m) protecţia fondului cinegetic şi vânãtoarea; n) ocrotirea albinelor şi protecţia florei melifere; o) gospodãrirea obiectivelor de interes speologic, geologic şi paleontologic; p) ariile protejate şi monumentele naturii; r) rãspunderea pentru prejudiciile aduse mediului. ART. 90 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurãtor, publicatã în Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
ANEXA 1
ÎNŢELESUL unor termeni în sensul prezentei legi
. acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau a unei activitãţi din punct de vedere al impactului asupra mediului; . arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnatã sau reglementatã şi gospodarita în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele; . atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzând şi stratul de ozon; . autorizaţie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare, pentru activitãţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu; . autorizaţie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activitãţii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa producã, sa construiascã, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeascã, sa localizeze, sa punã în funcţiune, sa posede, sa foloseascã, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze şi sa dispunã de orice sursa de radiatii ionizante, instalaţii nucleare sau amenajãri pentru gospodãrirea deşeurilor radioactive; . bilanţ de mediu - procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului; . biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme; . biotehnologie - aplicaţie tehnologicã în care se utilizeazã sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica; . deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizicochimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii şi productivitatii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi al calitãţii vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea şi valorificarea lor deficitara, ca şi prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului; . deşeuri - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile; . deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau menţinute în mediu, pot dãuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului; . dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitãţilor prezentului, fãrã a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor; . echilibru ecologic - ansamblul starilor şi interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasã a acestuia; . ecosistem - complex dinamic de comunitãţi de plante, animale şi micoorganisme şi mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza într-o unitate funcţionalã; . ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecţie a mediului; . efluent - orice forma de deversare în mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; . emisii - poluanti evacuati în mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice şi ionizante, care se manifesta şi se mãsoarã la locul de plecare din sursa; . evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitãţii umane şi a proceselor naturale asupra mediului, a sãnãtãţii şi securitãţii omului, precum şi a bunurilor de orice fel; . habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie exista în mod natural; . mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale; . monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stãrii de calitate şi semnificatiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicatiilor sociale ale schimbãrilor produse, urmate de mãsuri care se impun; . monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolati, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; . poluant - orice substanta solida, lichidã, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiaţie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusã în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; . prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sãnãtãţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitãţi dãunãtoare sau dezastre; . program pentru conformare - plan de mãsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de cãtre autoritatea competenta, în scopul respectãrii reglementãrilor privind protecţia mediului; . resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanã: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica - şi permanente - energie solara, eoliana, geotermala şi a valurilor; . risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare; . substanţe periculoase - orice substanta sau produs care, folosit în cantitãţi, concentratii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintã risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive; . sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitãţi care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive; . titularul proiectului sau al activitãţii - persoana fizica sau juridicã, care propune, deţine şi/sau gospodareste o activitate economicã sau socialã; . utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rata care sa nu conducã la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potenţialul lor în acord cu necesitãţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare; . zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare şi lagune.
ANEXA 2
LISTA activitãţilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu
1. Transporturi
1.1. Trafic rutier
a) autostrazi; b) şosele cu flux intens; c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate; d) parcuri pentru stationare (terenuri sau clãdiri) pentru mai mult de 300 de maşini; e) linii noi de transport în comun.
1.2. Trafic feroviar
a) noi linii de cale feratã; b) alte instalaţii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea liniilor existente.
1.3. Navigaţie pe ape
a) instalaţii portuare pentru navele companiilor publice de navigaţie; b) porturi industriale cu instalaţii fixe de încãrcare şi descãrcare; c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare (amarare); d) cai navigabile.
1.4. Navigaţie aerianã
a) aeroporturi; b) aerodromuri, cu excepţia helioporturilor; c) helioporturi în ariile protejate.
2. Energie
2.1. Producţie de energie
a) instalaţii destinate producerii de energie nucleara (centrale nuclearoelectrice), instalaţii în care are loc o reactie nucleara autointretinuta (reactori de cercetare), instalaţii destinate extractiei şi producţiei de combustibili nucleari şi alte instalaţii generatoare de radiatii ionizante; b) instalaţii termice destinate producţiei de energie cu putere mai mare de 10 MW; c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW; d) instalaţii geotermice, inclusiv cele care exploateazã caldura apelor subterane; e) uzine de gaz, cocserii, instalaţii de lichefiere a carbunelui; f) prospectarea, explorarea şi exploatarea petrolului, gazului natural sau carbunelui şi a altor resurse minerale, inclusiv a celor din mare.
2.2. Transport şi stocare de energie
a) instalaţii de transport prin conducte al combustibililor sau carburantilor lichizi ori gazosi; b) liniile aeriene şi cabluri de inalta tensiune ingropate, dimensionate pentru 220 kV sau mai mult; c) rezervoarele destinate stocarilor de gaz, de combustibili sau de carburanţi; d) depozite de cãrbune şi de alte resurse minerale; e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substanţe şi deşeuri periculoase.
3. Construcţii hidrotehnice
a) lucrãri de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile naturale; b) amenajãri hidrotehnice ca: îndiguiri, corectii, instalaţii pentru reţinerea aluviunilor sau pentru protecţia contra inundatiilor; c) descãrcãri de material sedimentar în lacuri; d) exploatarea de pietriş, nisip, namol terapeutic sau de alte materiale din lacuri, cursuri de apa sau din pânzele de apa subterana (cu excepţia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundatiilor); e) lucrãri de captare a apelor subterane şi de suprafata; f) lucrãri de amenajare a zonei de coasta şi de exploatare a resurselor naturale aferente; g) puţuri de alimentare cu apa mai adânci de 50 m.
4. Eliminarea deşeurilor şi a ambalajelor
a) depozite destinate stocãrii temporare sau definitive a deşeurilor periculoase şi radioactive; b) instalaţii de prelucrare şi tratare a deşeurilor radioactive; c) cimitire; d) descãrcãri şi/sau depozitari de materiale inerte; e) descãrcãri controlate, bioactive; f) descãrcãri controlate pentru deşeuri stabilizate; g) instalaţii destinate triajului, tratarii, reciclarii sau incinerarii deşeurilor; h) depozite provizorii pentru deşeuri sub forma lichidã, solida sau pastoasa (maloasa); i) instalaţii de tratare a apelor uzate.
5. Apãrarea nationala*)
a) arsenale, terenuri de tir şi de exercitii pentru armata; b) aerodromuri militare; c) alte instalaţii aparţinând armatei, care sunt asimilabile unuia dintre tipurile de instalaţii menţionate în prezenta anexa.
6. Sport, turism, agrement
a) teleferice şi teleschiuri (pentru punerea în valoare turistica a noilor partii de schi sau a noilor zone situate în domeniile de schi deja existente ori pentru legarea între ele a diferitelor partii de schi); b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestãrilor sportive; c) tunuri cu zapada; d) stadioane care au tribune fixe prevãzute sa adaposteasca mai mult de 20.000 de spectatori; e) parcuri de distractie; f) zone verzi.
7. Industrie
a) uzine de aluminiu; b) otelarii; c) uzine de metale neferoase; d) instalaţii destinate pretratarii şi topirii metalelor vechi; e) instalaţii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei grele; f) instalaţii pentru transformarea produselor chimice; g) depozite destinate stocãrii produselor chimice; h) fabrici de explozivi şi de muniţii; i) abatoare şi macelarii cu o capacitate de producţie mai mare de 5.000 tone pe an; j) fabrici de ciment; k) fabrici de sticla cu capacitãţi de producţie mai mari de 20.000 tone pe an; l) fabrici de celuloza şi hârtie; m) fabrici destinate extragerii şi transformarii liantilor şi materialelor care conţin lianti; n) fabrici care produc panouri de aglomerate; o) instalaţii pentru prelucrarea lemnului; p) instalaţii pentru produse textile şi de pielarie; r) fabricarea, comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi a pesticidelor; s) instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice; t) unitãţi industriale pentru fabricarea produselor alimentare şi agrotehnice; u) unitãţi de ecarisaj.
8. Alte lucrãri sau instalaţii
a) îmbunãtãţiri funciare realizate prin lucrãri de arta, precum şi intervenţiile pe suprafeţe care sunt mai mari de 200 ha şi/sau acompaniate de mãsuri tehnice în scopuri agricole, ca irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe suprafeţe mai mari de 20 ha, ca şi proiecte generale de scoatere din circuitul agricol; b) cariere de pietriş, nisip şi alte exploatãri de extragere a materialelor nefolosite în scopul producerii de energie; c) construcţii şi instalaţii pentru creşterea animalelor de ferma, cu capacitãţi mai mari de: - 100 locuri pentru bovinele de carne; - 500 locuri pentru porcii pentru carne; - 6.000 locuri pentru gaini ouatoare; - 6.000 locuri pentru pui pentru carne; - 1.500 locuri pentru curcani pentru carne; d) centre comerciale; e) locuri de transbordare a mãrfurilor şi centre de distribuire; f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie), cu o putere mai mare de 500 kW; g) defrisari de vegetaţie forestierã din afarã fondului forestier; h) amenajãri piscicole; i) importul şi exportul plantelor şi ale animalelor din fauna şi flora spontana; j) planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului. Lista activitãţilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obţinerea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu se va completa de cãtre autoritatea centrala pentru protecţia mediului cu orice activitate noua, necunoscutã la data întocmirii listei.
-------- *) Cu respectarea legislaţiei în domeniul apãrãrii naţionale.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
