Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 126 din 10 mai 2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacităţii de combatere a evaziunii fiscale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) documente legale - documentele emise pe suport hârtie sau electronic prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora, precum şi factura electronică emisă, transmisă şi primită, potrivit legii, utilizând sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura;"
2. La articolul 6^1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă nereţinerea impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege."
3. La articolul 9 alineatul (1), partea introductivă şi literele c)-e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"ART. 9
(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
..................................................................................................
c) evidenţierea, în actele contabile, în factura electronică sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, inclusiv electronice;
e) executarea de evidenţe contabile duble folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, inclusiv cele electronice;"
4. La articolul 9 alineatul (1), după litera g) se introduc două noi litere, lit. h) şi i), cu următorul cuprins:
"h) folosirea de către contribuabil, cu rea-credinţă, a sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura, în vederea creării aparenţei de legalitate a unor operaţiuni fictive sau disimulării circuitului tranzacţional real al bunurilor/serviciilor;
i) utilizarea de aparate de marcat electronice fiscale care nu sunt conectate la sistemul informatic naţional de supraveghere şi monitorizare a datelor fiscale, potrivit legii, sau alterarea aparatelor de marcat electronice fiscale pentru netransmiterea unor date fiscale sau transmiterea unor date fiscale nereale."
5. La articolul 9, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani."
6. După articolul 9^1 se introduc două noi articole, art. 9^2 şi 9^3, cu următorul cuprins:
"ART. 9^2
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi orice acţiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase având ca efect diminuarea cu cel puţin 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, a resurselor bugetului de stat, prin:
a) utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, documente electronice false, incorecte sau incomplete privind TVA;
b) nedivulgarea în mod intenţionat de informaţii privind TVA, atunci când aceste informaţii trebuie divulgate potrivit legii;
c) prezentarea de declaraţii corecte, declaraţii electronice corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.
(2) Tentativa la infracţiunea prevăzută la alin. (1) se pedepseşte.
ART. 9^3
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă operaţiunea de creditare efectuată în mod direct sau indirect de către orice persoană fizică, având drept scop efectuarea unor plăţi cu sume de bani care provin din omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi/sau a veniturilor realizate a unuia sau mai multor contribuabili."
7. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 10
(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă până la expirarea unui termen de maximum 30 de zile de la finalizarea controlului efectuat de organele competente, în urma căruia se individualizează un prejudiciu datorat bugetului general consolidat de până la 1.000.000 euro, prejudiciul majorat cu 15% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepseşte. În acest caz, organele competente nu sesizează organele de urmărire penală.
(2) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă până la primul termen de judecată prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceste condiţii este de până la 1.000.000 euro inclusiv, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată şi până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc cu o treime. Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate. Suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa la efectuarea expertizei. Dispoziţiile art. 172-180 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Despre dispunerea expertizei va fi încunoştinţat suspectul sau inculpatul, persoană fizică sau persoană juridică, prin reprezentant, după caz, dându-i acestuia timpul necesar pentru exercitarea deplină a drepturilor sale procesuale.
(3) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9, prin care s-a cauzat un prejudiciu care nu depăşeşte 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, dacă în cursul urmăririi penale prejudiciul cauzat majorat cu 25% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. Dacă în cursul procedurii camerei preliminare sau al judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă, acelaşi prejudiciu majorat cu 50% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. Dacă în cursul judecăţii în apel, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acelaşi prejudiciu majorat cu 100% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (2).
(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 6^1, 8 sau 9 aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală sau a organelor fiscale infracţiunea comisă, în timp ce aceasta se află în derulare sau în termen de cel mult un an de la data epuizării activităţii infracţionale şi mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta şi, ulterior, înlesneşte aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor participanţi la comiterea infracţiunii, limitele speciale se reduc la jumătate.
(6) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (2)."
8. După articolul 10 se introduce un nou articol, art. 10^1, cu următorul cuprins:
"ART. 10^1
În cazul infracţiunilor prevăzute de prezenta lege, termenul de prescripţie al răspunderii penale începe să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracţiunii."
ART. II
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. La articolul 11 alineatul (1) punctul 1, după litera c) se introduce o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins:
"d) infracţiunile prevăzute de art. 8, 9 şi 9^2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul infracţiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare de 10 milioane de lei."
2. După articolul 11 se introduce un nou articol, art. 11^1, cu următorul cuprins:
"ART. 11^1
(1) Cauzele cu care parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost sesizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi soluţionate în continuare de procurorii din cadrul acestor structuri de parchet, indiferent de valoarea pagubei.
(2) Actele şi lucrările efectuate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile."
ART. III
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 13, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alin. (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:
"(3^1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de calitatea persoanei, infracţiunile prevăzute la art. 8, 9 şi 9^2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul infracţiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare de 10 milioane de lei.
(3^2) Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot efectua urmărirea penală cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, inclusiv autonom, dacă banii, bunurile şi valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa aceleiaşi direcţii."
2. La articolul 13, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(3^2)."
3. După articolul 13^1 se introduce un nou articol, art. 13^2, cu următorul cuprins:
"ART. 13^2
(1) Cauzele cu care parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost sesizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi soluţionate în continuare de procurorii din cadrul acestor structuri de parchet, indiferent de valoarea pagubei.
(2) Actele şi lucrările efectuate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile."
ART. IV
La articolul 197 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (3) se introduc zece noi alineate, alin. (4)-(13), cu următorul cuprins:
"(4) Dacă mijloacele materiale de probă sunt tutunuri prelucrate, acestea se inventariază, luând în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor care efectuează distrugerea. Toate bunurile se fotografiază, iar fotografiile se vizează de organul de urmărire penală şi se ataşează la dosar.
(5) Dacă mijloacele materiale de probă sunt cele prevăzute la alin. (4), se prelevează probele necesare expertizării atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, dispoziţiile art. 160 alin. (1), (2) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător. Câte un exemplar din probele ridicate din fiecare categorie de produs se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
(6) După fotografiere, inventariere şi prelevarea de probe, bunurile prevăzute la alin. (4) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reţinerea antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, în condiţiile prevăzute la art. 431 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Predarea bunurilor pentru distrugere se realizează în baza unei ordonanţe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.
(7) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea şi distrugerea cantităţilor de produse din lotul care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
(8) După efectuarea operaţiunii de distrugere, Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării şi distrugerii cantităţilor de produse organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată care a dispus distrugerea, acestea ataşându-se la dosarul cauzei.
(9) Dacă mijloacele materiale de probă sunt bunuri dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, altele decât cele prevăzute la alin. (4), dispoziţiile alin. (4) în ceea ce priveşte inventarierea, păstrarea, conservarea, fotografierea şi cele ale alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(10) După inventariere, fotografiere şi prelevarea de probe, bunurile prevăzute la alin. (9) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reţinerea titularului dreptului de proprietate intelectuală. Predarea bunurilor pentru distrugere se realizează în baza unei ordonanţe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.
(11) Fiecare titular al dreptului de proprietate intelectuală are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea şi distrugerea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor art. 1 alin. (5)-(7) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) În cazul în care există solicitări din partea unor instituţii din domeniul ocrotirii sociale, organizaţii sau asociaţii nonprofit cu caracter umanitar, asociaţii ori cluburi sportive, instituţii de învăţământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma dezastrelor, titularul dreptului de proprietate intelectuală poate, în cazul în care sunt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, să procedeze la predarea acestora cu titlu gratuit, în funcţie de natura bunurilor, cu condiţia de a nu fi comercializate. Solicitările se depun la Autoritatea Vamală Centrală, care le înaintează titularilor de marcă, iar predarea bunurilor cu titlu gratuit se realizează în baza unei ordonanţe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.
(13) Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării şi distrugerii sau, după caz, predării cantităţilor de produse în scop umanitar organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată care a dispus distrugerea sau predarea bunurilor în scop umanitar, acestea ataşându-se la dosarul cauzei."
ART. V
(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic al mijloacelor de transport reţinute de reprezentanţii autorităţii vamale ca urmare a sancţionării faptei de sustragere de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal.
(2) În sensul prezentei legi, prin mijloc de transport se înţelege vehiculul cu sau fără autopropulsie destinat transportului de mărfuri sau persoane, indiferent de calea de comunicaţie, folosit la sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal.
Prin autoritate vamală competentă se înţelege direcţia regional vamală care exercită activitatea la nivel teritorial.
(3) Mijloacele de transport reţinute ca urmare a sancţionării faptei de sustragere de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal vor fi identificate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei la regimul vamal, iar faţă de acestea se iau măsuri de conservare sau de valorificare, făcându-se menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal. Autoritatea vamală competentă are obligaţia să stabilească proprietarul mijlocului de transport reţinut şi, dacă acesta aparţine unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă. În situaţia în care mijlocul de transport aparţine unei alte persoane decât contravenientul, în termen de 5 zile lucrătoare de la întocmirea procesului-verbal de constatare, autoritatea vamală competentă sesizează organele de poliţie competente în vederea efectuării cercetărilor pentru identificarea proprietarului sau, după caz, a deţinătorului legal al mijlocului de transport. Pe baza rezultatului cercetărilor efectuate de organele de poliţie, autoritatea vamală îl notifică pe proprietar sau, după caz, pe deţinătorul legal al mijlocului de transport, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de un an de la primire să ridice mijlocul de transport aflat sub supravegherea autorităţii vamale.
(4) Mijloacele de transport reţinute în conformitate cu prevederile art. 653 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se păstrează sub supravegherea autorităţii vamale timp de un an de la data la care proprietarul sau deţinătorul legal a primit notificarea autorităţii vamale. După expirarea termenului de un an, în situaţia în care procesul-verbal de contravenţie nu a fost contestat sau contestaţia a fost respinsă prin hotărârea definitivă a instanţei de judecată, mijloacele de transport se consideră intrate în proprietatea privată a statului şi se valorifică conform actelor normative specifice.
(5) Mijloacele de transport aflate sub supravegherea autorităţii vamale vor putea fi ridicate în perioada prevăzută la alin. (4) de către proprietar sau deţinătorul legal dacă face dovada achitării contravalorii amenzii contravenţionale, precum şi a cheltuielilor ocazionate de depozitarea mijlocului de transport. În situaţia în care amenda contravenţională nu este achitată în termenul legal, autoritatea vamală competentă întreprinde demersurile legale pentru declanşarea procedurii de executare silită.
(6) Valorificarea mijloacelor de transport se face conform reglementărilor privind modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, iar veniturile rezultate în urma valorificării vor fi folosite prioritar pentru achitarea creanţei la bugetul de stat reprezentată de contravaloarea amenzii şi a penalităţilor de întârziere, urmând ca diferenţa să se facă venit la bugetul statului.
(7) Normele metodologice de punere în aplicare a prezentului articol se aprobă prin hotărâre a Guvernului, elaborată de Autoritatea Vamală Română în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ALFRED-ROBERT SIMONIS
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Bucureşti, 10 mai 2024.
Nr. 126.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: