Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 126 din 11 iunie 2018 privind pieţele de instrumente financiare
Parlamentul României adoptă prezenta lege. TITLUL I Domeniul de aplicare, autorităţi competente şi definiţii ART. 1 Prezenta lege se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare, denumite în continuare S.S.I.F., operatorilor de piaţă, furnizorilor de servicii de raportare a datelor, depozitarilor centrali, contrapărţilor centrale, firmelor de investiţii din alte state membre care operează pe teritoriul României în temeiul libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, precum şi societăţilor din ţări terţe care furnizează servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii în România prin înfiinţarea unei sucursale.
ART. 2 (1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173/84 din 12 iunie 2014, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 600/2014, şi ale reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173/349 din 12 iunie 2014, denumită în continuare Directiva 2014/65/UE, şi a regulamentului anterior menţionat, prin exercitarea prerogativelor prevăzute de prezenta lege, precum şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), Banca Naţională a României, denumită în continuare B.N.R., este autoritatea competentă care supraveghează respectarea prevederilor prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi ale reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE şi a regulamentului anterior menţionat, prin exercitarea atribuţiilor de reglementare, autorizare, supraveghere şi control în legătură cu următoarele: a) prestarea de către instituţiile de credit a serviciilor şi activităţilor prevăzute în anexa nr. 1 realizate cu instrumentele prevăzute la alin. (3), în cazul în care respectivele instrumente nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată; b) locurile de tranzacţionare organizate de instituţiile de credit sub forma SMT-urilor şi SOT-urilor în cadrul cărora se tranzacţionează exclusiv instrumentele prevăzute la alin. (3); c) serviciile şi activităţile prevăzute în anexa nr. 1 prestate de instituţiile de credit cu instrumentele prevăzute la alin. (3) în cadrul SMT-urilor şi SOT-urilor autorizate de B.N.R. sau de autorităţile din alte state sau în afara locurilor de tranzacţionare, respectiv tranzacţiile OTC, precum şi în calitate de operatori independenţi; d) vânzarea de către instituţiile de credit a depozitelor structurate în legătură cu instrumentele prevăzute la lit. a)-c) ale alin. (3) şi prestarea serviciilor de consultanţă în legătură cu acestea conform prevederilor art. 5 alin. (2).
(3) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2): a) instrumentele pieţei monetare; b) titlurile de stat; c) instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4, 8 şi 9 ale secţiunii C din anexa nr. 1 care se referă la instrumente ale pieţei monetare, monede, rate ale dobânzii sau ale randamentului şi cursuri/indici publicaţi de B.N.R. şi Banca Centrală Europeană.
(4) Autorizarea prestării de către instituţiile de credit a serviciilor şi activităţilor de investiţii cu instrumentele financiare prevăzute în anexa nr. 1 se realizează de B.N.R. cu consultarea A.S.F., potrivit procedurii prevăzute la art. 10 alin. (3). (5) În exercitarea atribuţiilor stabilite în sfera de competenţă a B.N.R., conform prevederilor alin. (2), orice referire la A.S.F. se consideră a fi făcută corespunzător la B.N.R. (6) În legătură cu competenţele prevăzute în prezenta lege, A.S.F. şi B.N.R. adoptă reglementări comune şi încheie un protocol prin care se stabilesc măsuri de cooperare corespunzătoare în legătură cu instituţiile de credit care desfăşoară servicii şi activităţi ce intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, în legătură cu competenţele comune prevăzute în prezenta lege. (7) Protocolul prevăzut la alin. (6) cuprinde mecanismul de cooperare între A.S.F. şi B.N.R. cu privire la cel puţin următoarele aspecte: a) verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare prevăzute de prezenta lege, de reglementările emise în aplicarea acesteia şi de legislaţia europeană incidentă prestării serviciilor şi activităţilor de investiţii, schimbul de informaţii şi asistenţă în procedura de autorizare a instituţiei de credit sau de modificare a condiţiilor impuse la autorizare; b) acordarea de asistenţă reciprocă în efectuarea investigaţiilor, aplicarea unor măsuri administrative, interdicţii sau sancţiuni pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau ale legislaţiei secundare emise în aplicarea acesteia.
(8) A.S.F. şi B.N.R. pot emite, din oficiu sau la cererea unei părţi interesate, acte administrative care să cuprindă aprecieri motivate în legătură cu calificarea unei persoane, instituţii, situaţii, informaţii, operaţiuni, acte juridice ori instrumente negociabile cu privire la includerea sau excluderea din sfera termenilor şi expresiilor cu semnificaţia prevăzută în prezenta lege. (9) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, A.S.F. notifică Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, denumită în continuare ESMA, Comisia Europeană şi autorităţile competente din alte state membre cu privire la autorităţile competente din România pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1)-(4). (10) A.S.F. poate delega către alte entităţi, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (11)-(15), o parte dintre atribuţiile prevăzute în prezenta lege şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, precum şi în regulamentele europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (11) A.S.F. are obligaţia ca, înainte de a proceda la delegarea prevăzută la alin. (10), să adopte toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că entităţile către care se intenţionează delegarea au capacităţile şi resursele necesare pentru executarea efectivă a tuturor sarcinilor şi că delegarea se înscrie în mod imperativ într-un cadru clar definit şi documentat, care reglementează exercitarea sarcinilor delegate şi care enunţă sarcinile ce trebuie îndeplinite şi condiţiile în care acestea trebuie executate. (12) Condiţiile în care trebuie exercitate sarcinile delegate conform prevederilor alin. (10) presupun o clauză care constrânge entitatea respectivă să acţioneze şi să se organizeze astfel încât să evite orice conflict de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute în exercitarea sarcinilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa. (13) Inclusiv în cazul delegării de atribuţii, prevăzută la alin. (10), A.S.F. are responsabilitatea de a se asigura de respectarea prevederilor prezentei legi, a normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi a Directivei 2014/65/UE. (14) Delegarea prevăzută la alin. (10) nu se poate referi la exercitarea autorităţii conferite A.S.F. prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici la competenţa discreţionară de decizie a A.S.F. (15) A.S.F. informează Comisia Europeană, ESMA şi autorităţile competente ale celorlalte state membre în legătură cu orice acord încheiat în privinţa delegării de atribuţii conform prevederilor prezentului articol, inclusiv în legătură cu condiţiile exacte care reglementează această delegare. (16) A.S.F. şi B.N.R. cooperează strâns în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi şi a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi fac schimb de orice informaţii esenţiale sau pertinente pentru exercitarea funcţiilor şi sarcinilor lor.
ART. 3 (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. acces electronic direct - procedură prin care un participant, un membru sau un client al unui loc de tranzacţionare permite unei persoane să utilizeze codul său de tranzacţionare pentru a putea transmite, în mod electronic, ordine referitoare la un instrument financiar direct către locul de tranzacţionare şi include acordurile care implică utilizarea de către persoana în cauză a infrastructurii participantului, membrului sau clientului respectiv sau a unui alt sistem de conectare pus la dispoziţie de participant, membru sau client, pentru a transmite ordine, reprezentând accesul direct pe piaţă, precum şi acordurile prin care respectiva infrastructură nu este folosită de o persoană, reprezentând accesul sponsorizat; 2. activ-suport - un instrument financiar, un indice bursier sau curs valutar, o rată a dobânzii, o marfă, coşuri ori combinaţii formate din aceste instrumente sau valori, precum şi orice alt activ, unitate de măsură sau indicator al cărui randament, valoare sau mărime stă la baza valorii unui instrument financiar derivat; 3. administrare de portofolii - administrarea discreţionară şi individualizată a portofoliilor care includ unul sau mai multe instrumente financiare, în conformitate cu mandatul acordat de client; 4. agent delegat - orice persoană fizică sau juridică care, sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unei singure firme de investiţii în numele căreia acţionează, promovează clienţilor sau clienţilor potenţiali servicii de investiţii şi/sau servicii auxiliare, primeşte şi transmite instrucţiunile ori ordinele de la clienţi referitoare la servicii de investiţii sau instrumente financiare, plasează instrumente financiare ori furnizează clienţilor sau clienţilor potenţiali consultanţă privind aceste instrumente ori servicii; 5. autoritate competentă - autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu art. 67 din Directiva 2014/65/UE, în afara cazurilor în care prezenta lege conţine o dispoziţie contrară; 6. certificate - certificate astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 27 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014; 7. certificate de depozit - titluri de valoare negociabile pe piaţa de capital, care reprezintă proprietatea asupra titlurilor unui emitent străin şi care pot fi admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi tranzacţionate independent de titlurile de valoare ale emitentului străin; 8. client - orice persoană fizică sau juridică căreia o firmă de investiţii sau o instituţie de credit îi furnizează servicii de investiţii sau servicii auxiliare; 9. client profesional - orice client care îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa nr. 2; 10. client de retail - client care nu este client profesional; 11. conducere superioară - persoanele fizice care exercită funcţii executive în cadrul unei firme de investiţii, al unui operator de piaţă sau al unui furnizor de servicii de raportare a datelor şi care răspund în faţa organului de conducere pentru managementul activităţilor curente ale entităţii, inclusiv pentru implementarea politicilor privind distribuţia de servicii şi produse clienţilor de către entitate şi personalul acesteia; 12. consultant de investiţii - persoană fizică sau juridică autorizată de A.S.F. care prestează cu titlu profesional servicii de consultanţă de investiţii cu privire la instrumente financiare; 13. consultanţă de investiţii - furnizarea de recomandări personale unui client, la cererea sa sau la iniţiativa firmei de investiţii, în ceea ce priveşte una sau mai multe tranzacţii cu instrumente financiare; 14. consumator - consumator, astfel cum este definit la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 15. contracte derivate pe energie prevăzute în secţiunea C pct. 6 - contracte de opţiuni, contractele la termen, contractele swap şi orice alte contracte derivate prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea C pct. 6, referitoare la cărbune sau ţiţei, care sunt tranzacţionate pe un sistem organizat de tranzacţionare şi care trebuie decontate fizic; 16. contraparte centrală - entitatea, astfel cum este definită la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 201/1 din 27 iulie 2012, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 648/2012; 17. cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu - tranzacţie în cadrul căreia însăşi persoana care facilitează tranzacţia se interpune în tranzacţie între cumpărător şi vânzător, în aşa fel încât nu este în niciun moment expusă riscului de piaţă pe tot parcursul executării tranzacţiei, ambele laturi ale tranzacţiei fiind executate simultan, iar tranzacţia este încheiată la un preţ la care persoana care facilitează tranzacţia nici nu realizează profit, nici nu suferă pierderi, cu excepţia unui comision, a unei taxe sau a unei reţineri percepute pentru tranzacţie şi comunicate în prealabil; 18. datorie suverană - titlu de creanţă emis de un emitent suveran; 19. depozit structurat - depozit astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) lit. h) şi alin. (5) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, denumită în continuare Legea nr. 311/2015, care este rambursabil integral la scadenţă în baza unor condiţii potrivit cărora o dobândă sau o primă va fi plătită sau este supusă riscului, conform unei formule care implică factori, precum: a) un indice sau o combinaţie de indici, excluzând depozitele cu rată variabilă a căror rentabilitate este direct legată de un indice al ratei dobânzii, precum Euribor sau Libor; b) un instrument financiar sau o combinaţie de instrumente financiare; c) o marfă sau o combinaţie de marfă sau alte active fizice sau nonfizice nefungibile; sau d) un curs de schimb valutar sau o combinaţie de cursuri de schimb valutar;
20. depozitar central - un depozitar central de instrumente financiare, altele decât cele derivate, sau depozitarul central, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012, cu modificările ulterioare, şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257/1 din 28 august 2014, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 909/2014; 21. emitent - un emitent, astfel cum este definit la art. 4 lit. a) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă; 22. emitent suveran - oricare dintre următoarele entităţi care emit titluri de creanţă: (i) Uniunea Europeană; (ii) un stat membru, inclusiv un serviciu guvernamental, o agenţie sau un vehicul investiţional special al statului membru; (iii) unul dintre membrii federaţiei, în cazul unui stat membru federal; (iv) un vehicul investiţional special pentru mai multe state membre; (v) o instituţie financiară internaţională instituită de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare şi să ofere asistenţă financiară membrilor săi care sunt afectaţi sau ameninţaţi de probleme grave de finanţare; (vi) Banca Europeană de Investiţii;
23. entitate legală - persoană juridică, precum şi orice entitate fără personalitate juridică, înregistrată conform legii; 24. executarea ordinelor în numele clienţilor - încheierea de acorduri de cumpărare sau de vânzare a unuia ori mai multor instrumente financiare în numele clienţilor, precum şi încheierea de acorduri pentru vânzarea unor instrumente financiare emise de o firmă de investiţii sau de o instituţie de credit la momentul emiterii acestora; 25. filială - entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce, inclusiv orice filială a unei societăţi filiale a societăţii-mamă care le conduce; 26. firmă de investiţii - orice persoană juridică a cărei ocupaţie sau activitate obişnuită constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii de investiţii în beneficiul unor terţe părţi şi/sau în desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii cu titlu profesional; 27. fond tranzacţionat la bursă - fond care are cel puţin o clasă de unităţi sau de acţiuni tranzacţionate pe toată durata zilei cel puţin într-un loc de tranzacţionare şi cu cel puţin un formator de piaţă care ia măsuri pentru a se asigura că preţul unităţilor sau al acţiunilor sale la locul de tranzacţionare nu variază în mod semnificativ faţă de valoarea activului său net şi, după caz, faţă de valoarea orientativă a activului net; 28. formator de piaţă - persoană care este disponibilă în mod continuu pentru a tranzacţiona pe cont propriu pe pieţele financiare vânzând şi cumpărând instrumente financiare prin angajarea capitalurilor proprii, la preţuri fixate de ea; 29. furnizor de servicii de raportare a datelor - un mecanism de publicare aprobat, un furnizor de sisteme centralizate de raportare sau un mecanism de raportare aprobat; 30. furnizor de sisteme centralizate de raportare, denumit în continuare CTP - o persoană autorizată în temeiul dispoziţiilor prezentei legi să furnizeze serviciul de colectare a rapoartelor privind tranzacţiile cu instrumentele financiare enumerate la art. 6, 7, 10, 12, 13, 20 şi 21 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 de la pieţele reglementate, sisteme multilaterale de tranzacţionare, sisteme organizate de tranzacţionare şi mecanisme de publicare aprobate şi de consolidare a acestora într-un flux continuu de date electronice în direct care oferă date referitoare la preţuri şi volume pentru fiecare instrument financiar; 31. grup - o societate-mamă şi toate filialele acesteia; 32. instituţie de credit - instituţie de credit definită la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 176/1 din 27 iunie 2013, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 575/2013; 33. instrumente ale pieţei monetare - categoriile de instrumente tranzacţionate în mod obişnuit pe piaţa monetară, precum certificatele de trezorerie, certificatele de depozit şi efectele de comerţ, cu excepţia instrumentelor de plată; 34. instrumente financiare - instrumentele prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea C; 35. derivate - derivate astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 29 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014; 36. instrumente financiare derivate - instrumente financiare derivate astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014; 37. instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole - contractele derivate referitoare la produsele enumerate la art. 1 şi în anexa nr. 1 părţile I-XX şi XXIV/1 la Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347/671 din 20 decembrie 2013, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.308/2013; 38. întreprinderi mici şi mijlocii, denumite în continuare IMMuri - societăţile a căror capitalizare bursieră, pe baza cotaţiilor de sfârşit de an din ultimii 3 ani calendaristici, a fost mai mică decât echivalentul în lei a 200.000.000 EUR. Cursul de schimb avut în vedere la stabilirea echivalentului în lei al sumei de 200.000.000 EUR este cel valabil pentru data de 31 decembrie a fiecărui an din ultimii 3 ani calendaristici; 39. legături strânse - situaţie în care cel puţin două persoane fizice sau juridice sunt legate prin: a) participaţie sub forma deţinerii, direct sau prin intermediul controlului, a cel puţin 20% din capitalul sau drepturile de vot ale unei societăţi; b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială, în toate cazurile prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate, orice filială a unei societăţi filiale fiind considerată, de asemenea, ca filială a societăţii-mamă care le conduce; c) o legătură permanentă a amândurora sau a tuturor de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control;
40. loc de tranzacţionare - piaţă reglementată, un sistem multilateral de tranzacţionare sau un sistem organizat de tranzacţionare; 41. mecanism de raportare aprobat, denumit în continuare ARM - persoană autorizată, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, să furnizeze A.S.F. sau ESMA, în numele firmelor de investiţii, serviciul de raportare a detaliilor privind tranzacţiile; 42. mecanism de publicare aprobat, denumit în continuare APA - persoană autorizată, conform prezentei legi, să furnizeze serviciul de publicare a rapoartelor privind tranzacţiile în numele unor firme de investiţii, în temeiul art. 20 şi 21 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014; 43. membri sau participanţi - persoanele care au acces la pieţele reglementate sau la sisteme multilaterale de tranzacţionare. Ambii termeni pot fi utilizaţi în mod alternativ. Aceşti termeni nu includ utilizatorii care accesează locurile de tranzacţionare exclusiv prin intermediul accesului electronic direct; 44. membru compensator - membru compensator, astfel cum este definit la art. 2 pct. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; 45. membru compensator general - membru compensator care, în conformitate cu regulile de funcţionare ale unui sistem de compensare, efectuează operaţiuni de compensare în nume propriu, în numele clienţilor sau în numele altor entităţi care nu deţin calitatea de participant în cadrul respectivului sistem de compensare; 46. ofertă publică de preluare - ofertă publică de preluare, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 24/2017; 47. operator independent - firmă de investiţii care, în mod organizat, frecvent, sistematic şi substanţial, efectuează tranzacţii pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate, a unui sistem multilateral de tranzacţionare sau a unui sistem organizat de tranzacţionare, fără a administra un sistem multilateral; caracterul frecvent şi sistematic se apreciază în funcţie de numărul de tranzacţii extrabursiere efectuate cu instrumentul financiar în cauză de firma de investiţii pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor, conform prevederilor Regulamentului delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 87/1 din 31 martie 2017. Caracterul substanţial se apreciază fie în funcţie de volumul tranzacţiilor extrabursiere efectuate de firma de investiţii în raport cu tranzacţiile totale ale firmei de investiţii pentru un anumit instrument financiar, fie în funcţie de volumul tranzacţiilor extrabursiere efectuate de firma de investiţii în raport cu tranzacţiile totale din Uniunea Europeană pentru un anumit instrument financiar. Definiţia unui operator independent se aplică numai dacă limita prestabilită pentru caracterul frecvent şi sistematic şi caracterul substanţial sunt ambele depăşite sau în cazul în care o firmă de investiţii alege opţiunea de a fi tratată conform regimului aplicabil operatorilor independenţi; 48. operator de piaţă - una sau mai multe persoane care administrează şi/sau operează activitatea unei pieţe reglementate; 49. operaţiune de finanţare prin instrumente financiare, denumită în continuare SFT - operaţiunea definită în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 11 din Regulamentul (UE) nr. 2015/2.365al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare şi transparenţa reutilizării şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337/1 din 23 decembrie 2015, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 2015/2.365; 50. opţiune binară - un instrument financiar derivat, indiferent dacă este sau nu tranzacţionat pe un loc de tranzacţionare, care îndeplineşte următoarele condiţii: a) plata unei sume de bani fixe depinde de faptul dacă unul sau mai multe evenimente specificate în raport cu preţul, nivelul sau valoarea activului-suport au loc la sau înainte de data de expirare a instrumentului financiar derivat; şi b) trebuie decontat în fonduri băneşti sau poate fi decontat în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi, altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere;
51. organ de conducere - organul sau organele de administrare şi de conducere ale unei firme de investiţii, ale unui operator de piaţă sau ale unui furnizor de servicii de raportare a datelor, care sunt numite în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, abilitate să stabilească strategia, obiectivele şi direcţia generală a entităţii, care supervizează şi monitorizează procesul decizional şi din care fac parte şi persoanele care conduc efectiv activitatea entităţii; 52. organ de conducere în funcţia sa de supraveghere - organul de conducere al unei firme de investiţii care îşi îndeplineşte rolul de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional de conducere şi care este reprezentat de consiliul de administraţie, în cadrul sistemului unitar de administrare, şi de consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare; 53. ordin-limită - ordinul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar la limita de preţ specificată sau mai avantajos şi într-o cantitate precizată; 54. participaţie calificată - deţinerea, directă sau indirectă, într-o firmă de investiţii a unei participaţii care reprezintă cel puţin 10% din capital sau din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la art. 69 alin. (1) - (3) şi art. 70 din Legea nr. 24/2017, având în vedere condiţiile de agregare a acestor participaţii prevăzute la art. 72 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării firmei de investiţii în care este deţinută participaţia respectivă; 55. persoană - persoană fizică sau o entitate legală; 56. persoane care acţionează în mod concertat - persoane care acţionează în mod concertat, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 24/2017; 57. persoane care deţin funcţii-cheie - persoanele ale căror atribuţii au o influenţă semnificativă asupra realizării obiectivelor strategice ale firmei de investiţii sau ale operatorului de piaţă, care nu fac parte din organul de conducere, îndeplinind în cadrul entităţii respective, după caz, atribuţiile de: (i) evaluare şi administrare a riscurilor sau managementul riscurilor; (ii) conformitate; (iii) audit intern.
58. piaţă de creştere pentru IMM-uri - sistem multilateral de tranzacţionare înregistrat ca piaţă de creştere pentru IMM-uri în conformitate cu prevederile art. 108; 59. piaţă lichidă - piaţă a unui instrument financiar sau a unei clase de instrumente financiare pe care există în regim continuu persoane pregătite şi dispuse să vândă şi să cumpere, evaluată conform următoarelor criterii, ţinând cont de structurile de piaţă specifice ale instrumentului financiar respectiv sau ale clasei de instrumente financiare respective: a) frecvenţa medie şi mărimea medie a tranzacţiilor în diverse condiţii de piaţă, având în vedere natura şi ciclul de viaţă al produselor în cadrul clasei respective de instrumente financiare; b) numărul şi tipul participanţilor pe piaţă, inclusiv raportul dintre participanţii pe piaţă şi instrumentele financiare tranzacţionate pe piaţa unui anumit produs; c) mărimea medie a cotaţiilor de vânzare şi de cumpărare, în cazul în care este disponibilă;
60. piaţă reglementată - sistem multilateral, operat şi/sau administrat de un operator de piaţă, care asigură sau facilitează reunirea, în cadrul sistemului şi în conformitate cu regulile cu caracter nediscreţionar ale pieţei reglementate, a unor interese multiple de vânzare şi cumpărare de instrumente financiare ale unor terţe părţi, într-un mod care conduce la încheierea de contracte cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe baza normelor şi/sau a sistemelor sale şi care este autorizat şi funcţionează în mod regulat şi în conformitate cu titlul III; 61. practici de vânzare încrucişată - oferirea unui serviciu de investiţii împreună cu un alt serviciu sau produs ca parte a unui pachet ori pentru a condiţiona înţelegerea sau pachetul respectiv; 62. produs de investiţii individuale structurat şi bazat pe asigurări, denumit în continuare PRIIP - produsul definit la art. 4 pct. 3 din Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informaţii esenţiale referitoare la produsele de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (PRIIP), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 352/1 din 9 decembrie 2014, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014; 63. produs energetic angro - produs energetic angro în sensul prevederilor art. 2 pct. 4 din Regulamentul (UE) nr. 1.227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 326/1 din 8 decembrie 2011, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 1.227/2011; 64. produse financiare structurate - produsele financiare structurate definite la art. 2 alin. (1) pct. 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014; 65. servicii şi activităţi de investiţii - orice serviciu şi orice activitate enumerate în anexa nr. 1 secţiunea A şi referitoare la orice instrument prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea C; 66. serviciu auxiliar - orice serviciu prevăzut în anexa nr. 1 secţiunea B; 67. sistem multilateral - orice sistem sau mecanism în cadrul căruia pot interacţiona multiple interese de tranzacţionare ale terţelor părţi privind cumpărarea şi vânzarea de instrumente financiare; 68. sistem multilateral de tranzacţionare, denumit în continuare SMT - sistem multilateral operat de o firmă de investiţii sau de un operator de piaţă care reuneşte, în cadrul sistemului şi în conformitate cu regulile cu caracter nediscreţionar ale sistemului, interese multiple de vânzare şi cumpărare de instrumente financiare ale unor terţe părţi, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu titlul II; 69. sistem organizat de tranzacţionare, denumit în continuare SOT - sistem multilateral care nu este o piaţă reglementată sau un SMT şi în cadrul căruia pot interacţiona multiple interese ale unor terţe părţi de vânzare şi cumpărare de obligaţiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii şi instrumente financiare derivate, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu titlul II; 70. spread - mărimea medie a cotaţiilor de vânzare şi de cumpărare; 71. societăţi de administrare a investiţiilor - societăţi de administrare a investiţiilor în sensul prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare; 72. societate dintr-o ţară terţă - societate care ar fi o instituţie de credit ce oferă servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii ori o firmă de investiţii, dacă sediul său principal sau sediul său social s-ar afla pe teritoriul Uniunii Europene; 73. societate-mamă - entitate care controlează una sau mai multe filiale; 74. S.S.I.F. - firmă de investiţii, persoană juridică română, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată de A.S.F.; 75. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European; 76. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o firmă de investiţii deţine o sucursală sau furnizează servicii de investiţii şi/sau desfăşoară activităţi de investiţii ori statul membru în care o piaţă reglementată pune la dispoziţie mecanisme adecvate pentru a permite membrilor sau participanţilor stabiliţi în acest stat membru să participe la tranzacţionare de la distanţă în cadrul sistemului său; 77. stat membru de origine: a) pentru o firmă de investiţii: (i) România - în cazul S.S.I.F.; (ii) statul membru în care este situat sediul său principal - în cazul firmelor de investiţii din alte state membre, pentru situaţia în care este vorba despre o persoană fizică; (iii) statul membru în care este situat sediul său social - în cazul firmelor de investiţii din alte state membre, pentru situaţia în care este vorba despre o persoană juridică; (iv) statul membru în care este situat sediul său principal - în cazul în care, în conformitate cu dreptul său intern, aceasta nu are sediu social;
b) pentru o piaţă reglementată, statul membru în care este înregistrată piaţa reglementată sau dacă, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv, aceasta nu are sediu social, statul membru în care este situat sediul său principal; c) pentru un APA, un CTP sau un ARM: (i) statul membru în care este situat sediul său principal - în cazul în care APA, CTP sau ARM este o persoană fizică; (ii) statul membru în care este situat sediul său social - în cazul în care APA, CTP sau ARM este o persoană juridică; (iii) statul membru în care se află sediul său principal - în cazul în care, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv, APA, CTP sau ARM nu are sediu social;
78. sucursală - loc de desfăşurare a activităţii, altul decât sediul principal, care face parte dintr-o firmă de investiţii, care nu are personalitate juridică şi care furnizează servicii de investiţii şi/sau desfăşoară activităţi de investiţii şi care poate, de asemenea, furniza servicii auxiliare pentru care firma de investiţii a obţinut o autorizaţie; toate locurile de desfăşurare a activităţii stabilite în acelaşi stat membru de o firmă de investiţii al cărei sediu se află într-un alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală; 79. suport durabil - orice instrument care: a) permite unui client să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informaţiile respective să poată fi consultate ulterior pe o perioadă de timp adaptată scopului acestor informaţii şi care b) permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate;
80. tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă - tehnică de tranzacţionare algoritmică caracterizată prin: a) o infrastructură menită să minimizeze perioadele de latenţă ale reţelei sau de alte tipuri, care dispune de cel puţin una dintre următoarele dotări aferente introducerii algoritmice a ordinelor: colocare, hosting de proximitate sau acces electronic direct de mare viteză; b) determinarea prin sistem a iniţierii, generării, direcţionării sau executării ordinelor fără intervenţie umană pentru tranzacţiile sau ordinele individuale; şi c) rate intrazilnice ridicate de mesaje constituind ordine, cotaţii sau anulări;
81. tranzacţionare algoritmică - tranzacţionarea de instrumente financiare pe baza unui algoritm computerizat care stabileşte în mod automat, cu intervenţie umană minimă sau fără intervenţie umană, unii parametri individuali ai ordinelor, precum iniţierea ordinului, momentul iniţierii, preţul sau cantitatea ordinului sau modul în care ordinul să fie gestionat după trimiterea lui, şi nu include sistemele utilizate exclusiv în scopul direcţionării ordinelor către unul sau mai multe locuri de tranzacţionare, al procesării ordinelor care nu implică stabilirea unor parametrii de tranzacţionare, al confirmării ordinelor sau al procesării posttranzacţionare a tranzacţiilor executate; 82. tranzacţionarea pe cont propriu - încheierea de tranzacţii privind unul sau mai multe instrumente financiare prin angajarea capitalurilor proprii; 83. ţară terţă - orice stat care nu aparţine Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European; 84. valori mobiliare - clasele de titluri de valoare care pot fi negociate pe piaţa de capital, cu excepţia instrumentelor de plată, precum: a) acţiunile deţinute la societăţi şi alte titluri de valoare echivalente acţiunilor deţinute la societăţi, la societăţi de tip parteneriat sau la alte entităţi, precum şi certificatele de depozit pentru acţiuni; b) obligaţiunile şi alte titluri de creanţă securitizate, inclusiv certificatele de depozit pentru astfel de titluri; c) orice alte titluri de valoare care conferă dreptul de a cumpăra sau de a vinde asemenea valori mobiliare sau care conduc la o decontare în numerar, stabilită în raport cu valori mobiliare, monede, rate ale dobânzii sau rentabilităţii, mărfuri sau alţi indici ori unităţi de măsură.
(2) În sensul prezentei legi, prin abuz de piaţă se înţelege comportamentul ilegal pe pieţele financiare, care presupune utilizarea abuzivă, divulgarea neautorizată a informaţiilor privilegiate şi manipularea pieţei, astfel cum acestea sunt reglementate de Legea nr. 24/2017 şi de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piaţă (regulamentul privind abuzul de piaţă) şi de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE şi 2004/72/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173/1 din 12 iunie 2014, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
ART. 4 Prezenta lege reglementează: a) condiţiile de autorizare şi de funcţionare aplicabile S.S.I.F.; b) furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii pe teritoriul României de către firme de investiţii din state membre; c) furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe prin înfiinţarea unei sucursale; d) autorizarea şi funcţionarea operatorilor de piaţă şi a pieţelor reglementate; e) autorizarea şi funcţionarea furnizorilor de servicii de raportare a datelor; f) supravegherea şi punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi de către A.S.F. şi cooperarea acesteia cu autorităţile competente; g) autorizarea şi funcţionarea depozitarilor centrali; h) autorizarea şi funcţionarea contrapărţilor centrale; i) măsuri privind administrarea specială, lichidarea şi insolvenţa aplicabile categoriilor de entităţi prevăzute expres de prezenta lege.
ART. 5 (1) Dispoziţiile art. 2, art. 6 alin. (4), art. 10-12, art. 14, 15, 18, art. 21 alin. (1), art. 25, 48, art. 49-56, art. 60, 61, art. 62 alin. (3) şi (4), art. 63-65, art. 67-74, art. 76 alin. (1), art. 77-103, art. 105-109, art. 110 alin. (8) şi (9), art. 111-113, art. 115, 116, art. 118-121, art. 236 alin. (1) - (3), art. 238, 243, 244, art. 252-254, art. 257, art. 261-263 se aplică şi instituţiilor de credit autorizate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care acestea furnizează unul sau mai multe servicii de investiţii şi/sau desfăşoară una sau mai multe activităţi de investiţii, precum şi sucursalelor instituţiilor de credit din alte state membre care prestează servicii şi activităţi de investiţii pe teritoriul României. (2) Dispoziţiile art. 2, art. 21 alin. (1), art. 25, 48, 50, 51, 54, art. 78-90, art. 95-103, art. 236 alin. (1) - (3), art. 252-254, art. 261-263 se aplică, de asemenea, S.S.I.F. şi instituţiilor de credit autorizate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Dispoziţiile art. 63-65 se aplică şi membrilor sau participanţilor pe pieţele reglementate şi pe SMT–uri cărora nu li se impune obţinerea unei autorizaţii în conformitate cu prezenta lege, în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a), e), i) şi j). (4) Art. 156-161 şi art. 258 se aplică şi persoanelor exonerate în temeiul art. 6. (5) Toate sistemele multilaterale de instrumente financiare operează fie în conformitate cu dispoziţiile titlului II în ceea ce priveşte SMT-urile sau SOT-urile, fie în conformitate cu dispoziţiile titlului III în ceea ce priveşte pieţele reglementate. (6) S.S.I.F. care tranzacţionează pe cont propriu în mod organizat, frecvent, sistematic şi substanţial în executarea ordinelor clienţilor în afara unei pieţe reglementate, a unui SMT sau a unui SOT funcţionează în conformitate cu titlul III din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. (7) Fără a aduce atingere prevederilor art. 23 şi art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, toate tranzacţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) cu instrumente financiare care nu sunt încheiate în cadrul sistemelor multilaterale sau al operatorilor independenţi respectă dispoziţiile corespunzătoare prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. (8) Instituţiile de credit care administrează un SMT sau un SOT supun aprobării B.N.R. intenţia de constituire a SMT-ului sau a SOT-ului, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) şi ale art. 66.
ART. 6 (1) Prezenta lege nu se aplică: a) societăţilor de asigurare sau societăţilor care desfăşoară activităţile de reasigurare şi de retrocesiune prevăzute de Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, în cazul în care desfăşoară activităţile prevăzute de respectiva lege; b) persoanelor care furnizează servicii de investiţii exclusiv societăţilor lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale societăţii lor mamă; c) persoanelor care furnizează servicii de investiţii ocazional în cadrul unei activităţi profesionale, în cazul în care aceasta este reglementată de legislaţia naţională sau de un cod deontologic care nu exclude furnizarea acestui serviciu; d) persoanelor care tranzacţionează pe cont propriu alte instrumente financiare decât instrumentele financiare derivate pe mărfuri ori certificatele de emisii sau instrumentele derivate pe acestea şi care nu furnizează niciun alt serviciu de investiţii sau nu desfăşoară nicio altă activitate de investiţii cu instrumente financiare, altele decât instrumentele financiare derivate pe mărfuri, certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea, cu excepţia situaţiei în care acestea: 1. sunt formatori de piaţă; 2. sunt participanţi sau membri ai unei pieţe reglementate sau ai unui SMT sau au acces electronic direct la un loc de tranzacţionare, cu excepţia entităţilor nefinanciare care execută, într-un loc de tranzacţionare, tranzacţii care pot fi măsurate în mod obiectiv ca reducând riscurile direct legate de activitatea comercială sau de activitatea de finanţare a trezoreriei a acestor entităţi nefinanciare sau a grupurilor lor; 3. aplică o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă; sau 4. tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor;
e) operatorilor care au obligaţii impuse prin Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, care, în cazul în care tranzacţionează certificate de emisii, nu execută ordine ale clienţilor şi care nu furnizează niciun alt serviciu de investiţii şi nu desfăşoară nicio altă activitate de investiţii decât tranzacţionarea pe cont propriu, cu condiţia ca persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă; f) persoanelor care prestează servicii de investiţii ce constau exclusiv în gestionarea unui sistem de participare a angajaţilor; g) persoanelor care prestează servicii de investiţii care constau numai în gestionarea unui sistem de participare a angajaţilor şi în furnizarea de servicii de investiţii exclusiv societăţii lor mamă, filialelor lor sau altor filiale ale societăţii lor mamă; h) membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale, denumit în continuare SEBC, şi ai organismelor naţionale cu funcţii similare din Uniunea Europeană, altor organisme publice din Uniunea Europeană însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în această gestionare şi instituţiilor financiare internaţionale înfiinţate de două sau mai multe state membre cu scopul de a mobiliza fonduri şi de a oferi asistenţă financiară în beneficiul membrilor lor care sunt afectaţi sau ameninţaţi de probleme grave de finanţare; i) organismelor de plasament colectiv şi fondurilor de pensii, indiferent dacă sunt sau nu administrate la nivelul Uniunii Europene, şi depozitarilor şi administratorilor acestor organisme; j) persoanelor: 1. care tranzacţionează pe cont propriu instrumente financiare derivate pe mărfuri ori certificate de emisii sau instrumente financiare derivate pe acestea, inclusiv formatorii de piaţă, cu excepţia persoanelor care tranzacţionează pe cont propriu în executarea ordinelor clienţilor; 2. care furnizează servicii de investiţii, altele decât tranzacţionarea pe cont propriu, privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau certificatele de emisii sau instrumentele financiare derivate pe acestea, clienţilor sau furnizorilor activităţii lor principale, cu condiţia ca: (i) pentru fiecare dintre cazurile de mai sus, considerate în mod individual şi agregat, aceste activităţi să fie auxiliare în raport cu activitatea lor principală la nivel de grup şi ca activitatea principală să nu constea în furnizarea de servicii de investiţii în sensul prezentei legi, desfăşurarea de activităţi bancare în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau activităţi de formator de piaţă pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri; (ii) persoanele respective să nu utilizeze o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă; (iii) persoanele respective să notifice anual autorităţii competente relevante faptul că beneficiază de această exonerare şi, la cerere, să raporteze A.S.F. elementele pe baza cărora consideră că activităţile prevăzute la pct. 1 şi 2 sunt auxiliare în raport cu activitatea lor principală
k) persoanelor care furnizează servicii de consultanţă de investiţii în cadrul exercitării unei alte activităţi profesionale care nu este prevăzută în prezenta lege, cu condiţia ca furnizarea acestor servicii de consultanţă să nu fie remunerată; l) operatorilor de transport şi de sistem definiţi la art. 3 pct. 40 sau la art. 100 pct. 65 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care aceştia îşi îndeplinesc sarcinile în temeiul prevederilor acestei legi, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003, cu modificările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211/15 din 14 august 2009, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.775/2005, cu modificările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211/36 din 14 august 2009, ori în temeiul codurilor de reţea sau orientărilor adoptate în conformitate cu regulamentele respective, oricăror persoane care acţionează ca furnizori de servicii în numele lor pentru a îndeplini sarcina care le revine şi oricărui operator sau administrator al unui sistem de echilibrare a energiei, al unei reţele de conducte sau al unui sistem menit să echilibreze oferta şi cererea de energie în momentul îndeplinirii acestor sarcini.
(2) Exonerarea reglementată la alin. (1) lit. l) se aplică persoanelor angajate în activităţile prevăzute la această literă numai în cazul în care acestea desfăşoară activităţi de investiţii sau furnizează servicii de investiţii legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri în vederea desfăşurării activităţilor respective. Această exonerare nu se aplică administrării unei pieţe secundare, inclusiv a unei platforme de tranzacţionare secundare cu drepturi financiare de transport. (3) Persoanele exonerate în temeiul alin. (1) lit. a), i) sau j) nu trebuie să respecte condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. d) pentru a fi exonerate. (4) Drepturile conferite de prezenta lege nu se aplică furnizării de servicii în calitate de contraparte în tranzacţiile efectuate de instituţii publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau de membri ai SEBC, în cadrul atribuţiilor conferite de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi de Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene sau, în mod echivalent, al celor conferite în temeiul legislaţiei naţionale. (5) Prevederile titlurilor I-V, VIII şi ale cap. II, IV şi V din titlul X nu se aplică depozitarilor centrali, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 73 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014.
ART. 7 (1) Prevederile prezentei legi cu privire la obligaţia de autorizare în calitate de S.S.I.F. nu se aplică persoanelor fizice şi juridice române care îndeplinesc următoarele condiţii: a) nu sunt autorizate să deţină fonduri ale clienţilor sau valori mobiliare ale clienţilor şi, din acest motiv, nu pot fi în niciun moment debitoare faţă de aceştia; b) nu sunt autorizate să furnizeze servicii de investiţii, cu excepţia preluării şi transmiterii de ordine pentru valori mobiliare şi unităţi de fond ale unor organisme de plasament colectiv şi/sau a furnizării de servicii de consultanţă în investiţii în privinţa acestor instrumente financiare; şi c) în cadrul furnizării serviciului prevăzut la lit. b) sunt autorizate să transmită ordinele doar către: 1. S.S.I.F. autorizate în conformitate cu prezenta lege şi firmele de investiţii din alte state membre care prestează servicii în România în baza paşaportului reglementat prin prezenta lege sau prin acte normative similare din statele membre care transpun prevederile Directivei 2014/65/UE; 2. instituţiile de credit autorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile de credit autorizate în conformitate cu acte normative similare din statele membre care transpun prevederile Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 176/338 din 27 iunie 2013, denumită în continuare Directiva 2013/36/UE, care prestează servicii în România în baza paşaportului conferit de prezenta lege sau prin acte normative similare din statele membre care transpun prevederile Directivei 2014/65/UE; 3. sucursalele firmelor de investiţii sau ale instituţiilor de credit care sunt autorizate într-o ţară terţă şi cărora li se aplică şi care respectă norme prudenţiale considerate de autorităţile competente ca fiind cel puţin la fel de stricte ca cele prevăzute de prezenta lege, de acte normative similare din statele membre care transpun prevederile Directivei 2014/65/UE, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau de acte normative similare din statele membre care transpun prevederile Directivei 2013/36/UE; 4. organismele de plasament colectiv autorizate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, şi în temeiul dreptului unui stat membru să vândă unităţi de fond şi administratorilor acestor organisme; sau
d) furnizează servicii de investiţii exclusiv pe mărfuri, certificate de emisii şi/sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu unicul scop de a acoperi riscurile comerciale ale clienţilor lor, în cazul în care clienţii respectivi sunt exclusiv operatori economici din domeniul energiei electrice, definiţi la art. 3 pct. 42 din Legea nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sau operatori economici din sectorul gazelor naturale, definiţi la art. 100 pct. 67 din acelaşi act normativ şi cu condiţia ca respectivii clienţi să deţină în comun 100% din capitalul sau din drepturile de vot ale acestor persoane, să exercite controlul comun şi să fie exonerate în temeiul art. 6 alin. (1) lit. j), în cazul în care prestează ele însele aceste servicii de investiţii; e) furnizează servicii de investiţii exclusiv pe certificate de emisii şi/sau instrumente financiare derivate pe acestea, cu unicul scop de a acoperi riscurile comerciale ale clienţilor lor, în cazul în care clienţii respectivi sunt exclusiv operatori definiţi la art. 3 lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu condiţia ca respectivii clienţi să deţină în comun 100% din capitalul sau din drepturile de vot ale acestor persoane, să exercite controlul comun şi să fie exonerate în temeiul art. 6 alin. (1) lit. j) în cazul în care prestează ele însele aceste servicii de investiţii.
(2) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1) lit. b) care furnizează servicii de consultanţă de investiţii trebuie să fie autorizate de A.S.F. în calitate de consultanţi de investiţii.
ART. 8 (1) Persoanele prevăzute la art. 7 alin. (1) sunt autorizate de A.S.F. în conformitate cu reglementările emise în acest sens, care vor conţine prevederi echivalente următoarelor cerinţe: a) condiţiile şi procedurile de autorizare şi supraveghere continuă prevăzute la art. 10 alin. (1)-(5), art. 12 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), (2) şi (4), art. 16, art. 17 alin. (1) şi (6), art. 19, art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (6), art. 25-27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 34 lit. a)-c), art. 35, 36, art. 76-80 din prezenta lege, precum şi în actele delegate adoptate de Comisie în conformitate cu art. 89 din Directiva 2014/65/UE; b) normele de conduită profesională prevăzute de art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (1)-(4), art. 83 alin. (2), art. 85 alin. (4), art. 87 alin. (3) şi (4), art. 89 alin. (1)-(6), art. 97-101 din prezenta lege, precum şi măsurile de punere în aplicare aferente; c) cerinţele organizatorice prevăzute la art. 51 alin. (1), (6) şi (7), art. 54, 55 din prezenta lege, precum şi în actele delegate corespunzătoare adoptate de Comisie în conformitate cu art. 89 din Directiva 2014/65/UE.
(2) Luând în considerare dimensiunea, profilul de risc şi natura juridică a persoanelor prevăzute la art. 7 alin. (1), acestea au obligaţia de a deţine o asigurare de răspundere civilă profesională prin care să asigure clienţilor un grad echivalent de protecţie cu cel prevăzut de un sistem de compensare a investitorilor recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 084/22 din 26 martie 1997. (3) Persoanele prevăzute la art. 7 alin. (1) nu beneficiază de libertatea de a presta servicii sau de a desfăşura activităţi, nici de libertatea de a înfiinţa sucursale în conformitate cu prevederile art. 109-118.
ART. 9 (1) Toate autorizaţiile acordate conform art. 8 alin. (1) conţin menţiunea că sunt acordate potrivit prevederilor art. 7 şi 8. (2) A.S.F. informează Comisia Europeană şi ESMA cu privire la excluderile prevăzute la art. 7. (3) A.S.F. comunică ESMA prevederile legale referitoare la cerinţele impuse în conformitate cu art. 8 alin. (1) şi (2).
TITLUL II Condiţii de autorizare şi de funcţionare CAP. I Condiţii şi proceduri de autorizare SECŢIUNEA 1 Cerinţe de autorizare ART. 10 (1) Prestarea de servicii de investiţii şi/sau desfăşurarea activităţilor de investiţii cu titlu profesional şi prestarea serviciului auxiliar prevăzut la pct. 1 al secţiunii B din anexa nr. 1 se fac numai în baza şi în limita autorizaţiei acordate în prealabil de A.S.F., în cazul S.S.I.F., respectiv de B.N.R., în cazul instituţiilor de credit. (2) Fiecare autorizaţie se notifică ESMA de către A.S.F. (3) B.N.R. solicită A.S.F. să verifice respectarea de către instituţia de credit a prevederilor prezentei legi aplicabile acesteia în următoarele situaţii: a) instituţia de credit solicită B.N.R. aprobarea de constituire şi are înscrise în obiectul de activitate supus aprobării furnizarea de servicii de investiţii şi/sau desfăşurarea de activităţi de investiţii cu alte instrumente financiare decât cele prevăzute de art. 2 alin. (3); b) instituţia de credit supune aprobării B.N.R. modificarea obiectului de activitate, în vederea completării acestuia cu serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi cu serviciile auxiliare şi/sau cu desfăşurarea de activităţi de investiţii cu alte instrumente financiare decât cele prevăzute de art. 2 alin. (3).
(4) A.S.F. acordă autorizaţia S.S.I.F. în conformitate cu prevederile prezentului titlu, precum şi în conformitate cu reglementările UE emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (5) S.S.I.F. funcţionează numai în baza autorizaţiei A.S.F. şi prestează cu titlu profesional, în limita autorizaţiei acordate, serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute în secţiunea A a anexei nr. 1 şi serviciile auxiliare prevăzute în secţiunea B a anexei nr. 1. (6) Instituţiile de credit pot presta serviciile auxiliare prevăzute în secţiunea B a anexei nr. 1 numai împreună cu serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute în secţiunea A a anexei nr. 1. (7) A.S.F. emite reglementări privind categoriile de activităţi ce pot fi prestate de o S.S.I.F., altele decât cele prevăzute în secţiunile A şi B ale anexei nr. 1, inclusiv cele ce pot fi desfăşurate potrivit dispoziţiilor art. 776 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare. (8) Activităţile prevăzute la alin. (7) care sunt supuse autorizării, aprobării sau avizării pot fi desfăşurate de S.S.I.F. numai după obţinerea acestora. (9) A.S.F. supraveghează S.S.I.F. şi instituţiile de credit numai cu privire la obiectul de activitate ce intră în sfera sa de competenţă, astfel cum aceasta este prevăzută prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare. (10) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), A.S.F. poate autoriza orice operator de piaţă să administreze un SMT sau un SOT, cu condiţia verificării în prealabil că respectivul operator respectă, în mod corespunzător, prevederile art. 12-16, art. 17 alin. (1), art. 19-28, art. 34-56 şi art. 61-74. (11) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (6), instituţiile de credit înscrise în Registrul A.S.F. pot presta serviciul auxiliar prevăzut la pct. 1 din secţiunea B a anexei nr. 1 fără a presta serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute în secţiunea A a anexei nr. 1.
ART. 11 (1) Prestarea serviciilor şi desfăşurarea activităţilor de investiţii se realizează prin persoane fizice, angajate ale S.S.I.F, care îşi desfăşoară activitatea în numele unei singure S.S.I.F. şi care nu pot presta servicii şi activităţi de investiţii în nume propriu. (2) Persoanele care prestează servicii şi activităţi de investiţii se înscriu în Registrul A.S.F. sau se notifică A.S.F., în funcţie de serviciile şi activităţile de investiţii prestate, şi trebuie să îndeplinească, după caz, criteriile de experienţă şi pregătire profesională stabilite de A.S.F. în conformitate cu cerinţele impuse de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331/84 din 15 decembrie 2010, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 12 (1) A.S.F. înregistrează toate S.S.I.F. şi instituţiile de credit care îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor prezentei legi în Registrul A.S.F. (2) Registrul A.S.F. este accesibil publicului, se actualizează în mod regulat şi conţine informaţii privind serviciile sau activităţile pentru care S.S.I.F. şi instituţiile de credit sunt autorizate. (3) În toate actele oficiale, S.S.I.F. şi instituţia de credit trebuie să precizeze, pe lângă datele proprii de identificare, numărul şi data înscrierii în Registrul A.S.F.
ART. 13 S.S.I.F. este autorizată de A.S.F. să presteze servicii de investiţii sau să desfăşoare activităţi de investiţii dacă are sediul social în România.
SECŢIUNEA a 2-a Domeniul de aplicare a autorizaţiei ART. 14 (1) Autorizaţia acordată de A.S.F. unei S.S.I.F., respectiv autorizaţia acordată de B.N.R. în cazul unei instituţii de credit, menţionează expres serviciile sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care aceasta este autorizată să le presteze şi nu poate cuprinde exclusiv serviciile auxiliare, prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea B. (2) Orice S.S.I.F. care intenţionează să îşi extindă activitatea cu alte servicii sau activităţi de investiţii ori alte servicii auxiliare sau să restrângă activitatea prevăzută la momentul autorizării iniţiale transmite A.S.F., anterior înregistrării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, o cerere de modificare a autorizaţiei iniţiale. (3) Autorizaţia acordată de A.S.F. este valabilă în Uniunea Europeană şi permite unei S.S.I.F. să presteze serviciile de investiţii sau să desfăşoare activităţile de investiţii pentru care a fost autorizată în Uniunea Europeană, fie prin dreptul de stabilire, inclusiv prin intermediul unei sucursale, fie în temeiul libertăţii de a presta servicii.
SECŢIUNEA a 3-a Proceduri de aprobare şi de respingere a cererilor de autorizare ART. 15 (1) A.S.F. nu acordă autorizaţia înainte ca societatea pentru care se solicită autorizarea să îndeplinească toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile prezentei legi şi de reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, precum şi de prevederile reglementărilor Uniunii Europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (2) B.N.R. nu acordă unei instituţii de credit autorizaţia pentru prestarea de servicii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii decât ulterior confirmării de către A.S.F. a îndeplinirii de către instituţia de credit respectivă a tuturor cerinţelor prevăzute de dispoziţiile prezentei legi şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum şi de prevederile reglementărilor Uniunii Europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (3) B.N.R. informează de îndată A.S.F. cu privire la acordarea autorizaţiei unei instituţii de credit pentru prestarea de servicii şi desfăşurarea de activităţi de investiţii. (4) S.S.I.F. furnizează toate informaţiile, inclusiv un plan de afaceri care prezintă, printre altele, tipurile de operaţiuni avute în vedere şi structura organizatorică, astfel încât A.S.F. să fie în măsură să se asigure că S.S.I.F. a luat toate măsurile necesare, în momentul autorizării iniţiale, pentru a respecta obligaţiile prevăzute de prezenta lege, de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum şi de reglementările Uniunii Europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (5) În vederea autorizării de către A.S.F., informaţiile şi documentele pe care trebuie să le transmită S.S.I.F. conform alin. (4) sunt prevăzute în regulamentele europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (6) A.S.F. este în drept să nu acorde autorizaţia pentru prestarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii unei S.S.I.F. dacă, deşi cerinţele stipulate la alin. (5) sunt îndeplinite, se dovedeşte că nu se poate asigura o administrare sănătoasă şi prudentă a S.S.I.F. (7) Prevederile alin. (2) în privinţa confirmării de către A.S.F. se aplică doar în situaţia în care instituţia de credit furnizează servicii de investiţii şi/sau desfăşoară activităţi cu alte instrumente financiare decât cele prevăzute de art. 2 alin. (3).
ART. 16 (1) În termen de 6 luni de la data prezentării tuturor documentelor prevăzute la art. 15 alin. (5) şi a informaţiilor complete solicitate de A.S.F. în vederea autorizării, A.S.F. acordă autorizaţia S.S.I.F. sau emite, în cazul respingerii cererii, o decizie motivată care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării ei. (2) În termen de 6 luni de la data furnizării informaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (4), B.N.R. acordă autorizaţia unei instituţii de credit pentru prestarea de servicii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii sau emite, în cazul respingerii cererii, o decizie motivată care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
SECŢIUNEA a 4-a Retragerea autorizaţiilor ART. 17 (1) A.S.F. este în drept să retragă autorizaţia oricărei S.S.I.F. care: a) nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni de la data comunicării acesteia, renunţă în mod expres la autorizaţie, nu a prestat niciun serviciu de investiţii sau nu a desfăşurat nicio activitate de investiţii în ultimele 6 luni, în afara cazurilor în care A.S.F. a suspendat autorizaţia pe această perioadă; b) a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă; c) nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, cum ar fi condiţiile privind nivelul capitalului minim iniţial, conform cerinţelor prezentei legi sau cerinţelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările A.S.F. emise în aplicarea acestuia; d) a încălcat grav şi sistematic prevederile prezentei legi, ale reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acesteia sau ale reglementărilor europene emise în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 600/2014, în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare aplicabile S.S.I.F.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), A.S.F. informează de îndată B.N.R. în vederea retragerii autorizaţiei instituţiei de credit acordate în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1). (3) La solicitarea expresă a unei S.S.I.F., ca urmare a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor, A.S.F. retrage autorizaţia de a presta servicii şi activităţi de investiţii, în conformitate cu reglementările emise în acest sens. (4) De la data publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor prevăzute la alin. (3), până la data retragerii de către A.S.F. a autorizaţiei acordate în temeiul art. 10, S.S.I.F. poate efectua exclusiv operaţiuni necesare finalizării procedurii de retragere a autorizaţiei. (5) În perioada prevăzută la alin. (4), S.S.I.F. este exonerată de la îndeplinirea cerinţelor de capital prevăzute la art. 47. (6) A.S.F. notifică ESMA orice retragere a autorizaţiei unei S.S.I.F. sau unei instituţii de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii.
ART. 18 (1) În cazul în care o instituţie de credit nu mai respectă condiţiile impuse de prezenta lege pentru prestarea serviciilor şi activităţilor de investiţii cu instrumente financiare, altele decât cele prevăzute de art. 2 alin. (3), A.S.F. notifică de îndată B.N.R. cu privire la această situaţie. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), B.N.R. este în drept să retragă respectivei instituţii de credit autorizaţia de a presta serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute de prezenta lege. (3) La momentul suspendării sau retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, B.N.R. notifică A.S.F. cu privire la adoptarea acestei măsuri.
SECŢIUNEA a 5-a Organul de conducere ART. 19 În vederea obţinerii autorizaţiei în conformitate cu art. 10, S.S.I.F. şi organul lor de conducere trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 21-24, prevăzute de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, precum şi în reglementările emise de A.S.F. în aplicarea prevederilor reglementărilor europene.
ART. 20 A.S.F. stabileşte prin reglementări criteriile pe baza cărora aceasta apreciază că o S.S.I.F. este semnificativă din punctul de vedere al mărimii şi organizării interne, precum şi al naturii, extinderii şi complexităţii activităţii.
ART. 21 (1) Organul de conducere al unei S.S.I.F. defineşte, supraveghează şi este responsabil pentru implementarea mecanismelor de guvernanţă a S.S.I.F. care să asigure administrarea eficientă şi prudentă a S.S.I.F., inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul acesteia şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei şi interesele clienţilor săi. (2) În sensul alin. (1), structura organizatorică a unei S.S.I.F. trebuie să asigure conformarea cu următoarele principii: a) organul de conducere trebuie să aibă responsabilitate deplină în ceea ce priveşte S.S.I.F. şi trebuie să aprobe şi să supravegheze implementarea obiectivelor strategice, a strategiei privind administrarea riscurilor şi organizarea activităţii S.S.I.F.; b) organul de conducere trebuie să asigure integritatea sistemelor contabile şi de raportare financiară, inclusiv controalele financiare şi operaţionale şi conformarea cu legislaţia şi standardele relevante;
c) organul de conducere trebuie să supravegheze procesul de publicare a informaţiilor şi de comunicare; d) organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru asigurarea supravegherii efective a conducerii superioare.
(3) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere a unei S.S.I.F. trebuie să nu exercite simultan o funcţie de execuţie în cadrul aceleiaşi S.S.I.F., cu excepţia cazului în care această suprapunere de funcţii este justificată de S.S.I.F. şi este autorizată de A.S.F. (4) Prin excepţie de la autorizarea prevăzută la alin. (3), S.S.I.F., care nu sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne, naturii extinderii şi complexităţii activităţilor lor, transmit A.S.F. o justificare a necesităţii cumulării celor două funcţii în cadrul structurii organizatorice. (5) Organul de conducere al unei S.S.I.F. aprobă şi revizuieşte periodic strategiile şi politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor la care S.S.I.F. este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care S.S.I.F. îşi desfăşoară activitatea şi care sunt legate de stadiul ciclului economic.
ART. 22 Organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic eficacitatea structurii organizatorice a S.S.I.F. şi ia măsuri corespunzătoare pentru remedierea oricărei deficienţe.
ART. 23 (1) S.S.I.F. care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii şi organizării interne, precum şi al naturii, extinderii şi complexităţii activităţii lor înfiinţează un comitet de nominalizare compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în S.S.I.F. respectivă. (2) Comitetul de nominalizare îndeplineşte următoarele atribuţii: a) identifică şi recomandă spre aprobare organului de conducere sau adunării generale a acţionarilor candidaţi pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere, evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere, pregăteşte o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii pe un anumit post şi evaluează aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens; b) evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, structura, mărimea, componenţa şi performanţa organului de conducere şi formulează recomandări acestuia cu privire la eventuale modificări; c) evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, cunoştinţele, competenţele şi experienţa fiecărui membru al organului de conducere şi al organului de conducere în ansamblul său şi raportează organului de conducere în mod corespunzător; d) revizuieşte periodic politica organului de conducere în ceea ce priveşte selecţia şi numirea membrilor conducerii superioare şi face recomandări organului de conducere.
(3) În sensul prevederilor alin. (2) lit. a), comitetul de nominalizare decide şi cu privire la o ţintă privind reprezentarea sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere şi elaborează o politică privind modul de creştere a numărului sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectiva ţintă. Ţinta, politica şi implementarea sa trebuie publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, comitetul de nominalizare ţine cont, în măsura în care este posibil şi în mod permanent, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau de niciun grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor S.S.I.F. în ansamblu. (5) Comitetul de nominalizare poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv consultanţă externă, şi beneficiază de finanţare corespunzătoare în acest sens.
ART. 24 (1) Membrii organului de conducere au în orice moment o bună reputaţie şi posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a-şi exercita atribuţiile. Întreaga componenţă a organului de conducere reflectă o gamă suficient de largă de experienţe. Membrii organului de conducere îndeplinesc în special cerinţele prevăzute la alin. (2)-(8). (2) Toţi membrii organului de conducere trebuie să dedice suficient timp pentru a-şi îndeplini atribuţiile în cadrul S.S.I.F. (3) Numărul de funcţii de conducere care pot fi deţinute simultan de un membru al organului de conducere se stabileşte în funcţie de circumstanţele specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor S.S.I.F. În afara cazului în care reprezintă statul membru, membrii organului de conducere al unei S.S.I.F. care este semnificativă din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor sale deţin simultan doar una dintre următoarele combinaţii de funcţii de conducere: a) o funcţie de conducere executivă cu două funcţii de conducere neexecutive; b) 4 funcţii de conducere neexecutive.
(4) În sensul prevederilor alin. (3), următoarele sunt considerate ca fiind o singură funcţie de conducere: a) funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul aceluiaşi grup; b) funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul:
(i) S.S.I.F. care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; sau (ii) societăţilor, inclusiv entităţi nefinanciare, în cadrul cărora S.S.I.F. deţine o participaţie calificată.
(5) Funcţiile de conducere în organizaţiile care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu sunt avute în vedere în sensul prevederilor alin. (3). (6) La cererea justificată a S.S.I.F., A.S.F. poate autoriza membri ai organului de conducere să deţină o funcţie neexecutivă suplimentară. A.S.F. informează periodic ESMA în legătură cu astfel de autorizaţii. (7) S.S.I.F. alocă resurse umane şi financiare adecvate pentru integrarea şi formarea membrilor organului de conducere. (8) S.S.I.F. şi comitetele lor de nominalizare trebuie să folosească o gamă largă de calităţi şi competenţe în cazul în care recrutează membrii organului de conducere şi, în acest sens, să pună în aplicare o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului de conducere. (9) Organul de conducere al unei S.S.I.F. posedă în ansamblu cunoştinţe, competenţe şi experienţă adecvate pentru a putea înţelege activităţile S.S.I.F., inclusiv principalele riscuri. (10) Fiecare membru al organului de conducere al unei S.S.I.F. acţionează cu onestitate, integritate şi independenţă de spirit pentru a evalua şi contesta în mod eficient deciziile conducerii superioare în cazul în care este necesar şi pentru a superviza şi monitoriza în mod eficace procesul de luare a deciziilor de către conducerea superioară. (11) Termenii şi expresiile bună reputaţie, deţinerea de suficiente cunoştinţe, competenţă şi experienţă, dedicarea unui timp suficient, politică de promovare a diversităţii, onestitate, integritate şi independenţă de spirit cuprinse în prezentul articol au înţelesul prevăzut de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 25 (1) Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la art. 21 şi 22, mecanismele prevăzute la alin. (2) garantează că organul de conducere defineşte, aprobă şi supervizează: a) organizarea S.S.I.F., în vederea prestării de servicii de investiţii şi a desfăşurării de activităţi de investiţii, precum şi de servicii auxiliare, inclusiv competenţele, cunoştinţele şi experienţa necesare personalului, resursele, procedurile şi mecanismele de prestare a serviciilor şi de desfăşurare a activităţilor, ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea profilului de activitate al S.S.I.F., precum şi cerinţele pe care aceasta trebuie să le îndeplinească;
b) politicile referitoare la servicii, activităţi, produse şi operaţiuni oferite sau prestate în conformitate cu nivelul de toleranţă la risc al S.S.I.F., cu profilul şi nevoile clienţilor S.S.I.F. cărora acestea le sunt oferite sau prestate, inclusiv, dacă este cazul, prin simulări de criză; c) politica de remunerare a persoanelor implicate în prestarea de servicii clienţilor, vizând încurajarea unei conduite profesionale responsabile, tratamentul echitabil al clienţilor, precum şi evitarea conflictelor de interese în relaţiile cu clienţii.
(2) Organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic caracterul adecvat şi punerea în aplicare a obiectivelor strategice ale S.S.I.F. în ceea ce priveşte prestarea de servicii de investiţii şi desfăşurarea de activităţi de investiţii, precum şi prestarea de servicii auxiliare, eficacitatea mecanismelor de guvernanţă ale S.S.I.F. şi caracterul adecvat al politicilor privind prestarea de servicii clienţilor şi ia măsurile necesare pentru a soluţiona eventualele deficienţe. (3) Membrii organului de conducere au acces adecvat la informaţiile şi documentele necesare pentru supervizarea şi monitorizarea procesului decizional de conducere.
ART. 26 A.S.F. este în drept să nu acorde autorizaţia unei S.S.I.F. dacă: a) nu este convinsă că membrii organului de conducere al S.S.I.F. au o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în cadrul S.S.I.F.; sau b) există motive obiective şi doveditoare de a crede că organul de conducere al S.S.I.F. ar risca să compromită administrarea eficace, corectă şi prudentă a acesteia şi să afecteze luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor clienţilor săi şi a integrităţii pieţei.
ART. 27 S.S.I.F. au obligaţia să solicite A.S.F. autorizarea tuturor membrilor organelor de conducere, înaintea începerii mandatului, precum şi să informeze A.S.F. cu privire la orice modificare a componenţei acestora, comunicând toate informaţiile necesare pentru a aprecia dacă sunt respectate cerinţele prevăzute la art. 19 şi art. 21-25.
ART. 28 (1) Conducerea efectivă a S.S.I.F. solicitante este asigurată de cel puţin două persoane care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 19. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), A.S.F. poate autoriza o S.S.I.F. prevăzută la art. 47 alin. (3) şi (4) să fie condusă de o singură persoană fizică, în conformitate cu reglementările emise de A.S.F., cu obligaţia îndeplinirii cel puţin a următoarelor condiţii: a) S.S.I.F. ia măsuri suplimentare pentru a garanta administrarea corectă şi prudentă a sa cu luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor clienţilor şi a integrităţii pieţei; b) respectarea de către persoana fizică care asigură administrarea unei S.S.I.F. a cerinţelor de bună reputaţie, cunoştinţe, competenţe şi experienţă suficiente şi de a dedica suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
(3) Directorii, respectiv membrii directoratului, sunt persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare ale S.S.I.F., sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a acesteia şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea S.S.I.F.; în această categorie nu se includ persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul S.S.I.F., a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor firmelor de investiţii/instituţiilor de credit, persoane juridice străine care prestează servicii şi activităţi de investiţii pe teritoriul României, directorii sunt persoanele împuternicite de respectiva firmă de investiţii/instituţie de credit să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România firma de investiţii/instituţia de credit. (4) Directorii, respectiv membrii directoratului, trebuie să asigure efectiv conducerea curentă a activităţii S.S.I.F., să exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi şi să îndeplinească condiţiile impuse de reglementările europene şi ale A.S.F.
ART. 29 Administrarea unei S.S.I.F. poate fi asigurată numai de către persoane fizice.
SECŢIUNEA a 6-a Persoanele care deţin funcţii-cheie ART. 30 S.S.I.F. stabileşte şi menţine o funcţie de conformitate cu respectarea reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, pentru supravegherea respectării de către S.S.I.F. şi personalul acesteia a legislaţiei în vigoare incidente pieţei de capital, precum şi a normelor proprii interne.
ART. 31 S.S.I.F. stabileşte şi menţine o funcţie de administrare a riscurilor cu respectarea reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE.
ART. 32 S.S.I.F. stabileşte şi menţine o funcţie de audit intern cu respectarea reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE.
ART. 33 Condiţiile ce trebuie îndeplinite de persoanele care deţin funcţii-cheie în cadrul unei S.S.I.F. sunt prevăzute de reglementările europene emise în aplicarea art. 16 din Directiva 2014/65/UE şi de reglementările A.S.F. emise în aplicarea prevederilor reglementărilor europene.
SECŢIUNEA a 7-a Acţionari şi asociaţi care deţin participaţii calificate ART. 34 A.S.F. este în drept să nu acorde autorizaţia pentru prestarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii unei S.S.I.F. dacă: a) S.S.I.F. nu a comunicat identitatea acţionarilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, şi valoarea acestor participaţii; b) ţinând seama de necesitatea de a garanta administrarea corectă şi prudentă a unei S.S.I.F., A.S.F. nu poate aprecia, pe baza informaţiilor primite, că acţionarii care deţin participaţii calificate îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare aplicabilă; c) în cazul în care există legături strânse între S.S.I.F. şi alte persoane fizice sau juridice, aceste legături o împiedică să îşi exercite în mod eficient funcţiile de supraveghere; d) oricare dintre acţionarii săi semnificativi nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute în reglementările A.S.F. care pun în aplicare ghidurile ESMA emise în legătură cu prevederile Directivei 2014/65/UE.
ART. 35 A.S.F. poate refuza acordarea autorizaţiei pentru prestarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii unei S.S.I.F. în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care S.S.I.F. are legături strânse sau anumite dificultăţi legate de aplicarea actelor menţionate anterior o împiedică să îşi exercite efectiv funcţiile de supraveghere.
ART. 36 (1) În cazul în care influenţa exercitată de persoanele prevăzute la art. 34 lit. a) poate prejudicia administrarea corectă şi prudentă a unei S.S.I.F., A.S.F. adoptă măsuri pentru a stopa această situaţie. (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include sesizarea instanţelor judecătoreşti şi aplicarea de către A.S.F. de sancţiuni administratorilor şi persoanelor responsabile de conducerea activităţii sau suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii respectivi.
SECŢIUNEA a 8-a Notificarea proiectelor de achiziţii ART. 37 (1) Orice persoană fizică sau entitate legală ori astfel de persoane care acţionează concertat, denumite în continuare potenţialul achizitor, care au decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o S.S.I.F. sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o S.S.I.F. astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie egală sau mai mare decât 20%, 33% sau 50% sau astfel încât S.S.I.F. să devină filiala lor, denumită în continuare proiect de achiziţie, trebuie să notifice mai întâi A.S.F., în scris, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la art. 44 alin. (3) teza întâi şi în reglementările europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (2) Orice persoană fizică sau entitate legală care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o S.S.I.F., trebuie să notifice în prealabil A.S.F., în scris, indicând mărimea participaţiei vizate. (3) Obligaţia de notificare a A.S.F. există pentru persoana prevăzută la alin. (2) şi în cazul în care aceasta a decis să îşi reducă participaţia calificată, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20%, 33% sau 50% sau astfel S.S.I.F. să înceteze să mai fie filiala acesteia. (4) Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată prevăzute la art. 34-36 şi de prezentul articol nu se ţine seama de drepturile de vot sau de acţiunile deţinute de firme de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. 6, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.
ART. 38 (1) Când efectuează evaluarea prevăzută la art. 43, A.S.F. se consultă cu autorităţile competente implicate, în cazul în care potenţialul achizitor este: a) o instituţie de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; b) societatea-mamă a unei instituţii de credit, a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de reasigurare, a unei societăţi sau a unei societăţi de administrare a investitorilor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; c) o persoană fizică sau o entitate legală ce controlează o instituţie de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
(2) Consultarea prevăzută la alin. (1) constă în furnizarea reciprocă de informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate, între autorităţile competente. (3) A.S.F. comunică, la cererea unei alte autorităţi competente a unei firme de investiţii vizate de un potenţial achizitor, orice informaţie relevantă şi are obligaţia de a comunica din proprie iniţiativă orice informaţie pe care o consideră esenţială. (4) Orice decizie a A.S.F. cu privire la S.S.I.F. vizată de proiectul de achiziţie va indica eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.
ART. 39 (1) S.S.I.F. care sunt informate cu privire la orice achiziţie sau cedare de participaţii deţinute în capitalul lor care ar face ca participaţiile respective să depăşească sau să scadă sub unul dintre pragurile prevăzute la art. 37 alin. (1) notifică de îndată A.S.F. (2) Cel puţin o dată pe an, S.S.I.F. trebuie să transmită către A.S.F. numele acţionarilor care deţin participaţii calificate şi valoarea acestor participaţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2017.
SECŢIUNEA a 9-a Termenul de evaluare ART. 40 În termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la art. 37 alin. (1), precum şi de la eventuala primire ulterioară a informaţiilor prevăzute la art. 42 alin. (1), A.S.F. transmite potenţialului achizitor confirmarea de primire în scris, comunicând şi data de expirare a termenului de evaluare.
ART. 41 A.S.F. realizează evaluarea în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor solicitate pentru a fi anexate notificării în baza listei prevăzute la art. 44 alin. (3).
ART. 42 (1) În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a 50-a zi lucrătoare a termenului respectiv, A.S.F. poate, dacă este necesar, să solicite, în scris, informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. (2) Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informaţii de către A.S.F. prevăzută la alin. (1) şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. (3) Întreruperea prevăzută la alin. (2) nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare. (4) Orice alte solicitări suplimentare formulate de A.S.F. în vederea completării sau clarificării informaţiilor, solicitate după termenul prevăzut la alin. (1), nu întrerup termenul de evaluare. (5) A.S.F. poate prelungi perioada de întrerupere prevăzută la alin. (3) cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) persoane fizice sau entităţi legale stabilite ori care fac obiectul unor reglementări din afara Uniunii Europene; b) persoane fizice sau entităţi legale care nu fac obiectul supravegherii în temeiul prezentei legi sau al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, al Legii nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, sau al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) În cazul în care, la finalizarea evaluării, A.S.F. decide să se opună proiectului de achiziţie, aceasta emite o decizie motivată pe care o comunică potenţialului achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare. A.S.F. pune la dispoziţia publicului motivarea deciziei. (7) În cazul în care A.S.F. nu se opune proiectului de achiziţie, exprimând acest lucru în scris în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată. (8) Achiziţia se finalizează în termen de 60 de zile de la data aprobării acesteia, termen care poate fi prelungit la solicitarea motivată a potenţialului achizitor. (9) A.S.F. nu impune cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta lege pentru notificarea autorităţilor competente şi pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
SECŢIUNEA a 10-a Evaluarea ART. 43 (1) Pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a S.S.I.F. vizată de proiectul de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra S.S.I.F., la examinarea notificării prevăzute la art. 37 şi a informaţiilor prevăzute la art. 42 alin. (1)-(4), A.S.F. evaluează caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza îndeplinirii cumulative a următoarelor criterii: a) reputaţia potenţialului achizitor; b) reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea S.S.I.F. în urma proiectului de achiziţie; c) soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul S.S.I.F., vizate de proiectul de achiziţie; d) capacitatea S.S.I.F. de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei legi şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în special condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, un schimb eficient de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente; e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta în legătură cu proiectul de achiziţie că o operaţiune de spălare de bani ori de finanţare a terorismului este în curs, a avut loc sau se încearcă a se comite ori că proiectul de achiziţie ar putea creşte riscul cu privire la acestea, în sensul Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În scopul verificării integrităţii unui acţionar al unei S.S.I.F. sau a unei entităţi care intenţionează să achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni ale unei S.S.I.F., A.S.F. poate solicita furnizarea datelor de identificare a oricărui acţionar, persoană fizică şi/sau entitate legală, ce are, în mod direct sau indirect, o participaţie calificată. (3) Termenii şi expresiile reputaţie şi soliditate financiară a potenţialului achizitor cuprinse în prezentul articol au înţelesul prevăzut de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 44 (1) A.S.F. se poate opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute de art. 43, sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete. (2) A.S.F. nu impune condiţii prealabile în ceea ce priveşte cota de participaţie care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu examinează proiectul de achiziţie din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieţei. (3) A.S.F. face publică lista cu informaţiile necesare pentru efectuarea evaluării şi care sunt furnizate acesteia în momentul notificării menţionate la art. 37. Informaţiile solicitate de A.S.F. sunt proporţionale cu natura potenţialului achizitor şi a proiectului de achiziţie şi adaptate acesteia. A.S.F. nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
ART. 45 Fără a aduce atingere prevederilor art. 40, 41 şi art. 42 alin. (1)-(5), A.S.F. tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu, în cazul în care este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau de majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi S.S.I.F.
SECŢIUNEA a 11-a Dotarea iniţială de capital ART. 46 A.S.F. este în drept să nu acorde autorizaţia dacă S.S.I.F. în cauză nu are capital iniţial suficient conform cerinţelor prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea acestora, ţinând seama de natura serviciului sau a activităţii de investiţii avute în vedere.
ART. 47 (1) Capitalul minim iniţial al unei S.S.I.F. va fi determinat cu respectarea reglementărilor Uniunii Europene, putând fi format din unul sau mai multe elemente prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a)-e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (2) S.S.I.F. care nu efectuează tranzacţii cu instrumente financiare pe cont propriu sau care nu subscrie în cadrul emisiunilor de instrumente financiare pe baza unui angajament ferm, dar care deţine fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare ale clienţilor şi oferă unul sau mai multe dintre serviciile prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. 1, 2 şi 4 va dispune de un nivel al capitalului minim iniţial egal cu echivalentul în lei al sumei de 125.000 euro. (3) S.S.I.F. care nu efectuează tranzacţii cu instrumente financiare pe cont propriu sau care nu subscrie în cadrul emisiunilor de instrumente financiare în baza unui angajament ferm şi care nu deţine fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare ale clienţilor şi oferă unul sau mai multe dintre serviciile prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. 1, 2 şi 4 va dispune de un nivel al capitalului minim iniţial egal cu echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro. (4) S.S.I.F. care nu prestează serviciile auxiliare prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea B pct. 1, care nu deţine fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare ale clienţilor, care din acest motiv nu se poate afla în poziţie debitoare faţă de respectivii clienţi şi oferă unul sau mai multe dintre serviciile prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A pct. 1, 2, 4 şi 5 va dispune de: a) un nivel al capitalului minim iniţial egal cu echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro; sau b) o asigurare de răspundere civilă profesională cu acoperire pe întreg teritoriul Uniunii Europene sau o altă garanţie comparabilă de angajare a răspunderii pentru neglijenţă profesională, reprezentând cel puţin 1.000.000 euro pentru fiecare cerere de despăgubire şi în total 1.500.000 euro pe an pentru toate cererile de despăgubire; sau c) o combinaţie de capital iniţial şi asigurare de răspundere civilă profesională sub o formă din care să rezulte un nivel al acoperirii echivalent cu cel prevăzut la lit. a) sau b).
(5) S.S.I.F., altele decât cele prevăzute la alin. (2)-(4), vor dispune de un nivel al capitalului minim iniţial egal cu echivalentul în lei al sumei de 730.000 euro. (6) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2) şi (3), S.S.I.F. care sunt autorizate să desfăşoare activitatea prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A pct. 2 pot să deţină instrumente financiare în cont propriu dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) asemenea poziţii apar numai ca rezultat al incapacităţii S.S.I.F. de a executa întocmai ordinele investitorilor; b) valoarea totală de piaţă a tuturor poziţiilor de acest fel este supusă unui plafon de 15% din capitalul iniţial al S.S.I.F.; c) S.S.I.F. îndeplineşte cumulativ cerinţele prevăzute la art. 92-95 şi partea a IV-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; d) asemenea poziţii au caracter accidental şi provizoriu şi sunt limitate în mod strict la timpul necesar de a duce la îndeplinire tranzacţia în cauză.
(7) Deţinerea de către o S.S.I.F. de poziţii pe instrumente financiare, care nu se află în portofoliul tranzacţionabil al respectivei S.S.I.F., cu scopul de a investi fondurile proprii, nu va fi considerată tranzacţionare pe cont propriu în legătură cu dispoziţiile alin. (2) şi (3). (8) Valoarea în lei a nivelurilor capitalului minim iniţial al S.S.I.F., stabilite în euro potrivit prezentului articol, se determină prin transformarea sumelor exprimate în euro, pe baza cursului de schimb mediu anual comunicat de B.N.R., la sfârşitul anului fiscal.
SECŢIUNEA a 12-a Aderarea la un sistem acreditat de compensare a investitorilor ART. 48 (1) Orice entitate care solicită autorizarea ca S.S.I.F. respectă, în momentul eliberării autorizaţiei respective, obligaţiile care îi revin potrivit prevederilor art. 44-52 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) trebuie să fie respectată în legătură cu depozitele structurate emise de instituţiile de credit care sunt membre ale unui sistem de garantare a depozitelor recunoscut în temeiul Legii nr. 311/2015.
SECŢIUNEA a 13-a Cerinţe organizatorice ART. 49 S.S.I.F. autorizate în România trebuie să îndeplinească pe parcursul desfăşurării activităţii lor cerinţele organizatorice prevăzute prin prezenta secţiune şi prin Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate, denumit în continuare Regulamentul delegat (UE) 2017/565.
ART. 50 S.S.I.F. trebuie să instituie politici şi proceduri adecvate care să garanteze că S.S.I.F., precum şi organul de conducere, salariaţii şi agenţii săi delegaţi respectă obligaţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi normele adecvate aplicabile tranzacţiilor personale efectuate de aceste persoane.
ART. 51 (1) S.S.I.F. menţine şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate a preveni prejudicierea intereselor clienţilor săi de conflicte de interese, astfel cum sunt definite la art. 78-80. (2) S.S.I.F. care produce instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor întreţine, utilizează şi revizuieşte periodic un proces pentru aprobarea fiecărui instrument financiar şi produce adaptări semnificative ale instrumentelor financiare existente înainte de comercializarea sau distribuirea acestora către clienţi. (3) Procesul de aprobare a produselor prevăzute la alin. (2) specifică, pentru fiecare instrument financiar, o piaţă-ţintă identificată de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi şi garantează că toate riscurile relevante pentru respectiva piaţă-ţintă identificată sunt evaluate şi că strategia de distribuţie avută în vedere este în concordanţă cu piaţa-ţintă identificată. (4) S.S.I.F. revizuieşte cu regularitate instrumentele financiare oferite sau vândute, ţinând seama de orice eveniment care ar putea afecta în mod semnificativ riscul potenţial pentru piaţa-ţintă identificată, pentru a evalua cel puţin dacă instrumentul financiar este în continuare în concordanţă cu nevoile pieţei-ţintă identificate şi dacă strategia de distribuţie avută în vedere este în continuare adecvată. (5) S.S.I.F. care produce instrumente financiare pune la dispoziţia oricărui distribuitor toate informaţiile adecvate cu privire la instrumentul financiar şi la procesul de aprobare a produsului, inclusiv la piaţa-ţintă identificată a instrumentului financiar. (6) În cazul în care o S.S.I.F. oferă sau recomandă instrumente financiare pe care nu le produce, aceasta instituie mecanisme adecvate pentru a obţine informaţiile prevăzute la alin. (5) şi pentru a înţelege caracteristicile şi piaţa-ţintă identificată pentru fiecare instrument financiar. (7) Politicile, procesele şi mecanismele prevăzute la prezentul articol nu aduc atingere altor cerinţe conform prevederilor prezentei legi şi Regulamentului (UE) nr. 600/2014, inclusiv celor cu privire la publicare, caracterul adecvat, identificarea şi gestionarea conflictelor de interese, precum şi stimulentele.
ART. 52 Pentru a garanta continuitatea şi regularitatea în prestarea serviciilor de investiţii şi în desfăşurarea activităţilor de investiţii, S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile, utilizând în acest scop sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionate.
ART. 53 (1) În cazul în care S.S.I.F. încredinţează unei terţe părţi executarea funcţiilor operaţionale esenţiale pentru prestarea unui serviciu continuu şi satisfăcător pentru clienţi şi pentru desfăşurarea de activităţi de investiţii în mod continuu şi satisfăcător, aceasta adoptă măsuri rezonabile pentru a evita o agravare nejustificată a riscului operaţional. (2) Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu poate fi realizată într-un mod care să dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al S.S.I.F. şi care să împiedice A.S.F. să verifice respectarea tuturor obligaţiilor care îi revin S.S.I.F. (3) S.S.I.F. trebuie să dispună de proceduri contabile şi administrative sigure, de mecanisme de control intern, de tehnici eficiente de evaluare a riscurilor şi de proceduri eficiente de control şi de protecţie a sistemelor sale informatice. (4) Fără a aduce atingere capacităţii A.S.F. de a cere accesul la comunicările realizate conform prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014, S.S.I.F. trebuie să instituie mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea şi autentificarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat şi să prevină scurgerile de informaţii, menţinând în permanenţă confidenţialitatea datelor.
ART. 54 S.S.I.F. asigură păstrarea de înregistrări referitoare la toate serviciile prestate şi la toate activităţile şi tranzacţiile efectuate, care să permită A.S.F. să îşi îndeplinească sarcinile de supraveghere şi să desfăşoare acţiunile de asigurare a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014, ale Regulamentului (UE) nr. 596/2014 şi ale titlului V din Legea nr. 24/2017 şi în special să ateste respectarea tuturor obligaţiilor S.S.I.F. respective, inclusiv în ceea ce priveşte clienţii sau clienţii potenţiali şi integritatea pieţei.
ART. 55 (1) Înregistrările prevăzute la art. 54 includ cel puţin înregistrările convorbirilor telefonice sau ale corespondenţei electronice referitoare la tranzacţiile încheiate pe cont propriu şi prestarea de servicii aferente ordinelor clienţilor referitoare la primirea, transmiterea şi executarea ordinelor clienţilor. (2) Convorbirile telefonice şi corespondenţa electronică prevăzute la alin. (1) le vor include pe cele care urmăresc să ducă la încheierea unor tranzacţii prin tranzacţionări pe cont propriu sau prin prestarea de servicii aferente ordinelor clienţilor referitoare la primirea, transmiterea şi executarea ordinelor clienţilor, chiar dacă respectivele convorbiri şi respectiva corespondenţă nu conduc la încheierea unor astfel de tranzacţii sau la prestarea de servicii aferente ordinelor clienţilor. (3) S.S.I.F. ia toate măsurile necesare pentru a înregistra convorbirile telefonice şi corespondenţa electronică relevante, desfăşurate, transmise sau primite prin echipamente furnizate de S.S.I.F. unui angajat sau contractant sau a căror utilizare de către un angajat sau un contractant a fost acceptată sau permisă de S.S.I.F. (4) S.S.I.F. informează clienţii noi şi pe cei existenţi cu privire la faptul că convorbirile telefonice sau corespondenţa electronică dintre S.S.I.F. şi clienţii săi, care au drept rezultat sau pot avea drept rezultat efectuarea unor tranzacţii, vor fi înregistrate. (5) Informarea prevăzută la alin. (4) este efectuată înainte de prestarea serviciilor de investiţii către clienţii noi şi către cei existenţi. (6) S.S.I.F. nu poate presta prin telefon servicii de investiţii şi nu poate desfăşura prin telefon activităţi de investiţii pentru clienţii care nu au fost informaţi în prealabil cu privire la înregistrarea convorbirilor lor telefonice sau a corespondenţei lor electronice, în cazul în care astfel de servicii şi activităţi de investiţii sunt legate de primirea, transmiterea şi executarea ordinelor clienţilor. (7) Ordinele pot fi transmise de clienţi şi pe alte căi, dacă acestea sunt efectuate pe un suport durabil, respectiv prin poştă, fax, e-mail sau prin intermediul documentaţiei aferente ordinelor clienţilor întocmite în cadrul întrevederilor. Conţinutul conversaţiilor relevante care au loc faţă în faţă cu un client poate fi înregistrat prin utilizarea proceselor-verbale sau a minutelor scrise. (8) Ordinele prevăzute la alin. (7) sunt considerate echivalente ordinelor primite prin telefon. (9) S.S.I.F. trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica angajaţii sau contractanţii să efectueze, să transmită sau să primească apeluri telefonice şi corespondenţă electronică relevante prin echipamente private pe care S.S.I.F. nu le poate înregistra sau copia. (10) Înregistrările efectuate în conformitate cu prezentul articol sunt puse la dispoziţia clienţilor implicaţi, la cererea acestora, şi sunt păstrate timp de 5 ani şi, în cazul în care se solicită de către A.S.F., pe o perioadă de până la 7 ani. (11) Aplicarea prezentului articol se face cu respectarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 56 (1) În cazul în care S.S.I.F. deţine instrumente financiare aparţinând clienţilor, aceasta adoptă dispoziţii adecvate pentru a proteja drepturile de proprietate ale clienţilor respectivi, în special în caz de insolvenţă a acesteia şi pentru a împiedica utilizarea instrumentelor financiare ale clienţilor pe cont propriu sau în contul altui client, exceptând cazurile în care există un consimţământ expres al clienţilor. (2) În cazul în care S.S.I.F. deţine fonduri aparţinând clienţilor, aceasta adoptă dispoziţii adecvate pentru a proteja drepturile clienţilor respectivi şi, cu excepţia instituţiilor de credit, pentru a împiedica utilizarea acestor fonduri pe cont propriu.
ART. 57 Drepturile de garanţie, de retenţie sau de compensare asupra instrumentelor financiare sau a fondurilor unui client care permit unei părţi terţe să dispună de instrumentele financiare sau de fondurile clientului pentru a recupera datorii care nu au legătură cu clientul sau cu furnizarea de servicii către client nu sunt permise, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut în legislaţia aplicabilă din jurisdicţia ţării terţe în care sunt păstrate fondurile sau instrumentele financiare ale clienţilor.
ART. 58 În cazul în care împotriva S.S.I.F. a fost pornită procedura executării silite, activele investitorilor prevăzute la art. 56 sunt exceptate de la procedura executării silite prin poprire.
ART. 59 Înaintea prestării de servicii şi activităţi de investiţii, S.S.I.F. şi instituţiile de credit vor informa investitorii cu privire la fondurile sau schemele de compensare a investitorilor.
ART. 60 (1) Prestarea de servicii şi activităţi de investiţii, în contul investitorilor, se va face pe baza unui contract, redactat în două exemplare, dintre care unul va fi remis clientului. (2) Conţinutul şi clauzele minime ale contractelor încheiate cu investitorii, inclusiv pentru contractele la distanţă, sunt prevăzute prin reglementările A.S.F. (3) Prin contract la distanţă se înţelege orice contract, referitor la prestarea de servicii şi activităţi de investiţii, încheiat între o S.S.I.F., în calitate de ofertant, şi un investitor, în calitate de beneficiar de servicii şi activităţi de investiţii, în cadrul unui sistem de vânzări sau prestări de servicii şi activităţi de investiţii la distanţă, organizat de către ofertant care, în sensul contractului în cauză, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanţă până la momentul şi, inclusiv, în momentul în care se încheie contractul. (4) Prin mijloace de comunicare la distanţă se înţelege orice mijloace care, fără a necesita prezenţa fizică simultană a ofertantului şi a beneficiarului de servicii şi activităţi de investiţii, pot fi utilizate pentru realizarea acordului de voinţă între părţi. (5) Investitorul beneficiază de o perioadă de 14 zile de la data încheierii contractului la distanţă pentru a denunţa unilateral contractul, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere şi fără a suporta comisioane penalizatoare. (6) Derularea contractului la distanţă se realizează numai după ce investitorul şi-a exprimat acordul expres în acest sens. (7) În cazul denunţării unilaterale în conformitate cu prevederile alin. (5), investitorul va putea fi obligat să plătească serviciile prestate până la acel moment, în concordanţă cu clauzele contractului. (8) Dreptul de retragere dintr-un contract la distanţă nu se va aplica serviciilor şi activităţilor de investiţii al căror preţ depinde de fluctuaţiile de pe pieţele financiare care pot apărea în timpul perioadei de retragere din contract şi sunt independente de prestatorii de servicii şi activităţi de investiţii, fiind legate de: a) servicii de schimb valutar; b) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţa mai mică de un an şi certificate de depozit; c) valori mobiliare; d) titluri de participare la organismele de plasament colectiv; e) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; f) contracte forward pe rata dobânzii (FRA); g) swap-uri pe rata dobânzii, curs de schimb şi acţiuni; h) opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. b) şi c), inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri; această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii.
ART. 61 S.S.I.F. nu pot încheia contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate cu clienţi de retail în scopul garantării unor obligaţii prezente sau viitoare ale clienţilor, fie că aceste obligaţii ale clienţilor sunt reale, condiţionale sau potenţiale.
ART. 62 (1) În cazul sucursalei stabilite în România a unei firme de investiţii din alt stat membru, A.S.F. controlează respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 54 şi 55 în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a firmei de investiţii la înregistrările în cauză. (2) În cazul sucursalei stabilite în România a unei instituţii de credit din alt stat membru, controlul respectării obligaţiilor prevăzute la art. 54 şi 55 în ceea ce priveşte tranzacţiile efectuate de sucursală se face, fără a aduce atingere posibilităţii de acces direct al autorităţii competente a statului membru de origine a instituţiei de credit la înregistrările în cauză, de către: a) A.S.F., în cazul sucursalei care efectuează tranzacţii cu instrumente financiare altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (3); b) B.N.R., în cazul sucursalei care efectuează tranzacţii cu instrumentele financiare prevăzute la art. 2 alin. (3); c) A.S.F. şi B.N.R., în cazul sucursalei care efectuează tranzacţii atât cu instrumentele financiare prevăzute la art. 2 alin. (3), cât şi cu alte instrumente financiare.
(3) În situaţii excepţionale, A.S.F. poate impune S.S.I.F. cerinţe privind protejarea activelor deţinute de clienţi suplimentare faţă de cele menţionate la art. 56 şi 61, prevăzute de Regulamentul delegat (UE) 2017/565 şi de reglementările emise de A.S.F. în conformitate cu reglementările europene. Cerinţele trebuie justificate în mod obiectiv şi trebuie să fie proporţionale pentru a aborda, în situaţiile în care S.S.I.F. protejează activele clienţilor şi fondurile acestora, riscurile specifice protecţiei investitorilor sau integrităţii pieţei care sunt deosebit de importante dată fiind structura pieţei. (4) A.S.F. notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice cerinţă pe care intenţionează să o impună în conformitate cu prezentul articol, cu cel puţin două luni înainte de data stabilită pentru intrarea în vigoare a respectivei cerinţe. Notificarea include o justificare a cerinţei respective. Niciuna dintre obligaţiile suplimentare impuse nu restricţionează sau afectează în vreun fel drepturile firmelor de investiţii prevăzute la art. 109-118.
SECŢIUNEA a 14-a Tranzacţionarea algoritmică ART. 63 (1) S.S.I.F. care utilizează tranzacţionarea algoritmică trebuie să dispună de: a) sisteme eficiente şi de mecanisme de control al riscului adecvate activităţilor pe care le desfăşoară pentru a avea garanţia că sistemele sale de tranzacţionare sunt reziliente, au capacitate suficientă şi funcţionează pe baza unor praguri şi limite adecvate în vederea prevenirii transmiterii unor ordine eronate sau a funcţionării necorespunzătoare a sistemelor care poate genera disfuncţionalităţi ale pieţei sau poate contribui la apariţia acestora; b) sisteme eficiente şi mecanisme de control al riscului pentru a garanta că sistemele de tranzacţionare nu pot fi utilizate în scopuri care contravin Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau regulilor locului de tranzacţionare la care este conectată S.S.I.F. respectivă; c) mecanisme eficace de asigurare a continuităţii activităţilor pentru a putea face faţă oricărei disfuncţii a sistemului său de tranzacţionare şi se asigură că sistemele sale sunt suficient testate şi monitorizate corespunzător pentru a răspunde cerinţelor prevăzute la prezentul alineat.
(2) S.S.I.F. care efectuează tranzacţii algoritmice într-un stat membru notifică acest fapt A.S.F. şi autorităţii competente a locului de tranzacţionare în care S.S.I.F. îşi desfăşoară activităţile de tranzacţionare algoritmică în calitate de membru sau participant la locul de tranzacţionare. (3) O firmă de investiţii din alt stat membru care desfăşoară activităţi de tranzacţionare algoritmică în calitate de membru sau participant la un loc de tranzacţionare din România are obligaţia de a notifica acest fapt A.S.F. (4) A.S.F. poate solicita S.S.I.F.: a) să furnizeze, în mod periodic sau ad-hoc, o descriere a naturii strategiilor sale de tranzacţionare algoritmică, detalii referitoare la parametrii de tranzacţionare sau limitele la care se supune funcţionarea sistemului, principalele mecanisme de control al riscului şi al conformităţii de care dispune S.S.I.F. pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi detalii privind testarea sistemelor sale; b) informaţii suplimentare cu privire la activităţile sale de tranzacţionare algoritmică şi la sistemele utilizate în acest scop.
(5) În cazul tranzacţiilor algoritmice realizate de S.S.I.F., în calitate de membru sau participant în cadrul unui loc de tranzacţionare situat în alt stat membru, A.S.F. comunică fără întârzieri nejustificate, la solicitarea autorităţii competente a locului de tranzacţionare respectiv, informaţiile prevăzute la alin. (4) pe care le primeşte de la S.S.I.F. în cauză. (6) S.S.I.F. ia măsuri pentru a asigura păstrarea înregistrărilor legate de problematicile prevăzute la alin. (2)-(5) şi se asigură că respectivele înregistrări sunt suficiente pentru a permite A.S.F. să monitorizeze respectarea cerinţelor prezentei legi. (7) S.S.I.F. care utilizează o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă păstrează înregistrări precise şi succesive ale tuturor ordinelor sale plasate, inclusiv anulările de ordine, ordinele executate şi cotaţiile de la locurile de tranzacţionare, într-o formă aprobată stabilită conform reglementărilor emise în aplicarea prezentei legi sau, după caz, conform actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare ce fac obiectul acestor prevederi adoptate de Comisia Europeană, şi le pune la dispoziţia A.S.F., la cerere. (8) S.S.I.F. care utilizează tranzacţionarea algoritmică urmărind o strategie de formare a pieţei, ţinând seama de lichiditatea, dimensiunile şi natura pieţei respective şi de caracteristicile instrumentului tranzacţionat: a) realizează aceste activităţi de formare a pieţei în mod continuu, în cursul unui segment specificat al programului locului de tranzacţionare, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale, asigurând astfel, în mod regulat şi previzibil, lichiditatea în cadrul locului respectiv de tranzacţionare; b) încheie un acord scris cu caracter obligatoriu cu locul de tranzacţionare, în care se specifică cel puţin obligaţiile S.S.I.F. conform lit. a); şi c) dispune de sisteme şi de mecanisme eficiente de control pentru a asigura că îşi poate îndeplini, în orice moment, obligaţiile care îi revin în temeiul acordului menţionat la lit. b).
(9) În sensul prezentului articol şi al prevederilor art. 138-143 din prezenta lege se consideră că o S.S.I.F. care efectuează tranzacţii algoritmice urmăreşte aplicarea unei strategii de formare a pieţei în cazul în care, în calitate de membru sau participant la unul sau mai multe locuri de tranzacţionare, în cazul tranzacţionării pe cont propriu, strategia sa implică plasarea fermă, simultană a unor cotaţii bilaterale de dimensiuni comparabile, la preţuri competitive, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare într-un singur loc de tranzacţionare sau în cadrul mai multor locuri de tranzacţionare diferite, având drept rezultat furnizarea de lichiditate, în mod periodic şi frecvent pentru locul sau locurile de tranzacţionare unde instrumentul/ instrumentele este/sunt tranzacţionat(e).
SECŢIUNEA a 15-a Cerinţe privind accesul electronic direct ART. 64 (1) S.S.I.F. care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacţionare trebuie să dispună de sisteme eficiente şi de mecanisme de control care: a) să asigure evaluarea şi analizarea corespunzătoare a caracterului adecvat al clienţilor care utilizează acest serviciu; b) să asigure că respectivilor clienţi nu li se permite să depăşească pragurile prestabilite de tranzacţionare şi de creditare; c) să asigure monitorizarea corespunzătoare a activităţilor de tranzacţionare desfăşurate de aceşti clienţi; şi d) să împiedice, prin mecanisme adecvate de control al riscului, activităţi de tranzacţionare care ar putea genera riscuri pentru S.S.I.F., care ar putea genera sau ar putea contribui la funcţionarea dezordonată a pieţei sau care ar putea încălca Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sau regulile locului de tranzacţionare.
(2) Accesul electronic direct în lipsa mecanismelor de control specificate la alin. (1) este interzis. (3) S.S.I.F. care furnizează acces electronic direct are următoarele obligaţii: a) să asigure şi să răspundă de respectarea cerinţelor prezentei legi şi a regulilor locului de tranzacţionare de către clienţii proprii care utilizează respectivul serviciu; b) să monitorizeze tranzacţiile pentru a identifica încălcările normelor aferente locului de tranzacţionare, condiţiile de tranzacţionare de natură să afecteze piaţa sau comportamentele care pot implica un abuz de piaţă şi care trebuie raportate A.S.F. sau, după caz, autorităţii competente a locului de tranzacţionare; c) să încheie cu clientul respectiv un acord scris, cu caracter obligatoriu, cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea serviciului şi să se asigure că, în conformitate cu prevederile acestui acord, S.S.I.F. îi revine responsabilitatea respectării prevederilor prezentei legi.
(4) S.S.I.F. care furnizează acces electronic direct la un loc de tranzacţionare notifică acest lucru A.S.F. şi, după caz, autorităţii competente a locului de tranzacţionare respectiv, în cazul în care locul de tranzacţionare este situat într-un alt stat membru. (5) A.S.F. îi poate solicita S.S.I.F. să furnizeze, în mod periodic sau ad-hoc, o descriere a sistemelor şi a mecanismelor de control prevăzute la alin. (1), precum şi dovezi cu privire la aplicarea acestora. (6) A.S.F. comunică fără întârzieri nejustificate, la solicitarea autorităţii competente a locului de tranzacţionare în cadrul căruia S.S.I.F. furnizează acces electronic direct, informaţiile prevăzute la alin. (5) pe care le primeşte de la S.S.I.F. în cauză. (7) S.S.I.F. ia măsuri pentru a asigura păstrarea înregistrărilor privitoare la aspectele prevăzute la alin. (1)-(6) şi se asigură că respectivele înregistrări sunt suficiente pentru a permite A.S.F. să monitorizeze respectarea cerinţelor prezentei legi. (8) Expresia funcţionare dezordonată a pieţei are înţelesul prevăzut de reglementările europene emise în aplicarea art. 17 din Directiva 2014/65/UE.
ART. 65 S.S.I.F. care acţionează în calitate de membru compensator general pentru alte persoane: a) dispune de sisteme eficiente şi de mecanisme de control pentru a se asigura că serviciile de compensare sunt furnizate exclusiv persoanelor potrivite, care corespund unor criterii clare şi cărora li se impun cerinţe adecvate în vederea atenuării riscurilor pentru S.S.I.F. şi pentru piaţă; b) încheie un acord scris, cu caracter obligatoriu, între S.S.I.F. şi persoana respectivă cu privire la principalele drepturi şi obligaţii ce decurg din furnizarea acestor servicii.
SECŢIUNEA a 16-a Procesul de tranzacţionare şi finalizarea tranzacţiilor în SMT-uri şi în SOT-uri ART. 66 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT supun aprobării A.S.F. intenţia de constituire a SMT-ului sau a SOT-ului. (2) Se supune aprobării A.S.F. administrarea SMT-ului sau SOT-ului, inclusiv descrierea completă a caracteristicilor acestora şi a regulilor de funcţionare ale acestor sisteme cu respectarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea acesteia şi a reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE. (3) A.S.F. poate solicita modificarea procedurilor emise de operatorul de piaţă sau de S.S.I.F. care administrează un SMT sau un SOT. (4) A.S.F. stabileşte prin reglementări reguli privind: a) documentaţia necesară privind aprobarea constituirii SMTului sau SOT-ului; b) documentaţia necesară privind retragerea aprobării de constituire a SMT-ului sau a SOT-ului.
ART. 67 (1) Pe lângă cerinţele organizatorice prevăzute la art. 49-62, S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT: a) stabilesc reguli şi proceduri transparente şi nediscreţionare pentru a garanta un proces de tranzacţionare echitabil şi organizat; b) instituie criterii obiective pentru o executare eficientă a ordinelor; c) stabilesc măsuri pentru administrarea corectă a operaţiunilor tehnice din cadrul sistemului, inclusiv proceduri eficiente pentru situaţii excepţionale, pentru a contracara riscurile de disfuncţionalitate a sistemelor.
(2) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT stabilesc reguli transparente privind criteriile de stabilire a instrumentelor financiare ce pot fi tranzacţionate în cadrul sistemelor lor. (3) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT furnizează sau, după caz, se asigură că sunt accesibile publicului suficiente informaţii pentru a permite utilizatorilor săi să îşi formuleze o opinie în ceea ce priveşte decizia de a investi, ţinând seama de tipurile de utilizatori şi, în acelaşi timp, de tipurile de instrumente tranzacţionate. (4) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT publică şi pun în aplicare reguli transparente şi nediscriminatorii, pe baza unor criterii obiective, care să reglementeze accesul la sistemul lor şi să asigure participanţilor la SMT sau SOT un tratament egal. (5) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT instituie mecanisme prin care să identifice în mod clar şi să gestioneze potenţialele consecinţe negative pentru operarea SMT sau SOT ori pentru membri sau participanţi şi utilizatori ale oricărui conflict de interese între SMT, SOT, S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează un SMT sau un SOT şi buna funcţionare a SMT-ului sau a SOT-ului. (6) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT au obligaţia de a respecta prevederile art. 133 şi art. 138-145 şi de a dispune de sisteme, proceduri şi mecanisme eficace în acest scop.
ART. 68 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT informează în mod clar membrii sau participanţii în legătură cu responsabilităţile ce le revin în ceea ce priveşte decontarea tranzacţiilor executate în cadrul sistemului respectiv. (2) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT dispun de mecanismele necesare pentru a facilita decontarea eficientă a tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor din cadrul SMT-ului sau al SOT-ului respectiv. (3) SMT-urile şi SOT-urile trebuie să aibă cel puţin 3 membri sau utilizatori activi în mod real, fiecare dintre aceştia având posibilitatea de a interacţiona cu toţi ceilalţi în ceea ce priveşte formarea preţurilor.
ART. 69 În cazul în care o valoare mobiliară admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată este tranzacţionată în acelaşi timp pe un SMT sau pe un SOT fără consimţământul emitentului, acesta nu este supus niciunei obligaţii de informare financiară iniţială, periodică sau specifică în privinţa respectivului SMT sau SOT.
ART. 70 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT se conformează imediat oricărei decizii date de A.S.F. în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (3) prin care se impune suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare. (2) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT furnizează A.S.F. o descriere detaliată a funcţionării respectivului SMT sau SOT, inclusiv, fără a aduce atingere prevederilor art. 72 alin. (1) şi (6)-(8), cu privire la orice legături sau participare a unei pieţe reglementate, a unui SMT, a unui SOT sau a unui operator independent deţinute de aceeaşi S.S.I.F. sau de acelaşi operator de piaţă, precum şi o listă a membrilor, participanţilor şi/sau utilizatorilor lor. (3) A.S.F. pune la dispoziţia ESMA, la cerere, informaţiile menţionate la alin. (2). Orice autorizaţie eliberată unei S.S.I.F. sau unui operator de piaţă pentru administrarea unui SMT sau a unui SOT se notifică ESMA. (4) Lista actualizată a tuturor SMT-urilor şi SOT-urilor din Uniunea Europeană ce conţine informaţii cu privire la serviciile pe care SMT-urile sau SOT-urile le furnizează, precum şi codul unic de identificare pentru fiecare SMT sau SOT, utilizat în scopul raportărilor în conformitate cu art. 6, 10 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, este publică pe site-ul de internet al ESMA.
SECŢIUNEA a 17-a Cerinţe specifice aplicabile SMT-urilor ART. 71 (1) Pe lângă obligaţiile prevăzute la art. 50-62 şi art. 67-70, S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT stabilesc şi pun în aplicare reguli cu caracter nediscreţionar de executare a ordinelor în cadrul sistemului. (2) Regulile prevăzute la art. 67 alin. (4) care reglementează accesul la un SMT respectă condiţiile prevăzute la art. 151 alin. (3). (3) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT dispun de mecanisme prin care: a) să fie dotate în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care sunt expuse, să instituie măsuri şi sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care le pot compromite funcţionarea şi să aplice măsuri eficace de diminuare a riscurilor respective; b) să instituie mecanisme care vizează facilitarea finalizării eficiente şi la timp a tranzacţiilor executate în cadrul sistemelor lor; şi c) să dispună, în momentul autorizării şi ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcţionarea lor corectă, ţinând seama de natura şi de amploarea tranzacţiilor încheiate pe piaţă, precum şi de gama şi de nivelul riscurilor la care sunt expuse.
(4) Prevederile art. 81, art. 82 alin. (1)-(4), art. 83-89, art. 91, art. 92 alin. (4) şi (5) şi art. 93-96 nu se aplică tranzacţiilor încheiate în conformitate cu regulile aplicabile unui SMT între membrii sau participanţii săi sau între SMT şi membrii sau participanţii săi, în ceea ce priveşte utilizarea SMT-ului. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), membrii sau participanţii la SMT respectă obligaţiile prevăzute la art. 81, art. 82 alin. (1)-(4), art. 83-89 şi art. 91-96 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora prin intermediul sistemelor unui SMT. (6) S.S.I.F. sau operatorilor de piaţă care administrează un SMT nu le este permis să execute ordine ale unui client prin angajarea capitalurilor proprii şi nici să se implice în cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu.
SECŢIUNEA a 18-a Cerinţe specifice aplicabile SOT-urilor ART. 72 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SOT instituie mecanisme prin care împiedică executarea ordinelor clienţilor în cadrul unui SOT cu angajarea capitalurilor proprii ale S.S.I.F. sau ale operatorului de piaţă care administrează SOT-ul sau a ordinelor oricărei entităţi care face parte din acelaşi grup sau din aceeaşi persoană juridică ca S.S.I.F. sau operatorul de piaţă. (2) S.S.I.F. sau operatorii de piaţă care administrează un SOT se pot implica în cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu cu obligaţiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii şi anumite instrumente financiare derivate numai în cazul în care clientul şi-a dat acordul cu privire la acest proces. (3) S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează un SOT nu utilizează cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu pentru a executa ordinele clienţilor într-un SOT în cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate care aparţin unei categorii de instrumente financiare derivate care a fost declarată ca fiind supusă obligaţiei de compensare în conformitate cu art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. (4) S.S.I.F. sau un operator de piaţă care administrează un SOT instituie mecanisme prin care se asigură că se conformează definiţiei efectuării de cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu prevăzute la art. 3 pct. 16. (5) S.S.I.F. sau operatorii de piaţă care administrează un SOT se pot implica în operaţiuni de tranzacţionare pe cont propriu, altele decât cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu doar în ceea ce priveşte instrumentele de datorie suverană pentru care nu există piaţă lichidă. (6) S.S.I.F. sau, după caz, operatorul de piaţă care administrează un SOT respectă următoarele: a) administrarea unui SOT şi a unui operator independent nu trebuie să aibă loc în cadrul aceleiaşi entităţi juridice; b) un SOT nu se poate conecta la un operator independent într-un mod care să permită interacţiunea dintre ordinele din SOT şi ordinele sau cotaţiile din operatorul independent; c) niciun SOT nu poate fi conectat la un alt SOT într-un mod care să permită interacţionarea ordinelor din cadrul unor SOTuri diferite.
(7) S.S.I.F. sau operatorii de piaţă care administrează un SOT pot angaja o altă S.S.I.F. pentru a desfăşura activităţi de formare a pieţei în cadrul unui SOT, în mod independent. (8) În sensul prevederilor alin. (7) nu se consideră că o S.S.I.F. desfăşoară activităţi de formare a pieţei în cadrul unui SOT în mod independent dacă S.S.I.F. respectivă are legături strânse cu S.S.I.F. sau cu operatorul de piaţă care administrează acel SOT.
ART. 73 (1) Executarea ordinelor pe un SOT se desfăşoară în mod discreţionar. S.S.I.F. sau un operator de piaţă care administrează un SOT ia decizii în mod discreţionar numai întruna sau în ambele dintre următoarele circumstanţe: a) în cazul în care decide să plaseze sau să retragă un ordin pe SOT-ul pe care îl administrează; b) în cazul în care decide să nu coreleze un anumit ordin al clientului cu alte ordine disponibile în sistem la un moment dat, cu condiţia ca aceasta să fie în conformitate cu instrucţiunile specifice primite din partea unui client şi cu obligaţiile sale în conformitate cu art. 91-94.
(2) Pentru sistemul care încrucişează ordinele clienţilor, S.S.I.F. sau operatorul de piaţă poate decide dacă, în ce moment şi în ce măsură doreşte să coreleze două sau mai multe ordine în cadrul sistemului. (3) În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (1)-(4), (6)-(8) şi fără a aduce atingere prevederilor art. 67-70, art. 72 alin. (5) şi art. 91-94, în ceea ce priveşte un sistem care organizează tranzacţii cu valori mobiliare altele decât cele aferente titlurilor de capital, S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează SOTul poate facilita negocierea dintre clienţi, astfel încât să reunească două sau mai multe interese de tranzacţionare potenţial compatibile în cadrul unei singure tranzacţii. (4) A.S.F. poate solicita, fie în cazul în care o S.S.I.F. sau un operator de piaţă solicită să fie autorizaţi în vederea administrării unui SOT, fie în mod ad-hoc, următoarele: a) descrierea detaliată a motivelor pentru care sistemul nu corespunde unei pieţe reglementate, unui SMT sau unui operator independent; b) descrierea detaliată a modalităţilor de exercitare a puterii discreţionare, în special în cazul în care un ordin către SOT poate fi retras; c) descrierea modalităţilor şi a circumstanţelor în care două sau mai multe ordine ale clienţilor vor fi corelate în cadrul SOTului.
ART. 74 (1) S.S.I.F. sau operatorul de piaţă al unui SOT informează A.S.F. cu privire la modul în care utilizează cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu. (2) A.S.F. monitorizează angajamentul unei S.S.I.F. sau al unui operator de piaţă de a utiliza efectuarea de cumpărări şi vânzări simultane pe cont propriu pentru a se asigura că acest angajament continuă să intre sub incidenţa definiţiei acestor tipuri de operaţiuni şi pentru a se asigura că nu dă naştere unor conflicte de interese între S.S.I.F. sau operatorul de piaţă şi clienţii acestora. (3) S.S.I.F. sau operatorii de piaţă care administrează un SOT au obligaţia respectării prevederilor art. 81-89 şi 91-96 în cazul tranzacţiilor încheiate în cadrul respectivului SOT.
SECŢIUNEA a 19-a Alte cerinţe ART. 75 (1) S.S.I.F. au obligaţia să prezinte situaţiile lor financiare, precum şi rapoarte periodice. (2) A.S.F. emite reglementări privind conţinutul, forma şi termenele de transmitere a raportărilor menţionate la alin. (1).
CAP. II Condiţii de funcţionare aplicabile S.S.I.F. SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 76 (1) S.S.I.F. are obligaţia de a respecta permanent condiţiile impuse la autorizarea iniţială prevăzute la cap. I. (2) S.S.I.F. supune autorizării sau, după caz, notificării A.S.F. orice modificare importantă a condiţiilor avute în vedere la momentul acordării autorizaţiei iniţiale în conformitate cu reglementările A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi. (3) Instituţiile de credit notifică B.N.R. orice modificare importantă a condiţiilor avute în vedere la momentul acordării autorizaţiei iniţiale în conformitate cu reglementările comune A.S.F./B.N.R. emise în aplicarea prezentei legi. (4) B.N.R. informează de îndată A.S.F. cu privire la modificarea prevăzută la alin. (3).
ART. 77 (1) A.S.F. monitorizează activitatea S.S.I.F. pentru a verifica respectarea condiţiilor de funcţionare prevăzute de prezenta lege. (2) S.S.I.F. furnizează A.S.F. informaţiile necesare pentru verificarea respectării obligaţiilor prevăzute la alin. (1).
ART. 78 S.S.I.F. trebuie să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru a detecta şi pentru a preveni conflictele de interese care apar între acestea, inclusiv între directorii, salariaţii sau agenţii lor delegaţi, sau orice persoană direct sau indirect legată de ele printr-o relaţie de control şi clienţii lor sau între 2 clienţi cu ocazia prestării oricărui serviciu de investiţii şi a oricărui serviciu auxiliar sau a unei combinaţii a acestor servicii, inclusiv pe cele cauzate de primirea de stimulente de la terţi sau de remunerarea proprie a unei S.S.I.F. şi de alte structuri de stimulente.
ART. 79 În cazul în care dispoziţiile organizatorice sau administrative adoptate de o S.S.I.F. în conformitate cu art. 51 pentru a preveni situaţia în care conflictele de interese afectează negativ interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele clienţilor va fi evitat, S.S.I.F. îşi informează în mod clar clienţii, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală şi/sau sursele conflictelor de interese şi cu măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.
ART. 80 Informarea prevăzută la art. 79: a) se efectuează pe un suport durabil; b) include suficiente detalii, ţinând seama de natura clientului, pentru a-i permite acestuia să ia o decizie documentată cu privire la serviciul în contextul căruia apare conflictul de interese.
SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii privind garantarea protecţiei investitorilor ART. 81 (1) În cazul în care S.S.I.F. furnizează clienţilor servicii de investiţii sau, după caz, servicii auxiliare, aceasta are obligaţia de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor şi să respecte în special principiile prevăzute de prezentul articol şi la art. 82-89. (2) S.S.I.F. care produce instrumente financiare pentru a le vinde clienţilor se asigură că respectivele instrumente financiare sunt concepute pentru a răspunde nevoilor unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din cadrul categoriei relevante de clienţi şi că strategia de distribuţie a instrumentelor financiare este compatibilă cu piaţa-ţintă identificată. (3) S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile pentru a garanta că instrumentul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată. (4) S.S.I.F. înţelege instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă, evaluează compatibilitatea instrumentelor financiare în raport cu nevoile clienţilor cărora le oferă servicii de investiţii, luând în considerare şi piaţa-ţintă identificată de clienţii finali prevăzută la art. 51 şi asigurându-se că instrumentele financiare sunt oferite sau recomandate numai în cazul în care acest lucru este în interesul clientului.
ART. 82 (1) Toate informaţiile, inclusiv publicitare, adresate de S.S.I.F. clienţilor sau potenţialilor clienţi sunt corecte, clare şi neînşelătoare. Informaţiile publicitare sunt clar identificabile ca atare. (2) Clienţilor sau potenţialilor clienţi le sunt furnizate, în timp util, informaţii adecvate privind S.S.I.F. şi serviciile sale, instrumentele financiare şi strategiile de investiţii propuse, locurile de executare, precum şi informaţii privind toate costurile şi cheltuielile aferente. Informaţiile respective includ următoarele: a) în cazul în care se oferă consultanţă de investiţii, S.S.I.F. informează clientul, cu suficient timp înainte de a furniza consultanţa de investiţii, cu privire la următoarele aspecte: (i) dacă consultanţa este sau nu este furnizată în mod independent; (ii) dacă consultanţa se bazează pe o analiză extinsă sau pe o analiză mai restrânsă a diferitelor tipuri de instrumente financiare şi, în special, dacă gama acestora este limitată la instrumentele financiare emise sau furnizate de entităţile care au cu S.S.I.F. legături strânse sau orice alte relaţii juridice şi economice, cum ar fi relaţiile contractuale suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite; (iii) dacă S.S.I.F. îi va oferi clientului o evaluare periodică a caracterului adecvat al instrumentelor financiare recomandate acestuia;
b) orientări şi avertizări adecvate privind riscurile asociate investiţiei în aceste instrumente sau privind anumite strategii de investiţii care trebuie să precizeze şi dacă instrumentul financiar este destinat clienţilor de retail sau clienţilor profesionali, ţinând seama de piaţa-ţintă identificată în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (2)-(4); c) informaţii referitoare atât la serviciile de investiţii, cât şi la serviciile auxiliare, inclusiv la costurile consultanţei, dacă este cazul, costurile instrumentului financiar recomandat sau vândut clientului şi modalităţile de plată de care dispune clientul, menţionând, de asemenea, orice plăţi efectuate de terţi.
(3) Informaţiile despre toate costurile şi cheltuielile, inclusiv despre costurile şi cheltuielile aferente serviciului de investiţii şi instrumentului financiar, care nu sunt generate de apariţia riscului de pe piaţa activului-suport, sunt agregate pentru a permite clientului să înţeleagă costul global, precum şi efectul cumulativ al randamentului investiţiei şi se furnizează clientului, la cererea acestuia, o defalcare detaliată pe componente. După caz, aceste informaţii sunt furnizate clientului în mod regulat, cel puţin anual, pe durata investiţiei. (4) Informaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi art. 85 alin. (1)-(3) se furnizează într-o formă comprehensibilă, astfel încât clienţii sau potenţialii clienţi să poată înţelege natura serviciului de investiţii sau a tipului specific de instrument financiar propus, precum şi riscurile aferente acestora şi să poată lua decizii în materie de investiţii în cunoştinţă de cauză. Aceste informaţii pot fi furnizate într-o formă standardizată. (5) Este interzisă promovarea serviciilor şi activităţilor de investiţii prin intermediul unor furnizori externi de servicii tip „call center“. (6) Prin promovarea serviciilor şi activităţilor de investiţii se înţelege orice formă de prezentare a S.S.I.F., în scopul atragerii de clienţi ai acesteia, care: a) presupune interacţiunea directă cu potenţialii clienţi; b) implică plata în funcţie de numărul de clienţi atraşi sau de activitatea acestora.
(7) Interacţiunea directă prevăzută la alin. (6) lit. a) include, cel puţin, întâlniri cu clientul, apeluri telefonice cu sau fără intervenţie umană, seminare şi prezentări care permit interacţiunea cu clientul, mesaje primite pe telefon, e-mail, chat, scrisori personalizate, fax, site-uri web aflate în proprietatea unei alte persoane decât S.S.I.F. şi care conţin o formă de publicitate a S.S.I.F. şi permit redirecţionarea potenţialului client către siteul S.S.I.F. şi exclude anunţurile din presă, reclamele audio şi video, panourile publicitare, posterele, cataloagele, broşurile.
ART. 83 (1) În cazul în care un serviciu de investiţii este propus în cadrul unui produs financiar care face deja obiectul altor dispoziţii legale privind instituţiile de credit şi creditele de consum în privinţa cerinţelor în materie de informaţii, serviciul respectiv nu este supus şi obligaţiilor prevăzute la art. 82. (2) În cazul în care S.S.I.F. îşi informează clientul cu privire la faptul că serviciul de consultanţă de investiţii este furnizat în mod independent, respectiva S.S.I.F.: a) face o analiză a unei game suficient de mari de instrumente financiare disponibile pe piaţă, care trebuie să fie suficient de diversificată din punctul de vedere al tipului şi al emitenţilor sau al furnizorilor de produse pentru a garanta că obiectivele de investiţii ale clientului pot fi atinse în mod corespunzător şi nu trebuie să se limiteze la acele instrumente financiare emise sau furnizate de: (i) S.S.I.F. însăşi sau de entităţi care au legături strânse cu S.S.I.F.; sau (ii) alte entităţi cu care S.S.I.F. are legături de natură juridică şi economică, cum ar fi relaţii contractuale suficient de strânse încât să poată afecta independenţa consultanţei oferite;
b) nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi sau de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client, cu excepţia beneficiilor nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea obligaţiei S.S.I.F. de a acţiona în interesul clientului, acestea urmând a fi comunicate în mod clar.
ART. 84 (1) În cazul în care furnizează un serviciu de administrare de portofoliu, S.S.I.F. nu acceptă şi nu reţine niciun fel de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terţi ori de persoane care acţionează în numele unor terţi în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către client. (2) Beneficiile nepecuniare minore care pot îmbunătăţi calitatea serviciului furnizat unui client şi care, prin dimensiunea şi natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea obligaţiei S.S.I.F. de a acţiona în interesul clientului sunt comunicate în mod clar şi nu intră sub incidenţa alin. (1).
ART. 85 (1) S.S.I.F. nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 78-80 sau la art. 81 alin. (1) în cazul în care aceasta plăteşte sau percepe orice taxă sau comision ori oferă sau beneficiază de orice fel de beneficii nemonetare în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către sau de la orice persoană, cu excepţia clientului sau a unei persoane care acţionează în numele clientului, în alte situaţii decât în cazul în care plata sau beneficiul: a) are scopul de a îmbunătăţi calitatea serviciului în cauză destinat clientului; şi b) nu afectează obligaţia S.S.I.F. de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi.
(2) Existenţa, natura şi cuantumul plăţii sau beneficiului prevăzute la alin. (1) sau, în cazul în care cuantumul nu poate fi stabilit, metoda de calculare a cuantumului respectiv se comunică cu claritate clientului, în mod complet, fiabil şi inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar în cauză. După caz, S.S.I.F. informează clientul despre mecanismele pentru transferarea către acesta a taxelor, comisioanelor şi beneficiilor monetare sau nemonetare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar. (3) Plăţile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiţii, cum ar fi costurile de custodie, de decontare şi de schimb valutar, impozitele reglementate şi onorariile juridice, şi care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligaţiile S.S.I.F. de a acţiona într-un mod onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor săi nu intră sub incidenţa cerinţelor prevăzute la alin. (1). (4) S.S.I.F. care furnizează clienţilor servicii de investiţii se asigură că nu remunerează şi nu evaluează performanţa personalului său într-un mod incompatibil cu obligaţia sa de a acţiona în interesul clienţilor. S.S.I.F. nu poate adopta niciun fel de măsuri care, prin intermediul remunerării sau al obiectivelor în materie de vânzări ori prin alte mijloace, să stimuleze personalul să recomande un anumit instrument financiar unui client de retail în cazul în care S.S.I.F. ar putea oferi un alt instrument financiar care ar răspunde mai bine nevoilor clientului respectiv.
ART. 86 (1) În cazul în care un serviciu de investiţii este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs, ca parte a unui pachet sau pentru a condiţiona o înţelegere ori un pachet, S.S.I.F. informează clientul cu privire la posibilitatea de a achiziţiona componentele pachetului în mod separat, furnizându-i o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor aferente fiecărei componente. (2) În cazul în care există probabilitatea ca riscurile aferente unei înţelegeri sau unui pachet prevăzut la alin. (1) oferit unui client de retail să difere de riscurile asociate componentelor luate separat, S.S.I.F. furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale înţelegerii sau ale pachetului şi prezintă modalitatea în care riscurile se modifică prin interacţiunea sa.
ART. 87 (1) S.S.I.F. garantează şi demonstrează A.S.F., la cererea acesteia, că persoanele fizice care furnizează clienţilor consultanţă de investiţii sau informaţii privind instrumente financiare, servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele S.S.I.F. au cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin potrivit prezentului articol şi art. 81-86, art. 88 şi 89. (2) A.S.F. stabileşte prin reglementări şi publică pe site-ul propriu criteriile utilizate pentru evaluarea cunoştinţelor şi a competenţelor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul în care S.S.I.F. furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofoliu, aceasta obţine informaţiile necesare privind cunoştinţele şi experienţa clientului sau ale potenţialului client în materie de investiţii, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situaţia sa financiară, inclusiv capacitatea de a suporta pierderi, toleranţa la risc şi obiectivele de investiţii, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiţii şi instrumentele financiare care îi sunt potrivite şi, în special, care corespund toleranţei sale la risc şi capacităţii sale de a suporta pierderi. (4) În cazul în care S.S.I.F. furnizează consultanţă de investiţii prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu art. 86, S.S.I.F. verifică dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.
ART. 88 (1) În cazul în care S.S.I.F. furnizează alte servicii de investiţii decât cele prevăzute la art. 87 alin. (3), aceasta solicită clientului sau potenţialului client furnizarea de informaţii privind cunoştinţele şi experienţa sa în materie de investiţii în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus ori solicitat, pentru ca S.S.I.F. să evalueze dacă serviciul sau produsul de investiţii avut în vedere îi este potrivit clientului. (2) În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu art. 86, evaluarea prevăzută la alin. (1) are în vedere dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător. (3) În cazul în care S.S.I.F. estimează, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu prevederile alin. (1), că produsul sau serviciul nu este potrivit pentru client sau pentru potenţialul client, aceasta îl avertizează în consecinţă. Respectivul avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată. (4) În cazul în care clienţii sau potenţialii clienţi nu furnizează informaţiile prevăzute la alin. (1) sau în cazul în care aceştia furnizează informaţii insuficiente privind cunoştinţele şi experienţa lor, S.S.I.F. îi avertizează că nu este în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul avut în vedere le este potrivit. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată. (5) În cazul în care S.S.I.F. furnizează unui client servicii de investiţii care constau exclusiv în executarea sau primirea şi transmiterea ordinelor, cu sau fără servicii auxiliare, exceptând acordarea de credite sau împrumuturi, astfel cum sunt prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea B pct. 1, care nu cuprind limitele de creditare existente pentru împrumuturi, conturile curente şi facilităţile de descoperire de cont ale clienţilor, aceasta furnizează aceste servicii de investiţii clienţilor fără a fi necesar să obţină informaţiile şi să procedeze la evaluarea prevăzută la alin. (1)-(4), în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) serviciile sunt legate de oricare dintre următoarele instrumente financiare: (i) acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui SMT, în cazul în care acestea sunt acţiuni la companii, cu excepţia acţiunilor la organisme de plasament colectiv de alt tip decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, denumite în continuare OPCVM, şi a acţiunilor care încorporează un instrument derivat; (ii) obligaţiuni sau alte forme de titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe o piaţă echivalentă a unei ţări terţe sau în cadrul unui SMT, cu excepţia celor care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate; (iii) instrumente ale pieţei monetare, cu excepţia celor care încorporează un instrument financiar derivat sau o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate; (iv) acţiuni sau unităţi de fond ale unor OPCVM, cu excepţia OPCVM-urilor structurate prevăzute la art. 36 alin. (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 583/2010 al Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte informaţiile-cheie destinate investitorilor şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru furnizarea informaţiilor-cheie destinate investitorilor sau a prospectului pe un suport durabil, altul decât hârtia, sau prin intermediul unui site web, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 176/1 din 10 iulie 2010; (v) depozite structurate, cu excepţia celor care încorporează o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate sau a costurilor renunţării la produs înainte de scadenţă; (vi) alte instrumente financiare care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat;
b) serviciul este furnizat la iniţiativa clientului sau a potenţialului client; c) clientul sau potenţialul client a fost informat în mod clar că, la furnizarea acestui serviciu, S.S.I.F. nu este obligată să evalueze dacă instrumentul financiar sau serviciul furnizat sau propus este potrivit şi că acesta nu beneficiază de protecţia aferentă normelor respective de conduită. Un astfel de avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată; d) S.S.I.F. îşi respectă obligaţiile prevăzute la art. 78-80.
(6) În sensul alin. (5) lit. a), o piaţă a unei ţări terţe este considerată ca fiind echivalentă cu o piaţă reglementată în cazul în care sunt respectate procedura şi condiţiile următoare: a) A.S.F. solicită Comisiei Europene adoptarea unei decizii de echivalare, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la art. 89 alin. (2) din Directiva 2014/65/UE, care să precizeze dacă respectivul cadru juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe garantează că o piaţă reglementată autorizată în respectiva ţară terţă respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării prezentei litere, echivalente cu cerinţele prevăzute în titlul III din prezenta lege, în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi în Legea nr. 24/2017 şi care fac obiectul unei supravegheri şi unei aplicări eficiente în respectiva ţară terţă; b) A.S.F. indică motivul pentru care consideră că acest cadru juridic şi de supraveghere al ţării terţe în cauză urmează să fie considerat echivalent şi furnizează informaţii relevante în acest sens; c) cadrul juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe prevăzut la lit. a) poate fi considerat echivalent dacă îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii: (i) pieţele fac obiectul autorizării şi al unei supravegheri şi aplicări eficace şi permanente; (ii) pieţele au reguli clare şi transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare, astfel încât acestea pot fi tranzacţionate într-un mod corect, ordonat şi eficient şi sunt negociabile în mod liber; (iii) emitenţii de valori mobiliare fac obiectul cerinţelor de informare periodică şi permanentă care asigură un nivel înalt de protecţie a investitorilor; şi (iv) transparenţa şi integritatea pieţei se garantează prin prevenirea abuzului de piaţă sub forma utilizării abuzive de informaţii confidenţiale şi a manipulării pieţei.
ART. 89 (1) S.S.I.F. întocmeşte un dosar incluzând contractul convenit între S.S.I.F. şi client, în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi celelalte condiţii conform cărora S.S.I.F. furnizează servicii clientului. Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice. (2) S.S.I.F. îi furnizează clientului, pe un suport durabil, rapoarte adecvate privind serviciile oferite. (3) Rapoartele prevăzute la alin. (2) includ comunicări periodice către clienţi, ţinând cont de tipul şi complexitatea instrumentelor financiare implicate şi de natura serviciului furnizat clienţilor şi includ, după caz, costurile aferente tranzacţiilor efectuate şi activităţilor derulate în numele clientului. (4) În cazul în care furnizează consultanţă de investiţii, înainte de încheierea tranzacţiei, S.S.I.F. îi furnizează clientului, pe un suport durabil, o declaraţie privind caracterul adecvat, precizând în ce constă consultanţa oferită şi modul în care aceasta corespunde preferinţelor, nevoilor şi altor caracteristici ale clientului de retail. (5) În cazul în care acordul de a cumpăra sau de a vinde un instrument financiar este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanţă care împiedică furnizarea prealabilă a declaraţiei privind caracterul adecvat, S.S.I.F. poate furniza declaraţia scrisă privind caracterul adecvat pe un suport durabil imediat după ce clientul îşi asumă obligaţii în temeiul unui acord, cu condiţia să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii: a) clientul a consimţit să primească declaraţia privind caracterul adecvat fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacţiei; şi b) S.S.I.F. i-a oferit clientului opţiunea de a amâna încheierea tranzacţiei până după primirea declaraţiei privind caracterul adecvat.
(6) În cazul în care S.S.I.F. furnizează servicii de administrare a portofoliului sau în cazul în care a informat clientul că va realiza o evaluare periodică a caracterului adecvat, raportul periodic va conţine o declaraţie actualizată cu privire la modul în care investiţia corespunde preferinţelor, obiectivelor şi altor caracteristici ale clientului de retail. (7) În situaţia în care un contract de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială, care face obiectul dispoziţiilor privind evaluarea bonităţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede drept condiţie prealabilă furnizarea către respectivul client a unui serviciu de investiţii în legătură cu obligaţiuni ipotecare emise în mod specific pentru a asigura finanţarea contractului de credit pentru o proprietate imobiliară rezidenţială şi existenţa unor termeni identici cu cei ai respectivului contract, pentru ca împrumutul să poată fi plătit, refinanţat sau răscumpărat, respectivul serviciu nu face obiectul obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi la art. 87 şi 88.
ART. 90 (1) S.S.I.F. care primeşte, prin intermediul altei S.S.I.F. sau firme de investiţii, instrucţiunea de a furniza servicii de investiţii sau servicii auxiliare în numele unui client se poate baza pe informaţiile referitoare la client comunicate de aceasta. (2) S.S.I.F. sau firma de investiţii care a transmis instrucţiunea prevăzută la alin. (1) este răspunzătoare de caracterul exhaustiv şi exact al informaţiilor transmise. (3) S.S.I.F. care primeşte în acest mod instrucţiunea de a furniza servicii în numele unui client se poate baza, de asemenea, pe orice recomandare aferentă serviciului sau tranzacţiei în cauză oferită clientului de o altă S.S.I.F. sau firmă de investiţii. (4) S.S.I.F. sau firma de investiţii care a transmis instrucţiunea prevăzută la alin. (3) este răspunzătoare de caracterul adecvat al recomandărilor sau sfaturilor furnizate clientului respectiv. (5) S.S.I.F. care primeşte instrucţiunea sau ordinul unui client prin intermediul altei S.S.I.F. sau firme de investiţii este răspunzătoare de prestarea serviciului sau de executarea tranzacţiei în cauză, pe baza informaţiilor sau recomandărilor prevăzute anterior, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
ART. 91 (1) S.S.I.F. adoptă măsuri suficiente pentru a obţine, la executarea ordinelor, cel mai bun rezultat posibil pentru clienţii săi, ţinând seama de preţul, costurile, rapiditatea, probabilitatea de executare şi de soluţionare, mărimea, natura ordinului sau de orice alte considerente privind executarea ordinului. Cu toate acestea, în cazul în care există o instrucţiune specifică furnizată de clienţi, S.S.I.F. execută ordinul respectând această instrucţiune. (2) În cazul în care S.S.I.F. execută un ordin în numele unui client de retail, cel mai bun rezultat posibil se stabileşte în funcţie de preţul total, care reprezintă preţul instrumentului financiar şi costurile asociate executării, care includ, la rândul lor, toate cheltuielile suportate de client legate direct de executarea ordinului, inclusiv taxele locului de tranzacţionare, comisioanele de compensare şi de decontare şi alte cheltuieli achitate terţilor implicaţi în executarea ordinului. (3) În scopul asigurării celui mai bun rezultat în conformitate cu alin. (1), în cazul în care există cel puţin două locuri de tranzacţionare concurente pentru executarea unui ordin pentru un instrument financiar şi pentru a putea evalua şi compara rezultatele care ar putea fi realizate pentru client în urma executării ordinului respectiv în fiecare din locurile de tranzacţionare eligibile indicate în politica S.S.I.F. de executare a ordinelor, evaluarea ia în considerare comisioanele şi costurile S.S.I.F. percepute pentru executarea ordinului în fiecare dintre locurile eligibile de tranzacţionare. (4) S.S.I.F. nu primeşte nicio remuneraţie, reducere sau beneficiu nepecuniar pentru a direcţiona ordinele clienţilor către un anumit loc de tranzacţionare sau loc de executare care ar încălca dispoziţiile privind conflictele de interese sau stimulentele prevăzute la alin. (1) – (3), art. 51 şi art. 78-86.
ART. 92 (1) Fiecare loc de tranzacţionare sau operator independent pentru instrumentele financiare care fac obiectul obligaţiei de tranzacţionare prevăzute la art. 23 şi art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, respectiv fiecare loc de executare pentru celelalte instrumente financiare, pune la dispoziţia publicului, cel puţin o dată pe an şi în mod gratuit, date referitoare la calitatea executării tranzacţiilor în locul respectiv. (2) În urma executării unei tranzacţii în numele unui client, S.S.I.F. informează clientul respectiv cu privire la locul de executare a ordinului. (3) Rapoartele periodice prevăzute la alin. (1) includ detalii cu privire la preţul, costurile, rapiditatea şi probabilitatea de executare pentru fiecare instrument financiar. (4) S.S.I.F. instituie şi aplică dispoziţii adecvate pentru a respecta prevederile art. 91 alin. (1)-(3). (5) S.S.I.F. instituie şi aplică o politică de executare a ordinelor care îi permite să obţină, pentru ordinele clienţilor săi, cel mai bun rezultat posibil în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (1)-(3).
ART. 93 (1) Politica de executare a ordinelor include, în legătură cu fiecare categorie de instrumente financiare, informaţii privind diferitele locuri de executare în care S.S.I.F. execută ordinele clienţilor săi şi factorii care influenţează alegerea locului de executare. (2) Politica de executare a ordinelor include cel puţin locurile de executare care permit S.S.I.F. să obţină, în majoritatea cazurilor, cel mai bun rezultat posibil în executarea ordinelor clienţilor. (3) S.S.I.F. furnizează clienţilor săi informaţii adecvate privind politica de executare a ordinelor. (4) Informaţiile prevăzute la alin. (3) conţin explicaţii clare şi suficient de detaliate, astfel încât acestea să poată fi înţelese cu uşurinţă de către clienţi, cu privire la modul în care S.S.I.F. va executa ordinele acestora. (5) S.S.I.F. obţine consimţământul prealabil al clienţilor săi privind politica de executare a ordinelor. (6) În cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea executării acestora în afara unui loc de tranzacţionare, S.S.I.F. îşi informează în mod special clienţii în legătură cu această posibilitate. (7) S.S.I.F. obţine consimţământul prealabil expres al clienţilor înainte de a începe executarea ordinelor lor în afara unui loc de tranzacţionare. (8) S.S.I.F. poate obţine consimţământul prevăzut la alin. (7) fie sub forma unui acord general, fie pentru anumite tranzacţii.
ART. 94 (1) S.S.I.F. care execută ordine ale clienţilor centralizează şi publică anual, pentru fiecare categorie de instrumente financiare, cele mai importante 5 locuri de executare din punctul de vedere al volumelor de tranzacţionare, în care a executat ordine ale clienţilor în cursul anului precedent, precum şi informaţii privind calitatea executării obţinute. (2) S.S.I.F. care execută ordine ale clienţilor monitorizează eficacitatea dispoziţiilor proprii în materie de executare a ordinelor şi a politicii sale în acest domeniu pentru a identifica lacunele şi a le remedia, dacă este cazul. (3) S.S.I.F. examinează în mod regulat dacă locurile de executare prevăzute de politica de executare a ordinelor permit obţinerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispoziţiilor în materie de executare, luând în considerare, printre altele, informaţiile publicate în temeiul alin. (1) şi al art. 92 alin. (1)-(3). (4) S.S.I.F. semnalează persoanelor care deţin calitatea de client la momentul respectiv orice modificare importantă a dispoziţiilor sale în materie de executare a ordinelor sau a politicii proprii în acest domeniu. (5) S.S.I.F. trebuie să poată demonstra clienţilor, la cererea acestora, că le-a executat ordinele în conformitate cu politica de executare a S.S.I.F. (6) S.S.I.F. trebuie să poată demonstra A.S.F., la cererea acesteia, că a respectat prevederile prezentului articol şi ale art. 91-93.
ART. 95 (1) S.S.I.F. autorizată pentru executarea ordinelor în numele clienţilor aplică proceduri şi dispoziţii care garantează executarea promptă, echitabilă şi rapidă a acestor ordine în raport cu alte ordine ale clienţilor sau cu interesele de tranzacţionare ale S.S.I.F. (2) Procedurile sau dispoziţiile prevăzute la alin. (1) prevăd executarea ordinelor clienţilor, altfel comparabile, în funcţie de data primirii lor de către S.S.I.F.
ART. 96 (1) În cazul unui ordin-limită al unui client privind acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare care nu este executat imediat în condiţiile predominante de pe piaţă, S.S.I.F. adoptă, în afara cazurilor în care clientul dă o instrucţiune contrară în mod expres, măsuri care facilitează executarea cât mai rapidă a acestui ordin, făcându-l public de îndată, sub o formă uşor accesibilă, celorlalţi participanţi de pe piaţă. (2) Se consideră că S.S.I.F. respectă obligaţia prevăzută la alin. (1) atunci când transmite ordinul-limită al unui client unui loc de tranzacţionare. (3) A.S.F. poate acorda, la solicitarea S.S.I.F., derogări de la obligaţia prevăzută la alin. (1) în cazul ordinelor-limită cu un volum mai mare în comparaţie cu volumele existente în mod uzual pe piaţă, în conformitate cu art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
ART. 97 S.S.I.F. pot utiliza agenţi delegaţi pentru a-şi promova serviciile, pentru a atrage clienţi sau potenţiali clienţi, pentru a primi ordinele acestora şi a le transmite, pentru a plasa instrumente financiare, precum şi pentru a presta servicii de consultanţă privind aceste instrumente financiare şi serviciile pe care le propun.
ART. 98 (1) S.S.I.F. care utilizează un agent delegat îşi asumă responsabilitatea totală şi necondiţionată a oricărei acţiuni efectuate sau a oricărei omisiuni comise de acel agent delegat în cazul în care acţionează în contul S.S.I.F. (2) S.S.I.F. se asigură că agentul delegat dezvăluie calitatea în care acţionează, precum şi denumirea S.S.I.F. pe care o reprezintă în cazul în care contactează orice client sau client potenţial sau înainte de a tranzacţiona cu acesta. (3) S.S.I.F. au obligaţia de a controla activităţile agenţilor lor delegaţi, astfel încât să garanteze că acestea continuă să se conformeze prevederilor prezentei legi în cazul în care acţionează prin intermediul agenţilor delegaţi.
ART. 99 (1) Agenţii delegaţi stabiliţi în România sunt înregistraţi în Registrul A.S.F. Registrul A.S.F. se actualizează periodic şi este pus la dispoziţia publicului spre consultare. (2) În Registrul A.S.F. se înregistrează doar agenţii delegaţi care îndeplinesc condiţiile de bună reputaţie, cunoştinţe şi competenţe generale, comerciale şi profesionale necesare pentru a presta serviciul de investiţii sau serviciul auxiliar şi pentru a comunica precis oricărui client sau oricărui potenţial client toate informaţiile adecvate privind serviciul propus. (3) Anterior solicitării de înscriere a agenţilor delegaţi în Registrul A.S.F., S.S.I.F. au obligaţia de a verifica dacă agenţii delegaţi la care au apelat îndeplinesc condiţiile de bună reputaţie, cunoştinţele şi competenţele generale prevăzute la alin. (2).
ART. 100 S.S.I.F. care utilizează agenţi delegaţi trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a evita ca activităţile agenţilor delegaţi care nu intră în sfera de aplicare a prezentei legi să aibă un impact negativ asupra activităţilor desfăşurate de agenţii delegaţi în numele S.S.I.F.
ART. 101 (1) S.S.I.F. nu poate utiliza decât agenţii delegaţi înscrişi în Registrul A.S.F. (2) Un agent delegat îşi desfăşoară activitatea în numele unei singure S.S.I.F. (3) În vederea înscrierii în Registrul A.S.F., S.S.I.F. va notifica A.S.F. sediul de la care îşi va desfăşura activitatea respectivul agent delegat.
ART. 102 (1) S.S.I.F. autorizată să execute ordine în numele clienţilor şi/sau să tranzacţioneze pe cont propriu şi/sau să primească şi să transmită ordine poate antrena tranzacţii între contrapărţi eligibile sau poate încheia tranzacţii cu aceste contrapărţi fără a trebui să respecte obligaţiile prevăzute la art. 81, art. 82 alin. (1) şi (5)-(7), art. 83-88, art. 89 alin. (1) şi (7) şi art. 91-96 în ceea ce priveşte tranzacţiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacţii. (2) În relaţia cu contrapărţile eligibile, S.S.I.F. acţionează în mod onest, echitabil şi profesionist şi comunică în manieră corectă, clară şi neînşelătoare, ţinând cont de natura contrapărţii eligibile şi a activităţilor desfăşurate de aceasta. (3) În sensul prezentului articol, sunt recunoscute drept contrapărţi eligibile firmele de investiţii, instituţiile de credit, societăţile de asigurări, OPCVM şi societăţile de administrare ale acestora, fondurile de pensii şi societăţile de administrare a acestora, alte instituţii financiare autorizate şi reglementate în conformitate cu dreptul Uniunii Europene sau cu dreptul intern al unui alt stat membru, guvernele naţionale şi serviciile/ structurile stabilite conform dreptului intern al fiecărui stat, inclusiv organismele publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice la nivel naţional, băncile centrale şi organizaţiile supranaţionale. (4) Clasificarea în calitate de contraparte eligibilă în conformitate cu prevederile alin. (3) nu aduce atingere dreptului entităţilor în cauză să solicite, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacţie, să fie tratate în calitate de clienţi ale căror relaţii de afaceri cu firma de investiţii intră sub incidenţa art. 81-89 şi a art. 91-96.
ART. 103 (1) Sunt recunoscute drept contrapărţi eligibile alte societăţi care îndeplinesc cerinţe proporţionate, inclusiv praguri cantitative. (2) A.S.F. emite reglementări pentru stabilirea cerinţelor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul unei tranzacţii în care contrapartea potenţială este stabilită într-un alt stat membru, S.S.I.F. ţine seama de statutul celeilalte societăţi definit de dreptul sau de măsurile în vigoare în statul membru în care aceasta este stabilită. (4) S.S.I.F. care încheie tranzacţii în conformitate cu art. 102 alin. (1) cu societăţile prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a obţine de la contrapartea potenţială confirmarea expresă că acceptă să fie considerată drept contraparte eligibilă. (5) S.S.I.F. obţine confirmarea prevăzută la alin. (4) fie sub forma unui acord general, fie pentru fiecare tranzacţie în parte. (6) Sunt recunoscute drept contrapărţi eligibile entităţile din ţări terţe echivalente categoriilor de entităţi prevăzute la art. 102 alin. (3). (7) Sunt recunoscute drept contrapărţi eligibile societăţile din ţări terţe, precum cele prevăzute la alin. (1), în aceleaşi condiţii şi sub rezerva aceloraşi cerinţe ca cele prevăzute la alin. (1)-(5).
ART. 104 (1) Este interzis marketingul, vânzarea sau distribuirea în România, cu titlu profesional, către unul sau mai mulţi clienţi de retail sau consumatori, a instrumentelor financiare derivate de tipul opţiunilor binare. (2) Este interzis marketingul, vânzarea sau distribuirea în România, cu titlu profesional, către unul sau mai mulţi clienţi de retail sau consumatori, a oricăror instrumente financiare derivate tranzacţionate prin intermediul unei platforme electronice de tranzacţionare, în cazul în care aceste instrumente au o scadenţă de maximum 48 de ore şi implică, direct sau indirect, un efect de levier stabilit în funcţie de activul-suport la un nivel peste cel maxim prevăzut în reglementările secundare emise de A.S.F. (3) Efectul de levier prevăzut la alin. (2) reprezintă orice procedură care permite creşterea expunerii clientului de retail sau a consumatorului peste suma pe care acesta a alocat-o respectivei tranzacţii. (4) Este interzis marketingul, vânzarea sau distribuirea în România, cu titlu profesional, către unul sau mai mulţi clienţi de retail sau consumatori, de instrumente financiare derivate tranzacţionate prin intermediul unei platforme electronice de tranzacţionare, prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi: a) acordarea de recompense de orice fel pentru clienţii existenţi care aduc noi clienţi sau potenţiali clienţi sau care recomandă altor persoane instrumentele financiare derivate oferite sau serviciile prestate în legătură cu aceste instrumente; b) acordarea de cadouri sau bonusuri unui client, cu excepţia cazului în care clientul poate obţine valoarea acestora în numerar, ori acordarea de sume de bani unui client, fără a fi nevoie să îndeplinească vreo condiţie sau acordarea oricărui alt avantaj, în cazul în care acordarea efectivă a acestuia depinde de executarea tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate care au fost distribuite; c) folosirea furnizorilor externi de servicii de tip „call center“ în vederea contactării clienţilor sau potenţialilor clienţi; d) folosirea oricărui software proiectat, dezvoltat sau vândut de către furnizori a căror remuneraţie este determinată, în mod direct sau indirect, în totalitate sau parţial, de sumele obţinute de entitatea în cauză, rezultate în urma pierderilor suferite de clienţi, în cursul distribuirii produselor în cauză sau al prestării serviciilor în legătură cu acestea; e) acordarea către oricare parte terţă, implicată în mod direct sau indirect în distribuire, a unei remuneraţii stabilite direct sau indirect, în totalitate sau parţial, în funcţie de sumele obţinute de entitatea în cauză, câştigate de aceasta sau pierdute de clienţi în cursul distribuirii produselor respective sau a prestării serviciilor în legătură cu acestea; f) asigurarea fondurilor necesare executării tranzacţiilor prin debitarea automată a unui card de credit; g) angajarea în operaţiuni de vânzare prin metoda „din uşă în uşă“, reprezentând operaţiuni de vânzare care nu se desfăşoară la sediile S.S.I.F.
(5) Marketingul, vânzarea sau distribuirea în România, cu titlu profesional, către unul sau mai mulţi clienţi de retail sau consumatori, a instrumentelor financiare derivate de tipul contractelor financiare pentru diferenţă (CFD) se limitează la circumstanţele în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare: a) distribuitorul/vânzătorul CFD: (i) solicită clientului de retail sau consumatorului să plătească cel puţin marja iniţială pentru protecţie (initial margin protection); (ii) acordă clientului de retail sau consumatorului posibilitatea de închidere în marja de protecţie (margin close-out protection); (iii) acordă clientului de retail sau consumatorului clauza privind balanţa negativă pentru protecţie (negative balance protection);
b) distribuitorul/vânzătorul CFD şi orice altă persoană implicată în marketingul, vânzarea sau distribuirea CFD: (i) nu acordă clientului de retail sau consumatorului o plată, un beneficiu monetar sau un beneficiu nemonetar în relaţia cu marketingul, vânzarea sau distribuirea unui CFD, altul decât profitul obţinut de orice CFD oferit; (ii) nu transmite o comunicare sau nu publică informaţii accesibile unui client de retail sau unui consumator legate de marketingul, vânzarea sau distribuirea unui CFD decât dacă acestea includ un avertisment de risc având conţinutul şi forma conform reglementărilor A.S.F.
(6) În sensul alin. (5), termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) CFD - un instrument financiar derivat, altul decât o opţiune, future, swap sau contract forward pe rate, indiferent dacă este sau nu tranzacţionat pe un loc de tranzacţionare, care îndeplineşte următoarele condiţii: (i) oferă deţinătorului o poziţie sau expunere lungă sau scurtă pe diferenţa dintre valoarea preţului, nivelului sau valorii unui activ-suport la începutul şi la sfârşitul contractului; şi (ii) care trebuie decontat în fonduri băneşti sau poate fi decontat în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi, altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere.
b) beneficiu nemonetar - orice beneficiu nemonetar, altul decât, în măsura în care au legătură cu CFD, informaţiile şi instrumentele de cercetare; c) marja iniţială - orice plată necesară pentru a iniţia un CFD, excluzând comisioanele şi onorariile de tranzacţionare; d) marja iniţială pentru protecţie (initial margin protection) - marja iniţială determinată în funcţie de activul-suport în conformitate cu reglementările A.S.F.; e) închidere în marja de protecţie (margin close-out protection) - închiderea unei poziţii deschise pe un CFD pentru un client de retail sau consumator în condiţiile cele mai favorabile clientului la momentul în care suma disponibilă dintre marja iniţială şi marja variabilă pentru respectivul CFD scade la mai puţin de jumătate din marja iniţială pentru protecţie pentru respectivul CFD ca rezultat al unei scăderi a valorii noţionale a respectivului CFD; f) balanţa negativă pentru protecţie (negative balance protection) - suma maximă totală pe care o poate pierde un client de retail sau consumator pentru toate CFD-urile asociate unui cont de tranzacţionare CFD deschis la un distribuitor/vânzător de CFD până la: (i) în ceea ce priveşte toate respectivele CFD-uri, sumele disponibile rămase în respectivul cont de tranzacţionare din marja iniţială şi marja variabilă; şi (ii) în ceea ce priveşte toate respectivele CFD-uri care sunt deschise, profiturile, iar în ceea ce priveşte toate respectivele CFD-uri care sunt închise, sumele disponibile rămase în respectivul cont de tranzacţionare din profiturile realizate;
g) marja variabilă - orice plată necesară pentru a tranzacţiona un CFD, excluzând comisioanele şi onorariile de tranzacţionare.
(7) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) nu se aplică: a) instrumentelor financiare derivate admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe un SMT operat de către o firmă de investiţii sau un operator de piaţă; b) instrumentelor financiare derivate ce constituie o formă de remunerare acordată în temeiul unui contract de muncă/contract de mandat.
SECŢIUNEA a 3-a Transparenţa şi integritatea pieţei ART. 105 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT instituie şi menţin dispoziţii şi proceduri eficiente, în ceea ce priveşte SMT-ul sau SOT-ul, pentru a monitoriza în mod regulat că membrii, participanţii sau utilizatorii săi respectă regulile acestora. (2) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT monitorizează ordinele trimise, inclusiv anulările şi tranzacţiile efectuate de membrii, participanţii sau utilizatorii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica orice încălcare a regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să afecteze stabilitatea pieţei, o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau disfuncţionalităţile sistemului în legătură cu un instrument financiar şi stabilesc măsurile şi resursele necesare pentru a se asigura că o astfel de monitorizare este eficientă. (3) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT informează imediat A.S.F. cu privire la orice încălcare gravă a regulilor sale sau la orice eveniment intervenit în activitatea de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei sau la orice conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau la disfuncţionalităţile sistemului în legătură cu un instrument financiar. (4) A.S.F. comunică imediat ESMA şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre informaţiile prevăzute la alin. (3), verificând în prealabil informaţiile transmise cu privire la conduita şi comportamentul care contravin prevederilor Regulamentului (UE) nr. 596/2014. (5) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT transmit A.S.F., fără întârzieri nejustificate, informaţiile prevăzute la alin. (3), pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă şi acordă acesteia tot ajutorul necesar pentru cercetarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele proprii sau prin intermediul acestora.
ART. 106 (1) Fără a aduce atingere dreptului A.S.F. prevăzut la art. 236 alin. (3) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, o S.S.I.F. sau un operator de piaţă care administrează un SMT sau un SOT poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai este conform cu normele SMT-ului sau ale SOT-ului, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcţionarea ordonată a pieţei. (2) S.S.I.F. sau operatorii de piaţă care administrează un SMT sau un SOT şi suspendă sau retrag de la tranzacţionare un instrument financiar, suspendă sau retrag, de asemenea, instrumentele financiare derivate prevăzute lapct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau retragerii instrumentului financiar suport. (3) S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează un SMT sau un SOT face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi ale eventualelor instrumente financiare derivate şi comunică respectivele decizii A.S.F. (4) A.S.F. impune operatorilor de piaţă sau S.S.I.F. care administrează, după caz, pieţele reglementate, alte SMT-uri, alte SOT-uri şi operatori independenţi, care intră sub incidenţa prezentei legi şi care tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă, de asemenea, respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazurile în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unei fapte suspectate ca abuz de piaţă, unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile art. 7 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei. (5) A.S.F. publică de îndată pe site-ul acesteia decizia prevăzută la alin. (4) şi o notifică ESMA şi autorităţilor competente din celelalte state membre. (6) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care A.S.F. este notificată de către o autoritate competentă din alt stat membru în legătură cu măsurile echivalente dispuse. (7) În aplicarea prevederilor alin. (6), A.S.F. comunică ESMA şi altor autorităţi competente decizia pe care o ia ulterior primirii notificării, incluzând o explicaţie în cazul în care ia decizia de a nu suspenda sau retrage de la tranzacţionare instrumentul financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta. (8) Prevederile alin. (2)-(7) se aplică şi în cazul în care se ridică suspendarea de la tranzacţionare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta. (9) Expresia afectarea semnificativă a intereselor investitorilor are înţelesul prevăzut de reglementările europene emise în aplicarea art. 32 din Directiva 2014/65/UE.
ART. 107 Procedura de notificare prevăzută la art. 106 se aplică, de asemenea, în cazul în care decizia de a suspenda sau de a retrage de la tranzacţionare un instrument financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta este luată de A.S.F. în temeiul art. 236 alin. (3) lit. m) şi n).
SECŢIUNEA a 4-a Pieţe de creştere pentru IMM-uri ART. 108 (1) A.S.F. poate înregistra un SMT ca piaţă de creştere pentru IMM-uri la solicitarea scrisă a S.S.I.F. sau a operatorului de piaţă care administrează respectivul SMT, sub condiţia respectării cerinţelor prevăzute la alin. (2). (2) SMT-ul care se înregistrează ca piaţă de creştere pentru IMM-uri face obiectul unor reguli, sisteme şi proceduri eficiente care asigură îndeplinirea următoarelor cerinţe: a) cel puţin 50% dintre emitenţii ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacţionare în cadrul respectivului SMT sunt IMM-uri în momentul în care SMT-ul este înregistrat ca piaţă de creştere pentru IMM-uri şi, ulterior, în orice an calendaristic; b) sunt stabilite criterii corespunzătoare pentru admiterea iniţială şi menţinerea instrumentelor financiare ale emitenţilor la tranzacţionare pe piaţă; c) la admiterea iniţială la tranzacţionare pe piaţă a instrumentelor financiare există suficiente informaţii publicate care permit investitorilor să decidă în cunoştinţă de cauză dacă să investească sau nu în instrumentele financiare respective, fie sub forma unui document de admitere corespunzător, fie sub forma unui prospect în cazul în care sunt aplicabile cerinţele prevăzute de Legea nr. 24/2017 în ceea ce priveşte realizarea unei oferte publice în legătură cu admiterea iniţială la tranzacţionare a instrumentului financiar în cadrul SMT; d) se realizează o raportare financiară corespunzătoare continuă, în mod periodic, fie de către emitent, fie în numele acestuia, de exemplu prin rapoarte anuale auditate; e) emitenţii, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (1) pct. 21 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, persoanele care au responsabilităţi de conducere, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (1) pct. 25 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, precum şi persoanele cu care aceştia se află în legături strânse, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (1) pct. 26 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, respectă cerinţele care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014; f) este asigurată stocarea şi diseminarea către public a informaţiilor care fac obiectul unor reglementări referitoare la emitenţi; g) există sisteme şi controale eficiente în scopul prevenirii şi detectării abuzurilor de piaţă pe SMT-ul respectiv, conform cerinţelor Regulamentului (UE) nr. 596/2014.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) nu aduc atingere respectării de către S.S.I.F. sau de către operatorul de piaţă care administrează SMT-ul a altor obligaţii ce le revin în temeiul prezentei legi, pertinente pentru administrarea SMT-urilor, şi nu împiedică S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează SMT-ul să impună cerinţe suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (2). (4) A.S.F. poate radia un SMT din lista pieţelor de creştere pentru IMM-uri în oricare dintre următoarele cazuri: a) S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează SMT solicită radierea acestuia din listă; b) cerinţele prevăzute la alin. (2) nu mai sunt îndeplinite în ceea ce priveşte SMT-ul.
(5) A.S.F. notifică imediat ESMA cu privire la înregistrarea sau radierea unui SMT în/din lista pieţelor de creştere pentru IMM-uri. (6) În cazul în care un instrument financiar al unui emitent este admis la tranzacţionare pe o piaţă de creştere pentru IMMuri, instrumentul financiar respectiv poate fi tranzacţionat şi pe altă piaţă de creştere pentru IMM-uri numai dacă emitentul a fost informat şi nu a prezentat obiecţii. (7) În situaţia aplicării alin. (6), emitentul nu este supus niciunei obligaţii legate de guvernanţa corporativă sau de informarea iniţială, periodică sau specifică în ceea ce priveşte cealaltă piaţă pentru IMM-uri.
CAP. III Drepturile firmelor de investiţii SECŢIUNEA 1 Libertatea de a presta servicii şi de a exercita activităţi de investiţii ART. 109 (1) Orice firmă de investiţii autorizată şi supravegheată de autorităţile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu Directiva 2014/65/UE şi, în cazul instituţiilor de credit, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE poate furniza liber servicii de investiţii şi/sau poate desfăşura liber activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare pe teritoriul României, cu condiţia ca aceste servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia sa. (2) Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii. (3) Firmele de investiţii şi instituţiile de credit prevăzute la alin. (1) se înscriu în Registrul A.S.F., ulterior transmiterii către A.S.F. a unei notificări însoţite de informaţii similare celor prevăzute la art. 110 alin. (3)-(5) de către autoritatea competentă din statul membru de origine al firmei de investiţii sau al instituţiei de credit. (4) A.S.F. nu impune firmelor de investiţii sau instituţiilor de credit prevăzute la alin. (1) obligaţii suplimentare pentru aspectele reglementate de prezenta lege. (5) Firmele de investiţii şi instituţiile de credit prevăzute la alin. (1) şi la art. 113 alin. (1) îşi pot promova serviciile prin toate mijloacele de comunicare disponibile în România, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de A.S.F.
ART. 110 (1) Orice S.S.I.F. poate furniza liber servicii de investiţii şi/sau poate desfăşura liber activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare pe teritoriul altor state membre. (2) Serviciile auxiliare pot fi furnizate de S.S.I.F. pe teritoriul unui stat membru doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii. (3) Orice S.S.I.F. care intenţionează să furnizeze servicii sau să desfăşoare activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată sau care doreşte să modifice gama de servicii furnizate sau de activităţi desfăşurate comunică A.S.F. următoarele informaţii: a) statul membru în care intenţionează să opereze; b) un program de activitate care menţionează, în special, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care intenţionează să le furnizeze pe teritoriul respectivului stat membru şi dacă intenţionează să facă acest lucru prin intermediul unor agenţi delegaţi stabiliţi în România.
(4) În cazul în care S.S.I.F. intenţionează să utilizeze agenţi delegaţi, aceasta comunică A.S.F. identitatea agenţilor delegaţi respectivi. (5) În cazul în care S.S.I.F. care intenţionează să furnizeze servicii pe teritoriul altui stat membru doreşte să utilizeze agenţi delegaţi stabiliţi în România, A.S.F. comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu art. 237 alin. (1)-(5), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi respectivi. (6) A.S.F. transmite autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu art. 237 alin. (1)-(5) informaţiile comunicate de S.S.I.F. în conformitate cu alin. (3)-(5), în termen de o lună de la primirea acestora. (7) S.S.I.F. poate să înceapă să furnizeze serviciile şi activităţile de investiţii respective în statul membru gazdă după transmiterea de către A.S.F. a informaţiilor către autoritatea competentă a statului membru gazdă, conform prevederilor alin. (6). (8) În cazul modificării uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu alin. (3)-(5), S.S.I.F. anunţă în scris A.S.F. cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. (9) A.S.F. informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu modificarea prevăzută la alin. (8).
ART. 111 (1) Orice instituţie de credit care intenţionează să furnizeze servicii de investiţii şi servicii auxiliare sau să desfăşoare activităţi de investiţii conform art. 109 prin intermediul unor agenţi delegaţi comunică A.S.F. identitatea agenţilor delegaţi respectivi. (2) În cazul în care instituţia de credit care intenţionează să furnizeze servicii pe teritoriul altui stat membru doreşte să utilizeze agenţi delegaţi stabiliţi în România, A.S.F. comunică autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu art. 237 alin. (1)-(5), în termen de o lună de la primirea tuturor informaţiilor, identitatea agenţilor delegaţi respectivi. (3) A.S.F., în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă, publică pe site-ul propriu informaţiile primite de la autorităţile competente din statele membre de origine ale firmelor de investiţii sau ale instituţiilor de credit care utilizează agenţi delegaţi şi care urmează a furniza servicii de investiţii şi/sau activităţi de investiţii pe teritoriul României.
ART. 112 (1) A.S.F. permite firmelor de investiţii şi operatorilor de piaţă care administrează SMT-uri şi SOT-uri din alte state membre, în baza notificării transmise în acest sens de autoritatea competentă din statul de origine al acestora, să pună la dispoziţie mecanismele adecvate pe teritoriul României pentru a facilita accesul şi tranzacţionarea pe pieţele respective pentru membrii, participanţii sau utilizatorii la distanţă stabiliţi pe teritoriul României. (2) A.S.F. poate solicita autorităţii competente din statul membru de origine al SMT-ului informaţii cu privire la identitatea membrilor sau participanţilor la distanţă la SMT-ul stabilit pe teritoriul respectivului stat membru. (3) S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează un SMT sau un SOT care intenţionează să pună la dispoziţie mecanisme adecvate pe teritoriul altor state membre pentru a facilita accesul şi tranzacţionarea pe pieţele respective pentru membrii, participanţii sau utilizatorii la distanţă stabiliţi pe teritoriul acelor state comunică A.S.F. numele statului membru în care intenţionează să prevadă aceste mecanisme. (4) În termen de o lună de la primirea informaţiei prevăzute la alin. (3), A.S.F. comunică această informaţie autorităţii competente a statului membru în care SMT-ul sau SOT-ul intenţionează să prevadă asemenea mecanisme. (5) La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă al SMT-ului şi fără întârzieri nejustificate, A.S.F. comunică identitatea membrilor sau participanţilor la distanţă la SMT-ul stabilit pe teritoriul României.
SECŢIUNEA a 2-a Înfiinţarea unei sucursale ART. 113 (1) Serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pot fi furnizate pe teritoriul României de către firme de investiţii şi instituţii de credit din state membre prin dreptul de stabilire, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin utilizarea unui agent delegat stabilit în România, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi, după caz, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia ca respectivele servicii şi activităţi să fie incluse în autorizaţia acordată firmei de investiţii sau instituţiei de credit în statul membru de origine. (2) Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiţii şi/sau o activitate de investiţii. (3) Firmele de investiţii şi instituţiile de credit din statele membre prevăzute la alin. (1) se înscriu în Registrul A.S.F. (4) A.S.F. nu impune obligaţii suplimentare, în afara celor autorizate în conformitate cu prevederile art. 116, în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei unei firme de investiţii sau a unei instituţii de credit pentru care a primit notificare însoţită de informaţii similare celor prevăzute la art. 114 alin. (1) şi (4) de la o autoritate competentă din alt stat membru pentru aspectele reglementate de prezenta lege. (5) În cazul în care firma de investiţii dintr-un stat membru apelează la un agent delegat situat în România, acesta este asimilat sucursalei firmei de investiţii de pe teritoriul României, în cazul în care aceasta a fost înfiinţată, şi este supus, în orice situaţie, dispoziţiilor prezentei legi referitoare la sucursale.
ART. 114 (1) S.S.I.F. care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau să utilizeze agenţi delegaţi stabiliţi într-un alt stat membru în care nu a înfiinţat o sucursală informează în prealabil A.S.F. şi îi comunică următoarele informaţii: a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să înfiinţeze o sucursală sau statele membre în care nu a înfiinţat o sucursală, dar în care intenţionează să utilizeze agenţi delegaţi stabiliţi pe teritoriul acestora; b) un program de activitate care precizează, printre altele, serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare pe care le va furniza; c) în cazul în care este înfiinţată, structura organizatorică a sucursalei, cu precizarea dacă sucursala intenţionează să utilizeze agenţi delegaţi, precum şi identitatea respectivilor agenţi delegaţi; d) în cazul în care se utilizează agenţi delegaţi într-un stat membru în care o S.S.I.F. nu a înfiinţat o sucursală, o descriere a utilizării preconizate a agentului/agenţilor delegat/delegaţi şi o structură organizatorică, inclusiv lanţul ierarhic, precizând modul în care agentul/agenţii se încadrează în structura corporativă a S.S.I.F.; e) adresa de la care pot fi obţinute documente în statul membru gazdă; f) numele persoanelor însărcinate cu administrarea sucursalei sau a agentului delegat.
(2) În cazul în care S.S.I.F. utilizează un agent delegat stabilit în alt stat membru decât România, acest agent delegat este asimilat sucursalei, în cazul în care aceasta a fost înfiinţată, şi este supus, în orice situaţie, dispoziţiilor legislaţiei referitoare la sucursale din statul membru gazdă. (3) Cu excepţia cazurilor în care A.S.F., în urma analizării activităţilor avute în vedere de S.S.I.F., consideră că structura administrativă sau situaţia financiară a S.S.I.F. nu este adecvată, A.S.F. notifică informaţiile prevăzute la alin. (1), în termen de 3 luni de la primirea acestora, autorităţii competente a statului membru gazdă desemnate ca punct de contact în conformitate cu art. 237 alin. (1)-(5) şi informează S.S.I.F. în acest sens. (4) Pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (1), A.S.F. comunică autorităţii competente a statului membru gazdă informaţii detaliate privind sistemul de compensare a investitorilor la care participă S.S.I.F. (5) În situaţia modificării informaţiilor prevăzute la alin. (4), A.S.F. informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu aceasta. (6) În cazul în care refuză comunicarea informaţiilor către autoritatea competentă a statului membru gazdă, A.S.F. precizează motivele refuzului său S.S.I.F. respective, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informaţiilor. (7) La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maximum două luni de la data notificării transmise de către A.S.F., sucursala poate fi înfiinţată şi îşi poate începe activitatea.
ART. 115 (1) Orice instituţie de credit care intenţionează să utilizeze un agent delegat stabilit în alt stat membru decât România pentru a furniza servicii şi/sau activităţi de investiţii, precum şi servicii auxiliare în conformitate cu prezenta lege notifică A.S.F. şi îi furnizează informaţiile prevăzute la art. 114 alin. (1). (2) Cu excepţia cazurilor în care B.N.R. constată şi informează A.S.F. cu privire la faptul că structura administrativă sau situaţia financiară a instituţiei de credit nu este corespunzătoare, A.S.F. notifică informaţiile primite conform alin. (1), în termen de 3 luni de la primirea acestora, autorităţii competente a statului membru gazdă şi informează instituţia de credit respectivă cu privire la aceasta. (3) În cazul în care B.N.R. solicită A.S.F. să refuze notificarea informaţiilor către autoritatea competentă a statului membru gazdă, A.S.F. precizează motivele refuzului său instituţiei de credit respective, în termen de 3 luni de la primirea tuturor informaţiilor. (4) La primirea unei comunicări din partea autorităţii competente a statului membru gazdă sau, în absenţa unei astfel de comunicări, în termen de maximum două luni de la data transmiterii notificării de către A.S.F., agentul delegat îşi poate începe activitatea. Unui astfel de agent delegat i se aplică dispoziţiile legislaţiei referitoare la sucursale din statul membru gazdă.
ART. 116 (1) Sucursala unei firme de investiţii sau a unei instituţii de credit dintr-un stat membru trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 60, 81-89 şi 91-96 din prezenta lege şi la art. 14-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii de către A.S.F. A.S.F. se asigură că sucursala respectivă îşi îndeplineşte aceste obligaţii. (2) A.S.F. este abilitată să examineze măsurile instituite de sucursală şi să solicite modificarea lor, dacă o asemenea modificare este strict necesară pentru a permite A.S.F. să verifice respectarea de către sucursala din România a unei firme de investiţii sau a unei instituţii de credit dintr-un stat membru a obligaţiilor prevăzute la alin. (1) în ceea ce priveşte serviciile furnizate şi/sau activităţile desfăşurate pe teritoriul României.
ART. 117 (1) În cazul în care o firmă de investiţii autorizată într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul României, ulterior notificării către A.S.F., autoritatea competentă a statului membru de origine a acestei firme de investiţii poate proceda, în exercitarea responsabilităţilor sale, la verificări la faţa locului la această sucursală. (2) A.S.F. poate proceda, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autoritatea competentă a statului membru gazdă, la efectuarea de inspecţii la sediul sucursalei unei S.S.I.F. înfiinţate pe teritoriul altui stat membru.
ART. 118 (1) În cazul modificării uneia dintre informaţiile comunicate în conformitate cu art. 114 alin. (1), S.S.I.F. anunţă în scris A.S.F., cu cel puţin o lună înainte de aplicarea modificării respective. (2) A.S.F. informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu această modificare.
SECŢIUNEA a 3-a Accesul la pieţele reglementate ART. 119 (1) Firmele de investiţii din alte state membre care sunt autorizate pentru executarea ordinelor clienţilor sau tranzacţionarea pe cont propriu au dreptul de a deveni membre ale pieţelor reglementate stabilite pe teritoriul României sau de a avea acces la aceste pieţe: a) direct, prin înfiinţarea de sucursale; sau b) devenind membre la distanţă ale unei pieţe reglementate sau având acces la distanţă la această piaţă, fără a fi nevoie să fie stabilite în România, în cazul în care procedurile şi sistemele de tranzacţionare ale pieţei respective nu necesită o prezenţă fizică pentru încheierea tranzacţiilor pe piaţă.
(2) Firmelor de investiţii care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) nu li se impune nicio cerinţă de reglementare sau administrativă suplimentară privind aspectele reglementate de prezenta lege.
SECŢIUNEA a 4-a Accesul la sistemele de contraparte centrală, de compensare şi de decontare şi dreptul de a desemna un sistem de decontare ART. 120 (1) Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, firmele de investiţii din alte state membre au drept de acces direct şi indirect la contrapartea centrală şi la sistemele de compensare şi de decontare existente pe teritoriul României în scopul finalizării sau al organizării finalizării tranzacţiilor cu instrumente financiare. (2) Accesul direct şi indirect al firmelor de investiţii respective la aceste sisteme fac obiectul aceloraşi criterii nediscriminatorii, transparente şi obiective care se aplică membrilor sau participanţilor locali. (3) A.S.F. nu limitează utilizarea sistemelor respective la compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate într-un loc de tranzacţionare de pe teritoriul României. (4) Operatorii de piaţă de pe teritoriul României oferă tuturor membrilor sau tuturor participanţilor lor dreptul de a desemna sistemul de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate pe pieţele reglementate administrate de aceştia, sub rezerva respectării următoarelor condiţii: a) existenţa unor facilităţi şi legături între sistemul de decontare desemnat şi orice alt sistem sau infrastructură necesare pentru a asigura decontarea eficientă şi economică a tranzacţiei respective; b) confirmarea, de către A.S.F., a faptului că toate condiţiile tehnice de decontare a tranzacţiilor încheiate pe aceste pieţe reglementate prin intermediul unui alt sistem de decontare decât cel desemnat de operatorul de piaţă sunt de natură să permită funcţionarea armonioasă şi ordonată a pieţelor în cauză.
(5) Aprecierea A.S.F. în privinţa pieţei reglementate nu aduce atingere competenţelor băncilor centrale naţionale în rolul lor de supervizare a sistemelor de compensare-decontare sau competenţelor altor autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme. A.S.F. ţine seama de supervizarea şi supravegherea deja efectuate de aceste instituţii pentru a evita repetarea nejustificată a verificărilor.
SECŢIUNEA a 5-a Dispoziţii privind CPC-urile, mecanismele de compensare şi de decontare în ceea ce priveşte SMT-urile ART. 121 (1) S.S.I.F. şi operatorii de piaţă care administrează un SMT pot conveni cu o contraparte centrală, o casă de compensare sau un sistem de decontare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării şi/sau decontării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de membrii sau participanţii în cadrul sistemelor lor. (2) A.S.F. nu poate interzice apelarea la o contraparte centrală, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru decât în cazul în care se poate demonstra că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a SMT-ului respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (4) şi (5). (3) Pentru a evita repetarea nejustificată a verificărilor, A.S.F. ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de decontare deja efectuate de către băncile centrale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de decontare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.
CAP. IV Furnizarea de servicii şi activităţi de investiţii de către societăţi din ţări terţe SECŢIUNEA 1 Furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii prin înfiinţarea unei sucursale ART. 122 (1) O societate dintr-o ţară terţă care intenţionează să furnizeze servicii de investiţii sau să desfăşoare activităţi de investiţii, cu sau fără servicii auxiliare, pentru clienţi de retail sau clienţi profesionali în sensul anexei nr. 2 secţiunea B, pe teritoriul României, înfiinţează o sucursală. (2) Sucursala prevăzută la alin. (1) trebuie să obţină în prealabil o autorizaţie din partea A.S.F., în baza unei cereri transmise în acest sens de societatea din ţara terţă. (3) În vederea aprobării înfiinţării sucursalei, sunt respectate în mod cumulativ următoarele condiţii: a) furnizarea de servicii pentru care societatea dintr-o ţară terţă solicită autorizaţia este supusă autorizării şi supravegherii în ţara terţă în care este stabilită societatea, iar societatea care depune cererea este autorizată în mod corespunzător, A.S.F. ţinând seama de recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională - GAFI - în contextul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului; b) între A.S.F. şi autorităţile de supraveghere competente din ţara terţă în care este stabilită societatea există acorduri de cooperare care includ dispoziţii ce reglementează schimbul de informaţii în scopul menţinerii integrităţii pieţei şi protejării investitorilor; c) sucursala deţine nivelul capitalului minim iniţial prevăzut la art. 47 de care dispune liber; d) sunt numite una sau mai multe persoane responsabile cu administrarea sucursalei, care respectă cerinţele prevăzute la art. 19; e) ţara terţă în care este stabilită societatea a semnat un acord cu România, care respectă pe deplin standardele prevăzute la art. 26 din Convenţia-model a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OECD - pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi asigură un schimb de informaţii eficiente în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale; f) societatea aparţine unui sistem de compensare pentru investitori autorizat sau recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 084/22.
(4) Sucursala unei societăţi dintr-o ţară terţă autorizată potrivit prevederilor alin. (2) este înscrisă în Registrul A.S.F.
ART. 123 Societatea dintr-o ţară terţă care intenţionează să obţină autorizaţia pentru furnizarea oricăror servicii de investiţii sau desfăşurarea activităţilor de investiţii cu sau fără servicii auxiliare pe teritoriul României prin înfiinţarea unei sucursale pune la dispoziţia A.S.F. următoarele: a) numele autorităţii responsabile cu supravegherea sa în ţara terţă în cauză; în cazul în care pentru supraveghere sunt responsabile mai multe autorităţi, se furnizează detalii privind domeniile de competenţă ale fiecăreia dintre respectivele autorităţi; b) toate detaliile pertinente privind societatea referitoare la denumire, formă juridică, sediu social şi adresă, membrii organului de conducere, acţionari importanţi şi un program de activitate care prevede serviciile şi/sau activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare care urmează să fie furnizate sau desfăşurate şi structura organizatorică a sucursalei, inclusiv descrierea tuturor externalizărilor către terţi a unor funcţii operaţionale esenţiale; c) numele persoanelor responsabile cu administrarea sucursalei şi documentele pertinente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute la art. 19; d) informaţii privind capitalul iniţial de care dispune liber sucursala.
ART. 124 (1) A.S.F. acordă autorizaţia sucursalei unei societăţi dintr-o ţară terţă care şi-a înfiinţat sau intenţionează să îşi înfiinţeze sucursala în România numai în cazul în care constată: a) că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 122; b) că sucursala societăţii dintr-o ţară terţă va putea să respecte dispoziţiile prevăzute la alin. (3).
(2) A.S.F. informează societatea dintr-o ţară terţă, în termen de 6 luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizaţia. (3) Sucursala societăţii dintr-o ţară terţă autorizată în conformitate cu prevederile alin. (1) respectă obligaţiile prevăzute la art. 49-56, art. 61-65, art. 67-74, art. 78-89, art. 91-95, art. 102, 103 şi art. 105-107 din prezenta lege şi la art. 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum şi măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii şi este supravegheată de către A.S.F. (4) A.S.F. nu impune obligaţii suplimentare în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta lege şi nu oferă sucursalelor societăţilor din ţări terţe un tratament mai favorabil decât firmelor de investiţii din statele membre.
ART. 125 (1) În cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secţiunii B din anexa nr. 2, stabilit sau situat pe teritoriul României, iniţiază la iniţiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau desfăşurarea unei activităţi de investiţii de către o societate dintr-o ţară terţă, cerinţa privind autorizaţia prevăzută la art. 122 nu se aplică furnizării serviciului sau desfăşurării activităţii respective de către societatea din ţara terţă pentru persoana în cauză, nici unei relaţii legate în mod specific de furnizarea serviciului sau desfăşurarea activităţii respective. (2) O iniţiativă a unui client, astfel cum aceasta este reglementată la alin. (1), nu îndreptăţeşte societatea dintr-o ţară terţă să comercializeze noi categorii de produse de investiţii sau de servicii de investiţii către respectivul client în alt mod decât prin sucursală.
ART. 126 (1) S.S.I.F. poate presta servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare într-o ţară terţă în baza autorizaţiei acordate de A.S.F., conform reglementărilor emise în acest sens, numai prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei legi, toate sediile înfiinţate pe teritoriul unei ţări terţe sunt considerate o singură sucursală. (2) Înfiinţarea unei sucursale într-o ţară terţă este supusă aprobării prealabile a A.S.F., conform reglementărilor emise de aceasta. (3) A.S.F. poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de S.S.I.F., consideră că: a) S.S.I.F. nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei; b) cadrul legislativ existent în ţara terţă şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către A.S.F. a funcţiilor sale de supraveghere; c) S.S.I.F. înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenţă financiară sau nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezenta lege ori prin reglementările emise în aplicarea acesteia.
(4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înfiinţării sucursalei este supusă aprobării prealabile a A.S.F.
ART. 127 Supravegherea prudenţială a serviciilor şi activităţilor de investiţii şi a serviciilor auxiliare prestate de S.S.I.F. în state membre şi în ţări terţe, fie direct, fie prin înfiinţarea de sucursale, va fi asigurată de A.S.F., fără a prejudicia atribuţiile autorităţilor competente din statele gazdă.
SECŢIUNEA a 2-a Retragerea autorizaţiilor ART. 128 (1) A.S.F. poate retrage autorizaţia eliberată în temeiul art. 124 sucursalei unei societăţi dintr-o ţară terţă în cazul în care această societate: a) nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la autorizaţie, nu a furnizat niciun serviciu de investiţii sau nu a desfăşurat nicio activitate de investiţii în ultimele 6 luni; b) a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă; c) nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora a fost acordată autorizaţia; d) a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile prezentei legi în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare pentru firmele de investiţii aplicabile societăţilor dintr-o ţară terţă; e) se încadrează în oricare dintre cazurile în care legislaţia prevede retragerea autorizaţiei pentru aspecte care nu intră sub incidenţa prezentei legi.
(2) La aprecierea caracterului grav şi sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. d), A.S.F. ia în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele: a) numărul, natura sancţiunilor şi valoarea amenzilor aplicate sucursalei sau membrilor organelor de conducere din cadrul acesteia, în ultimele 36 luni, raportat la momentul realizării analizei; b) frecvenţa încălcării; c) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, sucursala a indus risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor în piaţa de capital; d) faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuz de piaţă, spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism; e) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, sucursala a cauzat prejudicii asupra activelor investitorilor; f) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.
TITLUL III Pieţe reglementate CAP. I Autorizarea şi legea aplicabilă ART. 129 (1) Autorizarea operatorului de piaţă şi a pieţei reglementate se acordă numai în cazul în care A.S.F. s-a asigurat că atât operatorul, cât şi sistemele pieţei reglementate satisfac cel puţin cerinţele prevăzute de prezentul titlu. (2) Operatorul de piaţă furnizează toate informaţiile, inclusiv un program de activitate care prezintă, printre altele, tipurile de operaţiuni avute în vedere şi structura organizatorică necesare pentru a permite A.S.F. să se asigure că piaţa reglementată a instituit, cu ocazia autorizării iniţiale, toate măsurile necesare pentru respectarea obligaţiilor care îi revin în conformitate cu prezentul titlu. (3) Condiţiile şi documentaţia ce trebuie să însoţească cererea de autorizare, precum şi procedura de autorizare a operatorului de piaţă vor fi prevăzute de reglementări ale A.S.F. şi se vor referi în principal la: a) capitalul social minim al societăţii pe acţiuni şi resursele financiare necesare pentru desfăşurarea activităţii; b) obiectul principal de activitate, constând în administrarea pieţelor reglementate, precum şi a activităţilor conexe în legătură cu aceasta; c) structura acţionariatului, identitatea şi integritatea acţionarilor care exercită o influenţă semnificativă asupra membrilor organului de conducere; d) condiţiile de calificare, experienţă profesională şi reputaţie care trebuie îndeplinite de către membrii organului de conducere şi persoanele cu funcţii-cheie din cadrul operatorului de piaţă; e) cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese care trebuie evitate de către membrii organului de conducere şi persoanele cu funcţii-cheie din cadrul operatorului de piaţă; f) dotarea tehnică şi resursele; g) contractul încheiat cu un auditor financiar avizat de A.S.F.
(4) Operatorul de piaţă desfăşoară activităţile aferente organizării şi administrării pieţei reglementate sub supravegherea A.S.F., cu respectarea prevederilor prezentului titlu. (5) Operatorii de piaţă autorizaţi să funcţioneze în România vor fi înscrişi în Registrul A.S.F. (6) A.S.F. verifică în mod regulat îndeplinirea de către operatorul de piaţă a condiţiilor care au stat la baza acordării autorizaţiei acestuia. Operatorul de piaţă are obligaţia de a respecta pe toată durata de funcţionare a acestuia condiţiile avute în vedere la momentul acordării autorizaţiei. (7) Modificările în modul de organizare şi funcţionare a operatorului de piaţă/pieţei reglementate care vor fi supuse autorizării sau, după caz, obligaţiei de notificare a A.S.F. se stabilesc prin reglementări ale A.S.F. (8) Operatorul de piaţă are obligaţia de a supraveghea respectarea de către piaţa reglementată pe care o administrează a cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi este abilitat să exercite drepturile corespunzătoare pieţei reglementate pe care o administrează în temeiul prezentei legi. (9) Operatorul de piaţă nu poate limita numărul persoanelor cu drept de acces pe piaţa reglementată administrată. (10) Operatorul de piaţă care administrează un loc de tranzacţionare are legitimitate procesuală activă, respectiv pasivă, pentru orice drepturi şi obligaţii, pretenţii şi reclamaţii legate de activitatea locurilor de tranzacţionare administrate. (11) Fără a aduce atingere oricărei dispoziţii relevante din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sau oricăror dispoziţii relevante privind abuzul de piaţă din Legea nr. 24/2017, dispoziţiile de drept public care reglementează tranzacţiile efectuate în cadrul sistemelor pieţei reglementate sunt cele ale statului membru de origine al pieţei reglementate respective.
ART. 130 Cererea de autorizare a operatorului de piaţă va fi respinsă, după caz, dacă: a) documentaţia şi informaţiile transmise de operatorul de piaţă nu respectă prevederile prezentei legi şi ale reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea acesteia şi nici prevederile reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE; b) documentaţia şi informaţiile prezentate sunt insuficiente pentru a se stabili dacă operatorul de piaţă îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea acesteia; c) membrii organului de conducere şi persoanele care îndeplinesc funcţii-cheie din cadrul operatorului de piaţă nu au calificarea şi experienţa profesională adecvate funcţiei lor, conform reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi, precum şi reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE; d) transparenţa pieţei, buna desfăşurare a tranzacţiilor şi protecţia investitorilor nu sunt asigurate; e) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau ale reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea acesteia şi nici reglementările europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE.
ART. 131 (1) A.S.F. poate retrage, prin decizie, autorizaţia eliberată unui operator de piaţă şi a pieţei reglementate în cazul în care acesta: a) nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la autorizaţie sau nu a funcţionat în ultimele 6 luni; b) a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă; c) nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora a fost acordată autorizaţia; d) a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei legi sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014; e) solicită retragerea autorizaţiei.
(2) Orice retragere a unei autorizaţii este notificată de către A.S.F. către ESMA. (3) În cazul retragerii autorizaţiei unui operator de piaţă, începând cu data şi ora precizate în decizia A.S.F. nu vor mai putea fi efectuate operaţiuni cu instrumente financiare pe acea piaţă, iar ordinele de tranzacţionare înregistrate de participanţi şi încă neexecutate până la acea dată devin nule de drept, instrumentele financiare, sumele cuvenite şi comisioanele încasate urmând a fi restituite. (4) Operaţiunile încheiate până la data precizată în decizia de retragere a autorizaţiei operatorului de piaţă sunt finalizate la scadenţele lor, participanţii fiind ţinuţi să respecte clauzele contractelor încheiate cu investitorii acestora. (5) În aprecierea caracterului grav şi sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. d), în vederea retragerii autorizaţiei unui operator de piaţă, A.S.F. ia în considerare, după caz, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: a) numărul, natura sancţiunilor şi valoarea amenzilor aplicate operatorului de piaţă sau membrilor organelor de conducere din cadrul acestuia, în ultimele 36 luni, raportat la momentul realizării analizei; b) frecvenţa încălcării; c) măsura în care operatorul de piaţă mai poate asigura funcţionarea corectă a locurilor de tranzacţionare administrate din punctul de vedere al facilităţilor tehnice gestionate; d) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, operatorul de piaţă a indus risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor în piaţa de capital; e) faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuz de piaţă, spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism; f) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, operatorul de piaţă a cauzat prejudicii asupra activelor investitorilor sau patrimoniului participanţilor la piaţă; g) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.
CAP. II Cerinţe aplicabile organului de conducere al operatorului de piaţă ART. 132 (1) Membrii organului de conducere al oricărui operator de piaţă au în orice moment o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru îndeplinirea sarcinilor lor. (2) Întreaga componenţă a organului de conducere trebuie să reflecte o gamă suficient de largă de experienţă. (3) Membrii organului de conducere îndeplinesc în special următoarele cerinţe: a) toţi membrii organului de conducere dedică suficient timp pentru îndeplinirea funcţiilor lor în cadrul operatorului de piaţă; b) numărul de funcţii de conducere pe care le poate deţine simultan un membru al organului de conducere în orice entitate juridică ţine seama de situaţiile specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor operatorului de piaţă. Cu excepţia cazului în care reprezintă statul membru, membrii organelor de conducere ale operatorilor de piaţă care sunt semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, organizării interne, naturii, sferei de cuprindere şi complexităţii activităţilor lor nu deţin în acelaşi timp poziţii care să depăşească mai mult de una dintre următoarele combinaţii: (i) o funcţie de conducere executivă cu două funcţii de conducere neexecutive; (ii) patru funcţii de conducere neexecutive;
c) organul de conducere posedă, în ansamblul său, cunoştinţele, competenţele şi experienţa adecvate pentru a putea înţelege activităţile operatorului de piaţă, inclusiv principalele riscuri; d) fiecare membru al organului de conducere acţionează cu onestitate, integritate şi gândire independentă pentru a evalua şi a contesta în mod eficient deciziile conducerii superioare în cazul în care este necesar şi pentru a superviza şi monitoriza în mod eficient procesul decizional.
(4) Funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul aceluiaşi grup sau în cadrul societăţilor în care operatorul de piaţă deţine o participaţie calificată sunt considerate ca fiind o singură funcţie de conducere. (5) În vederea autorizării membrilor organului de conducere pentru deţinerea unei funcţii neexecutive suplimentare celor prevăzute la alin. (3) lit. b) pct. (ii), A.S.F. va lua în considerare complexitatea activităţii operatorului de piaţă şi modalitatea în care noua funcţie deţinută afectează activitatea operatorului de piaţă din punctul de vedere al timpului alocat funcţiei deţinute în cadrul acestuia şi al capacităţii de exercitare a atribuţiilor. A.S.F. informează periodic ESMA în legătură cu astfel de autorizaţii. (6) Funcţiile de conducere din organizaţiile care nu urmăresc obiective predominant comerciale sunt scutite de limitarea aplicată numărului de funcţii de conducere prevăzută la alin. (3) lit. b) pe care le poate deţine un membru al unui organ de conducere. (7) Operatorii de piaţă alocă resurse umane şi financiare adecvate pentru integrarea şi formarea membrilor organului de conducere. (8) Termenii şi expresiile operatori de piaţă semnificativi şi gamă suficient de largă de experienţă au înţelesul prevăzut de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 133 Orice membru al organului de conducere al unui operator de piaţă este obligat să notifice în scris acestuia natura şi întinderea interesului ori a relaţiilor materiale, dacă: a) este parte a unui contract încheiat cu operatorul de piaţă; b) este membru al consiliului de administraţie sau, după caz, membru al consiliului de supraveghere al unei persoane juridice care este parte a unui contract încheiat cu operatorul de piaţă; c) se află în legături strânse sau are o relaţie materială cu o persoană care este parte într-un contract încheiat cu operatorul de piaţă; d) se află în situaţia care ar putea influenţa adoptarea deciziei în cadrul şedinţelor consiliului de administraţie sau, după caz, consiliului de supraveghere.
ART. 134 (1) Operatorii de piaţă care sunt semnificativi din punctul de vedere al dimensiunii, organizării interne, precum şi al naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor lor înfiinţează un comitet de nominalizare compus din membri ai organului de conducere care nu îndeplinesc nicio funcţie executivă în cadrul operatorului de piaţă respectiv. (2) Comitetul de nominalizare are următoarele atribuţii: a) identifică şi supune spre aprobare organului de conducere sau, după caz, adunării generale a acţionarilor candidaţii pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul organului de conducere; b) evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, structura, dimensiunea, compoziţia şi performanţele organului de conducere şi formulează recomandări organului de conducere cu privire la eventuale modificări; c) evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, cunoştinţele, competenţele şi experienţa fiecărui membru al organului de conducere şi ale organului de conducere în ansamblul său şi îl informează cu privire la evaluarea respectivă; d) revizuieşte periodic politica organului de conducere privind selecţia şi numirea conducerii superioare şi formulează recomandări adresate organului de conducere.
(3) În scopul îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (2) lit. a), comitetul de nominalizare: a) evaluează echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere; b) pregăteşte o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii într-un anumit post şi evaluează aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens; c) decide cu privire la un obiectiv de reprezentare a genului subreprezentat în cadrul organului de conducere şi elaborează o politică privind modul de creştere a reprezentării genului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectivul obiectiv.
(4) În îndeplinirea sarcinilor sale, comitetul de nominalizare ţine cont, în limitele posibilităţilor şi pe o bază continuă, de necesitatea asigurării faptului că procesul decizional al organului de conducere nu este dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care este în detrimentul intereselor operatorului de piaţă în ansamblu. (5) În îndeplinirea îndatoririlor sale, comitetul de nominalizare poate utiliza orice tip de resurse pe care le consideră adecvate, inclusiv consultanţă externă. (6) Operatorii de piaţă şi comitetele de nominalizare ale acestora trebuie să folosească o gamă largă de calităţi şi competenţe în cazul în care recrutează membrii organului de conducere şi, în acest sens, să pună în aplicare o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului de conducere.
ART. 135 (1) Organul de conducere al unui operator de piaţă defineşte şi supraveghează implementarea mecanismelor de guvernanţă care asigură gestionarea eficientă şi prudentă a unei organizaţii, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei. (2) Organul de conducere monitorizează şi evaluează periodic eficacitatea mecanismelor de guvernanţă ale operatorului de piaţă şi adoptă măsurile corespunzătoare pentru a soluţiona eventualele deficienţe. (3) Membrii organului de conducere au acces adecvat la informaţiile şi documentele necesare pentru supervizarea şi monitorizarea procesului decizional al conducerii. (4) A.S.F. refuză motivat autorizarea dacă datele şi informaţiile de care dispune nu pot conduce la concluzia că membrii organului de conducere al operatorului de piaţă au o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin sau dacă există motive obiective şi doveditoare de a crede că organul de conducere al operatorului de piaţă ar risca să compromită administrarea corectă, prudentă şi eficientă a acestuia şi integritatea pieţei. (5) În procesul de autorizare a unei pieţe reglementate, persoana sau persoanele din cadrul operatorului de piaţă care conduc efectiv activităţile şi operaţiunile unei pieţe reglementate deja autorizate în conformitate cu prezenta lege este considerată/sunt considerate că respectă cerinţele prevăzute la art. 132 alin. (1) şi (2). (6) Operatorul de piaţă transmite A.S.F. identitatea tuturor membrilor organului său de conducere şi orice schimbare a componenţei acestuia, împreună cu toate informaţiile necesare pentru evaluarea şi autorizarea fiecărui membru al organului de conducere în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 132 şi 134 şi cu prevederile reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acestora.
CAP. III Cerinţe aplicabile persoanelor care exercită o influenţă semnificativă asupra administrării pieţei reglementate ART. 136 (1) Persoanele care sunt în măsură să exercite, direct sau indirect, o influenţă semnificativă asupra administrării pieţei reglementate respectă criteriile prevăzute de reglementările A.S.F. privind regulile de procedură şi criteriile aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor la un operator de piaţă. (2) Orice achiziţie de acţiuni ale operatorului de piaţă care conduce la o influenţă semnificativă asupra administrării pieţei reglementate este notificată operatorului de piaţă şi este supusă în prealabil aprobării A.S.F. (3) Operatorul de piaţă al pieţei reglementate: a) furnizează A.S.F. şi face publice informaţii privind structura acţionariatului operatorului de piaţă şi în special informaţii cu privire la datele de identificare ale persoanelor care sunt în măsură să exercite o influenţă semnificativă asupra organului de conducere al operatorului de piaţă, precum şi valoarea participaţiilor deţinute de aceste persoane; b) notifică imediat A.S.F. şi face public orice transfer de proprietate care conduce la o schimbare a identităţii persoanelor care exercită o influenţă semnificativă asupra funcţionării pieţei reglementate.
(4) A.S.F. refuză motivat să aprobe propunerile de modificare a participaţiilor deţinute de persoanele care exercită o influenţă semnificativă asupra operatorului de piaţă în cazul în care există motive obiective şi doveditoare de a estima că schimbarea propusă ar risca să compromită administrarea corectă şi prudentă a pieţei reglementate administrate de operatorul de piaţă respectiv. (5) Niciun acţionar al unui operator de piaţă nu poate deţine, direct sau împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, mai mult de 20% din totalul drepturilor de vot. (6) Orice achiziţie de acţiuni ale operatorului de piaţă, care conduce la o deţinere de 20% din totalul drepturilor de vot, este notificată operatorului de piaţă în termenul prevăzut de reglementările emise de A.S.F. şi este supusă în prealabil aprobării A.S.F. (7) Orice înstrăinare de acţiuni ale operatorului de piaţă care conduce la scăderea sub pragul de deţinere de 20% este notificată operatorului de piaţă şi A.S.F., în termenul prevăzut de reglementările emise de A.S.F. (8) În situaţia în care acţiunile emise de operatorul de piaţă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui SMT, obligaţia notificării operatorului de piaţă cu privire la înstrăinarea acţiunilor sale revine şi depozitarului central, în termenul şi în condiţiile prevăzute de reglementările emise de A.S.F.
CAP. IV Cerinţe organizatorice ART. 137 (1) Operatorul de piaţă care administrează o piaţă reglementată: a) adoptă măsuri pentru a detecta în mod clar şi a gestiona efectele potenţial dăunătoare pentru funcţionarea pieţei reglementate sau pentru membrii ori participanţii la aceasta, ale oricărui conflict de interese apărut între interesele operatorului de piaţă, acţionarilor operatorului de piaţă şi, respectiv, a organului de conducere al operatorului de piaţă şi funcţionarea corectă a pieţei reglementate; b) se asigură că piaţa reglementată este dotată în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care este expusă, că instituie măsuri şi sisteme adecvate pentru identificarea tuturor riscurilor semnificative care îi pot compromite funcţionarea şi aplică măsuri eficiente de diminuare a riscurilor respective; c) instituie măsuri care să garanteze administrarea corectă a operaţiunilor tehnice ale sistemului, inclusiv mecanisme de urgenţă eficiente pentru a face faţă eventualelor riscuri de întrerupere a sistemelor; d) adoptă reguli şi proceduri transparente şi nediscreţionare care să asigure o tranzacţionare echitabilă şi ordonată şi care să fixeze criterii obiective în vederea executării eficiente a ordinelor; e) instituie mecanisme ce vizează să faciliteze finalizarea eficientă şi la timp a tranzacţiilor executate în cadrul sistemelor sale; f) dispune, în momentul autorizării şi ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcţionarea ordonată a pieţei, ţinând seama de natura şi de amploarea tranzacţiilor încheiate pe piaţa reglementată, precum şi de gama şi de nivelul riscurilor la care aceasta este expusă; g) respectă cerinţele impuse de reglementările A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi şi ale regulamentelor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE cu privire la condiţiile generale în care se vor desfăşura tranzacţiile cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată, precum şi regulile privind transparenţa şi protecţia investitorilor.
(2) Operatorilor de piaţă nu le este permis să execute ordinele unui client prin angajarea capitalurilor proprii şi nici să se implice în cumpărări şi vânzări simultane efectuate pe cont propriu pe niciuna dintre pieţele reglementate pe care aceştia le administrează.
CAP. V Rezilienţa sistemelor, mecanisme de întrerupere a tranzacţionării şi tranzacţionarea electronică ART. 138 (1) Operatorul de piaţă instituie sisteme, proceduri şi mecanisme eficiente pentru a asigura faptul că sistemele sale: a) sunt reziliente şi au suficientă capacitate pentru a face faţă volumului maxim de ordine şi de mesaje; b) pot asigura o tranzacţionare ordonată în condiţii de tensiune pe piaţă, sunt pe deplin testate pentru a asigura întrunirea acestor condiţii şi fac obiectul unor mecanisme eficiente de asigurare a continuităţii activităţii şi serviciilor în cazul în care survine o defecţiune a sistemelor sale de tranzacţionare.
(2) Operatorul de piaţă instituie pentru piaţa reglementată pe care o administrează: a) acorduri scrise cu toate firmele de investiţii şi instituţiile de credit care urmăresc aplicarea unei strategii de formare a pieţei pe piaţa reglementată; b) programe, strategii sau planuri pentru a se asigura că un număr suficient de firme de investiţii şi instituţii de credit participă la astfel de acorduri care le obligă să ofere cotaţii ferme la preţuri competitive, cu scopul de a furniza lichiditate pieţei într-un mod regulat şi previzibil, în cazul în care o astfel de obligaţie corespunde naturii şi dimensiunii activităţii de tranzacţionare de pe piaţa reglementată respectivă.
(3) Acordul scris menţionat la alin. (2) precizează cel puţin următoarele: a) obligaţiile firmelor de investiţii şi ale instituţiilor de credit în legătură cu furnizarea de lichiditate şi, dacă este cazul, orice altă obligaţie care decurge din participarea la programele, strategiile sau planurile menţionate la alin. (2) lit. (b); b) orice stimulente în materie de reduceri sau de alt tip de stimulente oferite de către piaţa reglementată unei firme de investiţii sau unei instituţii de credit cu scopul de a furniza lichiditate pieţei într-un mod regulat şi previzibil şi, dacă este cazul, orice alte drepturi acumulate de firmele de investiţii sau instituţiile de credit drept urmare a participării la programele/ strategiile/planurile menţionate la alin. (2) lit. (b).
(4) Operatorul de piaţă, pentru piaţa reglementată pe care o administrează: a) monitorizează şi asigură respectarea de către firmele de investiţii şi instituţiile de credit a cerinţelor unor astfel de acorduri scrise cu caracter obligatoriu; b) informează A.S.F. cu privire la conţinutul acordului scris cu caracter obligatoriu şi furnizează A.S.F., la cerere, informaţii detaliate pentru a-i permite acesteia să se asigure de faptul că piaţa reglementată respectă cerinţele prezentului alineat şi ale alin. (3).
(5) Regulile unei pieţe reglementate trebuie să conţină prevederi care să instituite sisteme, proceduri şi mecanisme eficiente pentru a refuza ordinele care depăşesc pragurile prestabilite de volum şi de preţ sau care sunt în mod evident eronate. (6) Operatorul de piaţă poate întrerupe sau restricţiona temporar tranzacţionarea dacă există o evoluţie semnificativă a preţurilor unui instrument financiar pe piaţa respectivă sau pe o piaţă conexă în decursul unei perioade scurte şi, în cazuri excepţionale, poate anula, modifica sau corecta orice tranzacţie.
ART. 139 (1) Operatorul de piaţă al unei pieţe reglementate se asigură că parametrii operaţiunilor de întrerupere a tranzacţionării sunt calibraţi într-un mod adecvat, astfel încât iau în considerare lichiditatea diferitelor categorii şi subcategorii de active, modelul de piaţă şi tipurile de utilizatori şi sunt suficienţi pentru a evita întreruperile semnificative ale continuităţii activităţii de tranzacţionare. (2) Operatorul de piaţă al unei pieţe reglementate raportează A.S.F. parametrii pentru întreruperea tranzacţionării şi orice modificări semnificative ale acestor parametri, de o manieră consecventă şi comparabilă, şi, la rândul său, A.S.F. raportează ESMA. (3) Termenii şi expresiile utilizate în prezentul articol şi în art. 138, precum condiţii de tensiune pe piaţă, evoluţie semnificativă a preţurilor şi întreruperile semnificative ale continuităţii activităţii de tranzacţionare au înţelesul prevăzut de reglementările europene emise în aplicarea art. 48 din Directiva 2014/65/UE şi de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 140 (1) Operatorul de piaţă care administrează o piaţă reglementată semnificativă din punctul de vedere al lichidităţii pentru un anumit instrument financiar se asigură că respectiva piaţă reglementată dispune de procedurile şi sistemele necesare pentru a garanta notificarea celorlalte autorităţi competente pentru ca acestea să coordoneze un răspuns la nivelul întregii pieţe şi să stabilească dacă este oportună întreruperea tranzacţionării în alte locuri în care este tranzacţionat instrumentul financiar respectiv, până la reluarea tranzacţionării pe piaţa iniţială. (2) Operatorul de piaţă, pentru piaţa reglementată pe care o administrează, are obligaţia de a institui sisteme, proceduri şi mecanisme eficiente, inclusiv o cerinţă pentru membri sau participanţi de a realiza teste adecvate ale algoritmilor şi de a asigura cadrul pentru facilitarea acestor teste, pentru: a) a se asigura că sistemele de tranzacţionare algoritmică nu pot crea sau contribui la condiţii de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei; b) a gestiona orice condiţii de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei care sunt generate de astfel de sisteme de tranzacţionare algoritmică, inclusiv sisteme de limitare a raportului ordinelor neexecutate faţă de ordinele care pot fi introduse în sistem de un membru sau de un participant; c) a putea încetini fluxul ordinelor dacă există riscul de atingere a capacităţii maxime a sistemului său şi pentru a limita şi a impune pasul de cotare minim care poate fi executat pe piaţă.
(3) Operatorul de piaţă asigură, pentru o piaţă reglementată pe care o administrează şi pe care este permis accesul electronic direct: a) instituirea unor sisteme, proceduri şi mecanisme eficiente pentru a se asigura că membrii sau participanţii sunt autorizaţi să furnizeze asemenea servicii doar dacă sunt firme de investiţii sau instituţii de credit autorizate în temeiul legislaţiei în vigoare de către o autoritate competentă; b) stabilirea şi aplicarea unor criterii corespunzătoare privind caracterul adecvat al persoanelor cărora le poate fi furnizat un asemenea acces şi că membrul sau participantul îşi asumă responsabilitatea pentru ordinele şi tranzacţiile executate prin intermediul acestui serviciu în raport cu cerinţele prezentei legi; c) stabilirea unor standarde corespunzătoare pentru controlul riscurilor şi pragurile de tranzacţionare pentru un astfel de acces; d) mecanisme pentru identificarea şi, dacă este necesar, sistarea ordinelor sau tranzacţiilor unei persoane care utilizează accesul electronic direct, separat de alte ordine sau tranzacţii ale membrului sau participantului; e) instituirea unor mecanisme pentru a suspenda sau a pune capăt accesului electronic direct pe care un membru sau participant îl furnizează unui client, în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului alineat.
ART. 141 Operatorul de piaţă care administrează o piaţă reglementată se asigură că regulile pieţei reglementate cu privire la serviciile de colocare sunt transparente, echitabile şi nediscriminatorii.
ART. 142 (1) Nivelul comisioanelor şi al tarifelor practicate de operatorul de piaţă este aprobat de organele statutare desemnate de operatorul de piaţă conform actului constitutiv al acestuia şi este notificat A.S.F. (2) Operatorul de piaţă al unei pieţe reglementate se asigură că regulile pieţei reglementate referitoare la aplicarea unor tarife şi comisioane, inclusiv tarife şi comisioane de executare, tarife şi comisioane auxiliare şi eventualele reduceri, sunt transparente, echitabile şi nediscriminatorii şi nu creează stimulente pentru plasarea, modificarea sau anularea ordinelor sau executarea tranzacţiilor într-un mod care contribuie la crearea de condiţii de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei sau să conducă la abuzuri de piaţă. (3) Operatorul de piaţă al unei pieţe reglementate are obligaţia de a include în regulile pieţei prevederi care asigură acordarea de reduceri de tarife şi comisioane în schimbul îndeplinirii obligaţiei de formare a pieţei pentru anumite acţiuni sau un coş adecvat de acţiuni. (4) Piaţa reglementată poate să îşi ajusteze tarifele pentru ordinele anulate în funcţie de durata de timp pentru care ordinul a fost menţinut în piaţă şi să îşi calibreze tarifele în funcţie de fiecare instrument financiar cărora li se aplică. (5) Piaţa reglementată poate aplica un tarif mai mare pentru introducerea unui ordin ulterior anulat decât pentru un ordin executat şi în cazul participanţilor care plasează un procentaj mare de ordine anulate raportat la numărul ordinelor executate sau pentru cei care utilizează o tehnică de tranzacţionare algoritmică de mare frecvenţă, pentru a reflecta presiunea suplimentară asupra capacităţii sistemului.
ART. 143 (1) Operatorul de piaţă al unei pieţei reglementate se asigură că piaţa reglementată pe care o administrează dispune de reguli şi mecanisme prin care să poată fi identificate, prin intermediul marcajelor efectuate de membri sau participanţi, ordinele generate de tranzacţiile algoritmice, diferitele tipuri de algoritmi utilizaţi la crearea ordinelor şi persoanele relevante care iniţiază aceste ordine. (2) Operatorul de piaţă pune la dispoziţia A.S.F., la cererea acesteia, informaţiile prevăzute la alin. (1).
ART. 144 (1) La cererea A.S.F., un operator de piaţă pentru o piaţă reglementată pe care o administrează pune la dispoziţia autorităţii date privind registrul de ordine sau acordă autorităţii acces la registrul de ordine astfel încât aceasta să poată monitoriza activitatea de tranzacţionare. (2) A.S.F. poate solicita operatorului de piaţă transmiterea de date, informaţii şi documente, în mod periodic sau în orice alt mod, stabilind şi termenul în care acestea vor fi transmise.
CAP. VI Paşi de cotare ART. 145 (1) Regulile pieţei reglementate trebuie să cuprindă prevederi privind paşii de cotare în cazul acţiunilor, al certificatelor de depozit, al unităţilor de fond tranzacţionate la bursă, al certificatelor şi al altor instrumente financiare similare, precum şi în cazul oricărui alt instrument financiar care este prevăzut în standardele tehnice de punere în aplicare şi standardele tehnice de reglementare emise de Comisia Europeană pentru aplicarea Directivei 2014/65/UE. (2) Reglementarea paşilor de cotare în acord cu prevederile alin. (1) trebuie să aibă în vedere: a) calibrarea paşilor de cotare pentru a reflecta profilul de lichiditate al instrumentului financiar pe diverse pieţe şi valoarea medie a spreadului dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare, luând în considerare dezideratul de a permite preţuri aproximativ stabile fără a limita excesiv reducerea ulterioară a spreadurilor; b) posibilitatea de adaptare în mod adecvat a pasului de cotare pentru fiecare instrument financiar.
CAP. VII Sincronizarea ceasurilor profesionale ART. 146 (1) Locurile de tranzacţionare, precum şi membrii şi participanţii lor îşi sincronizează ceasurile profesionale pe care le folosesc pentru a înregistra data şi ora evenimentelor ce sunt considerate necesar a fi semnalate. (2) Expresia evenimente ce sunt considerate necesar a fi semnalate are înţelesul prevăzut de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
CAP. VIII Organizarea şi funcţionarea pieţei reglementate şi admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare ART. 147 (1) Modul de organizare şi funcţionare a pieţei reglementate este stabilit prin reguli proprii emise de către operatorul de piaţă, adoptate de către organele statutare desemnate de operatorul de piaţă conform actului constitutiv al acestuia şi aprobate de către A.S.F., în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale legislaţiei europene aplicabile. (2) Operatorul de piaţă se asigură că regulile pieţei reglementate pe care o administrează stabilesc condiţii clare şi transparente privind: a) procedurile de admitere, excludere şi suspendare a participanţilor la şi de la sistemul de tranzacţionare; b) procedurile de tranzacţionare, precum şi obligaţiile ce trebuie îndeplinite de participanţi şi de persoanele din cadrul acestora care efectuează operaţiuni pe piaţa reglementată; c) admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionare prin care să se garanteze că orice instrument financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate face obiectul unei tranzacţionări echitabile, ordonate şi eficiente şi, în cazul valorilor mobiliare, poate fi negociat liber, precum şi regulile de suspendare sau retragere de la tranzacţionare a acestora; d) obligaţiile emitenţilor admişi la tranzacţionare; e) modul de determinare şi publicare a preţurilor şi a cotaţiilor, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE; f) administrarea şi diseminarea informaţiilor către public; g) standardele contractuale şi depozitarul central sau, după caz, contrapartea centrală cu care s-a încheiat contractul în vederea decontării/compensării operaţiunilor desfăşurate pe piaţa reglementată; h) mecanismele de securitate şi control al sistemelor informatice, pentru asigurarea păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, inclusiv în situaţia unor evenimente de risc.
(3) A.S.F. poate solicita motivat modificarea regulilor emise de operatorul de piaţă. (4) Consiliul de administraţie sau, după caz, consiliul de supraveghere are obligaţia de a notifica A.S.F. în legătură cu orice încălcare a prezentei legi, a reglementărilor A.S.F. şi a regulilor pieţei, precum şi a măsurilor adoptate în acest sens. (5) Operatorul de piaţă poate stabili un sistem de arbitraj pentru rezolvarea disputelor între participanţi şi/sau emitenţii ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacţionare pe pieţele administrate de către operatorul respectiv.
ART. 148 (1) În ceea ce priveşte instrumentele derivate, condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (2) asigură, în special, ca particularităţile contractului derivat să permită o cotaţie ordonată, precum şi o decontare eficientă. (2) Pe lângă obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi la art. 147 alin. (2), operatorul de piaţă al unei pieţe reglementate se asigură că regulile acesteia: a) instituie şi menţin mecanisme eficiente care să le permită să verifice dacă emitenţii valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată respectă prevederile legale privind obligaţiile în materie de informare iniţială, periodică şi ad-hoc care le revin; b) instituie măsuri care să faciliteze accesul membrilor sau participanţilor săi la informaţiile făcute publice conform prevederilor legale europene în materie.
(3) Operatorul de piaţă are obligaţia de a adopta măsurile necesare pentru a controla în mod regulat respectarea condiţiilor de admitere a instrumentelor financiare admise la tranzacţionare. (4) O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacţionare pe alte pieţe reglementate, chiar şi fără consimţământul emitentului, cu respectarea dispoziţiilor relevante referitoare la admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată prevăzute de Legea nr. 24/2017. (5) În situaţia aplicării alin. (4), a doua piaţă reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacţionată pe această piaţă. (6) Emitentul nu este obligat să furnizeze direct informaţiile solicitate în temeiul alin. (2) lit. a) unei pieţe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacţionare fără consimţământul său.
CAP. IX Suspendarea şi retragerea instrumentelor financiare de la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată ART. 149 (1) Fără a aduce atingere dreptului A.S.F. prevăzut la art. 236 alin. (3) de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, operatorul de piaţă poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar care nu mai respectă regulile pieţei reglementate, în afara cazurilor în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcţionarea ordonată a pieţei. (2) Operatorul de piaţă care suspendă sau retrage de la tranzacţionare un instrument financiar, suspendă sau retrage, de asemenea, instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a sprijini obiectivele suspendării sau ale retragerii instrumentului financiar suport. (3) Operatorul de piaţă face publică decizia sa cu privire la suspendarea sau retragerea instrumentului financiar şi a eventualelor instrumente financiare derivate şi notifică deciziile respective A.S.F. (4) A.S.F. impune ca alţi operatori de piaţă sau operatori independenţi, care ţin de jurisdicţia sa şi tranzacţionează acelaşi instrument financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C, care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta, să suspende sau să retragă respectivul instrument financiar sau instrumentele derivate de la tranzacţionare, în cazul în care suspendarea sau retragerea sunt consecinţa unui prezumat abuz de piaţă, a unei oferte publice de preluare sau nedivulgării unor informaţii privilegiate cu privire la emitent sau la instrumentul financiar, fapt care încalcă dispoziţiile art. 7 şi art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cu excepţia cazului în care o astfel de suspendare sau retragere ar putea afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau ar putea compromite funcţionarea ordonată a pieţei. (5) În urma notificării prevăzute la alin. (3), A.S.F. comunică decizia ESMA şi altor autorităţi competente, incluzând o explicaţie în cazul în care ia decizia de a nu suspenda sau retrage de la tranzacţionare instrumentul financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta. (6) A.S.F. face publică de îndată şi comunică ESMA şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre decizia menţionată la alin. (3). (7) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care A.S.F. este notificată de o autoritate competentă din alt stat membru în legătură cu suspendarea sau retragerea de la tranzacţionare a unui instrument financiar.
ART. 150 (1) Prevederile art. 149 alin. (2)-(7) se aplică şi în cazul în care se ridică suspendarea de la tranzacţionare a unui instrument financiar sau a instrumentelor financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta. (2) Procedura de notificare şi comunicare prevăzută la art. 149 se aplică şi în cazul în care decizia de a suspenda sau de a retrage de la tranzacţionare un instrument financiar sau instrumentele financiare derivate prevăzute la pct. 4-10 din anexa nr. 1 secţiunea C care sunt legate de respectivul instrument financiar sau care fac trimitere la acesta este luată de A.S.F. în temeiul prevederilor art. 236 alin. (3) lit. m) şi n).
CAP. X Accesul la piaţa reglementată ART. 151 (1) Prin regulile operatorului de piaţă care administrează o piaţă reglementată se instituie, se aplică şi se impun cerinţe legate de obligativitatea menţinerii de condiţii transparente şi nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective, care să reglementeze accesul sau aderarea membrilor la piaţa reglementată. (2) Regulile menţionate la alin. (1) cuprind toate obligaţiile care revin membrilor sau participanţilor în temeiul: a) actelor de constituire şi de administrare a pieţei reglementate în cauză; b) regulilor privind activitatea de tranzacţionare de pe această piaţă; c) standardelor profesionale impuse personalului firmelor de investiţii sau al instituţiilor de credit care operează pe piaţă; d) condiţiilor prevăzute la alin. (3) pentru alţi membri sau participanţi decât firmele de investiţii şi instituţiile de credit; e) regulilor şi procedurilor referitoare la compensarea şi decontarea tranzacţiilor care sunt încheiate pe piaţa reglementată.
(3) Pe o piaţă reglementată se pot admite ca membri sau participanţi firmele de investiţii şi instituţiile de credit autorizate de A.S.F., B.N.R. sau de autorităţile competente din alte state membre să furnizeze servicii de investiţii sau să exercite activităţi de investiţii, precum şi persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) care: a) au o reputaţie suficient de bună; b) prezintă un nivel suficient de aptitudine, de competenţă şi de experienţă pentru tranzacţionare; c) dispun, dacă este cazul, de o organizare adecvată; d) deţin resurse suficiente pentru rolul pe care trebuie să şil asume, ţinând seama de diferitele mecanisme financiare pe care piaţa reglementată le-ar putea avea pentru a garanta decontarea adecvată a tranzacţiilor.
(4) Membrii sau participanţii pieţei reglementate respectă obligaţiile prevăzute la art. 81-89 şi art. 91-96 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora pe o piaţă reglementată. Membrii şi participanţii nu sunt obligaţi să îşi impună reciproc aceste obligaţii în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate pe o piaţă reglementată.
ART. 152 (1) Regulile operatorului de piaţă privind accesul membrilor sau participanţilor la piaţa reglementată administrată de acesta prevăd participarea directă sau de la distanţă a firmelor de investiţii şi a instituţiilor de credit. (2) Pieţele reglementate din alte state membre pot să adopte, pe teritoriul României, în baza unei notificări prealabile transmise A.S.F. în acest sens de către autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a fi necesare alte cerinţe juridice sau administrative, dispoziţiile necesare pentru a permite membrilor sau participanţilor stabiliţi în România să aibă acces la distanţă la aceste pieţe şi să tranzacţioneze pe acestea. (3) A.S.F. poate solicita autorităţii competente a statului membru de origine al pieţei reglementate să comunice identitatea membrilor sau participanţilor pieţei reglementate stabiliţi în România. (4) Operatorul de piaţă din România care intenţionează să adopte dispoziţii de natura celor prevăzute la alin. (2) pentru a permite accesul de la distanţă a unor membri şi participanţi din alte state membre comunică A.S.F. statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să ofere astfel de facilităţi. (5) A.S.F. notifică în termen de o lună informaţia prevăzută la alin. (4) autorităţii competente din statul membru gazdă indicat. (6) La solicitarea autorităţii competente din statul membru gazdă al pieţei reglementate prevăzute la alin. (3), A.S.F. comunică, fără întârzieri nejustificate, identitatea membrilor şi participanţilor la piaţa reglementată stabiliţi în acel stat membru. (7) Operatorul de piaţă comunică A.S.F., semestrial, în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de raportare, lista membrilor sau a participanţilor pieţei reglementate administrate de acesta.
CAP. XI Monitorizarea respectării regulilor pieţei reglementate şi a altor obligaţii legale ART. 153 (1) Operatorii de piaţă instituie şi menţin mecanisme şi proceduri eficiente, inclusiv resursele necesare pentru monitorizarea regulată a respectării regulilor proprii de către membrii sau participanţii lor. (2) Operatorii de piaţă monitorizează ordinele plasate, inclusiv anulările şi tranzacţiile încheiate de membrii sau participanţii lor în cadrul sistemelor lor, pentru a identifica încălcările regulilor respective, condiţiile de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei sau o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 sau disfuncţionalităţile sistemului în legătură cu un instrument financiar. (3) Operatorii de piaţă informează imediat A.S.F. cu privire la: a) încălcările grave ale regulilor pieţelor reglementate administrate; b) condiţiile de tranzacţionare de natură să afecteze funcţionarea ordonată a pieţei; c) o conduită care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014; d) disfuncţionalităţile sistemului în legătură cu un instrument financiar.
(4) A.S.F. transmite ESMA şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre informaţiile prevăzute la alin. (3). (5) În ceea ce priveşte conduita care poate sugera un comportament care este interzis în temeiul Regulamentului (UE) nr. 596/2014, A.S.F. trebuie să fie convinsă că un astfel de comportament se produce sau s-a produs înainte de a notifica autorităţile competente ale celorlalte state membre şi ESMA. (6) Operatorii de piaţă furnizează A.S.F. fără întârziere nejustificată informaţiile relevante în materie de investigaţii şi urmăriri în justiţie privind abuzul de piaţă în cadrul pieţelor reglementate şi acordă acesteia întregul sprijin pentru investigarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele pieţei reglementate sau prin intermediul acestora.
CAP. XII Dispoziţii privind apelarea la mecanismele de CPC, de compensare şi de decontare ART. 154 (1) Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, operatorii de piaţă pot conveni cu o contraparte centrală, o casă de compensare sau un sistem de decontare din alt stat membru acorduri adecvate pentru organizarea compensării şi/sau decontării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de participanţii pe piaţă în cadrul sistemelor lor. (2) Fără a aduce atingere titlurilor III, IV sau V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, A.S.F. nu poate interzice unui operator de piaţă apelarea la o contraparte centrală, la o casă de compensare şi/sau la un sistem de decontare din alt stat membru decât în cazul în care se poate demonstra că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a pieţei reglementate administrate de operatorul de piaţă respectiv şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de decontare potrivit prevederilor art. 120 alin. (4) şi (5). (3) Pentru a evita repetarea nejustificată a evaluărilor, A.S.F. ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de decontare deja efectuate de către băncile centrale în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de decontare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.
CAP. XIII Lista pieţelor reglementate ART. 155 (1) A.S.F. întocmeşte o listă a pieţelor reglementate pentru care este autoritate competentă şi înaintează această listă celorlalte autorităţi competente ale statelor membre şi ESMA. Fiecare modificare a acestei liste presupune o comunicare similară. (2) Lista prevăzută la alin. (1), publicată pe pagina de internet a ESMA, conţine codul unic stabilit de ESMA în conformitate cu art. 65 alin. (6) din Directiva 2014/65/UE, pentru identificarea pieţelor reglementate, utilizat în scopul raportărilor, conform prevederilor art. 169 alin. (2) lit. g) şi alin. (5) lit. g) din prezenta lege şi art. 6, 10 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
TITLUL IV Limitele impuse poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri şi raportarea poziţiilor CAP. I Limitele poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri ART. 156 (1) A.S.F. instituie şi aplică limite ale poziţiilor cu privire la dimensiunea poziţiei nete pe care o persoană o poate deţine în orice moment în instrumente financiare derivate pe mărfuri tranzacţionate în locuri de tranzacţionare şi în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic, în conformitate cu metodologia de calcul stabilită conform prevederilor alin. (5). (2) Limitele se stabilesc atât pe baza tuturor poziţiilor deţinute de o persoană, cât şi a celor deţinute în numele acesteia cumulate la nivelul unui grup pentru: a) a preveni abuzul de piaţă; b) a sprijini condiţiile de decontare şi de formare a preţului în condiţii ordonate, inclusiv prevenirea poziţiilor care cauzează distorsionarea pieţei şi, în special, asigurarea convergenţei dintre preţurile instrumentelor derivate în luna livrării şi preţurile de pe piaţa la vedere pentru marfa activ-suport, fără a aduce atingere mecanismului de descoperire a preţului pe piaţa mărfii activ-suport.
(3) Limitele impuse poziţiilor nu se aplică poziţiilor deţinute de o entitate nefinanciară sau în numele acesteia şi care pot fi considerate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entităţii nefinanciare respective. (4) Limitele impuse poziţiilor specifică praguri cantitative clare privind dimensiunea maximă a unei poziţii pe un instrument financiar derivat pe mărfuri pe care o poate deţine o persoană. (5) A.S.F. stabileşte limite pentru fiecare contract derivat pe mărfuri tranzacţionat într-un loc de tranzacţionare pe baza metodologiei de calcul stabilite prin standardele tehnice întocmite de ESMA, adoptate de Comisia Europeană. Limitele impuse poziţiilor cuprind contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic. (6) A.S.F. revizuieşte limitele poziţiilor în cazul în care intervine o modificare semnificativă în furnizarea elementelor livrabile sau în totalul poziţiilor deschise sau orice altă modificare semnificativă în cadrul pieţei, pe baza stabilirii de către aceasta a elementelor livrabile sau a totalului poziţiilor deschise şi restabileşte limita poziţiei în conformitate cu metodologia de calcul prevăzută la alin. (5).
ART. 157 (1) A.S.F. notifică ESMA cu privire la limitele exacte ale poziţiilor pe care aceasta intenţionează să le impună în conformitate cu metodologia de calcul stabilită conform art. 156 alin. (5). (2) În termen de două luni de la transmiterea notificării prevăzute la alin. (1), compatibilitatea limitelor impuse poziţiilor cu obiectivele prevăzute la art. 156 alin. (1)-(3) şi cu metodologia de calcul stabilită conform art. 156 alin. (5) este evaluată de ESMA, urmând ca aceasta să emită un aviz în acest sens şi să îl publice pe pagina proprie de internet. (3) A.S.F. modifică limitele impuse poziţiilor în conformitate cu avizul ESMA sau transmite ESMA motivele pentru care consideră că modificarea nu este necesară. (4) În cazul în care A.S.F. impune limite contrare avizului emis de ESMA, aceasta publică de îndată pe pagina proprie de internet o notificare prin care explică detaliat motivele care stau la baza deciziei sale.
ART. 158 (1) În cazul în care acelaşi instrument derivat pe mărfuri este tranzacţionat în cantităţi importante în locuri de tranzacţionare din mai multe jurisdicţii, autoritatea competentă din locul de tranzacţionare în care se înregistrează cel mai mare volum de tranzacţii, denumită autoritatea centrală competentă, stabileşte limita poziţiei unice care trebuie să se aplice tuturor tranzacţiilor din contractul respectiv. (2) A.S.F., în cazul în care deţine calitatea de autoritate centrală competentă, conform prevederilor alin. (1), consultă autorităţile competente din alte locuri de tranzacţionare în care instrumentul derivat pe mărfuri respectiv este tranzacţionat în cantităţi importante cu privire la limita poziţiei unice care trebuie să se aplice şi la orice revizuire a limitelor poziţiilor unice. (3) În cazul în care autorităţile competente nu ajung la un acord, acestea declară în scris motivele complete şi detaliate pentru care consideră că cerinţele prevăzute la art. 156 alin. (1)-(3) nu sunt îndeplinite, eventualele litigii care rezultă în astfel de cazuri urmând a fi soluţionate de către ESMA. (4) Pentru a face posibilă monitorizarea şi executarea limitei poziţiei unice, A.S.F. participă la mecanisme de cooperare, inclusiv schimbul de date pertinente cu autorităţile competente ale locurilor de tranzacţionare în care acelaşi instrument derivat pe mărfuri este tranzacţionat şi cu autorităţile competente ale deţinătorilor de poziţii pe instrumentul derivat pe mărfuri respectiv.
ART. 159 (1) S.S.I.F., instituţiile de credit sau operatorii de piaţă care administrează un loc de tranzacţionare în care se tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri aplică mecanisme de control al administrării poziţiilor. (2) Mecanismele de control pentru administrarea poziţiilor includ cel puţin competenţele locului de tranzacţionare de a: a) monitoriza totalul poziţiilor deschise ale persoanelor; b) accesa informaţii de la persoane, inclusiv toată documentaţia relevantă, privind dimensiunea şi scopul unei poziţii sau al unei expuneri generate, informaţii privind beneficiarii reali sau subiacenţi, orice practică concertată şi orice activ sau pasiv conex de pe piaţa activului-suport; c) impune unei persoane să elimine sau să reducă o poziţie, în mod temporar sau permanent, în funcţie de cazurile specifice, şi de a adopta măsuri corespunzătoare în mod unilateral pentru a asigura eliminarea sau reducerea în cazul în care persoana respectivă nu respectă cerinţa; d) impune, după caz, unei persoane să reintroducă lichiditate pe piaţă la un preţ şi volum convenite, în mod temporar, cu intenţia expresă de a reduce efectele unei poziţii majore sau dominante.
(3) Limitele impuse poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor sunt transparente şi nediscriminatorii, specificând modul în care acestea se aplică persoanelor şi ţinând seama de natura şi structura participanţilor la piaţă, precum şi de modul în care aceştia utilizează contractele tranzacţionate. (4) S.S.I.F., instituţiile de credit sau operatorul de piaţă care administrează locul de tranzacţionare informează A.S.F. cu privire la detaliile privind mecanismele de control al administrării poziţiilor. (5) A.S.F. transmite informaţiile prevăzute la alin. (4), precum şi detaliile referitoare la limitele poziţiilor pe care le-a stabilit către ESMA, care publică şi menţine pe pagina proprie de internet o bază de date care prezintă pe scurt limitele poziţiilor şi mecanismele de control al administrării poziţiilor. (6) A.S.F. impune limitele poziţiilor prevăzute la art. 156 alin. (1)-(3) în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (3) lit. p). (7) A.S.F. nu impune limite mai restrictive decât cele adoptate în conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1)-(3) decât în cazurile excepţionale în care acestea sunt justificate în mod obiectiv şi proporţionate ţinând seama de lichiditatea şi de necesitatea funcţionării ordonate a pieţei respective.
ART. 160 (1) A.S.F. publică pe pagina proprie de internet detaliile referitoare la limitele mai restrictive impuse poziţiilor pe care decide să le impună, care sunt valabile o perioadă iniţială care nu depăşeşte 6 luni de la data publicării lor. (2) Limitele mai restrictive impuse poziţiilor pot fi reînnoite pentru perioade suplimentare care nu depăşesc 6 luni fiecare, dacă motivele cărora li se datorează impunerea acestora se menţin în continuare. Dacă limitele nu sunt reînnoite după perioada de 6 luni, acestea expiră automat. (3) A.S.F. notifică ESMA în cazul în care decide să impună limite mai restrictive ale poziţiilor, urmând ca aceasta să emită un aviz, în termen de 24 de ore de la notificare, şi să îl publice pe pagina proprie de internet. Notificarea transmisă de A.S.F. include o justificare a limitelor mai restrictive ale poziţiilor. (4) În cazul în care A.S.F. impune limite contrare avizului emis de ESMA, A.S.F. publică imediat pe pagina proprie de internet o notificare prin care explică detaliat motivele care stau la baza deciziei sale.
CAP. II Raportarea poziţiei pe categorii de deţinători de poziţii ART. 161 (1) S.S.I.F., instituţiile de credit sau operatorii de piaţă care administrează un loc de tranzacţionare în cadrul căruia se tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri sau certificate de emisii ori instrumente derivate pe acestea: a) fac public un raport săptămânal cu poziţiile agregate deţinute de diferitele categorii de persoane pentru diferitele instrumente financiare derivate pe mărfuri sau certificate de emisii ori instrumente derivate pe acestea tranzacţionate în cadrul locului lor de tranzacţionare, specificând numărul de poziţii lungi şi scurte pe astfel de categorii, modificările intervenite de la raportul anterior, procentul reprezentat de fiecare categorie din totalul poziţiilor deschise şi numărul de persoane din fiecare categorie care deţin o poziţie, în conformitate cu prevederile alin. (5)-(7), şi comunică acest raport A.S.F. şi ESMA; b) pun la dispoziţia A.S.F. o defalcare completă a poziţiilor deţinute în cadrul respectivului loc de tranzacţionare de toate persoanele, inclusiv membri sau participanţi şi clienţi ai acestora, cel puţin o dată pe zi.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se aplică doar în cazul în care atât numărul persoanelor, cât şi poziţiile deschise ale acestora depăşesc pragurile minime. (3) Firma de investiţii sau instituţia de credit care tranzacţionează instrumente financiare derivate pe mărfuri sau certificate de emisii ori instrumente derivate pe acestea, în afara unui loc de tranzacţionare, pun la dispoziţia autorităţii competente din locul de tranzacţionare în care sunt tranzacţionate instrumente financiare derivate pe mărfuri sau certificate de emisii ori instrumente derivate pe acestea sau autorităţii competente centrale din locul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau certificatele de emisii ori instrumentele derivate pe acestea sunt tranzacţionate în cantităţi semnificative raportat la locuri de tranzacţionare din mai multe jurisdicţii, cel puţin o dată pe zi, o defalcare completă a poziţiilor lor pe instrumente financiare derivate pe mărfuri tranzacţionate într-un loc de tranzacţionare şi pe contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic, precum şi a poziţiilor clienţilor lor şi ale clienţilor respectivilor clienţi, până la nivel de client final, în conformitate cu art. 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi, dacă este cazul, cu art. 8 din Regulamentul (UE) nr. 1.227/2011. (4) Pentru a permite monitorizarea respectării prevederilor art. 156 alin. (1)-(3), membrii sau participanţii pieţelor reglementate, SMT-urilor şi clienţii SOT-urilor raportează, cel puţin o dată pe zi, S.S.I.F., instituţiei de credit sau operatorului de piaţă care administrează locul de tranzacţionare respectiv detaliile referitoare la propriile poziţii deţinute pe contracte tranzacţionate în locul de tranzacţionare respectiv, precum şi cu privire la poziţiile clienţilor lor şi ale clienţilor respectivilor clienţi, până la nivel de client final. (5) Persoanele care deţin poziţii pe un instrument financiar derivat pe mărfuri sau pe un certificat de emisii ori instrument financiar derivat pe acesta sunt clasificate de S.S.I.F., instituţia de credit sau de operatorul de piaţă care administrează locul de tranzacţionare respectiv, în funcţie de natura activităţii lor principale, ţinând seama de orice autorizaţie aplicabilă, în calitate de: a) firmă de investiţii sau instituţie de credit; b) fonduri de investiţii, fie un OPCVM, conform definiţiei din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, fie un administrator de fond de investiţii alternativ, conform definiţiei din Legea nr. 74/2015, cu modificările şi completările ulterioare; c) alte instituţii financiare, inclusiv asigurători şi reasigurători, conform definiţiei din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, şi instituţii pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, conform definiţiei din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 235/10 din 23 septembrie 2003; d) societăţi, în înţelesul Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) în cazul certificatelor de emisii sau al instrumentelor derivate ale acestora, operatori cărora le revin obligaţii de conformitate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Rapoartele menţionate la alin. (1) lit. a) specifică numărul de poziţii lungi şi scurte pe categorii de persoane, eventualele modificări intervenite de la raportul anterior, procentajul reprezentat de fiecare categorie din totalul poziţiilor deschise şi numărul de persoane din fiecare categorie. (7) Rapoartele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi defalcarea poziţiilor prevăzută la alin. (3) fac distincţie între: a) poziţiile identificate drept poziţii care reduc, de o manieră măsurabilă obiectiv, riscurile legate direct de activităţile comerciale; şi b) alte poziţii.
(8) În sensul prezentului articol: a) poziţie lungă reprezintă instrumente financiare deţinute, ce urmează a fi primite pentru tranzacţiile ce se vor deconta şi alte elemente care implică obligaţia sau dreptul de a cumpăra instrumente financiare; b) poziţie scurtă reprezintă instrumente financiare ce urmează a fi livrate pentru tranzacţiile ce se vor deconta şi alte elemente care implică obligaţia sau dreptul de a vinde instrumente financiare.
TITLUL V Servicii de raportare a datelor CAP. I Proceduri de autorizare pentru furnizorii de servicii de raportare a datelor ART. 162 (1) Furnizarea de servicii de raportare a datelor descrisă în anexa nr. 1 secţiunea D ca ocupaţie sau activitate obişnuită face obiectul autorizării prealabile acordate de A.S.F. în conformitate cu prezentul capitol. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), S.S.I.F. sau operatorul de piaţă care administrează un loc de tranzacţionare poate desfăşura serviciile de raportare a datelor ale unui APA, ale unui CTP şi ale unui ARM, cu condiţia ca A.S.F. să fi verificat în prealabil că aceşti operatori respectă prevederile prezentului titlu şi a includerii acestor servicii în autorizaţia proprie. (3) Furnizorii de servicii de raportare a datelor sunt înregistraţi în Registrul A.S.F. (4) Registrul prevăzut la alin. (3) este accesibil publicului, conţine informaţii privind serviciile pentru care este autorizat furnizorul de servicii de raportare a datelor şi se actualizează în mod regulat. (5) Furnizorii de servicii de raportare a datelor autorizaţi de A.S.F. se notifică ESMA şi vor fi menţionaţi în lista furnizorilor de servicii de raportare a datelor din Uniunea Europeană publicată pe pagina de internet a ESMA. (6) În cazul în care A.S.F. retrage o autorizaţie în conformitate cu prevederile art. 165, respectiva retragere se publică în lista întocmită de ESMA prevăzută la alin. (5) şi se menţine publică timp de 5 ani. (7) A.S.F. supraveghează furnizorii de servicii de raportare a datelor şi verifică în mod regulat dacă aceştia îndeplinesc în orice moment condiţiile impuse pentru autorizarea iniţială şi dacă respectă prevederile prezentul titlu.
ART. 163 (1) A.S.F. se asigură că autorizaţia precizează serviciul de raportare a datelor pe care furnizorul de servicii de raportare a datelor este autorizat să îl furnizeze. (2) Un furnizor de servicii de raportare a datelor care doreşte să îşi extindă activitatea la alte servicii de raportare a datelor depune o cerere de extindere a autorizaţiei sale. (3) Autorizaţia este valabilă în întreaga Uniune Europeană şi îi permite unui furnizor de servicii de raportare a datelor să furnizeze în întreaga Uniune Europeană serviciile pentru care a fost autorizat.
ART. 164 (1) A.S.F. nu acordă autorizaţia înainte de a se asigura pe deplin că solicitantul îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei legi. (2) Furnizorul de servicii de raportare a datelor prezintă toate informaţiile necesare pentru a permite A.S.F. să se asigure că acesta a luat, cu ocazia autorizării iniţiale, toate măsurile necesare pentru respectarea obligaţiilor care îi revin în temeiul dispoziţiilor prezentului titlu, inclusiv prezentarea unui program de activitate care precizează, printre altele, tipurile de servicii avute în vedere şi structura organizatorică. (3) Solicitantul este informat, în termen de 6 luni de la prezentarea unei cereri complete, dacă autorizaţia îi este acordată sau nu.
ART. 165 (1) A.S.F. poate retrage autorizaţia eliberată unui furnizor de servicii de raportare a datelor în cazul în care furnizorul: a) nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la autorizaţie sau nu a furnizat servicii de raportare a datelor în ultimele 6 luni; b) a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau prin orice altă modalitate incorectă; c) nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora a fost acordată autorizaţia; d) a încălcat grav şi sistematic dispoziţiile prezentei legi sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014.
(2) În aprecierea caracterului grav şi sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. d), în vederea retragerii autorizaţiei unui furnizor de servicii de raportare a datelor, A.S.F. ia în considerare, după caz, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: a) numărul, natura sancţiunilor şi valoarea amenzilor aplicate furnizorului de servicii de raportare a datelor, în ultimele 36 luni, raportat la momentul realizării analizei; b) frecvenţa încălcării; c) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, furnizorul de servicii de raportare a datelor a indus risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor în piaţa de capital; d) faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuz de piaţă, spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism; e) măsura în care, prin acţiunile/inacţiunile întreprinse, furnizorul de servicii de raportare a datelor a cauzat prejudicii asupra investitorilor sau patrimoniului participanţilor la piaţă; f) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.
ART. 166 (1) Membrii organului de conducere al unui furnizor de servicii de raportare a datelor trebuie să aibă în orice moment o reputaţie suficient de bună, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor lor. (2) Organul de conducere trebuie să posede, în ansamblul său, cunoştinţele, competenţele şi experienţa adecvate pentru a putea înţelege activităţile furnizorului de servicii de raportare a datelor. (3) Fiecare membru al organului de conducere acţionează cu onestitate, integritate şi gândire independentă pentru a contesta în mod eficient, după caz, deciziile conducerii superioare şi pentru a supraveghea şi a monitoriza în mod eficient procesul decizional al conducerii, în cazul în care este necesar. (4) În cazul în care un operator de piaţă doreşte să obţină autorizaţia de administrare a unui APA, a unui CTP sau a unui ARM, iar membrii organului de conducere al CTP sau ARM sunt aceiaşi ca membrii organului de conducere al operatorului de piaţă, se consideră că persoanele respective îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (1)-(3). (5) Furnizorul de servicii de raportare a datelor comunică A.S.F. toţi membrii organului său de conducere şi orice schimbare a componenţei acestuia, împreună cu toate informaţiile necesare, pentru a evalua dacă entitatea respectă prevederile alin. (1)-(3) şi ale reglementărilor A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi. (6) Organul de conducere al unui furnizor de servicii de raportare a datelor defineşte şi supraveghează implementarea mecanismelor de guvernanţă care asigură gestionarea eficientă şi prudentă a organizaţiei, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieţei şi interesele clienţilor săi. (7) A.S.F. refuză autorizarea dacă datele şi informaţiile de care dispune nu pot conduce la concluzia că persoana sau persoanele care vor conduce efectiv activitatea furnizorului de servicii de raportare a datelor au o reputaţie suficient de bună sau dacă există motive obiective şi doveditoare de a crede că schimbările propuse privind organul de conducere al furnizorului ar risca să compromită administrarea corectă şi prudentă a acestuia, interesele clienţilor şi integritatea pieţei. (8) Termenii şi expresiile reputaţie suficient de bună, dedică suficient timp şi onestitate, integritate şi gândire independentă au înţelesul prevăzut de reglementările ESMA emise în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
CAP. II Condiţii pentru APA-uri ART. 167 (1) APA instituie politici şi măsuri adecvate pentru a face publice informaţiile necesare în temeiul prevederilor art. 20 şi 21 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 pe cât posibil, din punct de vedere tehnic, în timp real, în condiţii comerciale rezonabile. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt puse la dispoziţie gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către APA. (3) APA diseminează în mod eficient şi consecvent aceste informaţii, într-un mod care să asigure accesul rapid şi nediscriminatoriu la informaţii şi într-un format care să faciliteze consolidarea informaţiilor cu date similare din alte surse. (4) Informaţiile publicate de APA în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) includ, cel puţin, următoarele detalii: a) identificatorul instrumentului financiar; b) preţul la care a fost încheiată tranzacţia; c) volumul tranzacţiei; d) ora tranzacţiei; e) ora la care a fost raportată tranzacţia; f) unitatea de preţ a tranzacţiei; g) codul locului de tranzacţionare unde a fost executată tranzacţia sau, în cazul în care tranzacţia a fost executată printrun operator independent, codul „IS“ sau, în alte cazuri, codul „OTC“ (extrabursier); h) dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacţia a făcut obiectul unor condiţii specifice.
(5) APA aplică şi menţine măsuri administrative eficiente destinate să prevină conflictele de interese cu clienţii săi. (6) APA care este şi operator de piaţă sau S.S.I.F. tratează toate informaţiile colectate în mod nediscriminatoriu şi implementează şi menţine măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcţii aferente activităţii sale. (7) Termenii şi expresiile utilizate la prezentul articol, precum condiţii comerciale rezonabile, au înţelesul prevăzut de reglementările europene emise în aplicarea art. 64 din Directiva 2014/65/UE.
ART. 168 (1) APA instituie mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea mijloacelor de transmitere a informaţiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat şi să prevină scurgerile de informaţii înainte de publicare. (2) APA menţine resurse adecvate şi are instalate dispozitive de back-up pentru a oferi şi menţine serviciile sale în orice moment. (3) APA instituie sisteme care pot, în mod eficient, să verifice integralitatea rapoartelor de tranzacţionare, să identifice omisiunile şi erorile evidente şi să solicite retransmiterea eventualelor rapoarte eronate.
CAP. III Condiţii pentru CTP-uri ART. 169 (1) CTP instituie politici şi măsuri adecvate pentru a colecta informaţiile făcute publice în conformitate cu prevederile art. 6 şi art. 20 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 pentru a le consolida într-un flux de date electronic continuu şi pentru a pune informaţiile la dispoziţia publicului pe cât posibil, din punct de vedere tehnic, în timp real, în condiţii comerciale rezonabile. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) includ cel puţin următoarele elemente: a) identificatorul instrumentului financiar; b) preţul la care a fost încheiată tranzacţia; c) volumul tranzacţiei; d) ora tranzacţiei; e) ora la care a fost raportată tranzacţia; f) unitatea de preţ a tranzacţiei; g) codul locului de tranzacţionare unde a fost executată tranzacţia sau, în cazul în care tranzacţia a fost executată printrun operator independent, codul „IS“ sau, în alte cazuri, codul „OTC“ (extrabursier); h) după caz, faptul că un algoritm computerizat din cadrul S.S.I.F. este responsabil pentru decizia de investiţie şi executarea tranzacţiei; i) dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacţia a făcut obiectul unor condiţii specifice; j) precizări în cazul în care s-a acordat derogare de la obligaţia de a face publice informaţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. (a) sau (b) din acelaşi regulament. Se marchează ce derogări i s-au aplicat tranzacţiei în cauză.
(3) Informaţiile sunt puse la dispoziţie gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către CTP. (4) CTP diseminează în mod eficient şi consecvent informaţiile prevăzute la alin. (2), într-un mod care să asigure accesul rapid şi nediscriminatoriu la informaţii şi în formate care să fie uşor accesibile şi utilizabile de către participanţii la piaţă. (5) CTP instituie politici şi măsuri adecvate pentru a colecta informaţiile făcute publice în conformitate cu prevederile art. 10 şi 21 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a le consolida într-un flux de date electronic continuu şi pentru a pune la dispoziţia publicului pe cât posibil, din punct de vedere tehnic, în timp real, în condiţii comerciale rezonabile, cel puţin următoarele elemente: a) identificatorul sau caracteristicile de identificare ale instrumentului financiar; b) preţul la care a fost încheiată tranzacţia; c) volumul tranzacţiei; d) ora tranzacţiei; e) ora la care a fost raportată tranzacţia; f) unitatea de preţ a tranzacţiei; g) codul locului de tranzacţionare unde a fost executată tranzacţia sau, în cazul în care tranzacţia a fost executată printrun operator independent, codul „IS“ sau, în alte cazuri, codul „OTC“ (extrabursier); h) dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacţia a făcut obiectul unor condiţii specifice.
(6) Informaţiile sunt puse la dispoziţie gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către CTP. (7) CTP-ul diseminează în mod eficient şi consecvent aceste informaţii, într-un mod care să asigure accesul rapid şi nediscriminatoriu la informaţii şi în formate general acceptate, interoperabile şi uşor accesibile şi utilizabile de către participanţii la piaţă.
ART. 170 (1) CTP-ul se asigură că datele furnizate sunt consolidate de la toate pieţele reglementate, SMT-urile, SOTurile şi APA-urile şi pentru instrumentele financiare specificate în actele delegate şi în actele de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană. (2) CTP-ul aplică şi menţine măsuri administrative eficiente destinate să prevină conflictele de interese. (3) Operatorul de piaţă sau APA care administrează şi un sistem centralizat de raportare tratează toate informaţiile colectate în mod nediscriminatoriu şi aplică şi menţine măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcţii aferente activităţii sale. (4) CTP-ul instituie mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea mijloacelor de transmitere a informaţiilor şi să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat. (5) CTP-ul menţine resurse adecvate şi are instalate dispozitive de back-up pentru a oferi şi menţine serviciile sale în orice moment.
CAP. IV Condiţii pentru ARM-uri ART. 171 (1) ARM-ul instituie politici şi măsuri adecvate pentru a raporta informaţiile necesare în temeiul şi în conformitate cu cerinţele impuse la art. 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 cât mai rapid posibil şi nu mai târziu de încheierea zilei lucrătoare următoare zilei în care a avut loc tranzacţia. (2) ARM-ul aplică şi menţine măsuri administrative eficiente destinate să prevină conflictele de interese cu clienţii săi. (3) ARM care este şi operator de piaţă sau S.S.I.F. tratează toate informaţiile colectate în mod nediscriminatoriu şi aplică şi menţine măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcţii aferente activităţii sale. (4) ARM-ul instituie mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea şi autentificarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor şi de acces neautorizat şi să prevină scurgerile de informaţii, menţinând în permanenţă confidenţialitatea datelor. (5) ARM-ul menţine resurse adecvate şi are instalate dispozitive de back-up pentru a oferi şi menţine serviciile sale în orice moment. (6) ARM-ul instituie sisteme care să poată să verifice în mod eficient integralitatea rapoartelor de tranzacţionare, să identifice omisiunile şi erorile evidente provocate de S.S.I.F. şi, în cazul producerii unei astfel de erori sau omisiuni, să comunice S.S.I.F. detaliile erorii sau omisiunii şi să solicite retransmiterea eventualelor rapoarte eronate. (7) ARM-ul instituie sisteme care să îi permită acestuia din urmă să depisteze erorile sau omisiunile provocate de ARM-ul însuşi şi care să permită ARM-ului să corecteze şi să transmită sau să retransmită, după caz, A.S.F. rapoarte de tranzacţii corecte şi complete. (8) Termenii şi expresiile utilizate la prezentul articol, precum mecanisme de securitate solide, au înţelesul prevăzut de reglementările europene emise în aplicarea art. 66 din Directiva 2014/65/UE.
TITLUL VI Compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare CAP. I Dispoziţii generale ART. 172 Termenii şi expresiile utilizate în prezentul titlu au semnificaţia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 şi la art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
ART. 173 (1) Condiţiile generale privind operaţiunile de decontare care pot avea loc în cadrul sistemului de decontare sunt stabilite de către A.S.F. şi alte autorităţi competente/relevante, după caz, potrivit prevederilor prezentei legi şi ale legislaţiei europene. (2) Prevederile prezentului titlu nu se aplică sistemului de decontare a titlurilor de stat administrat de B.N.R. în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014.
ART. 174 (1) Autorizarea şi supravegherea depozitarului central şi a contrapărţii centrale se fac de către A.S.F. (2) B.N.R. este autoritate relevantă în sensul prevederilor art. 12 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014.
ART. 175 (1) Transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de decontare. (2) În cazul transferurilor care au o componentă bănească, decontarea se realizează pe baza mecanismului livrare contra plată, cu excepţia transferurilor directe de proprietate prevăzute în reglementări secundare. (3) Instrumentele financiare cumpărate pot fi înstrăinate începând cu momentul cumpărării lor.
CAP. II Depozitarul central de instrumente financiare SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 176 (1) Depozitarul central de instrumente financiare, altele decât cele derivate, este constituit sub forma unei persoane juridice ca societate pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată şi supravegheată de A.S.F., care administrează un sistem de decontare a instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, menţionat la pct. 3 din secţiunea A din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014 şi care furnizează cel puţin un alt serviciu de bază prevăzut în aceeaşi secţiune din anexa respectivă. (2) Orice persoană juridică din România care se încadrează în definiţia depozitarului central trebuie să obţină autorizarea A.S.F. înainte de a-şi începe activitatea. (3) Depozitarul central îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale reglementărilor emise de A.S.F., ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, precum şi ale actelor delegate şi ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus. (4) Depozitarul central efectuează operaţiuni de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale actelor delegate şi ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus.
ART. 177 (1) Orice emitent stabilit în România care emite sau care a emis instrumente financiare care sunt admise la tranzacţionare sau sunt tranzacţionate în locuri de tranzacţionare din România se asigură că acestea sunt dematerializate. (2) Depozitarul central furnizează informaţii autorităţilor abilitate prin lege să solicite informaţii cu privire la deţinătorii de instrumente financiare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), denumit în continuare Regulamentul (UE) 2016/679, precum şi ale altor prevederi legale în vigoare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. (3) Depozitarul central furnizează emitenţilor pentru care efectuează şi operaţiunile de înregistrare prin înscriere în cont informaţiile necesare pentru exercitarea drepturilor aferente instrumentelor financiare depozitate, altele decât cele derivate, putând presta servicii pentru îndeplinirea obligaţiilor emitentului faţă de deţinătorii de instrumente financiare, altele decât cele derivate. (4) Emitenţii efectuează plata dividendelor şi a oricăror alte sume cuvenite deţinătorilor de instrumente financiare prin intermediul depozitarului central şi al participanţilor la sistemul de decontare. (5) În situaţia utilizării sistemului de conturi globale, în vederea determinării structurii deţinătorilor de instrumente financiare emise de un emitent, la o anumită dată, participanţii vor raporta depozitarului central, în cazul în care depozitarul central efectuează şi operaţiuni de înscriere în cont, informaţii privind titularii subconturilor din evidenţele proprii şi deţinerile acestora. (6) Raportarea prevăzută la alin. (5) se efectuează în termenele şi în formatul stabilite prin regulile proprii ale depozitarului central.
SECŢIUNEA a 2-a Înfiinţarea şi funcţionarea depozitarului central ART. 178 Condiţiile, documentaţia ce trebuie să însoţească cererea de autorizare, precum şi procedura de autorizare a depozitarului central sunt stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 909/2014, prin actele delegate şi actele de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană, respectiv prin reglementările emise de A.S.F. prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus.
ART. 179 În cazul în care nu se respectă cerinţele cu privire la integritatea acţionarilor unui depozitar central sau se omite obţinerea aprobării A.S.F., drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute cu nerespectarea cerinţelor menţionate sunt suspendate de drept, aplicându-se procedura prevăzută la art. 272.
ART. 180 (1) Conturile de instrumente financiare deschise la depozitarul central de participanţii la sistemul depozitarului central vor fi evidenţiate astfel încât să se asigure separarea instrumentelor financiare deţinute în nume propriu de cele deţinute în contul clienţilor acestora. (2) Participanţii la sistemul depozitarului central au obligaţia de a ţine subconturi de instrumente financiare deţinute în contul clienţilor lor şi de a înregistra zilnic în registrul propriu deţinerile, pe fiecare client, pentru fiecare clasă de instrumente financiare. (3) Depozitarul central este direct răspunzător pentru asigurarea cel puţin zilnică a concordanţei dintre suma instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, înregistrate în conturile deschise în sistemul depozitarului central şi numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, care compun o emisiune.
SECŢIUNEA a 3-a Supravegherea depozitarului central ART. 181 (1) A.S.F. supraveghează activitatea depozitarului central pentru a asigura buna desfăşurare a activităţii şi protecţia investitorilor. (2) Pentru respectarea prevederilor prezentei legi, ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, precum şi ale actelor delegate şi actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus, A.S.F. poate solicita modificarea reglementărilor emise de depozitarul central.
ART. 182 (1) Instrumentele financiare, altele decât cele derivate, păstrate în conturile deschise la depozitarul central nu vor putea fi considerate ca aparţinând patrimoniului acestuia şi nu vor putea face obiectul niciunei pretenţii din partea creditorilor depozitarului central. (2) Prevederile alin. (1) se aplică inclusiv în cazul falimentului sau lichidării administrative a depozitarului central.
SECŢIUNEA a 4-a Prevederi referitoare la garanţii ART. 183 Prin sintagma garanţie reală din cuprinsul art. 184-186 se înţelege garanţia financiară fără transfer de proprietate, constituită în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau ipoteca mobiliară, ce poartă asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, înregistrate în sistemul depozitarului central şi care se tranzacţionează într-un loc de tranzacţionare.
ART. 184 Constituirea şi executarea garanţiilor reale asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, se realizează potrivit reglementărilor emise de A.S.F., cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
ART. 185 (1) Publicitatea garanţiilor reale prevăzute la art. 183 asigură opozabilitatea faţă de terţi şi se realizează prin înscrierea unei menţiuni în registrul central de publicitate. (2) În sensul prezentei secţiuni, registrul central de publicitate este sistemul de evidenţă constituit şi administrat la nivelul fiecărui depozitar central, în care sunt înscrise pentru publicitate menţiunile de garanţie reală asupra instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, înregistrate în sistemul depozitarului central şi care se tranzacţionează într-un loc de tranzacţionare; orice persoană are acces la informaţiile privind menţiunile de garanţie reală din cadrul registrului central de publicitate, depozitarul central eliberând, la cerere, extrase de informare în acest sens. (3) Înscrierea menţiunii de garanţie reală în registrul central de publicitate în cazul garanţiilor financiare fără transfer de proprietate nu reprezintă o formalitate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reprezentând o modalitate de punere la dispoziţie a garanţiei, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă. (4) Rangul garanţiei reale se stabileşte prin raportare la momentul înscrierii menţiunii de publicitate a garanţiei reale în registrul central de publicitate, realizată conform reglementărilor emise de A.S.F. (5) A.S.F. emite reglementări privind modalitatea de realizare a publicităţii prevăzute la alin. (1)-(4).
ART. 186 Orice procedură de executare a garanţiilor reale trebuie să respecte dispoziţiile reglementărilor A.S.F., iar, în cazul executării silite, şi pe cele ale dispoziţiilor legale în vigoare referitoare la executarea silită. Creditorul şi reprezentanţii acestuia trebuie să acţioneze într-o manieră comercială corespunzătoare, prin utilizarea mecanismelor pieţei de capital.
CAP. III Contrapartea centrală SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 187 (1) Contrapartea centrală este o persoană juridică română, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată şi supravegheată de A.S.F., care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător. (2) Contrapartea centrală se înfiinţează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 648/2012, precum şi ale actelor delegate şi actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană, prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus. (3) Contrapartea centrală poate presta exclusiv servicii legate de compensare conform prevederilor Regulamentului (UE) nr. 648/2012. (4) O entitate poate fi autorizată să acţioneze ca o contraparte centrală, atât pentru instrumentele financiare derivate, cât şi pentru instrumentele financiare, altele decât cele derivate. (5) Marjele constituite în numele membrilor compensatori nu vor putea fi considerate ca aparţinând activelor unei contrapărţi centrale şi nu vor putea face obiectul cererii sau plăţii creditorilor contrapărţii centrale. (6) Prevederile alin. (5) se aplică inclusiv în cazul falimentului sau lichidării administrative a contrapărţii centrale.
SECŢIUNEA a 2-a Reglementări referitoare la activitatea unei contrapărţi centrale ART. 188 (1) Reglementările contrapărţii centrale sunt supuse aprobării A.S.F. şi privesc cel puţin cerinţele aferente contrapărţilor centrale conform Regulamentului (UE) nr. 648/2012, actelor delegate şi actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus şi reglementărilor emise de A.S.F. (2) Reglementările contrapărţii centrale sunt supuse aprobării A.S.F., în conformitate cu reglementările emise de A.S.F.
ART. 189 Contrapartea centrală trebuie să pună la dispoziţia membrilor compensatori suficiente informaţii pentru a identifica şi a evalua corect riscurile şi costurile asociate serviciilor contrapărţii centrale.
SECŢIUNEA a 3-a Supravegherea contrapărţii centrale ART. 190 Contrapartea centrală trebuie să asigure desfăşurarea activităţii în mod ordonat şi transparent, precum şi raportarea periodică şi corectă.
ART. 191 Pentru respectarea prevederilor prezentei legi, ale reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012, precum şi ale actelor delegate şi actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus, A.S.F. poate solicita modificarea reglementărilor emise de contrapartea centrală.
TITLUL VII Măsuri de administrare specială, lichidarea şi insolvenţa CAP. I Administrarea specială, lichidarea şi insolvenţa anumitor categorii de entităţi SECŢIUNEA 1 Administrarea specială şi lichidarea ART. 192 Prezenta secţiune se aplică următoarelor categorii de entităţi: a) S.S.I.F., cu excepţia celor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar; b) operatori de piaţă; c) societăţi de administrare a investiţiilor (SAI); d) AFIA; e) FIA autoadministrate.
ART. 193 A.S.F. instituie măsuri de administrare specială în situaţia în care constată că o entitate prevăzută la art. 192 se află în situaţia de a intra în stare de insolvenţă, conform prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau în situaţia în care oricare dintre membrii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau auditorii acesteia se fac vinovaţi de: a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de A.S.F., care a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a pieţei de capital; b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare.
ART. 194 (1) Administrarea specială este realizată de o persoană fizică sau juridică specializată, numită de A.S.F. (2) Decizia privind instituirea administrării speciale va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 195 (1) Administratorul special preia integral, de la data numirii, atribuţiile consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere al entităţii prevăzute la art. 192 supuse regimului de administrare specială. (2) Administratorul special stabileşte măsuri pentru conservarea activelor şi încasarea creanţelor în interesul investitorilor şi al altor creditori. (3) Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul de vot al acţionarilor, în ceea ce priveşte numirea şi revocarea consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere, dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie/Consiliului de supraveghere şi a auditorilor interni, precum şi dreptul la remunerare al acestora.
ART. 196 (1) În termen de 60 de zile de la numire, administratorul special prezintă A.S.F. un raport scris cu privire la situaţia financiară a entităţii prevăzute la art. 192 şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor, situaţia recuperării creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor. (2) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, A.S.F. va decide, dacă este cazul, asupra prelungirii activităţii administratorului special, pe o perioadă limitată. (3) În situaţia prelungirii activităţii, administratorul special va prezenta, lunar, A.S.F. evaluarea situaţiei financiare a respectivei entităţi.
ART. 197 (1) În situaţia în care A.S.F. constată, pe baza raportului administratorului special, că entitatea prevăzută la art. 192 s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele de supraveghere prudenţială, conform reglementărilor A.S.F., măsurile de administrare specială vor înceta. (2) Decizia privind încetarea activităţii administrării speciale va fi publicată în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2).
ART. 198 În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 197, iar A.S.F. nu decide asupra prelungirii activităţii administratorului special, autorizaţia de funcţionare a entităţii prevăzute la art. 192 va fi retrasă, A.S.F. putând dispune dizolvarea urmată de lichidare sau sesiza instanţa competentă în vederea declanşării procedurii de insolvenţă.
ART. 199 (1) În situaţia în care A.S.F. dispune dizolvarea urmată de lichidare, acestea se vor realiza conform procedurii prevăzute de legislaţia aplicabilă dizolvării şi lichidării societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările A.S.F. (2) În cadrul procedurii lichidării, prin derogare de la prevederile art. 63 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, lichidatorul este numit de A.S.F.
SECŢIUNEA a 2-a Insolvenţa ART. 200 (1) În cazul iniţierii procedurii insolvenţei, se aplică prevederile titlului II, cap. I din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pentru următoarele categorii de entităţi: a) S.S.I.F.; b) operatori de piaţă; c) societăţi de administrare a investiţiilor (SAI); d) AFIA; e) FIA autoadministrate.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), prevederile secţiunii a 6-a din cap. I, titlul II din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică S.S.I.F. prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015. (3) În înţelesul prezentului titlu, insolvenţa reprezintă acea stare a entităţii prevăzute la alin. (1), aflată în una dintre următoarele situaţii: a) starea de insolvenţă, în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare; b) imposibilitatea redresării din punct de vedere financiar a entităţii aflate în administrare specială.
ART. 201 (1) Instanţa competentă să soluţioneze cererea A.S.F. de iniţiere a procedurii reorganizării şi a falimentului entităţii prevăzute la art. 200 este tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul respectivei entităţi. (2) Desemnarea lichidatorului de către tribunal se va face cu acordul A.S.F. (3) În îndeplinirea atribuţiilor lor, care implică aplicarea unor reglementări emise de A.S.F., tribunalul, judecătorul-sindic şi lichidatorul pot cere opinia A.S.F., în calitatea sa de autoritate de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital. (4) Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea entităţii prevăzute la art. 200 aflate în faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Trezoreria Statului. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris şi/sau prin presă, în cel puţin două cotidiane de circulaţie naţională, tuturor creditorilor debitorului, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, A.S.F. şi lichidatorului. Eventualele sume rămase vor fi virate la bugetul de stat, după o perioadă de 5 ani.
CAP. II Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul falimentului S.S.I.F. ART. 202 Prezentul capitol stabileşte regulile în domeniul raporturilor de drept internaţional privat aplicabile reorganizării şi falimentului S.S.I.F., sucursalelor acestora situate în state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central, sucursalelor din România ale firmelor de investiţii din state membre, precum şi sucursalelor din România ale firmelor de investiţii din ţări terţe.
ART. 203 (1) În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii: 1. administrator - persoana desemnată ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare pentru a administra măsurile de reorganizare; 2. autoritate competentă - o autoritate competentă, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau o autoritate de rezoluţie în înţelesul art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 312/2015 în ceea ce priveşte măsurile de reorganizare adoptate potrivit prevederilor acestei legi; 3. autorităţi administrative sau judiciare - autorităţile stabilite potrivit legii naţionale, care decid cu privire la luarea măsurilor de reorganizare sau de începere a procedurilor de lichidare; 4. instrument - un instrument financiar astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 50 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; 5. lichidator - persoana desemnată ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare pentru a administra procedurile de lichidare; 6. măsuri de reorganizare - măsurile adoptate de autorităţile administrative sau judiciare, destinate să menţină ori să restabilească situaţia financiară a unei S.S.I.F. sau a unei firme de investiţii şi care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terţi, inclusiv măsurile care implică posibilitatea unei suspendări a plăţilor, a unei suspendări a măsurilor de executare sau a unei reduceri a creanţelor; persoanele care sunt implicate în activitatea internă a firmelor de investiţii, administratorii şi acţionarii nu sunt consideraţi terţi. Pentru S.S.I.F. prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 312/2015, măsurile de reorganizare includ aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie prevăzute în Legea nr. 312/2015; 7. procedura de lichidare - procedura colectivă iniţiată şi controlată de autorităţile administrative sau judiciare cu scopul de a valorifica active sub supravegherea acestor autorităţi, inclusiv în cazul în care procedura se închide printr-un concordat sau altă măsură similară; 8. stat membru gazdă - stat membru gazdă astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 44 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; 9. stat membru de origine - stat membru de origine astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 43 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; 10. sucursală - astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) În sensul prezentului capitol, termenii S.S.I.F. şi firmă de investiţii au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
ART. 204 (1) Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă cu privire la aplicarea măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F., inclusiv la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre. (2) Hotărârea tribunalului competent pronunţată potrivit alin. (1) se aplică fără alte formalităţi şi produce efecte în întreaga Uniune Europeană din momentul în care aceasta produce efecte în România. (3) Aplicarea măsurilor de reorganizare potrivit alin. (1) este guvernată de legea română. (4) Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autorităţile competente din statele membre gazdă asupra deciziei de a aplica măsuri de reorganizare, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea. (5) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.
ART. 205 Dacă în ceea ce priveşte o firmă de investiţii din alt stat membru, care are sucursale stabilite în România, tribunalul competent consideră necesară punerea în aplicare a măsurii reorganizării pe teritoriul României, acesta informează în acest sens, prin intermediul A.S.F., autoritatea competentă din statul membru de origine.
ART. 206 (1) În cazul pronunţării unei hotărâri potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) de aplicare a măsurii de reorganizare cu privire la o S.S.I.F. sau la o sucursală a acesteia, care poate afecta drepturile terţilor din statul membru gazdă, judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Uniunii Europene, precum şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. (2) Extrasul din hotărârea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice, în limba oficială a fiecărui stat membru gazdă, sau, după caz, în limbile oficiale ale acestuia, în special obiectul şi temeiul legal ale deciziei luate, termenul de exercitare a căilor de contestare, indicând cu precizie şi claritate data expirării acestui termen şi instanţa de judecată la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia. (3) Neîndeplinirea formalităţilor de publicare prevăzute la alin. (1) şi (2) nu impietează asupra aplicării măsurilor de reorganizare, inclusiv în ceea ce priveşte producerea de efecte faţă de creditori.
ART. 207 (1) După deschiderea procedurii reorganizării unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, administratorul judiciar îi va informa de îndată şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre. (2) Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor, instanţa competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legătură cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica şi dacă creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinţă sunt sau nu sunt supuse verificării. (3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitaţie de declarare a unei creanţe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitaţie de prezentare a observaţiilor cu privire la o creanţă. Termene care trebuie respectate.
ART. 208 (1) Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autorităţile publice, are dreptul să îşi declare creanţele sau să formuleze observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte menţiunea în limba română: Cerere de admitere a creanţelor/Declaraţie de creanţe sau, după caz, Observaţii privind creanţele. (2) Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de prioritate ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României. (3) Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există cauze de preferinţă şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferinţă. (4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a Declaraţiei de creanţe sau, după caz, a Observaţiilor privind creanţele şi a documentelor prezentate.
ART. 209 (1) În cazul în care o firmă de investiţii dintr-un stat terţ mai are deschise sucursale cel puţin într-un alt stat membru, tribunalul competent, prin intermediul A.S.F., informează de îndată autorităţile competente din celelalte state membre gazdă în care îşi desfăşoară activitatea asupra aplicării măsurii reorganizării în privinţa sucursalei din România, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta se realizează imediat după aceea. (2) Autorităţile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să îşi coordoneze acţiunile.
ART. 210 (1) Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, este singura autoritate care poate să decidă deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F., inclusiv asupra sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre. (2) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, pronunţată potrivit alin. (1), este recunoscută, fără alte formalităţi, pe teritoriul tuturor celorlalte state membre şi produce efecte în aceste state membre de la data de la care produce efecte pe teritoriul României. (3) Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul A.S.F., autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la decizia de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei S.S.I.F., inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedură le poate avea. În situaţia în care nu este posibilă informarea înainte de pronunţarea hotărârii, aceasta va fi făcută imediat după aceea. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.
ART. 211 (1) Deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. şi la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la: a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului şi regimul bunurilor dobândite de S.S.I.F. după deschiderea procedurii; b) atribuţiile S.S.I.F. şi ale lichidatorului judiciar; c) condiţiile în care poate fi invocată compensarea legală; d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte S.S.I.F.; e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditori, cu excepţia proceselor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre, caz în care se aplică dispoziţiile alin. (2); f) creanţele care trebuie să fie declarate asupra S.S.I.F. şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului; g) regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor; h) regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării legale; i) condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului; j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; k) cine suportă costurile şi cheltuielile aferente procedurii falimentului; l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile tuturor creditorilor.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în privinţa regulilor legislaţiei naţionale privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi că legea respectivă nu permite nicio modalitate de contestare a actului în speţă. (3) În cazul în care o măsură de reorganizare decisă de o autoritate judiciară prevede norme privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor înainte de adoptarea măsurii, prevederile art. 204 alin. (2) şi (3) nu se aplică în cazurile prevăzute la alin. (2).
ART. 212 (1) Organele statutare desemnate de S.S.I.F. conform actului constitutiv al acesteia pot renunţa la autorizaţie, hotărând lichidarea acesteia. (2) Lichidarea la iniţiativa organului statutar este permisă numai în cazul în care S.S.I.F. nu se află în vreuna dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului. (3) S.S.I.F. va comunica A.S.F. hotărârea organului statutar al acesteia privind dizolvarea şi lichidarea entităţii autorizate, însoţită cel puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor. (4) Pe baza evaluării planului de lichidare, A.S.F. aprobă dizolvarea şi lichidarea S.S.I.F., dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei. (5) Lichidarea S.S.I.F. la iniţiativa organului statutar al acesteia nu împiedică adoptarea unei măsuri de reorganizare sau declanşarea procedurii falimentului.
ART. 213 (1) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre are drept consecinţă retragerea de către A.S.F. a autorizaţiei de funcţionare a S.S.I.F. debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii. (2) Lichidatorul judiciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională. Odată cu publicarea va comunica hotărârea autorităţii competente. (3) Retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile S.S.I.F. debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al A.S.F.
ART. 214 Judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras în limba română din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în două ziare de circulaţie naţională din fiecare stat membru gazdă.
ART. 215 (1) După deschiderea procedurii falimentului unei S.S.I.F. având sucursale deschise în alte state membre, lichidatorul judiciar îi va informa de îndată şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre. (2) Informarea, sub forma unei notificări scrise, trebuie să se refere, în special, la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor, instanţa competentă care trebuie să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legătură cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica şi dacă creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinţă sunt sau nu sunt supuse verificării. (3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se furnizează în limba română. În acest scop se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul Invitaţie de declarare a unei creanţe. Termene care trebuie respectate, respectiv titlul Invitaţie de prezentare a observaţiilor cu privire la o creanţă. Termene care trebuie respectate.
ART. 216 (1) Persoana care execută o obligaţie pe teritoriul României în beneficiul unei firme de investiţii fără personalitate juridică supuse procedurii de insolvenţă deschise într-un alt stat membru, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului judiciar desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii. (2) Persoana care execută obligaţia respectivă anterior îndeplinirii pe teritoriul României a măsurilor de publicitate similare cu cele prevăzute la art. 214 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii de insolvenţă; executarea obligaţiei ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii.
ART. 217 (1) Orice creditor al S.S.I.F. debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autorităţile publice, are dreptul să îşi declare creanţele sau să formuleze observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra S.S.I.F., care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte menţiunea în limba română: Cerere de admitere a creanţelor/Declaraţie de creanţe sau, după caz, Observaţii privind creanţele. (2) Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de prioritate ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României. (3) Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există cauze de preferinţă şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi care sunt bunurile asupra cărora au fost constituite astfel de drepturi de preferinţă. (4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a Cererii de admitere a creanţelor/Declaraţiei de creanţe sau, după caz, a Observaţiilor privind creanţele şi a documentelor prezentate.
ART. 218 Lichidatorul judiciar va asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare asupra procesului de lichidare.
ART. 219 (1) Tribunalul competent, potrivit legii române, informează de îndată, prin intermediul A.S.F., autorităţile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea această procedură, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursală din România a unei firme de investiţii având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, care are deschise sucursale pe teritoriul altor state membre. (2) Informarea se va face înainte de pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii sau, dacă acest lucru nu este posibil, imediat după acest moment şi va menţiona şi faptul că autorizaţia de funcţionare a sucursalei din România a fost retrasă. (3) Autorităţile administrative sau judiciare prevăzute la alin. (1) depun toate eforturile să îşi coordoneze acţiunile. (4) Lichidatorii eventuali se străduiesc să îşi coordoneze acţiunile.
ART. 220 Efectele unei măsuri de reorganizare sau ale deschiderii procedurii falimentului unei firme de investiţii/S.S.I.F. asupra anumitor contracte şi drepturi sunt reglementate astfel: a) contractele şi relaţiile de muncă sunt guvernate de legislaţia statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă; b) contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţă sau dreptul de achiziţionare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determină şi natura bunului: mobil sau imobil; c) drepturile asupra bunurilor imobile, navelor şi aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul respectiv.
ART. 221 (1) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului cu privire la o S.S.I.F. şi la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea S.S.I.F., care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la: a) dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun şi dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipotecă; b) dreptul de preferinţă la executarea bunurilor afectate unei garanţii, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului; c) dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta; d) dreptul de uzufruct asupra bunului.
(3) Dreptul înregistrat într-un registru public şi opozabil terţilor, în temeiul căruia poate fi obţinut un drept real în sensul alin. (1), este considerat un drept real. (4) Prevederile alin. (1) nu împiedică acţiunile în anulare, în constatare a nulităţii sau a inopozabilităţii, prevăzute la art. 211 alin. (1) lit. l).
ART. 222 (1) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în situaţia în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauză prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru. (2) Punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului, în cazul în care S.S.I.F. este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desfiinţarea contractului şi nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului şi dacă, la acea dată, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu împiedică exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii române.
ART. 223 (1) Punerea în aplicare a unor măsuri de reorganizare sau deschiderea procedurii falimentului nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, în cazul în care legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii române.
ART. 224 Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenţă ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru, este guvernată de legea statului membru respectiv.
ART. 225 În cazul acordurilor de compensare (netting), legea aplicabilă este legea care guvernează contractul, dacă nu se aduce atingere prevederilor art. 400-405 şi art. 413-419 din Legea nr. 312/2015.
ART. 226 Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţă reglementată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 224 şi dacă nu se aduce atingere prevederilor art. 400-405 şi art. 413-419 din Legea nr. 312/2015.
ART. 227 (1) Administratorul sau lichidatorul judiciar poate acţiona pe teritoriul statelor membre gazdă în baza unei copii certificate de pe decizia A.S.F. sau în baza unui certificat emis de aceasta, însoţite eventual de o traducere în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale respectivelor state membre gazdă, fără a fi necesară legalizarea sau îndeplinirea unei alte formalităţi. (2) Administratorul sau lichidatorul judiciar este abilitat să exercite pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit legii române. Acesta poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau, după caz, să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor S.S.I.F. din statul membru gazdă pe parcursul măsurii de reorganizare sau al procedurii falimentului. (3) În exercitarea competenţelor sale, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie să respecte legislaţia statului membru pe teritoriul căruia acţionează, în special în ceea ce priveşte procedurile de lichidare a bunurilor şi furnizarea de informaţii angajaţilor S.S.I.F. din statul membru respectiv. Administratorul special nu are dreptul de a utiliza forţa şi nici dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.
ART. 228 (1) Judecătorul-sindic are dreptul de a solicita înregistrarea în registrul imobiliar, în registrul comerţului şi în orice alt registru public ţinut în celelalte state membre a hotărârii de adoptare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului faţă de o S.S.I.F. (2) Judecătorul-sindic va lua măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea ori de câte ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv. (3) Cheltuielile de înregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.
ART. 229 În situaţia în care, după adoptarea măsurii de reorganizare sau după deschiderea procedurii falimentului, o S.S.I.F. înstrăinează cu titlu oneros un activ imobiliar, o navă şi/sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau, după caz, valori mobiliare şi/sau titluri a căror existenţă sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont prevăzut de lege ori care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenţa legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se ţine registrul/contul/sistemul respectiv.
ART. 230 Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi de care S.S.I.F. a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfăşoară procesul.
ART. 231 Persoanele care trebuie să primească sau să transmită informaţii în legătură cu procedurile de informare ori de consultare prevăzute la art. 204 alin. (4), art. 205, 209, 210, 212 şi 219 au obligaţia de a păstra secretul profesional potrivit prevederilor art. 249, cu excepţia oricăror autorităţi judiciare cărora li se aplică prevederile naţionale în vigoare.
ART. 232 (1) În situaţia în care asupra unei firme de investiţii dintr-un stat membru, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, au fost dispuse măsuri de reorganizare sau a fost deschisă procedura falimentului, acestea se vor aplica fără alte formalităţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia statului membru respectiv. (2) Măsurile de reorganizare sau procedura falimentului se vor aplica potrivit legislaţiei statului membru de origine şi ţinând seama de prevederile art. 211. (3) La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, A.S.F. va informa de îndată despre decizia de aplicare a unei măsuri de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
ART. 233 (1) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la care sucursala de pe teritoriul României a unei firme de investiţii prevăzute la art. 232 alin. (1) este înregistrată are obligaţia de a efectua menţiunile corespunzătoare cu privire la decizia privind măsurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii falimentului, în urma comunicării primite în acest sens de la autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine ori de la administratorul sau lichidatorul judiciar. (2) Administratorul, după caz, lichidatorul, împuternicit să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară din statul membru de origine, este competent să acţioneze pe teritoriul României, în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoţite de o traducere în limba română. (3) Persoanele prevăzute la alin. (2) deţin pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane pot să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză. (4) În exercitarea competenţelor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai firmei de investiţii în cauză. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.
TITLUL VIII Competenţe A.S.F. CAP. I Competenţe ART. 234 A.S.F. este: a) autoritatea competentă responsabilă în sensul art. 10 alin. (5) şi al art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi autoritatea competentă responsabilă pentru supravegherea respectării de către contrapărţile financiare definite la art. 2 pct. 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, autorizate şi supravegheate de A.S.F., a obligaţiilor ce le revin potrivit dispoziţiilor cuprinse în titlul II din acelaşi regulament; b) autoritatea competentă în sensul art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; c) autoritatea competentă în sensul art. 4 pct. 8 din Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014; d) autoritatea competentă în sensul art. 40 din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 596/2014, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016.
ART. 235 În exercitarea atribuţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi în prezenta lege, A.S.F. poate fi furnizor de formare, pregătire şi perfecţionare profesională, evaluator de competenţe profesionale în domeniul pieţei de capital. A.S.F. echivalează automat diplomele, atestatele şi certificatele emise de organismele internaţionale.
ART. 236 (1) A.S.F. îşi exercită atribuţiile şi competenţele ce îi revin în conformitate cu prevederile prezentei legi în oricare din următoarele moduri: a) direct; b) în colaborare cu alte autorităţi sau entităţi ale pieţei; c) sub responsabilitatea sa, prin delegare către alte autorităţi sau alte entităţi ale pieţei; d) prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2) A.S.F. deţine toate competenţele de supraveghere, inclusiv competenţe de investigare administrative şi competenţe de a impune măsuri corective, necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile în temeiul prezentei legi şi al reglementărilor europene incidente prevederilor prezentei legi. (3) În îndeplinirea prevederilor prevăzute la alin. (2), A.S.F. are următoarele competenţe: a) de a avea acces la orice document sau la alte informaţii deţinute de persoane despre care consideră că ar putea fi necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale şi de a primi sau de a face o copie a acestora; b) de a impune sau de a solicita oricărei persoane să furnizeze informaţii şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi de a audia orice persoană pentru a obţine informaţii; c) de a desfăşura inspecţii sau investigaţii la sediul entităţilor legale, iar în cazul persoanelor fizice cu sprijinul instituţiilor/autorităţilor/organelor competente pentru exercitarea acestui drept; d) de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice sau ale comunicaţiilor electronice sau ale altor schimburi de date deţinute de orice entitate legală care intră sub incidenţa prezentei legi; e) de a sesiza autorităţile judiciare competente în vederea dispunerii unor măsuri asigurătorii, precum indisponibilizarea sau punerea sub sechestru a activelor entităţilor subiect al prezentei legi sau ambele; f) de a dispune interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale de către persoanele subiecţi ai prezentei legi; g) de a solicita furnizarea de informaţii auditorilor entităţilor care desfăşoară activităţi aflate sub incidenţa prezentei legi şi furnizorilor de servicii de raportare a datelor; h) de a sesiza organele abilitate în domeniul urmăririi penale; i) de a solicita auditorilor sau experţilor să efectueze verificări sau investigaţii cu privire la activităţile desfăşurate pe piaţa de capital, incidente prevederilor prezentei legi; j) de a impune sau de a solicita oricărei persoane de a furniza informaţii, inclusiv toată documentaţia relevantă, privind dimensiunea şi scopul unei poziţii sau ale unei expuneri generate prin intermediul unui instrument financiar derivat pe mărfuri şi orice active sau datorii de pe piaţa activului-suport; k) de a impune încetarea temporară sau permanentă a oricărei practici sau comportament pe care o consideră contrară dispoziţiilor prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital incidente prevederilor prezentei legi şi de a institui măsuri prin care să prevină repetarea practicii sau a comportamentului în cauză; l) de a dispune orice tip de măsură necesară pentru a se asigura că entităţile ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni cărora le sunt incidente prevederile prezentei legi continuă să respecte prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital; m) de a suspenda sau de a solicita suspendarea de la tranzacţionare a unui instrument financiar, iar orice decizie de suspendare, precum şi motivele care au stat la baza acesteia vor fi aduse imediat la cunoştinţa publicului şi vor fi publicate în Buletinul A.S.F.; n) de a retrage sau de a solicita retragerea unui instrument financiar de la tranzacţionare, fie pe o piaţă reglementată, fie pe orice alt loc de tranzacţionare; o) de a solicita oricărei persoane de a adopta măsuri pentru a diminua poziţia sau expunerea; p) de a limita capacitatea oricărei persoane de a încheia o tranzacţie cu instrumente financiare derivate pe mărfuri, inclusiv prin introducerea de limite cu privire la dimensiunea unei poziţii pe care o persoană o poate deţine în orice moment, în conformitate cu prevederile art. 156; q) de a face anunţuri publice cu privire la aspectele incidente prevederilor prezentei legi; r) de a solicita prin intermediul organelor competente înregistrările schimburilor de date deţinute de un operator de telecomunicaţii, cu autorizarea judiciară corespunzătoare, când există o prezumţie întemeiată privind o încălcare a prevederilor prezentei legi, iar aceste înregistrări pot fi necesare pentru o anchetă privind încălcările prevederilor prezentei legi, ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau ale reglementărilor europene incidente; s) de a suspenda sau de a solicita suspendarea activităţilor de comercializare, de vânzare sau publicitate a instrumentelor financiare sau, prin cooperare cu B.N.R., a depozitelor structurate, în cazul în care condiţiile prevăzute la art. 40, 41 sau 42 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sunt îndeplinite; ş) de a suspenda sau de a solicita suspendarea activităţilor de comercializare, de vânzare sau publicitate a instrumentelor financiare sau, prin cooperare cu B.N.R, a depozitelor structurate, în cazul în care S.S.I.F. sau instituţia de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare nu a elaborat sau nu a aplicat un proces eficient de aprobare a produselor sau a încălcat în alt mod prevederile art. 51; t) de a solicita motivat retragerea unei persoane fizice din organul de conducere al unei entităţi supravegheate şi reglementate conform prevederilor prezentei legi; ţ) de a solicita motivat consiliului de administraţie sau, după caz, consiliului de supraveghere, respectiv membrilor directoratului sau directorilor al/ai unei entităţi supravegheate şi reglementate conform prevederilor prezentei legi întrunirea membrilor acestora; u) de a solicita motivat consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului unei entităţi supravegheate şi reglementate conform prevederilor prezentei legi convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi sau, în cazul în care consiliul de administraţie/directoratul nu dă curs solicitării A.S.F. menţionate, de a solicita tribunalului competent să dispună convocarea de adunări generale ale acţionarilor.
(4) În cazul producerii unei pierderi financiare sau a unui prejudiciu ca urmare a nerespectării prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi a reglementărilor europene, responsabilitatea pentru acoperirea acestora aparţine persoanei găsite vinovate pentru producerea pierderii financiare sau a prejudiciului respectiv. (5) A.S.F. notifică fără întârzieri nejustificate Comisia Europeană şi ESMA cu privire la orice modificare a competenţelor prevăzute la alin. (3).
CAP. II Cooperarea A.S.F. cu autorităţile competente din alte state membre şi cu ESMA ART. 237 (1) A.S.F. cooperează cu autorităţile competente din alte state membre pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi şi al reglementărilor emise în aplicarea acesteia, al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi ale reglementărilor europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, utilizând competenţele conferite de legislaţia în vigoare aplicabilă. (2) A.S.F. este desemnată autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul Directivei 2014/65/UE şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014. (3) A.S.F. acordă asistenţă autorităţilor competente din alte state membre. (4) A.S.F. cooperează cu autorităţile competente din alte state membre în special pentru a face schimb de informaţii şi în cadrul investigaţiilor sau al activităţilor de supraveghere. (5) A.S.F. poate coopera cu autorităţile competente din alte state membre în scopul facilitării procesului de recuperare a amenzilor. (6) În situaţia în care activităţile unui loc de tranzacţionare din România care a instituit măsuri într-un alt stat membru au dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor de instrumente financiare şi protecţia investitorilor în statul membru gazdă respectiv, ţinând seama de situaţia pieţelor instrumentelor financiare în statul membru gazdă, A.S.F. şi autorităţile competente din statul membru gazdă adoptă măsuri de cooperare proporţionale. (7) În situaţia în care activităţile unui loc de tranzacţionare din alt stat membru care a instituit măsuri în România au dobândit o importanţă considerabilă pentru funcţionarea pieţelor de instrumente financiare şi protecţia investitorilor din România, ţinând seama de situaţia pieţelor de instrumente financiare din România, A.S.F. şi autorităţile competente din statul membru de origine al locului de tranzacţionare adoptă măsuri de cooperare proporţionale. (8) A.S.F. adoptă măsurile administrative şi organizatorice necesare pentru a facilita asistenţa prevăzută la alin. (3) prin încheierea de acorduri de cooperare. (9) A.S.F. îşi exercită competenţele în scopul cooperării cu autorităţi competente din alte state membre, inclusiv în cazul în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu reprezintă o încălcare a unei norme în vigoare în statul membru respectiv. (10) În cazul în care A.S.F. are motive întemeiate să suspecteze că anumite acte care încalcă dispoziţiile prezentei legi sau ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau ale regulamentelor europene de aplicare a Directivei 2014/65/UE sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sunt comise sau au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru de către entităţi care nu sunt supuse supravegherii sale, A.S.F. informează autoritatea competentă a celuilalt stat membru şi ESMA într-un mod cât mai detaliat posibil. (11) În cazul în care A.S.F. primeşte o informare din partea unei autorităţi competente din alt stat membru prin care aceasta informează că are motive să suspecteze că anumite acte care încalcă dispoziţiile prezentei legi sau ale legislaţiei europene incidente au fost comise de S.S.I.F. sau instituţiile de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii reglementate de prezenta lege pe teritoriul unui alt stat membru, A.S.F. comunică măsurile luate autorităţii competente care i-a transmis informarea. Prevederile prezentului alineat nu aduc atingere competenţei autorităţii care a trimis notificarea. (12) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1)-(5), alin. (10) şi (11), A.S.F. notifică ESMA şi altor autorităţi competente detaliile: a) oricăror cereri de diminuare a unei poziţii sau expuneri în temeiul prevederilor art. 236 alin. (3) lit. o); b) oricăror limite privind capacitatea persoanelor de a încheia tranzacţii privind instrumente financiare derivate în temeiul prevederilor art. 236 alin. (3) lit. p).
(13) Notificarea prevăzută la alin. (12) include, în cazul în care este relevant, detaliile cererii sau solicitării în temeiul prevederilor art. 236 alin. (3) lit. j), inclusiv identitatea persoanei sau persoanelor cărora le era adresată şi motivele aferente, precum şi sfera de aplicare a limitelor introduse în temeiul prevederilor art. 236 alin. (3) lit. p), inclusiv persoana vizată, instrumentele financiare aplicabile, limitele cu privire la dimensiunea poziţiilor pe care persoana le poate deţine în orice moment, orice exonerări de la acestea acordate în conformitate cu prevederile art. 97 şi motivele aferente. (14) Notificarea prevăzută la alin. (12) trebuie făcută cu cel puţin 24 de ore înainte de intrarea în vigoare planificată a acţiunilor sau măsurilor. În situaţii excepţionale, A.S.F. poate efectua notificarea cu mai puţin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii, în cazul în care nu este posibilă acordarea unui preaviz de 24 de ore. (15) În situaţia în care primeşte notificări conform alin. (12) de la o autoritate competentă a altui stat membru, A.S.F. poate lua măsuri în conformitate cu prevederilor art. 236 alin. (3) lit. o) sau p) în cazul în care s-a asigurat că măsura este necesară pentru a îndeplini obiectivul autorităţii competente care a formulat notificarea. (16) În situaţia în care A.S.F. adoptă măsuri potrivit prevederilor alin. (15), aceasta notifică ESMA şi autorităţile competente. (17) În cazul în care o acţiune de notificare în temeiul prevederilor alin. (12) lit. a) sau b) se referă la produse energetice en gros, A.S.F. notifică şi Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei, denumită în continuare ACER, instituită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211 din 14 august 2009. (18) În ceea ce priveşte certificatele de emisii, A.S.F. cooperează cu organismele publice responsabile cu supravegherea pieţelor de licitaţii şi spot şi cu autorităţile competente, administratorii de registre şi alte organisme publice însărcinate cu supravegherea conformităţii în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se asigura că obţine o imagine de ansamblu consolidată asupra pieţelor certificatelor de emisii. (19) În ceea ce priveşte instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole, A.S.F. raportează şi cooperează cu organismele publice competente în privinţa supravegherii, a administrării şi a reglementării pieţelor agricole fizice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013. (20) B.N.R. transmite A.S.F. informaţiile supuse obligaţiei de raportare către ESMA, conform prevederilor prezentei legi, în legătură cu locurile de tranzacţionare prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b). (21) A.S.F. comunică ESMA informaţiile prevăzute la alin. (20), în conformitate cu prevederile alin. (2).
ART. 238 (1) A.S.F. poate solicita cooperarea autorităţii competente a unui alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în cadrul unei verificări la faţa locului sau al unei investigaţii. (2) În cazul firmelor de investiţii care sunt membre sau participante la distanţă ale unei pieţe reglementate pentru care A.S.F. este autoritate competentă, A.S.F. poate alege să li se adreseze direct respectivelor firme de investiţii, caz în care informează autoritatea competentă a statului membru de origine al membrului sau participantului la distanţă, după caz, în legătură cu aceasta. (3) În cazul în care A.S.F. primeşte o cerere de verificare la faţa locului sau de investigaţie, o soluţionează în cadrul competenţelor sale: a) efectuând verificarea sau investigaţia; b) permiţând autorităţii solicitante să efectueze verificarea sau investigaţia; c) permiţând auditorilor sau experţilor să efectueze verificarea sau investigaţia.
ART. 239 (1) A.S.F. comunică autorităţilor competente din alte state membre, înscrise în lista de pe site-ul ESMA, fără întârziere, informaţiile necesare în scopul îndeplinirii competenţelor atribuite acestora de Directiva 2014/65/UE şi prevăzute de dispoziţiile adoptate în temeiul directivei menţionate sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014. (2) A.S.F. poate preciza, în momentul comunicării prevăzute la alin. (1), că informaţiile respective nu trebuie să fie divulgate fără acordul său expres, caz în care aceste informaţii pot fi schimbate doar în scopurile pentru care A.S.F. şi-a dat acordul. (3) A.S.F. poate transmite informaţiile primite în temeiul prevederilor alin. (1) şi ale art. 246, 247 şi art. 249 alin. (1)-(3) către autorităţile din celelalte state membre, înscrise în lista publicată de ESMA pe site-ul său. (4) A.S.F. şi autorităţile competente menţionate la alin. (3) transmit informaţii altor organisme sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul expres al autorităţilor competente care le-au comunicat informaţiile respective şi doar în scopurile pentru care autorităţile competente şi-au dat acordul, excepţie făcând cazurile justificate în mod corespunzător. În aceste din urmă cazuri, A.S.F. informează de îndată autoritatea competentă care a trimis informaţiile. (5) A.S.F., precum şi celelalte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prevederilor alin. (1) sau ale art. 246, 247 şi art. 249 alin. (1)-(3), le pot utiliza numai în exercitarea funcţiilor lor, în special: a) pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile privind accesul la activitate al firmelor de investiţii şi pentru a facilita monitorizarea, individuală sau consolidată, a condiţiilor de exercitare a acestei activităţi, în special în ceea ce priveşte cerinţele de adecvare a capitalului prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, de organizare administrativă şi contabilă şi mecanismele de control intern; b) pentru a monitoriza funcţionarea corespunzătoare a locurilor de tranzacţionare; c) pentru a impune sancţiuni; d) în cadrul exercitării unei căi de atac împotriva unei decizii a autorităţilor competente; e) în procesele intentate în conformitate cu prevederile art. 270 şi 271; f) în cadrul mecanismului extrajudiciar de soluţionare a reclamaţiilor investitorilor prevăzut la art. 263.
(6) Dispoziţiile prezentului articol şi dispoziţiile art. 246-248 nu împiedică A.S.F. să transmită ESMA, Comitetului European pentru Risc Sistemic, băncilor centrale, SEBC şi Băncii Centrale Europene, care acţionează în calitate de autorităţi monetare, şi, după caz, altor autorităţi publice însărcinate cu supervizarea sistemelor de plăţi şi de decontare informaţii confidenţiale destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora şi nu interzic acestor autorităţi sau organisme să comunice A.S.F. orice informaţie de care aceasta ar putea avea nevoie în scopul exercitării funcţiilor prevăzute în prezenta lege sau în reglementările emise în aplicarea acesteia sau al regulamentelor europene de aplicare a Directivei 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014.
ART. 240 A.S.F. poate sesiza ESMA cu privire la situaţiile în care a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil la o solicitare: a) de efectuare a unei activităţi de supraveghere, a unei verificări la faţa locului sau a unei investigaţii, astfel cum se prevede la art. 238; sau b) de schimb de informaţii în conformitate cu prevederile art. 239.
ART. 241 (1) În cazul în care A.S.F. primeşte o invitaţie de la o altă autoritate competentă de a coopera pentru o investigaţie, pentru o verificare la faţa locului sau pentru o activitate de supraveghere în conformitate cu prevederile art. 242 sau pentru un schimb de informaţii în conformitate cu prevederile art. 239, A.S.F. nu poate refuza să dea curs acestei solicitări decât în cazul în care: a) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane înaintea autorităţilor din România; b) a fost deja adoptată o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane în România.
(2) În caz de refuz întemeiat pe baza prevederilor alin. (1), A.S.F. informează autoritatea competentă care a adresat invitaţia şi ESMA într-un mod cât mai detaliat.
ART. 242 (1) A.S.F. consultă autorităţile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei S.S.I.F. care este oricare dintre următoarele: a) o filială a unei firme de investiţii sau a unui operator de piaţă sau a unei instituţii de credit autorizate în acel stat membru; b) o filială a societăţii-mamă a unei firme de investiţii sau a unei instituţii de credit autorizate în acel stat membru; c) o persoană juridică controlată de aceleaşi persoane fizice sau juridice care controlează o firmă de investiţii sau o instituţie de credit autorizată în acel stat membru.
(2) A.S.F. consultă B.N.R. şi/sau autorităţile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei S.S.I.F. sau a unui operator de piaţă care este oricare dintre următoarele: a) o filială a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de asigurare autorizate în Uniunea Europeană; b) o filială a societăţii-mamă a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de asigurare autorizate în Uniunea Europeană; c) o S.S.I.F. sau un operator de piaţă controlată/controlat de aceeaşi persoană fizică sau juridică care controlează o instituţie de credit sau o societate de asigurare autorizată în Uniunea Europeană.
(3) A.S.F. se consultă cu autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) în special în scopul evaluării caracterului adecvat al acţionarilor sau al membrilor şi a reputaţiei şi experienţei persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care sunt implicate în administrarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Acestea îşi comunică reciproc toate informaţiile care privesc caracterul adecvat al acţionarilor sau al membrilor, precum şi reputaţia şi experienţa persoanelor care conduc efectiv activitatea şi care poate interesa celelalte autorităţi competente, în scopul eliberării unei autorizaţii sau al verificării respectării în permanenţă a condiţiilor de funcţionare.
ART. 243 (1) A.S.F., în calitate de autoritate competentă din stat membru gazdă, poate solicita, în scopuri statistice, ca toate firmele de investiţii care au sucursale pe teritoriul României să îi transmită rapoarte periodice privind activitatea acestor sucursale. (2) În exercitarea responsabilităţilor conferite de prezenta lege, A.S.F. în calitate de autoritate competentă din stat membru gazdă poate solicita sucursalelor firmelor de investiţii să furnizeze informaţiile necesare pentru a monitoriza conformitatea lor cu standardele stabilite în România care le sunt aplicabile pentru cazurile prevăzute la art. 116. (3) Obligaţiile impuse de A.S.F. sucursalelor firmelor de investiţii din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), nu pot fi mai stricte decât cele impuse S.S.I.F. pentru monitorizarea conformării acestora cu aceleaşi standarde.
CAP. III Măsuri de prevenţie adoptate de A.S.F. în calitate de autoritate competentă din stat membru gazdă ART. 244 (1) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă, are motive clare şi doveditoare să estimeze că o firmă de investiţii care operează pe teritoriul României în temeiul libertăţii de a presta servicii încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta lege sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia sau că o firmă de investiţii care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă obligaţiile care, în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta lege sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia, nu conferă prerogative A.S.F., aceasta comunică de îndată aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine al firmei de investiţii. (2) În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate, firma de investiţii prevăzută la alin. (1) continuă să acţioneze într-un mod care prejudiciază clar interesele investitorilor din România sau funcţionarea ordonată a pieţelor, se aplică următoarele: a) după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, A.S.F. adoptă toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii şi pentru a menţine buna funcţionare a pieţelor, inclusiv posibilitatea de a interzice firmelor de investiţii care încalcă normele să iniţieze alte tranzacţii pe teritoriul României, şi informează Comisia Europeană şi ESMA, fără întârzieri nejustificate, cu privire la aceste măsuri; şi b) A.S.F. poate sesiza ESMA, care poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt atribuite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
(3) În cazul în care A.S.F. constată că o firmă de investiţii având o sucursală pe teritoriul României nu respectă actele cu putere de lege sau actele administrative adoptate în România în temeiul dispoziţiilor prezentei legi sau reglementărilor secundare emise în aplicarea acesteia care conferă prerogative A.S.F., A.S.F. emite o decizie prin care solicită firmei de investiţii respective să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare. (4) În cazul în care firma de investiţii prevăzută la alin. (3) nu adoptă măsurile solicitate, A.S.F. ia toate măsurile adecvate pentru ca firma de investiţii respectivă să pună capăt acestei situaţii necorespunzătoare şi comunică natura măsurilor adoptate autorităţilor competente ale statului membru de origine. (5) În cazul în care, în ciuda măsurilor luate de A.S.F., firma de investiţii prevăzută la alin. (3) continuă să încalce actele prevăzute la alin. (3) care sunt în vigoare în România, A.S.F., după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii şi buna funcţionare a pieţelor şi informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană şi ESMA cu privire la aceste măsuri. (6) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă a unei pieţe reglementate, a unui SMT sau a unui SOT, are motive clare şi doveditoare să estimeze că această piaţă reglementată, acest SMT sau acest SOT încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prezenta lege sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia, A.S.F. sesizează de îndată autoritatea competentă a statului membru de origine al pieţei reglementate respective sau a SMT-ului sau SOT-ului respectiv. (7) În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate, piaţa reglementată, SMT-ul sau SOT-ul prevăzute la alin. (6) continuă să acţioneze într-un mod care prejudiciază interesele investitorilor din România sau funcţionarea ordonată a pieţelor, A.S.F., după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii şi buna funcţionare a pieţelor, inclusiv posibilitatea de a împiedica piaţa reglementată sau SMT-ul ori SOT-ul să faciliteze accesul participanţilor sau al membrilor la distanţă stabiliţi în România şi informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană şi ESMA cu privire la aceste măsuri. (8) Orice măsură luată în temeiul prevederilor alin. (1)-(7) şi care presupune sancţiuni sau restricţii pentru serviciile şi activităţile unei firme de investiţii sau ale unei pieţe reglementate este justificată în mod corespunzător şi comunicată firmei de investiţii sau pieţei reglementate respective. (9) În plus faţă de prevederile alin. (3)-(7), A.S.F. poate sesiza ESMA cu privire la situaţiile respective.
ART. 245 (1) A.S.F. cooperează cu ESMA în sensul prezentei legi, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010. (2) A.S.F. furnizează ESMA fără întârzieri nejustificate toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei legi, al reglementărilor emise în aplicarea acesteia, al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi al reglementărilor europene incidente în conformitate cu art. 35 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
CAP. IV Cooperarea cu ţările terţe ART. 246 (1) A.S.F. poate încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţări terţe, cu condiţia ca informaţiile comunicate să beneficieze de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele impuse în temeiul prevederilor art. 248. (2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor A.S.F. şi ale autorităţilor competente din ţări terţe. (3) Transferul de date cu caracter personal unei autorităţi competente dintr-o ţară terţă de către A.S.F. se face în conformitate cu prevederile cap. VII din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu prevederile cap. V din Regulamentul (UE) nr. 2016/679 şi cu alte prevederi legale în vigoare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. (4) A.S.F. poate încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţi din ţări terţe, organisme şi persoane fizice sau juridice din ţări terţe, însărcinate cu una sau mai multe din atribuţiile următoare: a) supravegherea instituţiilor de credit, a altor instituţii financiare şi a societăţilor de asigurare şi supravegherea pieţelor financiare; b) procedura de lichidare sau de faliment al firmelor de investiţii şi altă procedură similară; c) efectuarea auditului financiar al firmelor de investiţii şi al altor instituţii financiare, al instituţiilor de credit şi al societăţilor de asigurare, în cadrul exercitării funcţiilor lor de supraveghere sau al exercitării funcţiilor lor în cazul administrării sistemelor de compensare; d) supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare şi de faliment ale firmelor de investiţii şi în alte proceduri similare; e) supravegherea persoanelor însărcinate cu auditul financiar al societăţilor de asigurare, al instituţiilor de credit, al firmelor de investiţii şi al altor instituţii financiare; f) supravegherea persoanelor care sunt active pe pieţe de comercializare a certificatelor de emisii în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra pieţelor financiare şi spot; g) supravegherea persoanelor care sunt active pe pieţele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra pieţelor financiare şi spot.
ART. 247 (1) Acordurile de cooperare prevăzute la art. 246 alin. (4) pot fi încheiate de A.S.F. numai dacă informaţiile comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele impuse în temeiul prevederilor art. 248. (2) Schimbul de informaţii prevăzut la art. 246 alin. (4) este destinat îndeplinirii sarcinilor A.S.F. şi autorităţilor din ţări terţe, organismelor sau persoanelor fizice sau juridice din ţări terţe. (3) În cazul în care acordurile de cooperare prevăzute de art. 246 alin. (4) implică transferul de date cu caracter personal de către A.S.F., aceasta trebuie să respecte prevederile cap. VII din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile cap. V din Regulamentul (UE) nr. 2016/679 şi alte prevederi legale în vigoare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. (4) În cazul în care informaţiile prevăzute în cuprinsul prezentului articol şi al art. 246 provin de la alt stat membru decât România, A.S.F. poate divulga informaţiile respective doar cu acordul expres al autorităţii competente care i le-a comunicat şi, după caz, doar în scopurile pentru care aceasta şi-a dat acordul. (5) Prevederile alin. (4) se aplică corespunzător şi informaţiilor comunicate de autorităţile competente ale ţărilor terţe şi transmise de A.S.F. altor autorităţi.
CAP. V Secretul profesional ART. 248 (1) A.S.F., orice persoană care lucrează sau a lucrat pentru A.S.F. sau pentru entităţile cărora A.S.F. le-a delegat atribuţii conform prevederilor art. 2 alin. (10)-(14), precum şi auditorii sau experţii mandataţi de A.S.F. au obligaţia de a respecta secretul profesional. Aceştia au obligaţia de a nu divulga nicio informaţie confidenţială pe care au primit-o în exercitarea funcţiilor lor decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea individuală a S.S.I.F. sau a instituţiei de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare, a operatorilor de piaţă, a pieţelor reglementate sau a oricărei altei persoane, în conformitate cu legislaţia naţională şi actele administrative aplicabile, precum şi cu celelalte dispoziţii ale prezentei legi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014. (2) În cazul în care o S.S.I.F., un operator de piaţă sau o piaţă reglementată a fost declarat(ă) în stare de insolvenţă sau lichidare, informaţiile confidenţiale care nu privesc terţe părţi pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiţia să fie necesare în derularea procedurii. (3) A.S.F., organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât A.S.F., care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentei legi sau al reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau al regulamentelor europene de aplicare a Directivei 2014/65/UE sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 le pot utiliza doar în executarea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor, în cazul A.S.F. în cadrul domeniului de aplicare al prezentei legi sau al reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 sau, în cazul altor autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate şi/sau în cadrul procedurilor administrative şi judiciare specific legate de exercitarea funcţiilor respective. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care A.S.F. sau altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri. (5) Orice informaţie confidenţială primită, schimbată sau transmisă în temeiul prezentei legi sau al reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori al regulamentelor europene de aplicare a Directivei 2014/65/UE sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 este supusă cerinţelor secretului profesional prevăzute în prezentul articol. (6) Prezentul articol nu împiedică A.S.F. să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezenta lege sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia ori cu regulamentele europene de aplicare a Directivei 2014/65/UE sau cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi cu alte legi sau regulamente aplicabile firmelor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, OPCVM-urilor, fondurilor de investiţii alternative, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, societăţilor de asigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor de piaţă, contrapărţilor centrale, depozitarilor centrali sau în alt mod cu acordul autorităţii competente sau al altor autorităţi, organisme, persoane fizice sau juridice care au comunicat informaţiile respective. (7) Prezentul articol nu împiedică A.S.F. să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu legislaţia naţională şi actele administrative aplicabile, de informaţii confidenţiale pe care nu le-a primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.
ART. 249 (1) Orice persoană autorizată în temeiul Legii nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, care îndeplineşte într-o firmă de investiţii, o piaţă reglementată sau un furnizor de servicii de raportare a datelor sarcina prevăzută la art. 34 din Directiva 2013/34/UE sau la art. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau orice altă sarcină prevăzută de lege, este obligată să semnaleze fără întârziere A.S.F. orice fapt sau orice decizie privind entitatea respectivă, de care a luat cunoştinţă în exercitarea sarcinii respective şi care ar putea: a) constitui o încălcare gravă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care stabilesc condiţiile autorizării sau care reglementează în mod expres exercitarea activităţii S.S.I.F.; b) compromite continuitatea funcţionării S.S.I.F.; c) motiva un refuz de certificare a conturilor sau formularea de rezerve.
(2) Persoana prevăzută la alin. (1) are obligaţia de a semnala orice fapt sau decizie de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea uneia dintre sarcinile prevăzute la alin. (1) într-o entitate care are legături strânse cu S.S.I.F. în care se achită de sarcina respectivă. (3) Divulgarea cu bună-credinţă către A.S.F. a oricărui fapt sau a oricărei decizii prevăzute la alin. (1) sau (2), de către persoanele autorizate în sensul Legii nr. 162/2017, nu constituie o încălcare a clauzelor contractuale sau a dispoziţiilor legale care restricţionează comunicarea de informaţii şi nu antrenează în niciun fel răspunderea acestor persoane. (4) Prelucrarea datelor cu caracter personal, la nivelul A.S.F., se realizează exclusiv în scopul îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere, investigare şi protecţie a investitorilor, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, ale Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 şi cu alte prevederi legale în vigoare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal.
TITLUL IX Auditul financiar ART. 250 A.S.F. stabileşte prin reglementări condiţiile de avizare ale auditorilor financiari persoane fizice şi juridice, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România care auditează situaţiile financiare şi operaţiunile oricărei entităţi supuse autorizării, supravegherii şi controlului A.S.F. conform prevederilor prezentei legi.
ART. 251 Situaţiile financiare şi cele privind operaţiunile oricărei entităţi supuse autorizării, supravegherii şi controlului A.S.F. vor fi elaborate în conformitate cu cerinţele specifice stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi cu reglementările A.S.F., vor fi auditate de persoane fizice sau juridice, persoane active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, şi vor fi transmise A.S.F. în conformitate cu cerinţele specifice stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi cu reglementările A.S.F.
TITLUL X Sancţiuni şi măsuri administrative CAP. I Dispoziţii generale ART. 252 (1) A.S.F. aplică sancţiuni şi măsuri administrative pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Regulamentului (UE) nr. 648/2012, Regulamentului (UE) nr. 600/2014, Regulamentului (UE) nr. 909/2014,Regulamentului (UE) nr. 1.286/2014,Regulamentului (UE) 2015/2.365, Regulamentului (UE) nr. 1.011/2016, a actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul Directivei (UE) nr. 65/2014 şi ale regulamentelor europene menţionate anterior. (2) Sancţiunile şi măsurile administrative menţionate la alin. (1) sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. (3) În cazul în care stabileşte tipul şi nivelul unei sancţiuni sau măsuri administrative impuse în temeiul exercitării competenţelor sale conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prevederilor prezentei legi, A.S.F. ia în considerare inclusiv următoarele aspecte, după caz: a) gravitatea şi durata încălcării; b) gradul de răspundere care revine persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare; c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, indicată în special de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual şi de valoarea netă a activelor persoanei fizice responsabile; d) importanţa profiturilor obţinute sau a veniturilor rezultate din evitarea pierderilor de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi determinate; e) pierderile suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate; f) măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă cooperează cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesităţii de a reţine profitul obţinut sau veniturile obţinute din evitarea pierderilor de această persoană; g) încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă; h) eventualele măsuri luate de către contravenient, ulterior săvârşirii faptei, pentru a limita pagubele, pentru acoperirea prejudiciului sau pentru desistarea săvârşirii faptei.
ART. 253 (1) A.S.F. publică pe site-ul său de internet, fără întârziere, orice decizie prin care se impune o sancţiune sau măsură administrativă conform prevederilor prezentului titlu, după ce persoana căreia i s-a impus sancţiunea a fost informată în legătură cu decizia respectivă. (2) Publicarea deciziei prevăzute la alin. (1) cuprinde cel puţin informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile. (3) Obligaţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică deciziilor prin care se impun măsuri referitoare la o anchetă. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către A.S.F. ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, A.S.F.: a) amână publicarea deciziei de a impune o sancţiune sau o măsură administrativă până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile; b) publică decizia de a impune o sancţiune sau o măsură administrativă în mod anonim în oricare dintre circumstanţele următoare: (i) în cazul în care sancţiunea sau măsura administrativă este impusă unei persoane fizice şi se constată, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporţionalităţii publicării datelor cu caracter personal, că aceasta este disproporţionată; (ii) în cazul în care publicarea ar periclita grav stabilitatea sistemului financiar sau o anchetă oficială în curs; (iii) în cazul în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporţionate şi grave instituţiilor sau persoanelor fizice implicate
c) nu publică decizia de a impune o sancţiune sau o măsură administrativă, în cazul în care opţiunile prevăzute la lit. a) şi b) sunt considerate insuficiente pentru a garanta: (i) că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare; (ii) proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile administrative respective sunt considerate a fi de natură minoră.
(5) În cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă de timp rezonabilă stabilită de A.S.F. dacă se preconizează că în cursul perioadei respective motivele care au stat la baza publicării în mod anonim vor înceta să fie valabile. (6) În cazul în care decizia de a impune o sancţiune sau o măsură administrativă face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare sau a altor autorităţi, A.S.F. publică imediat, pe site-ul său, astfel de informaţii şi orice informaţii ulterioare cu privire la rezultatul unei astfel de căi de atac. (7) A.S.F. publică pe site-ul său de internet orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau a unei măsuri administrative. (8) Datele cu caracter personal conţinute în publicare se păstrează pe site-ul de internet al A.S.F. cu respectarea reglementărilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal, pentru o perioadă stabilită prin reglementările A.S.F. (9) A.S.F. informează ESMA în legătură cu toate sancţiunile şi măsurile administrative impuse, dar încă nepublicate, în conformitate cu alin. (4) lit. c), inclusiv despre exercitarea oricărei căi de atac la acestea, precum şi rezultatul respectivelor căi de atac. (10) A.S.F. primeşte de la autorităţile naţionale competente din oficiu informaţiile şi hotărârea finală în legătură cu orice sancţiune penală impusă şi le transmite ESMA şi, dacă priveşte o instituţie de credit, şi B.N.R. (11) A.S.F. transmite anual ESMA informaţii agregate cu privire la toate deciziile prin care se impune o sancţiune sau o măsură administrativă în conformitate cu alin. (1)-(7), cu excepţia măsurilor referitoare la anchetă. (12) În cazul în care A.S.F. publică o sancţiune sau o măsură administrativă ori primeşte informaţii cu privire la aplicarea unor sancţiuni penale, aceasta raportează în acelaşi timp şi către ESMA.
ART. 254 (1) Raportarea către A.S.F. a încălcărilor, posibile sau certe, ale prevederilor prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 şi ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014 se realizează în conformitate cu reglementările emise de A.S.F. (2) A.S.F. stabileşte mecanisme eficace, constând în canale de comunicare independente şi autonome, care sunt sigure şi asigură confidenţialitatea, pentru primirea raportărilor privind încălcările prevederilor prezentei legi, denumite în continuare metode de comunicare securizate. (3) Metodele de comunicare securizate sunt considerate independente şi autonome, în condiţiile în care acestea îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt separate de canalele de comunicare generale ale A.S.F., inclusiv de cele prin care A.S.F. comunică pe plan intern şi cu părţi terţe în cadrul activităţii sale obişnuite; b) sunt concepute, stabilite şi utilizate într-un mod care garantează caracterul complet, integritatea şi confidenţialitatea informaţiilor şi împiedică accesul angajaţilor neautorizaţi ai A.S.F.; c) permit stocarea durabilă a informaţiilor, în conformitate cu reglementările emise de A.S.F., pentru a permite investigaţii suplimentare. A.S.F. păstrează evidenţele acestor informaţii întro bază de date confidenţială şi sigură.
(4) Metodele de comunicare securizate permit raportarea încălcărilor cel puţin în următoarele moduri: a) raportarea scrisă a încălcărilor, în format electronic sau pe suport hârtie; b) raportarea orală a încălcărilor prin intermediul liniilor telefonice, indiferent dacă este înregistrată sau neînregistrată; c) raportarea la sediul A.S.F.
(5) A.S.F. se asigură că o raportare privind o încălcare primită prin alte mijloace decât prin metodele de comunicare securizate prevăzute în prezentul articol este transmisă imediat, fără modificare, angajaţilor specializaţi ai A.S.F., utilizând metodele de comunicare securizate. (6) Procesul de gestionare de către A.S.F. a raportărilor transmise de persoanele ce reclamă încălcări ale prevederilor prezentei legi se realizează conform prevederilor alin. (2)-(5) şi reglementărilor emise de A.S.F., cu asigurarea: a) întocmirii de proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările şi luarea de măsuri ulterioare; b) unui nivel adecvat de protecţie a acelor angajaţi ai entităţilor supravegheate şi reglementate de prezenta lege care raportează încălcările comise în cadrul respectivelor entităţi, cel puţin referitor la acte de răzbunare, de discriminare şi la alte tipuri de tratament inechitabil; c) protecţiei datelor cu caracter personal atât cu privire la persoana care raportează încălcări la prezenta lege, cât şi cu privire la persoana fizică suspectată că s-ar fi făcut vinovată de o încălcare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, ale Regulamentului (UE) nr. 2016/679 şi ale altor prevederi legale în vigoare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal; d) confidenţialităţii în ceea ce priveşte persoana care raportează o încălcare, cu excepţia cazului în care legislaţia naţională impune dezvăluirea identităţii sale, în contextul unor anchete sau al unor proceduri judiciare ulterioare.
(7) Raportarea de către angajaţii din cadrul unei entităţi supravegheate şi reglementate prevăzute la alin. (1)-(5) nu se consideră drept încălcare a vreunei restricţii privind divulgarea de informaţii impuse prin contract sau prin orice act cu putere de lege sau act administrativ şi nu atrage răspunderea persoanei care notifică în legătură cu acea raportare.
ART. 255 S.S.I.F., operatorii de piaţă, furnizorii de servicii de raportare a datelor, instituţiile de credit în legătură cu serviciile sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare şi sucursalele societăţilor din ţările terţe, precum şi depozitarul central şi participanţii la sistemul depozitarului central trebuie să dispună de proceduri adecvate pentru raportarea de către angajaţi a încălcărilor potenţiale sau efective, la nivel intern, printr-un canal de comunicare specific, independent şi autonom.
ART. 256 Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă conform prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, nerespectarea de către orice persoană fizică sau juridică a prevederilor: a) art. 82 alin. (5); b) art. 104 alin. (1), (2), (4) şi (5).
ART. 257 (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii infracţiuni, următoarele fapte: a) nerespectarea de către orice entitate legală sau persoană fizică care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi a: (i) prevederilor reglementărilor, în vigoare, emise în aplicarea prezentei legi, în conformitate cu condiţiile prevăzute de respectivele reglementări; (ii) măsurilor prevăzute de actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora; (iii) prevederilor existente în reglementările proprii ale entităţii legale şi ale unui loc de tranzacţionare, ale unui depozitar central şi ale unei contrapărţi centrale;
b) împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite A.S.F. de către lege, precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea atribuţiilor care îi revin conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi; c) nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de capital; d) nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. în domeniul sancţiunilor internaţionale şi nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale pe piaţa de capital; e) nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la formarea, pregătirea şi perfecţionarea profesională, respectiv echivalarea automată a diplomelor, atestatelor şi certificatelor emise de organismele internaţionale; f) nerespectarea de către organul statutar competent a obligaţiilor prevăzute la art. 272 alin. (4); g) punerea la dispoziţia A.S.F. în mod intenţionat de informaţii eronate, neclare sau incomplete, de natură a induce în eroare; h) utilizarea neautorizată a sintagmelor servicii şi activităţi de investiţii, societate de servicii şi investiţii financiare, piaţă reglementată, operator de piaţă, sistem multilateral de tranzacţionare (SMT) şi sistem organizat de tranzacţionare (SOT), asociate cu oricare din instrumentele financiare definite la secţiunea C din anexa nr. 1, cu mărfuri, sau a oricărei combinaţii între acestea, fără respectarea condiţiilor legale.
(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi f)-h): (i) cu avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei, pentru persoanele fizice; (ii) cu avertisment sau amendă de la 0,1% la 5% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice;
b) în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e): (i) cu avertisment sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, pentru persoanele fizice; (ii) cu avertisment sau, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 10.000 lei până la 22.000.000 lei, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice
(3) În cazul în care cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancţionării nu este disponibilă la data sancţionării, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care persoana juridică a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referinţă. Prin an de referinţă se înţelege anul anterior sancţionării. (4) Prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul persoanei juridice care a înregistrat o cifră de afaceri mai mică de 15 milioane lei sau nu a înregistrat cifră de afaceri în anul anterior sancţionării, precum şi în cazul persoanei juridice a cărei cifră de afaceri nu este accesibilă A.S.F., aceasta va fi sancţionată cu: a) avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a); b) avertisment sau amendă de la 15.000 lei la 2.500.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b).
ART. 258 (1) Constituie contravenţie depăşirea limitelor poziţiilor stabilite în conformitate cu prevederile art. 156-160 pentru: a) poziţiile deţinute de persoane stabilite sau care acţionează pe teritoriul României sau în străinătate, care depăşesc limitele referitoare la contractele privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri stabilite de A.S.F. în legătură cu contractele tranzacţionate în locurile de tranzacţionare stabilite sau care funcţionează pe teritoriul României sau contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic; b) poziţiile deţinute de persoane stabilite sau care acţionează pe teritoriul României, care depăşesc limitele referitoare la contractele privind instrumentele financiare derivate pe mărfuri stabilite de autorităţile competente din alte state membre.
(2) Săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin. (1) se sancţionează potrivit prevederilor art. 261 alin. (2)-(4).
ART. 259 (1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică sancţiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz, cu respectarea prevederilor art. 252 alin. (3). (2) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripţie a constatării, aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale este de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
ART. 260 (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se face de către persoanele împuternicite din cadrul A.S.F., iar sancţiunile se aplică de către Consiliul A.S.F. (2) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia entităţilor pentru care B.N.R. reprezintă autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din prezenta lege, constatarea contravenţiilor se realizează de persoanele împuternicite din cadrul B.N.R., iar aplicarea sancţiunilor şi măsurilor se face prin ordin emis de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau unul dintre viceguvernatorii B.N.R. (3) Ordinele prevăzute la alin. (2) pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare la Consiliul de administraţie al B.N.R., care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării. Hotărârea Consiliului de administraţie al B.N.R. poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. B.N.R. este singura autoritate în măsură a se pronunţa asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative şi cantitative care stau la baza emiterii actelor sale.
CAP. II Sancţionarea S.S.I.F., instituţiilor de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare, operatorilor de piaţă, furnizorilor de servicii de raportare a datelor şi sucursalelor unor societăţi din ţări terţe ART. 261 (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de S.S.I.F, instituţiile de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare, operatorii de piaţă, furnizorii de servicii de raportare a datelor şi sucursalele unor societăţi din ţări terţe, de către membrii organelor de conducere ale unei S.S.I.F., ale unei instituţii de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare, ale unor operatori de piaţă, precum şi de către orice altă persoană fizică sau juridică în afara celor menţionate anterior care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi: a) încălcarea următoarelor prevederi din prezenta lege: (i) art. 10 alin. (8); (ii) art. 14 alin. (2); (iii) art. 17 alin. (1) lit. b) şi alin. (4); (iv) art. 19, art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (6), art. 25-27, art. 28 alin. (1), (2) şi (4), art. 29-32; (v) art. 37 şi 39; (vi) art. 49-56, art. 59, art. 60 alin. (1) şi (6), art. 61, art. 62 alin. (1) şi (3); (vii) art. 63, art. 64 alin. (1)-(7) şi art. 65; (viii) art. 67-69, art. 70 alin. (1) şi (2); (ix) art. 71-74; (x) art. 76 alin. (1)-(3); (xi) art. 78-80; (xii) art. 81, art. 82 alin. (1)-(4), art. 83 alin. (2), art. 84-86; (xiii) art. 87-89; (xiv) art. 90 alin. (2)-(5); (xv) art. 91-94; (xvi) art. 95 şi art. 96 alin. (1) şi (2); (xvii) art. 98, art. 99 alin. (1) şi (3), art. 100 şi 101; (xviii) art. 102alin. (2) şi art. 103 alin. (4); (xix) art. 105 alin. (1)-(3) şi (5); (xx) art. 106 alin. (1)-(4) şi (6); (xxi) art. 108 alin. (2) şi (6); (xxii) art. 109 alin. (1)-(3) şi (5), art. 110 alin. (1)-(5), (7) şi (8), art. 111, art. 112 alin. (1) şi (3), art. 113 alin. (1)-(3), art. 114 alin. (1), (2) şi (7), art. 115 alin. (1), (3) şi (4), art. 116 alin. (1) şi art. 118 alin. (1); (xxiii) art. 119 alin. (1); (xxiv) art. 120 alin. (1), (2) şi (4); (xxv) art. 126 alin. (1), (2) şi (4); (xxvi) art. 129 alin. (2), (4), (6) a doua teză, alin. (7)-(9) şi art. 131 alin. (1) lit. b); (xxvii) art. 132-134, art. 135 alin. (1)-(3) şi (6); (xxviii) art. 136 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(7); (xxix) art. 137; (xxx) art. 138, art. 139 alin. (1) şi (2), art. 140, 141, art. 142 alin. (2)-(5), art. 143 şi art. 144 alin. (1); (xxxi) art. 145 alin. (1); (xxxii) art. 146; (xxxiii) art. 147 alin. (2) şi (4), art. 148 alin. (1)-(3) şi (5); (xxxiv) art. 149 alin. (1)-(4) şi (7); (xxxv) art. 151 alin. (1)-(3), art. 152 alin. (4) şi (7); (xxxvi) art. 153 alin. (1)-(3) şi (6); (xxxvii) art. 156 alin. (1)-(4), art. 159 alin. (1), (2) şi (4); (xxxviii) art. 161; (xxxix) art. 166 alin. (1)-(6); (xl) art. 167 alin. (1)-(6) şi art. 168; (xli) art. 169 şi 170; (xlii) art. 171 alin. (1)-(7);
b) încălcarea următoarelor prevederi din Regulamentul (UE) nr. 600/2014: (i) art. 3 alin. (1) şi (3); (ii) art. 4 alin. (3) primul paragraf; (iii) art. 6; (iv) art. 7 alin. (1) al treilea paragraf prima teză; (v) art. 8 alin. (1), (3) şi (4); (vi) art. 10; (vii) art. 11 alin. (1) al treilea paragraf prima teză şi alin. (3) al treilea paragraf; (viii) art. 12 alin. (1); (ix) art. 13 alin. (1); (x) art. 14 alin. (1), alin. (2) prima teză şi alin. (3) a doua, a treia şi a patra teză; (xi) art. 15 alin. (1) primul paragraf şi al doilea paragraf prima şi a treia teză, alin. (2) şi alin. (4) a doua teză; (xii) art. 17 alin. (1) a doua teză; (xiii) art. 18 alin. (1) şi (2), alin. (4) prima teză, alin. (5) prima teză, alin. (6) prima teză, alin. (8) şi alin. (9); (xiv) art. 20 alin. (1) şi alin. (2) prima teză; (xv) art. 21 alin. (1)-(3); (xvi) art. 22 alin. (2); (xvii) art. 23 alin. (1) şi (2); (xviii) art. 25 alin. (1) şi (2); (xix) art. 26 alin. (1) primul paragraf, alin. (2)-(5), alin. (6) primul paragraf şi alin. (7) primele cinci paragrafe şi al optulea paragraf; (xx) art. 27 alin. (1); (xxi) art. 28 alin. (1) şi alin. (2) primul paragraf; (xxii) art. 29 alin. (1) şi (2); (xxiii) art. 30 alin. (1); (xxiv) art. 31 alin. (2) şi (3); (xxv) art. 35 alin. (1)-(3); (xxvi) art. 36 alin. (1)-(3); (xxvii) art. 37 alin. (1) şi (3); (xxviii) art. 40-42;
c) nerespectarea prevederilor referitoare la modul de întocmire a situaţiilor financiare, la auditarea acestora, precum şi la modul de transmitere a acestora, în conformitate cu prevederile art. 251; d) prestarea de servicii şi activităţi de investiţii de persoane fizice în numele unei S.S.I.F. fără îndeplinirea obligaţiei de înscriere în Registrul A.S.F. conform prevederilor art. 11; e) refuzul de a coopera în cadrul unei investigaţii sau în cazul unei inspecţii sau al unei solicitări în temeiul prevederilor art. 236; f) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 263 alin. (3) şi art. 275 alin. (1) şi (5).
(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi la art. 258 se sancţionează cu una dintre următoarele sancţiuni contravenţionale principale: a) avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 22.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unei persoane fizice; b) avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 22.000.000 lei sau de până la 10% din cifra de afaceri anuală a persoanei juridice conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu prevederile legale contabile în vigoare, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală pe baza ultimelor conturi consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unei persoane juridice; c) amendă maximă egală cu cel puţin de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul poate fi determinat, chiar dacă acesta depăşeşte cuantumurile maxime prevăzute la lit. a) şi b) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi la art. 258, A.S.F. poate aplica următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) retragerea sau suspendarea autorizaţiei unei instituţii de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare în conformitate cu art. 17, a unei S.S.I.F., a unui operator de piaţă, a unui APA, a unui CTP şi a unui ARM; b) interzicerea temporară sau permanentă a exercitării unor funcţii de conducere în firme de investiţii, pentru încălcări grave repetate, în cazul oricărui membru al organului de conducere al S.S.I.F. sau al unei instituţii de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare sau a oricărei altei persoane fizice considerate responsabile; c) o interdicţie temporară privind apartenenţa sau participarea oricărei S.S.I.F. sau instituţii de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare la o piaţă reglementată, la SMT-uri sau în calitate de client al SOT-urilor.
(4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi la art. 258, A.S.F. poate aplica una sau mai multe măsuri administrative precum: a) o declaraţie publică în care se indică persoana fizică sau juridică responsabilă şi natura încălcării în conformitate cu art. 253; b) o decizie prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv şi să se abţină de la repetarea comportamentului respectiv; c) atenţionarea persoanelor responsabile pentru faptele constatate de o gravitate scăzută; d) măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii situaţiilor de nerespectare a dispoziţiilor legale, conform reglementărilor A.S.F.
(5) Sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (2) se pot aplica cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni contravenţionale complementare prevăzute la alin. (3). (6) Măsurile administrative prevăzute la alin. (4) pot fi aplicate distinct, iar măsurile administrative prevăzute la alin. (4) lit. a) şi d) pot fi aplicate şi împreună cu sancţiunile principale sau complementare prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3). (7) Încălcarea altor prevederi legale naţionale decât cele prevăzute de prezenta lege, de către S.S.I.F., operatorii de piaţă, furnizorii de servicii de raportare a datelor şi instituţiile de credit în legătură cu serviciile sau activităţile de investiţii şi serviciile auxiliare şi de către sucursalele unor societăţi din ţări terţe se sancţionează conform respectivelor prevederi legale naţionale.
ART. 262 Constituie infracţiune şi se sancţionează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, următoarele fapte: a) furnizarea de servicii de investiţii sau desfăşurarea de activităţi de investiţii fără a deţine autorizaţia sau aprobarea necesară conform următoarelor dispoziţii: (i) art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (10), art. 122 alin. (2), art. 129 alin. (1) şi art. 162; (ii) art. 7 alin. (1) a treia teză sau art. 11 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;
b) desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care reglementările europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE cer autorizarea.
ART. 263 (1) Litigiile în materie dintre consumatori şi comercianţi referitoare la serviciile de investiţii şi la serviciile auxiliare furnizate de S.S.I.F. sau de instituţiile de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare pot fi soluţionate prin proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor de către Entitatea de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul financiar, înfiinţată în cadrul A.S.F., sau de către Centrul de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul bancar, conform competenţelor prevăzute de actele de înfiinţare ale celor două entităţi, după caz. (2) S.S.I.F. şi instituţiile de credit care prestează servicii şi activităţi de investiţii şi servicii auxiliare au obligaţia să informeze consumatorii cu privire la dreptul acestora de a apela la soluţionarea alternativă a litigiilor, entitatea căreia i se pot adresa potrivit prevederilor alin. (1), precum şi cu privire la condiţiile de accesare a procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor. (3) Toate S.S.I.F. au obligaţia de a adera la una sau mai multe entităţi prevăzute la alin. (1). (4) Entităţile prevăzute la alin. (1) cooperează activ cu entităţile omoloage din alte state membre în vederea soluţionării litigiilor transfrontaliere. (5) A.S.F. informează ESMA în legătură cu procedurile de reclamaţie şi căile de atac prevăzute la alin. (1) şi (2).
CAP. III Sancţionarea depozitarului central ART. 264 (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, faptele săvârşite de către depozitarul central, persoanele fizice responsabile având calitatea de membri ai consiliilor de administraţie, directori sau, după caz, membri ai consiliului de supraveghere şi membri ai directoratului, respectiv reprezentant al compartimentului de conformitate al acestuia, administrator de risc în legătură cu: a) obţinerea autorizaţiilor prevăzute la art. 16 şi 54 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 prin declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilicit, astfel cum se prevede la art. 20 alin. (1) lit. (b) şi la art. 57 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; b) nedeţinerea de către depozitarul central a capitalului necesar, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; c) nerespectarea de către depozitarul central a cerinţelor organizatorice, prevăzute la art. 26-30 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; d) nerespectarea de către depozitarul central a normelor de conduită, prevăzute la art. 32-35 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; e) nerespectarea de către depozitarul central a cerinţelor aplicabile serviciilor specifice depozitarului central, prevăzute la art. 37-41 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; f) nerespectarea de către depozitarul central a cerinţelor prudenţiale, prevăzute la art. 43-47 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; g) nerespectarea de către depozitarul central a cerinţelor aplicabile conexiunilor dintre depozitarii centrali prevăzute la art. 48 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; h) refuzul abuziv al depozitarului central de a acorda diverse tipuri de acces, cu încălcarea prevederilor art. 49-53 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; i) nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de credit prevăzute la art. 59 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; j) nerespectarea de către instituţiile de credit desemnate a cerinţelor prudenţiale specifice legate de riscurile de lichiditate, prevăzute la art. 59 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; k) nerespectarea prevederilor art. 136 alin. (8); l) nerespectarea prevederilor art. 184-186; m) nerespectarea prevederilor art. 251.
(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează de către A.S.F., în calitate de autoritate competentă pentru depozitarul central, cu următoarele sancţiuni contravenţionale principale: a) în cazul unei persoane fizice, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 22.150.000 lei; b) în cazul unei persoane juridice, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 88.600.000 lei sau de până la 10% din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform prevederilor legale relevante, pe baza ultimei situaţii disponibile a conturilor consolidate, aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale; c) amenzi în cuantum de până la două ori cuantumul profitului obţinut ca rezultat al unei încălcări, în cazul în care cuantumul respectiv poate fi stabilit, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
(3) În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. poate aplica următoarele sancţiuni complementare: a) retragerea autorizaţiilor acordate în temeiul art. 16 sau art. 54 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, în conformitate cu prevederile art. 20 sau art. 57 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, după caz; b) sancţionarea oricărui membru al organului de conducere al depozitarului central sau a oricărei altei persoane fizice considerate responsabile prin interzicerea temporară sau, în cazul unor încălcări grave repetate, interzicerea permanentă a exercitării unor funcţii de conducere în cadrul depozitarului central.
(4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. poate aplica una sau mai multe măsuri administrative precum: a) o declaraţie publică în care se indică persoana responsabilă de încălcare şi natura încălcării, în conformitate cu art. 62 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014; b) o decizie prin care se solicită persoanei responsabile de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia; c) atenţionarea persoanelor responsabile pentru faptele constatate de o gravitate scăzută; d) măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii situaţiilor de nerespectare a dispoziţiilor legale, conform reglementărilor A.S.F.
(5) Sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (2) se pot aplica cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni contravenţionale complementare prevăzute la alin. (3). (6) Măsurile administrative prevăzute la alin. (4) pot fi aplicate distinct, iar măsurile administrative prevăzute la alin. (4) lit. a) şi d) pot fi aplicate şi împreună cu sancţiunile principale sau complementare prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3).
ART. 265 Desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni specifice depozitarului central constituie infracţiune şi se sancţionează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. IV Sancţiuni aplicabile potrivit prevederilor altor legi şi regulamente europene ART. 266 (1) A.S.F. sancţionează contrapartea centrală în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 210/2017 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii. (2) Nerespectarea prevederilor referitoare la modul de întocmire a situaţiilor financiare, la auditarea acestora, precum şi la modul de transmitere a acestora prevăzute la art. 251 constituie contravenţie şi se sancţionează: a) cu avertisment sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, pentru persoanele fizice; b) cu avertisment sau cu amendă de la 10.000 lei la 22.000.000 lei, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice.
(3) Desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni specifice contrapărţii centrale constituie infracţiune şi se sancţionează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 267 (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni, nerespectarea de către orice entitate legală sau persoană fizică a prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6 şi 7, art. 8 alin. (1)-(3), art. 9, art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (1), (3) şi (4), precum şi ale art. 14 şi art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014. (2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu sancţiunea contravenţională principală constând în avertisment sau amendă, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare: a) în cuantum de la 10.000 lei la 22.450.000 lei sau până la 3% din cifra de afaceri anuală totală a respectivei entităţi, conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere sau până la dublul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate în urma încălcării, pentru persoanele juridice; b) în cuantum de la 1.000 lei la 3.150.000 lei sau dublul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate în urma încălcării, pentru persoanele fizice.
(3) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, se pot aplica următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) interzicerea tranzacţionării unui PRIIP; b) suspendarea tranzacţionării unui PRIIP; c) interzicerea furnizării unui document cu informaţii esenţiale care nu respectă cerinţele prevăzute la art. 6-8 sau art. 10, după caz, din Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014 şi prin care se impune publicarea unei noi versiuni a unui document cu informaţii esenţiale.
(4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. poate aplica una sau mai multe măsuri administrative precum: a) un avertisment public care indică persoana responsabilă şi natura încălcării; b) atenţionarea persoanelor responsabile pentru faptele constatate de o gravitate scăzută; c) măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii situaţiilor de nerespectare a dispoziţiilor legale, conform reglementărilor A.S.F.
(5) În cazul în care entitatea prevăzută la alin. (2) lit. a) este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă, care are obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, astfel cum reiese din ultimele situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul statutar al societăţii-mamă principale. (6) Sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (2) se pot aplica cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni contravenţionale complementare prevăzute la alin. (3). (7) Măsurile administrative prevăzute la alin. (4) pot fi aplicate distinct, iar măsurile administrative prevăzute la alin. (4) lit. a) şi c) pot fi aplicate şi împreună cu sancţiunile principale sau complementare prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3).
ART. 268 (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, faptele săvârşite de către contrapărţile la o SFT, aşa cum sunt acestea definite de Regulamentul (UE) 2015/2.365, de către membri ai consiliului de administraţie, directori sau, după caz, membri ai consiliului de supraveghere şi membri ai directoratului al contrapărţilor persoane juridice în legătură cu: a) nerespectarea obligaţiilor de raportare şi de protecţie impuse de prevederile art. 4 din Regulamentul (UE) 2015/2.365; b) nerespectarea prevederilor privind reutilizarea instrumentelor financiare primite în cadrul unui contract de garanţie impuse de prevederile art. 15 din Regulamentul (UE) 2015/2.365.
(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează de către B.N.R., în cazul contrapărţilor financiare de tipul instituţiilor de credit şi A.S.F. în cazul celorlalte contrapărţi, cu una dintre următoarele sancţiuni contravenţionale principale: a) în cazul persoanelor fizice, avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 22.700.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare; b) în cazul persoanelor juridice, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare: (i) avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 22.700.000 lei sau până la 10% din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice calculată conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, în cazul încălcării prevăzute la alin. (1) lit. a); (ii) avertisment sau amendă de la 10.000 lei la 68.000.000 lei sau până la 10% din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice calculată pe baza ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere, în cazul încălcării prevăzute la alin. (1) lit. b)
c) amendă în cuantum de cel puţin valoarea triplă a profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care cuantumul respectiv poate fi stabilit, chiar dacă amenzile respective depăşesc cuantumurile prevăzute la lit. a) şi b), prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În funcţie de gravitatea faptei, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) poate fi sancţionată cu următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) retragerea sau suspendarea autorizării acordate de A.S.F.; b) o interdicţie temporară de a exercita funcţii de conducere împotriva oricărei persoane care exercită responsabilităţi de conducere sau împotriva oricărei persoane fizice care este considerată răspunzătoare de o astfel de încălcare.
(4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. poate aplica una sau mai multe măsuri administrative precum: a) o declaraţie publică în care se menţionează persoana răspunzătoare şi natura încălcării; b) o decizie prin care se impune persoanei răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia; c) atenţionarea persoanelor responsabile pentru faptele constatate de o gravitate scăzută; d) măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii situaţiilor de nerespectare a dispoziţiilor legale, conform reglementărilor A.S.F.
(5) În sensul prevederilor alin. (2) lit. b) pct. (i) şi (ii), în cazul în care persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să elaboreze situaţii financiare consolidate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în funcţie de regimul contabil relevant, care se calculează pe baza ultimelor situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale. (6) Sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (2) se pot aplica cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni contravenţionale complementare prevăzute la alin. (3). (7) Măsurile administrative prevăzute la alin. (4) pot fi aplicate distinct, iar măsurile administrative prevăzute la alin. (4) lit. a) şi d) pot fi aplicate şi împreună cu sancţiunile principale sau complementare prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3). (8) O încălcare prevăzută la alin. (1) nu afectează valabilitatea clauzelor unei SFT şi nici posibilitatea părţilor de a executa aceşti termeni şi nu conduce la acordarea de drepturi la despăgubire din partea unei părţi la o SFT.
ART. 269 (1) Încălcarea dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 1.011/2016 şi ale reglementărilor adoptate în aplicarea acestuia se constată şi se sancţionează de către A.S.F., în calitate de autoritate competentă, şi atrage răspunderea contravenţională, în condiţiile legii. (2) Constituie contravenţii, în măsura în care faptele nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, nerespectarea prevederilor art. 4-16, art. 21, art. 23-29 şi art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016, precum şi orice refuz de a coopera în cadrul unei investigaţii derulate de A.S.F. sau de conformare cu o solicitare a autorităţii, care face obiectul art. 41 din acelaşi regulament. (3) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu următoarele sancţiuni contravenţionale principale: a) în cazul persoanelor fizice, avertisment sau amendă, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare: 1. de la 1.000 lei la 2.260.500 lei încălcarea prevederilor art. 4-10, art. 11 alin. (1) lit. a)-c) şi e), art. 11 alin. (2) şi (3) şi ale art. 12-16, art. 21, art. 23-29 şi art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016; 2. de la 1.000 lei la 452.100 lei încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) sau alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016;
b) în cazul persoanelor juridice, avertisment sau amendă, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare: 1. de la 10.000 lei la 4.521.000 lei sau până la 10% din cifra de afaceri anuală conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de către organul de conducere, oricare valoare este mai mare, încălcarea prevederilor art. 4-10, art. 11 alin. (1) lit. a)-c) şi e), art. 11 alin. (2) şi (3) şi art. 12-16, art. 21, art. 23-29 şi art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016; 2. de la 10.000 lei la 1.130.250 lei sau până la 2% din cifra de afaceri anuală conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de către organul de conducere, oricare valoare este mai mare, încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) sau alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1.011/2016.
(4) În funcţie de gravitatea faptei, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (2) poate fi sancţionată cu următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) emiterea unui act individual prin care se impune administratorului sau entităţii supravegheate răspunzătoare de încălcarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.011/2016 de a restitui profiturile obţinute din respectiva faptă sau pierderile evitate prin comiterea acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate; b) retragerea sau suspendarea autorizaţiei sau înregistrării unui administrator; c) emiterea unui act individual de interdicţie temporară, adresată oricărei persoane fizice considerate răspunzătoare de săvârşirea contravenţiei, de a exercita funcţii de conducere în cadrul administratorilor sau al contribuitorilor supravegheaţi.
(5) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. poate aplica una sau mai multe măsuri administrative precum: a) un avertisment public care să indice administratorul sau entitatea supravegheată răspunzătoare şi natura încălcării; b) o decizie prin care se impune administratorului sau entităţii supravegheate răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament şi să se abţină de la repetarea acestuia; c) atenţionarea persoanelor responsabile pentru faptele constatate de o gravitate scăzută; d) măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii situaţiilor de nerespectare a dispoziţiilor legale, conform reglementărilor A.S.F.
(6) În cazul în care persoana juridică prevăzută la alin. (3) lit. b) este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă, care are obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, astfel cum reiese din ultimele situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale, sau, dacă persoana juridică este o asociaţie, 10% din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi. (7) Prin excepţie de la nivelul amenzilor maxime prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b), A.S.F. poate majora cuantumul amenzilor acordate până la de 3 ori valoarea beneficiului rezultat sau a pierderii evitate din încălcarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.011/2016, în cazul în care acestea pot fi determinate. (8) Sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (3) se pot aplica cumulativ cu una sau mai multe sancţiuni contravenţionale complementare prevăzute la alin. (4). (9) Măsurile administrative prevăzute la alin. (5) pot fi aplicate distinct, iar măsurile administrative prevăzute la alin. (5) lit. a) şi d) pot fi aplicate şi împreună cu sancţiunile principale sau complementare prevăzute la alin. (3), respectiv alin. (4).
CAP. V Căi de atac ART. 270 (1) Orice decizie luată în temeiul dispoziţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) trebuie să fie justificată în mod corespunzător şi poate fi atacată, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Dreptul de a exercita o cale de atac conform prevederilor alin. (1) se aplică şi în cazul în care A.S.F. nu a luat nicio hotărâre în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare, în termen de 6 luni de la depunerea sa.
ART. 271 În interesul consumatorilor, următoarele organisme pot intenta o acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti sau a autorităţilor administrative competente pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1): a) organismele publice sau reprezentanţii lor; b) organizaţiile de consumatori care au un interes legitim în protejarea consumatorilor; c) organizaţiile profesionale care au un interes legitim să acţioneze pentru protejarea membrilor lor.
TITLUL XI Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 272 (1) Drepturile de vot aferente deţinerilor într-o entitate reglementată sunt suspendate de drept în cazul în care: a) dobândirea sau, după caz, majorarea unei participaţii la capitalul social al unei entităţi reglementate s-a realizat fără îndeplinirea criteriilor prevăzute de reglementările A.S.F. privind regulile de procedură şi criteriile evaluării prudenţiale a achiziţiilor la entitatea reglementată respectivă; b) dobândirea sau, după caz, majorarea unei participaţii la capitalul social al unei entităţi reglementate s-a făcut ulterior emiterii de către A.S.F. a deciziei de respingere a dobândirii sau, după caz, a majorării unei participaţii la entitatea reglementată respectivă; c) ulterior deciziei de aprobare de către A.S.F. a dobândirii sau majorării unei participaţii la capitalul social al unei entităţi reglementate, condiţiile prevăzute de către prezenta lege şi reglementările A.S.F. emise în aplicarea acesteia privind regulile de procedură şi criteriile aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor la o entitate reglementată nu mai sunt îndeplinite.
(2) Acţiunile aferente participaţiei menţionate la alin. (1) se iau în considerare la stabilirea cvorumului necesar unei adunări generale a acţionarilor. (3) A.S.F. va dispune acţionarilor respectivi să îşi vândă, în termen de 3 luni, acţiunile aferente participaţiei menţionate la alin. (1). După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost vândute, A.S.F. dispune entităţii reglementate anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare. (4) Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere al entităţii reglementate este răspunzător de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. (3), şi vânzarea acţiunilor nou-emise. (5) În situaţia în care, din lipsă de cumpărători, vânzarea nu a avut loc sau s-a realizat numai o vânzare parţială a acţiunilor nou-emise, entitatea reglementată va proceda, de îndată, la reducerea capitalului social, cu diferenţa dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot.
ART. 273 Condiţiile de cvorum şi de majoritate de vot necesare desfăşurării adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor unui operator de piaţă şi adoptării hotărârilor sunt cele prevăzute la art. 115 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 274 (1) Instituţiile de credit care desfăşoară activităţi legate de depozitele structurate sau activitatea de distribuţie a unităţilor de fond au obligaţia de a se încadra în prevederile prezentei legi în termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia. (2) Până la data încadrării instituţiilor de credit în prevederile prezentei legi, prestarea activităţilor prevăzute la alin. (1) se face în condiţiile prevăzute anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 275 (1) S.S.I.F., instituţiile de credit, consultanţii de investiţii, operatorii de piaţă, pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare sunt obligate ca, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să modifice şi/sau să completeze documentele care au stat la baza emiterii autorizaţiei iniţiale sau, după caz, înscrierii în Registrul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în prezent Registrul A.S.F., şi să le supună autorizării/notificării, după caz, în conformitate cu prevederile prevăzute de reglementările A.S.F. (2) Actele individuale emise potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în numele S.S.I.F., instituţiilor de credit, consultanţilor de investiţii, operatorilor de piaţă, pieţelor reglementate şi sistemelor alternative de tranzacţionare înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi privind modul de organizare al acestora, membrii organelor de conducere, respectiv persoanele care deţin funcţii-cheie îşi păstrează valabilitatea până la data la care A.S.F. emite, după caz, alte acte individuale potrivit prevederilor prezentei legi. (3) Cererile de autorizare în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi retrase şi completate în conformitate cu prevederile prezentei legi. (4) Funcţia de reprezentant al compartimentului de control prevăzută de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se asimilează funcţiei de conformitate prevăzute de prezenta lege. (5) Entităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia ca, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să modifice şi/sau să completeze procedurile şi normele interne pentru a fi în concordanţă cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014, ale actelor delegate şi ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană şi emise în temeiul Directivei 2014/65/UE, şi al Regulamentului (UE) nr. 600/2014.
ART. 276 A.S.F. poate stabili prin reglementări, în cazul persoanelor care vând printr-o tranzacţie unică deţinerile provenite din Programul de privatizare în masă, forma şi conţinutul contractului de intermediere, care nu excedează clauzelor unui contract conform prevederilor art. 60 alin. (2), precum şi altor documente incidente relaţiei dintre persoanele în cauză.
ART. 277 A.S.F. are în vedere orientările şi recomandările emise de ESMA în materia aspectelor care sunt reglementate de prezenta lege şi emite reglementări prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice pieţei de capital din România.
ART. 278 În aplicarea prevederilor prezentei legi, S.S.I.F., operatorii de piaţă, furnizorii de servicii de raportare a datelor, depozitarii centrali, contrapărţile centrale, firmele de investiţii din alte state membre care operează pe teritoriul României în temeiul libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, precum şi societăţile din ţări terţe care furnizează servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii în România prin înfiinţarea unei sucursale au obligaţia de a respecta prevederile actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană şi emise în temeiul Directivei 2014/65/UE, al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi al Regulamentului (UE) nr. 909/2014.
ART. 279 Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
ART. 280 (1) A.S.F. şi B.N.R. vor emite reglementări în aplicarea prezentei legi. (2) Documentele prevăzute de prezenta lege se transmit A.S.F. în limba română. A.S.F. poate solicita transmiterea documentelor şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
ART. 281 Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "ART. 1 (1) Prezenta lege reglementează înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de compensare a investitorilor şi a organismelor de plasament colectiv, altele decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare."
2. La articolul 272 alineatul (1), litera j) va avea următorul cuprins: "j) depozitarii centrali, intermediari şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului, precum şi de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere în cadrul entităţilor anterior menţionate ori de către alte persoane responsabile, după caz, în legătură cu: 1. nerespectarea condiţiilor care au stat la baza autorizării şi a condiţiilor de funcţionare la care se face referire la art. 148 alin. (1) şi (2); 2. refuzul de a furniza A.S.F. informaţiile solicitate, conform prevederilor art. 144 alin. (2), referitoare la compensarea şi decontarea tranzacţiilor; 3. refuzul de a furniza emitenţilor informaţiile necesare pentru exercitarea drepturilor aferente valorilor mobiliare depozitate conform prevederilor art. 146 alin. (4) şi (5); 4. refuzul de a raporta depozitarului central titularii subconturilor individualizate deţinute de intermediari conform prevederilor art. 146 alin. (6); 5. nerespectarea de către intermediari a obligaţiilor de raportare în termenele prevăzute la art. 146 alin. (7); 6. nerespectarea obligaţiilor privind evidenţierea valorilor mobiliare şi a sarcinilor asupra acestora prevăzute la art. 151; 7. refuzul de a duce la îndeplinire solicitările A.S.F. prevăzute la art. 153 alin. (2); 8. nerespectarea de către persoanele responsabile a obligaţiilor privind achiziţia, deţinerea şi înstrăinarea acţiunilor depozitarului central conform prevederilor art. 150; 9. neacordarea în mod nejustificat a accesului intermediarilor din state membre."
3. Articolul 273^1 va avea următorul cuprins: "ART. 273^1 Desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care prezenta lege cere autorizarea constituie infracţiune şi se sancţionează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare."
ART. 282 (1) Reglementările emise de C.N.V.M./A.S.F. până la aplicarea prevederilor prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementări emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare. (2) Prevederile legislaţiei referitoare la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile entităţilor reglementate de prezenta lege, în măsura în care nu contravin acesteia. (3) Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte entităţile care fac obiectul prezentei legi, trimiterea se consideră a fi făcută la prezenta lege. (4) Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la directivele abrogate prin Directiva 2014/65/UE, trimiterea se consideră a fi făcută la Directiva 2014/65/UE.
ART. 283 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
ART. 284 Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 169 alin. (5)-(7), care se aplică de la data de 3 septembrie 2019.
ART. 285 (1) Până la data de 3 ianuarie 2021: a) obligaţia de compensare prevăzută la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi tehnicile de diminuare a riscului prevăzute la art. 11 alin. (3) din respectivul regulament nu se aplică contractelor derivate pe energie prevăzute la pct. 6 din secţiunea C, anexa nr. 1, încheiate de contrapărţi nefinanciare care respectă condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau de contrapărţi nefinanciare care sunt autorizate pentru prima dată ca S.S.I.F. de la 3 ianuarie 2018; şi b) aceste contracte derivate pe energie prevăzute la pct. 6 din secţiunea C, anexa nr. 1, nu sunt considerate contracte derivate extrabursiere în sensul pragului de decontare prevăzut la art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(2) Contractele derivate pe energie prevăzute la pct. 6 din secţiunea C, anexa nr. 1, care beneficiază de regimul de tranziţie prevăzut la alin. (1) sunt reglementate de toate celelalte cerinţe prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. (3) A.S.F. comunică ESMA contractele derivate pe energie prevăzute la pct. 6 din secţiunea C, anexa nr. 1, pentru care sa acordat o derogare în conformitate cu prevederile alin. (1).
ART. 286 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1 alin. (3^1), (3^2), (4) şi (5), art. 2 alin. (1) pct. 1^1, 1^2, 2, 3, 19^1, 20^1, 29, 30, 35 şi 38, art. 3-43, art. 124-142, art. 151 alin. (4)-(6), art. 157-172, titlul IX alcătuit din art. 264-270, art. 272 alin. (1) lit. a)-f) şi h), alin. (2) lit. e) şi l), art. 272^1, 272^2, art. 273 alin. (5), art. 279 lit. c) şi art. 279^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. (2) La data reautorizării depozitarului central potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 909/2014 se abrogă art. 143-150, art. 151 alin. (1)-(3), art. 152-156 şi art. 272 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prezenta lege transpune următoarele directive ale Uniunii Europene: 1. Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 173 din 12 iunie 2014, astfel cum aceasta a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/1.034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iunie 2016 de modificare a Directivei 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 175/8 din 30 iunie 2016; 2. Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 125 din 5 mai 2001; 3. art. 2 alin. (4) paragraful 1 din Directiva delegată (UE) 2017/593 a Comisiei din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 87 din 31 martie 2017.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PETRU-GABRIEL VLASE PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 11 iunie 2018. Nr. 126. ANEXA 1 LISTA serviciilor, activităţilor şi instrumentelor financiare SECŢIUNEA A Servicii şi activităţi de investiţii 1. Primirea şi transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare 2. Executarea ordinelor în numele clienţilor 3. Tranzacţionarea pe cont propriu 4. Administrarea de portofolii 5. Consultanţă de investiţii 6. Subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasarea de instrumente financiare cu angajament ferm 7. Plasarea de instrumente financiare fără angajament ferm 8. Operarea unui SMT 9. Operarea unui SOT SECŢIUNEA B Servicii auxiliare 1. Păstrarea şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi serviciile auxiliare, precum gestionarea fondurilor băneşti/garanţiilor şi excluzând furnizarea şi administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt. Furnizarea şi administrarea conturilor de titluri de valoare la nivelul cel mai înalt reprezintă „serviciul de administrare centralizată“ prevăzut în secţiunea A pct. 2 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014. 2. Acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite efectuarea unei tranzacţii cu unul sau mai multe instrumente financiare, tranzacţie în care este implicată firma care acordă creditul sau împrumutul 3. Consultanţa furnizată întreprinderilor în ceea ce priveşte structura capitalului, strategia industrială şi aspectele conexe; consultanţă şi servicii în materie de fuziuni şi de achiziţie de întreprinderi 4. Serviciile de schimb valutar în cazul în care aceste servicii sunt legate de furnizarea serviciilor de investiţii 5. Cercetarea în domeniul investiţiilor şi analiza financiară sau orice altă formă de recomandare generală privind tranzacţiile cu instrumente financiare 6. Serviciile legate de subscriere 7. Serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile auxiliare de tipul inclus în prezenta secţiune sau în secţiunea A privind activele-suport ale instrumentelor derivate incluse în secţiunea C pct. 5-7 şi 10, în cazul în care acestea sunt legate de furnizarea serviciilor de investiţii sau a serviciilor auxiliare. SECŢIUNEA C Instrumente financiare 1. Valori mobiliare 2. Instrumente ale pieţei monetare 3. Unităţi ale organismelor de plasament colectiv 4. Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate şi orice alte contracte derivate referitoare la titluri de valoare, valute, rate ale dobânzii sau ale rentabilităţii, certificate de emisii sau alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari care pot fi decontate prin livrare fizică sau în fonduri băneşti 5. Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward şi orice alte contracte derivate referitoare la mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi, altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere 6. Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward şi orice alt contract derivat referitor la mărfuri care poate fi decontat prin livrare fizică, cu condiţia să fie tranzacţionat pe o piaţă reglementată, pe un SMT sau un SOT, cu excepţia produselor energetice angro tranzacţionate pe un SOT care trebuie decontate prin livrare fizică 7. Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward şi orice alte contracte derivate referitoare la mărfuri care pot fi decontate prin livrare fizică, care nu au fost prevăzute în alt mod la punctul 6 din prezenta secţiune şi neavând scopuri comerciale, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate 8. Instrumentele derivate care servesc la transferul riscului de credit 9. Contractele financiare pentru diferenţe 10. Contractele de opţiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate şi orice alte contracte derivate referitoare la variabile climatice, la taxe de navlu sau la rate ale inflaţiei sau alte statistici economice oficiale care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi, altfel decât în caz de încălcare a obligaţiilor sau de alt incident care conduce la reziliere, precum şi orice alte contracte derivate privind active, drepturi, obligaţii, indici şi indicatori care nu au fost prevăzute în alt mod în prezenta secţiune, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ţinând seama dacă, în special, sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, un SOT sau un SMT 11. Certificatele de emisii care constau în orice unităţi recunoscute ca fiind conforme cu cerinţele Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare SECŢIUNEA D Lista serviciilor de raportare a datelor 1. Administrarea unui APA 2. Administrarea unui CTP 3. Administrarea unui ARM
ANEXA 2 "Clienţi profesionali" în sensul prezentei legi ART. 1 Un client profesional este un client care are experienţa, cunoştinţele şi competenţa necesare pentru a lua propriile decizii de investiţii şi a evalua corect riscurile implicate. Pentru a fi considerat client profesional, clientul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
SECŢIUNEA A Categorii de clienţi consideraţi clienţi profesionali ART. 2 (1) Următoarele categorii de clienţi sunt consideraţi profesionali pentru toate serviciile şi activităţile de investiţii şi instrumentele financiare în sensul prezentei legi: a) Entităţile care trebuie autorizate sau reglementate pentru a opera pe pieţele financiare. Lista următoare include toate entităţile autorizate care desfăşoară activităţi caracteristice entităţilor menţionate: entităţi autorizate în România sau într-un stat membru în temeiul unei directive, entităţi autorizate sau reglementate în România sau într-un stat membru fără raportare la o directivă şi entităţi autorizate sau reglementate de o ţară terţă: 1. instituţii de credit; 2. firme de investiţii şi S.S.I.F.; 3. alte instituţii financiare autorizate sau reglementate; 4. societăţi de asigurare; 5. organisme de plasament colectiv şi societăţile de administrare ale acestora; 6. fonduri de pensii şi societăţile de administrare ale acestora; 7. entităţi care efectuează tranzacţii cu mărfuri şi instrumente derivate pe acestea; 8. traderi; 9. alţi investitori instituţionali.
b) Marile întreprinderi care întrunesc două dintre următoarele criterii, la nivel individual: 1. totalul bilanţului: 20.000.000 EUR; 2. cifra de afaceri netă: 40.000.000 EUR; 3. fonduri proprii: 2.000.000 EUR.
c) Guvernele naţionale şi regionale, inclusiv organismele publice care gestionează datoria publică la nivel naţional sau regional, băncile centrale, instituţiile internaţionale şi supranaţionale, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii şi alte organizaţii internaţionale similare; d) Alţi investitori instituţionali a căror activitate principală constă în investiţii în instrumente financiare, inclusiv entităţile care se ocupă cu securizarea activelor sau alte operaţiuni de finanţare.
(2) Entităţile prevăzute la alin. (1) sunt considerate clienţi profesionali. Acestea pot solicita să nu fie tratate drept clienţi profesionali, iar S.S.I.F. pot accepta să le acorde un nivel de protecţie mai ridicat. (3) În cazul în care clientul unei S.S.I.F. este o entitate prevăzută la alin. (1), S.S.I.F. îl informează, înainte de a-i furniza vreun serviciu, că este considerat, pe baza informaţiilor de care dispune, client profesional şi că va fi tratat ca atare, în afara cazurilor în care S.S.I.F. şi clientul convin altfel. De asemenea, S.S.I.F. informează clientul că acesta poate solicita o modificare a termenilor acordului, pentru a beneficia de un nivel mai ridicat de protecţie. (4) Clientului considerat ca profesional îi revine responsabilitatea de a solicita acordarea unui nivel mai ridicat de protecţie în cazul în care estimează că nu este în măsură să evalueze sau să gestioneze corect riscurile implicate. (5) Nivelul mai ridicat de protecţie prevăzut la alin. (4) este acordat în cazul în care un client considerat profesional încheie în scris cu S.S.I.F. un acord care prevede că nu trebuie să fie tratat în calitate de client profesional în sensul normelor de conduită profesională aplicabile. Acest acord specifică serviciile sau tranzacţiile sau tipurile de produse sau de tranzacţii cărora li se aplică.
SECŢIUNEA B Clienţi care pot fi consideraţi profesionali la cerere ART. 3 Criterii de identificare (1) Clienţii, alţii decât cei prevăzuţi în secţiunea A, inclusiv organismele din sectorul public, autorităţile publice locale, municipalităţile şi investitorii obişnuiţi privaţi, pot, de asemenea, să renunţe la o parte din protecţia conferită de normele de conduită profesională. (2) S.S.I.F. pot trata oricare dintre clienţii prevăzuţi la alin. (1) drept client profesional, cu condiţia respectării criteriilor relevante şi procedurii prezentate în continuare. Cu toate acestea, se consideră că aceşti clienţi nu posedă cunoştinţe şi experienţă de piaţă comparabile cu cele ale clienţilor menţionaţi în secţiunea A. (3) Renunţarea la protecţia permisă de normele standard de conduită profesională este considerată valabilă numai cu condiţia ca o evaluare adecvată, efectuată de S.S.I.F., a competenţei, experienţei şi cunoştinţelor clientului să ofere o garanţie rezonabilă, în lumina naturii tranzacţiilor sau serviciilor avute în vedere, că acesta este în măsură să ia decizii de investiţii şi să înţeleagă riscurile la care poate fi expus. (4) Criteriile de aptitudine aplicate administratorilor şi directorilor entităţilor autorizate în temeiul directivelor din domeniul financiar pot fi considerate unul dintre mijloacele de evaluare a competenţei şi a cunoştinţelor clientului. În cazul unei entităţi mici, evaluarea respectivă se referă la persoana autorizată să efectueze tranzacţii în numele acesteia. (5) În cadrul acestei evaluări, trebuie să fie îndeplinite cel puţin două dintre următoarele criterii: a) clientul a efectuat în medie 10 tranzacţii de o mărime semnificativă pe trimestru în ultimele 4 trimestre anterioare pe piaţa respectivă; b) valoarea portofoliului de instrumente financiare al clientului, definit ca fiind compus din depozite bancare şi instrumente financiare, depăşeşte 500.000 EUR; c) clientul activează de cel puţin un an sau a activat timp de cel puţin un an în sectorul financiar într-o poziţie profesională care necesită o cunoaştere a tranzacţiilor sau a serviciilor în cauză.
(6) A.S.F. poate emite reglementări privind adoptarea unor criterii specifice pentru evaluarea competenţei şi a cunoştinţelor reprezentanţilor municipalităţilor şi autorităţilor publice locale care solicită să fie considerate clienţi profesionali.
ART. 4 Procedura prin care clienţii pot fi trataţi drept clienţi profesionali, la cerere: (1) Clienţii prevăzuţi la art. 3 pot renunţa la protecţia acordată de normele de conduită, cu condiţia respectării următoarei proceduri: a) clientul notifică în scris S.S.I.F. dorinţa sa de a fi considerat client profesional, fie în general, fie pentru un anumit serviciu de investiţii sau o anumită tranzacţie, fie pentru un tip de tranzacţii sau de produse; b) S.S.I.F. precizează clar şi în scris protecţiile şi drepturile legate de compensarea investitorilor pe care clientul riscă să le piardă; c) clientul declară în scris, într-un document separat de contract, că este conştient de consecinţele renunţării la protecţiile menţionate anterior.
(2) Înainte de a decide acceptarea solicitării de renunţare prevăzute la pct. 1, S.S.I.F. adoptă toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că clientul care doreşte să fie tratat drept client profesional îndeplineşte cerinţele aplicabile prevăzute la art. 3. (3) Relaţiile clienţilor deja clasificaţi ca profesionali conform unor criterii şi proceduri similare celor prevăzute anterior cu S.S.I.F. nu sunt, cu toate acestea, afectate de eventualele norme noi, adoptate în conformitate cu prezenta anexă. (4) S.S.I.F. pun în aplicare politici şi proceduri interne adecvate, consemnate în scris, care să permită clasificarea clienţilor. (5) Clienţilor profesionali le revine responsabilitatea de a informa S.S.I.F. în legătură cu orice modificare ce le poate afecta clasificarea. (6) În situaţia în care S.S.I.F. constată că un client nu mai îndeplineşte condiţiile iniţiale, pe baza cărora era considerat client profesional, S.S.I.F. ia măsurile adecvate în această situaţie.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
