Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 125 din 9 decembrie 1994 pentru ratificarea Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, semnata la Paris la 13 ianuarie 1993
EMITENT: PARLAMENT PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 22 decembrie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind interzicerea dezvoltãrii, producerii, stocãrii şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora, semnatã la Paris la 13 ianuarie 1993.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 15 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 noiembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
CONVENŢIE
privind interzicerea dezvoltãrii, producerii, stocãrii şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora *)
*) Traducere
PREAMBUL
Statele pãrţi la prezenta Convenţie,
hotãrîte sa acţioneze în scopul realizãrii de progrese efective în direcţia dezarmarii generale şi complete sub control internaţional strict şi eficace, inclusiv al interzicerii şi eliminãrii tuturor tipurilor de arme de distrugere în masa,
dorind sa contribuie la realizarea obiectivelor şi principiilor Cartei Naţiunilor Unite,
reamintind ca Adunarea generalã a Naţiunilor Unite a condamnat în repetate rinduri toate acţiunile contrare principiilor şi obiectivelor Protocolului privind interzicerea folosirii în rãzboi a gazelor asfixiante, toxice sau similare şi a mijloacelor bacteriologice de lupta, semnat la Geneva la 17 iunie 1925 (Protocolul de la Geneva din 1925),
recunoscind ca prezenta convenţie reafirma principiile şi obiectivele Protocolului de la Geneva din 1925 şi ale Convenţiei privind interzicerea perfecţionãrii, fabricãrii şi stocãrii de arme bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora, semnatã la Londra, Moscova şi Washington la 10 aprilie 1972, la fel ca şi obligaţiile asumate prin aceste instrumente,
ţinînd seama de obiectivul conţinut în art. 9 al Convenţiei privind interzicerea perfecţionãrii fabricãrii şi stocãrii de arme bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora,
hotãrîte, în folosul întregii umanitati, sa excludã complet posibilitatea întrebuinţãrii armelor chimice, prin implementarea prevederilor prezentei convenţii, completind astfel obligaţiile asumate prin Protocolul de la Geneva din 1925,
recunoscind interzicerea, cuprinsã în acordurile şi principiile de drept internaţional în materie, privind utilizarea ierbicidelor ca metode de rãzboi,
considerind ca progresele din domeniul chimiei ar trebui folosite exclusiv în beneficiul umanitãţii,
dorind sa înlesneascã libertatea comerţului cu produse chimice, precum şi cooperarea între tari şi schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi tehnice în domeniul activitãţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin prezenta convenţie, în vederea intensificãrii dezvoltãrii economice şi tehnologice a tuturor statelor pãrţi,
convinse ca interzicerea completa şi efectivã a dezvoltãrii, producerii, dobîndirii, stocãrii, conservãrii, transferului şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora reprezintã o etapa necesarã cãtre realizarea acestor obiective comune,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Obligaţii generale
1. Fiecare stat parte la prezenta convenţie se angajeazã ca, niciodatã şi în nici o împrejurare, sa nu:
a) dezvolte, producã, dobindeasca în alt mod, stocheze sau conserve arme chimice sau sa transfere, direct sau indirect, arme chimice altora;
b) foloseascã arme chimice;
c) se angajeze în nici o pregãtire militarã pentru folosirea armelor chimice;
d) ajute, incurajeze sau determine, în nici un fel, pe altcineva, sa se angajeze în orice activitate interzisã unui stat parte prin prezenta convenţie.
2. Fiecare stat parte se angajeazã sa distruga armele chimice pe care le deţine în proprietate sau le poseda sau care sînt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul sau, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
3. Fiecare stat parte se angajeazã sa distruga toate armele chimice pe care le-a abandonat pe teritoriul altui stat parte, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
4. Fiecare stat parte se angajeazã sa distruga orice instalaţii de producere a armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le poseda sau care sînt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul sau, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
5. Fiecare stat parte se angajeazã sa nu utilizeze agenţi pentru combaterea dezordinilor publice ca metoda de rãzboi.
ART. 2
Definiţii şi criterii
Pentru scopurile prezentei convenţii:
1. arme chimice înseamnã urmãtoarele elemente, împreunã sau separat:
a) substanţe chimice toxice şi precursorii lor, cu excepţia celor destinate pentru scopuri neinterzise de prezenta convenţie, atît timp cît tipurile şi cantitãţile sînt conforme cu asemenea scopuri;
b) muniţii şi dispozitive concepute special pentru a provoca moartea sau alte vãtãmãri, prin acţiunea toxica a substanţelor chimice toxice, specificate în subparagraful a), care ar fi eliberate ca urmare a folosirii unor asemenea muniţii şi dispozitive;
c) orice echipament conceput special pentru a fi utilizat în legatura directa cu folosirea muniţiilor şi dispozitivelor, specificate în subparagraful b).
2. substanta chimica toxica înseamnã:
- orice substanta chimica, care, prin acţiunea sa chimica asupra proceselor biologice, poate cauza moartea, incapacitatea temporarã sau vãtãmãri permanente la om sau la animale. Aceasta include orice asemenea substanţe chimice, indiferent de originea lor sau de metoda de producere şi indiferent dacã sînt produse în instalaţii, se afla în muniţii sau în alta parte.
(Pentru scopul aplicãrii prezentei convenţii, substantele chimice toxice care au fost identificate pentru aplicarea mãsurilor de verificare sînt cuprinse în listele incluse în anexa privind substantele chimice).
3. precursor înseamnã:
- orice reactiv chimic care participa, în orice faza, la producerea, prin orice metode, a unei substanţe chimice toxice. Aceasta include orice component -cheie al unui sistem chimic binar sau multicomponent.
(Pentru scopul aplicãrii prezentei convenţii, precursorii care au fost identificati pentru aplicarea mãsurilor de verificare sînt cuprinşi în listele incluse în anexa privind substantele chimice).
4. component-cheie pentru sisteme chimice binare sau multicomponente (denumit ulterior component-cheie) înseamnã:
- precursorul care îndeplineşte cel mai important rol în determinarea proprietãţilor toxice ale produsului finit şi reactioneaza rapid cu alte substanţe chimice într-un sistem binar sau multicomponent.
5. arme chimice vechi înseamnã:
a) arme chimice care au fost produse înainte de 1925; sau
b) arme chimice produse în perioada dintre 1925 şi 1946, care sînt deteriorate, astfel încît nu mai pot fi utilizate ca arme chimice.
6. arme chimice abandonate înseamnã:
- arme chimice, inclusiv arme chimice vechi, care au fost abandonate de un stat dupã 1 ianuarie 1925, pe teritoriul altui stat, fãrã consimţãmîntul celui din urma.
7. agent pentru combaterea dezordinii publice înseamnã:
- orice produs chimic necuprins în vreo lista, care poate produce rapid, la om, efecte de iritatie senzoriala sau incapacitate fizica, care dispar la scurt timp dupã terminarea expunerii.
8. instalatie de producere a armelor chimice:
a) înseamnã orice echipament, precum şi orice clãdire ce adaposteste un asemenea echipament, care a fost proiectat, construit sau utilizat oricind dupã 1 ianuarie 1946:
(i) ca parte a etapei de producere a substanţelor chimice (faza tehnologicã finala) unde fluxul de materiale ar conţine, cînd echipamentul este în funcţiune:
1) orice substanta chimica cuprinsã în lista nr. 1 a anexei privind substantele chimice; sau
2) orice alta substanta chimica, care nu este folositã peste o tona pe an, pe teritoriul unui stat parte sau în orice alt loc sub jurisdicţia sau controlul unui stat parte, pentru scopuri neinterzise de prezenta convenţie, dar care poate fi utilizata pentru arme chimice; sau
(ii) pentru încãrcarea armelor chimice, inclusiv, inter alia, încãrcarea substanţelor chimice din lista nr. 1 în muniţii, dispozitive sau în containere pentru depozitare în vrac; încãrcarea substanţelor chimice în containere care intra în componenta muniţiilor şi dispozitivelor binare asamblate, precum şi în submunitii chimice, care fac parte din muniţii şi dispozitive unitare asamblate şi încãrcarea conteinerelor şi submunitiilor chimice în respectivele muniţii şi dispozitive;
b) nu înseamnã:
(i) orice instalatie avînd o capacitate de producţie pentru sinteza substanţelor chimice specificate în subparagraful a) (i), care este sub o tona;
(ii) orice instalatie în care o substanta chimica, specificatã în subparagraful a) (i), este sau a fost obţinutã ca un produs secundar inevitabil al activitãţilor desfãşurate în scopuri neinterzise de prezenta convenţie, cu condiţia ca aceasta substanta chimica sa nu depãşeascã 3% din produsul total şi ca instalatia sa facã obiectul declarãrii şi inspecţiei conform anexei privind aplicarea şi verificarea convenţiei (denumita în continuare anexa privind verificarea); sau
(iii) instalatia unica la scara redusã pentru obţinerea substanţelor chimice din lista nr. 1 pentru scopuri neinterzise prin prezenta convenţie, asa cum este prevãzut în partea a 6-a a anexei privind verificarea.
9. scopuri neinterzise prin prezenta convenţie înseamnã:
a) scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice;
b) scopuri de protecţie, anume acele scopuri în relatie directa cu protecţia impotriva substanţelor chimice toxice şi cu protecţia impotriva armelor chimice;
c) scopuri militare care nu au legatura cu utilizarea armelor chimice şi nu depind de utilizarea proprietãţilor toxice ale substanţelor chimice ca metoda de rãzboi;
d) asigurarea respectãrii legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice.
10. capacitate de producţie înseamnã:
Potenţialul cantitativ anual pentru fabricarea unei substanţe chimice specifice, pe baza procesului tehnologic utilizat efectiv sau, dacã procesul nu este încã operational, planificat sa fie utilizat la instalatia relevanta. Acesta este considerat ca fiind egal cu capacitatea nominalã, sau dacã aceasta nu este disponibilã, cu capacitatea proiectata.
Capacitatea nominalã este producţia de substanţe chimice în condiţii optimizate pentru cantitate maxima a instalaţiei de producţie, stabilitã prin unul sau mai multe teste de exploatare. Prin capacitate proiectata se înţelege cantitatea de substanta chimica corespunzãtoare calculelor teoretice.
11. organizaţie înseamnã Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice, stabilitã conform art. 8 al prezentei convenţii.
12. Pentru scopurile art. 6:
a) producţia unei substanţe chimice înseamnã formarea ei printr-o reactie chimica;
b) prelucrarea unei substanţe chimice înseamnã un proces fizic, precum pregãtire, extracţie şi purificare prin care o substanta chimica nu este transformata într-o alta substanta chimica;
c) consum al unei substanţe chimice înseamnã transformarea ei într-o alta substanta chimica printr-o reactie chimica.
ART. 3
Declaraţii
1. Fiecare stat parte va prezenta organizaţiei, nu mai tirziu de 30 de zile dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pentru acel stat parte, urmãtoarele declaraţii, în care:
a) cu privire la armele chimice:
(i) va declara dacã deţine în proprietate sau poseda orice arme chimice sau dacã are amplasate orice arme chimice în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul sau;
(ii) va indica amplasamentul exact, cantitatea globalã şi inventarul în detaliu al armelor chimice pe care le deţine în proprietate sau le poseda, sau care sînt amplasate în orice loc aflat sub jurisdicţia sau controlul sau în conformitate cu partea a 4-a (A), paragrafele 1-3 ale anexei privind verificarea, cu excepţia acelor arme chimice la care se face referire în subparagraful (iii);
(iii) va semnala orice arme chimice de pe teritoriul sau care aparţin ori sînt în posesia altui stat şi sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, în conformitate cu partea a 4-a (A) paragraful 4 din anexa privind verificarea;
(iv) va declara dacã a transferat sau primit, direct sau indirect, orice arme chimice dupã 1 ianuarie 1946 şi va specifica transferul sau primirea unor astfel de arme, în conformitate cu partea a 4-a (A) paragraful 5 din anexa privind verificarea;
(v) va prezenta planul general propriu pentru distrugerea armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le poseda sau care sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, în conformitate cu partea a 4-a (A) paragraful 6 din anexa privind verificarea.
b) Cu privire la armele chimice vechi şi armele chimice abandonate:
(i) va declara dacã are pe teritoriul sau arme chimice vechi şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a 4-a (B) paragraful 3 din anexa privind verificarea;
(ii) va declara dacã exista arme chimice abandonate pe teritoriul sau şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a 4-a (B) paragraful 8 din anexa privind verificarea;
(iii) va declara dacã a abandonat arme chimice pe teritoriul altor state şi va furniza toate informaţiile disponibile în conformitate cu partea a 4-a (B), paragraful 10 din anexa privind verificarea.
c) Cu privire la instalaţiile de producere a armelor chimice:
(i) va declara dacã are sau a deţinut în proprietate sau posesie oricare instalatie de producere a armelor chimice sau dacã are sau a avut o astfel de instalatie amplasata în vreun loc sub jurisdicţia sau controlul sau, oricind dupã 1 ianuarie 1946;
(ii) va specifica orice instalatie de producere a armelor chimice pe care o are sau a deţinut-o în proprietate sau posesie sau care este ori a fost amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, oricind dupã 1 ianuarie 1946, în conformitate cu partea a 5-a, paragraful 1 din anexa privind verificarea, cu excepţia acelor instalaţii la care se face referire în subparagraful (iii);
(iii) va semnala orice instalatie de producere a armelor chimice de pe teritoriul sau, pe care un alt stat o are sau a deţinut-o în proprietate şi posesie, şi care este sau a fost amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, oricind dupã 1 ianuarie 1946, în conformitate cu partea a 5-a paragraful 2 din anexa privind verificarea;
(iv) va declara dacã a transferat sau primit, direct sau indirect, orice echipament pentru producerea de arme chimice, dupã 1 ianuarie 1946, şi va specifica transferul sau primirea unui astfel de echipament, în conformitate cu partea a 5-a paragrafele 3-5 din anexa privind verificarea;
(v) va prezenta planul general propriu pentru distrugerea oricãrei instalaţii de producere a armelor chimice pe care le deţine în proprietate sau le poseda, sau care este amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, în conformitate cu partea a 5-a paragraful 6 din anexa privind verificarea;
(vi) va specifica acţiunile de întreprins pentru închiderea oricãrei instalaţii de producere a armelor chimice pe care o deţine în proprietate sau o poseda sau care este amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, în conformitate cu partea a 5-a paragraful 1 (i) din anexa privind verificarea ; (vii) va prezenta planul general propriu pentru orice conversie temporarã a oricãrei instalaţii de producere a armelor chimice pe care o deţine în proprietate sau o poseda, sau care este amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, într-o instalatie de distrugere a armelor chimice, în conformitate cu partea a 5-a paragraful 7 din anexa privind verificarea.
d) Cu privire la alte instalaţii:
Va specifica amplasamentul exact, natura şi obiectul general al activitãţilor din orice instalatie sau clãdire, pe care o deţine în proprietate sau o poseda sau care este amplasata în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau şi care a fost proiectata, construitã sau utilizata dupã 1 ianuarie 1946, cu prioritate pentru dezvoltarea armelor chimice. Aceste declaraţii vor include, inter alia, laboratoare şi poligoane de testare şi evaluare.
e) Cu privire la agenţii pentru combaterea dezordinilor publice:
Va specifica denumirea chimica, formula structuralã şi numãrul din registrul Chemical Abstract Service (C.A.S.), dacã este stabilit, pentru fiecare substanta chimica pe care o deţine pentru scopuri de combatere a dezordinilor publice. Aceasta declaraţie va fi actualizatã nu mai tirziu de 30 de zile dupã ce orice asemenea modificare devine efectivã.
2. Prevederile prezentului articol şi prevederile relevante din partea a 4-a a anexei privind verificarea nu se vor aplica, la discretia unui stat parte, armelor chimice ingropate pe teritoriul sau, anterior datei de 1 ianuarie 1977, şi care rãmîn ingropate sau care au fost deversate în mare înainte de 1 ianuarie 1985.
ART. 4
Arme chimice
1. Prevederile prezentului articol şi modalitãţile în detaliu pentru implementarea sa se vor aplica tuturor armelor chimice pe care un stat parte le deţine în proprietate sau le poseda, sau care sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, cu excepţia armelor chimice vechi şi a armelor chimice abandonate, la care se vor aplica prevederile partii a 4-a (B) din anexa privind verificarea.
2. Modalitãţile în detaliu pentru aplicarea prezentului articol sînt prevãzute în anexa privind verificarea.
3. Toate amplasamentele unde sînt depozitate sau distruse arme chimice, specificate în paragraful 1, vor fi supuse unei verificãri sistematice prin inspecţie la fata locului şi supraveghere cu instrumente la fata locului, în conformitate cu partea a 4-a (A) din anexa privind verificarea.
4. Fiecare stat parte, imediat dupã prezentarea declaraţiei conform art. 3 paragraful 1 a), va asigura accesul la armele chimice specificate în paragraful 1, în scopul verificãrii sistematice a acestei declaraţii, prin inspecţie la fata locului. Dupã aceea, statul parte nu va îndepãrta nici una dintre aceste arme chimice, decît dacã sînt destinate unei instalaţii de distrugere a armelor chimice. Va asigura accesul la aceste arme chimice, în scopul verificãrii sistematice la fata locului.
5. Fiecare stat parte va asigura accesul la orice instalaţii pentru distrugerea armelor chimice şi la depozitele aferente acestora, pe care le deţine în proprietate sau le poseda, sau care sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau, în scopul verificãrii sistematice prin inspecţie la fata locului şi supraveghere cu instrumente la fata locului.
6. Fiecare stat parte va distruge toate armele chimice specificate în paragraful 1, conform anexei privind verificarea şi în concordanta cu cantitatea stabilitã şi ordinea de distrugere (denumita în continuare ordinea distrugerii). Aceasta distrugere va începe nu mai tirziu de 2 ani dupã intrarea în vigoare a convenţiei pentru statul parte şi va trebui terminatã nu mai tirziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei. Un stat parte nu este împiedicat sa distruga aceste arme chimice într-un ritm mai rapid.
7. Fiecare stat parte:
a) va prezenta planurile în detaliu pentru distrugerea armelor chimice, specificate în paragraful 1, nu mai tirziu de 60 de zile înaintea începerii fiecãrei perioade anuale de distrugere, în conformitate cu partea a 4-a (A) paragraful 29 din anexa privind verificarea; planurile în detaliu vor cuprinde toate stocurile care urmeazã sa fie distruse în urmãtoarea perioada anuala de distrugere;
b) va prezenta anual declaraţii privind implementarea planurilor proprii pentru distrugerea armelor chimice specificate în paragraful 1, nu mai tirziu de 60 de zile dupã încheierea fiecãrei perioade anuale de distrugere; şi
c) va certifica, nu mai tirziu de 30 de zile dupã încheierea procesului de distrugere, ca toate armele chimice specificate în paragraful 1 au fost distruse.
8. Dacã un stat ratifica sau adera la prezenta convenţie dupã perioada de distrugere de 10 ani, prevãzutã în paragraful 6, va distruge armele chimice specificate în paragraful 1 cît mai repede posibil. Ordinea distrugerii şi procedurile pentru verificarea riguroasã în privinta acelui stat vor fi stabilite de consiliul executiv.
9. Orice arme chimice descoperite de un stat parte dupã declararea iniţialã a armelor chimice vor fi raportate, asigurate şi distruse în conformitate cu partea a 4-a (A) din anexa privind verificarea.
10. Fiecare stat parte va acorda cea mai mare prioritate asigurãrii securitãţii populaţiei şi protecţiei mediului pe timpul transportului, prelevarii probelor, depozitarii şi distrugerii armelor chimice. Acesta va transporta, va preleva probe, va depozita şi va distruge armele chimice în conformitate cu standardele naţionale proprii pentru siguranta şi noxe.
11. Orice stat parte care are pe teritoriul sau arme chimice care sînt deţinute în proprietate sau în posesie de un alt stat, sau care sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul altui stat, va depune toate eforturile pentru a asigura ca aceste arme chimice sînt retrase de pe teritoriul sau, nu mai tirziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru el. Dacã acestea nu sînt retrase în decurs de un an, statul parte poate cere organizaţiei şi altor state pãrţi sa-i asigure asistenta pentru distrugerea acestor arme chimice.
12. Fiecare stat parte se angajeazã sa coopereze cu alte state pãrţi care cer informaţii sau asistenta, pe baze bilaterale sau prin secretariatul tehnic, cu privire la distrugerea în siguranta şi eficienta a armelor chimice.
13. Pentru aducerea la îndeplinire a activitãţilor de verificare în conformitate cu prezentul articol şi cu partea a 4-a (A) din anexa privind verificarea, organizaţia va avea în vedere mãsuri pentru evitarea dublarii inutile a acordurilor bilaterale sau multilaterale între statele pãrţi cu privire la verificarea depozitarii armelor chimice şi a distrugerii acestora.
În acest scop, consiliul executiv va decide limitarea verificãrii la mãsuri complementare celor asumate în conformitate cu astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale, dacã considera ca:
a) prevederile privind verificarea dintr-un astfel de acord sînt în conformitate cu prevederile privind verificarea din prezentul articol şi din partea a 4-a (A) a anexei privind verificarea;
b) aplicarea unui astfel de acord oferã suficiente asigurãri de respectare a prevederilor relevante din prezenta convenţie; şi
c) pãrţile acordului bilateral sau multilateral informeazã cît mai complet organizaţia cu privire la activitãţile lor de verificare.
14. Dacã consiliul executiv ia o decizie în conformitate cu paragraful 13, organizaţia va avea dreptul sa supravegheze aplicarea acordului bilateral sau multilateral.
15. Nimic din paragrafele 13 şi 14 nu afecteazã obligaţia unui stat parte de a prezenta declaraţii în conformitate cu art. 3, cu prezentul articol şi partea a 4-a (A) din anexa privind verificarea.
16. Fiecare stat parte va suporta costurile distrugerii armelor chimice pe care este obligat sa le distruga. De asemenea, va suporta costul verificãrii, depozitarii şi distrugerii acestor arme chimice, dacã consiliul executiv nu va decide altfel. Dacã consiliul executiv hotãrãşte limitarea mãsurilor de verificare ale organizaţiei, în conformitate cu paragraful 13, costurile verificãrii complementare şi supravegherii de cãtre organizaţie vor fi plãtite în conformitate cu baremul de cote-pãrţi al O.N.U., asa cum se specifica în art. 8 paragraful 7.
17. Prevederile prezentului articol şi prevederile relevante din partea a 4-a a anexei privind verificarea nu se vor aplica, la discretia statului parte, armelor chimice ingropate pe teritoriul sau, anterior datei de 1 ianuarie 1977, şi care rãmîn ingropate sau care au fost deversate în mare înainte de 1 ianuarie 1985.
ART. 5
Instalaţii pentru producerea armelor chimice
1. Prevederile prezentului articol şi modalitãţile în detaliu pentru implementarea sa se vor aplica oricãror şi tuturor instalaţiilor de producere a armelor chimice, pe care le deţine în proprietate sau le poseda un stat parte, sau care sînt amplasate în orice loc sub jurisdicţia sau controlul sau.
2. Modalitãţile în detaliu pentru aplicarea acestui articol sînt prevãzute în anexa privind verificarea.
3. Toate instalaţiile pentru producerea armelor chimice specificate în paragraful 1 vor fi supuse unei verificãri sistematice, prin inspecţie la fata locului şi supraveghere cu instrumente la fata locului, în conformitate cu partea a 5-a din anexa privind verificarea.
4. Fiecare stat parte va sista imediat orice activitate la instalaţiile pentru producerea armelor chimice specificate în paragraful 1, cu excepţia activitãţii necesare pentru închidere.
5. Nici un stat parte nu va construi nici o instalatie noua de producere a armelor chimice sau nu va modifica nici o instalatie existenta pentru scopurile de producere a armelor chimice, sau pentru orice alta activitate interzisã prin prezenta convenţie.
6. Fiecare stat parte, imediat dupã prezentarea declaraţiei prevãzute la art. 3 paragraful 1 c), va asigura accesul la instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, în scopul verificãrii sistematice a acestei declaraţii, prin inspecţie la fata locului.
7. Fiecare stat parte:
a) va închide, nu mai tirziu de 90 de zile dupã intrarea în vigoare a convenţiei pentru el, toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, în conformitate cu partea a 5-a a anexei privind verificarea, şi va notifica despre aceasta; şi
b) va asigura accesul la instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, dupã închiderea lor în scopul verificãrii sistematice printr-o inspecţie la fata locului şi o supraveghere cu instrumente la fata locului, în scopul de a asigura ca instalatia rãmîne închisã şi este ulterior distrusa.
8. Fiecare stat parte va distruge toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, precum şi instalaţiile şi echipamentul conexe, în conformitate cu anexa privind verificarea şi în concordanta cu ritmul şi ordinea stabilite (denumite în continuare ordinea distrugerii). Distrugerea va începe nu mai tirziu de un an dupã intrarea în vigoare a convenţiei pentru statul parte şi se va încheia nu mai tirziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei. Un stat parte nu este împiedicat sa distruga aceste instalaţii într-un ritm mai rapid.
9. Fiecare stat parte:
a) va prezenta planurile în detaliu pentru distrugerea instalaţiilor de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1, nu mai tirziu de 180 de zile înaintea începerii distrugerii fiecãrei instalaţii;
b) va prezenta anual declaraţii privind implementarea planurilor proprii pentru distrugerea tuturor instalaţiilor de producere a armelor chimice prevãzute în paragraful 1, nu mai tirziu de 90 de zile dupã terminarea fiecãrei perioade anuale de distrugere; şi
c) va certifica, nu mai tirziu de 30 de zile dupã încheierea procesului de distrugere, ca toate instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1 au fost distruse.
10. Dacã un stat ratifica sau adera la prezenta convenţie, dupã perioada de distrugere de 10 ani prevãzutã în paragraful 8, va distruge instalaţiile de producere a armelor chimice specificate în paragraful 1 cît mai repede posibil. Ordinea distrugerii şi procedurile pentru verificarea riguroasã în privinta acestui stat parte vor fi stabilite de consiliul executiv.
11. Fiecare stat parte, pe timpul distrugerii instalaţiilor de producere a armelor chimice, va acorda cea mai mare prioritate asigurãrii securitãţii populaţiei şi protecţiei mediului. Fiecare stat parte va distruge instalaţiile de producere a armelor chimice în conformitate cu standardele naţionale proprii pentru siguranta şi noxe.
12. Instalaţiile de producere a armelor chimice, specificate în paragraful 1, pot fi transportate temporar pentru distrugerea armelor chimice, în conformitate cu partea a 5-a paragrafele 18-25 din anexa privind verificarea. O astfel de instalatie transformata trebuie distrusa imediat ce nu se mai foloseşte pentru distrugerea armelor chimice şi, în orice caz, nu mai tirziu de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
13. Un stat parte poate solicita, în cazuri excepţionale, de necesitate imperioasa, permisiunea de a utiliza o instalatie de producere a armelor chimice, specificatã în paragraful 1, pentru scopuri neinterzise de prezenta convenţie. Conferinţa statelor pãrţi decide, la recomandarea consiliului executiv, dacã sa aprobe sau nu cererea şi fixeazã condiţiile cãrora se subordoneazã autorizaţia, conform partii a 5-a secţiunea D din anexa privind verificarea.
14. O instalatie pentru producerea armelor chimice va fi transformata de o asemenea maniera încît sa nu mai poatã fi reconvertita ca instalatie de producere a armelor chimice, la fel ca instalaţiile utilizate în scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice, care nu implica substantele chimice din lista nr. 1.
15. Toate instalaţiile transformate vor fi supuse verificãrii sistematice prin inspecţie la fata locului şi supraveghere cu instrumente la fata locului, în conformitate cu partea a 5-a secţiunea D din anexa privind verificarea.
16. În desfãşurarea activitãţilor de verificare, în conformitate cu prezentul articol şi partea a 5-a a anexei privind verificarea, organizaţia va avea în vedere mãsuri de evitare a dublarii inutile a acordurilor bilaterale sau multilaterale dintre statele pãrţi asupra verificãrii instalaţiilor de producere a armelor chimice şi de distrugere a acestora.
În acest scop, consiliul executiv va decide limitarea verificãrii la mãsuri complementare celor cuprinse în astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale, dacã considera ca:
a) prevederile privind verificarea dintr-un astfel de acord sînt în conformitate cu prevederile privind verificarea din prezentul articol şi din partea a 5-a a anexei privind verificarea;
b) implementarea acordului oferã asigurãri suficiente de respectare a prevederilor relevante din prezenta convenţie; şi
c) pãrţile acordului bilateral sau multilateral informeazã cît mai complet organizaţia cu privire la activitãţile lor de verificare.
17. Dacã consiliul executiv ia o decizie în conformitate cu paragraful 16, organizaţia va avea dreptul sa supravegheze aplicarea acordului bilateral sau multilateral.
18. Nimic din paragrafele 16 şi 17 nu afecteazã obligaţia unui stat parte de a face declaraţii în conformitate cu art. 3, cu prezentul articol şi cu partea a 5-a a anexei privind verificarea.
19. Fiecare stat parte va suporta costurile distrugerii instalaţiilor de producere a armelor chimice pe care este obligat sa le distruga. De asemenea, va suporta costurile verificãrii în conformitate cu prezentul articol, dacã consiliul executiv nu hotãrãşte altfel. Dacã consiliul executiv hotãrãşte sa limiteze mãsurile de verificare ale organizaţiei, în conformitate cu paragraful 16, costurile verificãrii şi supravegherii complementare efectuate de organizaţie vor fi plãtite în conformitate cu baremul de cote-pãrţi al O.N.U., asa cum este prevãzut în art. 8 paragraful 7.
ART. 6
Activitãţi neinterzise prin prezenta convenţie
1. Fiecare stat parte are dreptul, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sa cerceteze, sa producã, sa dobindeasca în alt mod, sa conserve, sa transfere şi sa foloseascã substanţe chimice toxice şi precursori ai acestora în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie.
2. Fiecare stat parte va adopta mãsurile necesare pentru ca substantele chimice toxice şi precursorii acestora sa fie dezvoltate, produse, dobîndite în alt mod, conservate, transferate sau folosite, pe teritoriul sau sau în alt loc sub jurisdicţia sau controlul sau numai în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie. În acest scop şi pentru a controla ca activitãţile sale sînt conforme cu obligaţiile ce-i revin prin prezenta convenţie, fiecare stat parte va supune substantele chimice toxice şi precursorii acestora, prevãzute în listele nr. 1, 2 şi 3 din anexa privind substantele chimice, precum şi instalaţiile în legatura cu astfel de substanţe chimice şi alte instalaţii prevãzute în anexa privind verificarea, care sînt amplasate pe teritoriul sau sau în orice alt loc sub jurisdicţia sau controlul sau, mãsurile de verificare în conformitate cu prevederile anexei privind verificarea.
3. Fiecare stat parte va supune substantele chimice înscrise în lista nr. 1 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 1) interdictiilor de producere, dobîndire, conservare, transfer şi folosire, în conformitate cu partea a 6-a a anexei privind verificarea. Va supune aceste substanţe şi instalaţiile prevãzute în partea a 6-a a anexei privind verificarea unei verificãri sistematice, prin inspecţie la fata locului şi supraveghere cu instrumente la fata locului, în conformitate cu aceasta parte din anexa privind verificarea.
4. Fiecare stat parte va supune substantele chimice înscrise în lista nr. 2 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 2) şi instalaţiile prevãzute în partea a 7-a a anexei privind verificarea monitorizarii de date şi verificãrii la fata locului, în conformitate cu aceasta parte a anexei privind verificarea.
5. Fiecare stat parte va supune substantele chimice înscrise în lista nr. 3 (denumite în continuare substanţe chimice din lista nr. 3) şi instalaţiile prevãzute în partea a 8-a a anexei privind verificarea monitorizarii de date şi verificãrii la fata locului, în conformitate cu acesta parte a anexei privind verificarea.
6. Fiecare stat parte va supune instalaţiile prevãzute în partea a 9-a din anexa privind verificarea monitorizarii de date şi, eventual, verificãrii la fata locului, în conformitate cu aceasta parte a anexei privind verificarea, dacã nu se hotãrãşte altfel de conferinţa statelor pãrţi, conform cu partea a 9-a paragraful 22 din anexa privind verificarea.
7. Nu mai tirziu de 30 de zile dupã ce convenţia intra în vigoare pentru el, fiecare stat parte va face o declaraţie iniţialã privind substantele chimice şi instalaţiile relevante, în conformitate cu anexa privind verificarea.
8. Fiecare stat parte va face declaraţii anuale privind substantele chimice şi instalaţiile relevante, în conformitate cu anexa privind verificarea.
9. În scopul verificãrii la fata locului, fiecare stat parte va asigura inspectorilor accesul la instalaţii, conform prevederilor din anexa privind verificarea.
10. În desfãşurarea activitãţilor de verificare, secretariatul tehnic va evita orice amestec nejustificat în activitãţile chimice în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie, desfãşurate de statul parte, şi în special, se va supune prevederilor din anexa privind protecţia informaţiilor confidenţiale, denumita în continuare anexa privind confidenţialitatea.
11. Prevederile prezentului articol vor fi aplicate de o maniera care sa evite stînjenirea dezvoltãrii economice sau tehnologice a statelor pãrţi şi a cooperãrii internaţionale în domeniul activitãţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin prezenta convenţie, inclusiv schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi de substanţe chimice şi echipament pentru producerea, prelucrarea sau folosirea de substanţe chimice în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie.
ART. 7
Mãsuri naţionale de aplicare
Angajamente generale
1. Fiecare stat parte, în conformitate cu procedurile sale constituţionale, va adopta mãsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin prin prezenta convenţie. În special:
a) va interzice persoanelor fizice şi juridice în orice loc pe teritoriul sau sau în oricare loc de sub jurisdicţia sa, recunoscuta de dreptul internaţional, sa desfãşoare orice activitate interzisã unui stat parte prin prezenta convenţie, inclusiv promulgarea unei legislaţii penale referitoare la asemenea activitate;
b) nu va permite, în nici un loc de sub controlul sau, nici o activitate interzisã unui stat parte prin prezenta convenţie ; şi c) va aplica legislaţia penalã, promulgatã conform subparagrafului a), la orice activitate interzisã unui stat parte prin prezenta convenţie, desfasurata în orice loc de persoane fizice, avînd naţionalitatea sa, în conformitate cu dreptul internaţional.
2. Fiecare stat parte va coopera cu alte state pãrţi şi va permite o forma adecvatã de asistenta juridicã pentru a facilita aplicarea obligaţiilor în conformitate cu paragraful 1.
3. Fiecare stat parte, pe timpul aplicãrii obligaţiilor ce-i revin prin prezenta convenţie, va acorda cea mai mare prioritate asigurãrii securitãţii populaţiei şi protecţiei mediului şi va coopera, în mod corespunzãtor, cu alte state pãrţi în acest domeniu.
Relaţii între statul parte şi organizaţie
4. Pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce-i revin prin prezenta convenţie, fiecare stat parte va desemna sau stabili o autoritate nationala care va servi ca punct naţional de legatura cu organizaţia şi alte state pãrţi. Fiecare stat parte va notifica organizaţiei asupra autoritãţii sale naţionale în momentul cînd prezenta convenţie intra în vigoare pentru el.
5. Fiecare stat parte va informa organizaţia cu privire la mãsurile legislative şi administrative luate în vederea aplicãrii prezentei convenţii. 6. Fiecare stat parte va trata de o maniera confidenţialã şi va dispune mãsuri speciale de manipulare a informaţiilor şi datelor pe care le primeşte confidenţial de la organizaţie în legatura cu aplicarea prezentei convenţii. Va trata aceste informaţii şi date exclusiv în legatura cu drepturile şi obligaţiile ce-i revin conform convenţiei şi prevederilor anexei privind confidenţialitatea.
7. Fiecare stat parte se angajeazã sa coopereze cu organizaţia în exercitarea tuturor funcţiilor sale şi, în special, sa acorde sprijin secretariatului tehnic.
ART. 8
Organizaţia
A. Prevederi generale
1. Statele pãrţi la prezenta convenţie fondeaza Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice pentru a realiza obiectivul şi scopul prezentei convenţii, a asigura aplicarea prevederilor sale, inclusiv verificarea internationala a respectãrii acesteia şi a asigura un for de consultãri şi cooperare între statele pãrţi.
2. Toate statele pãrţi la prezenta convenţie vor fi membre ale organizaţiei. Un stat parte nu va putea fi privat de calitatea sa de membru al organizaţiei.
3. Sediul organizaţiei va fi la Haga (Regatul Olandei).
4. Se instituie ca organe ale organizaţiei: conferinţa statelor pãrţi, consiliul executiv şi secretariatul tehnic.
5. Organizaţia va desfasura activitãţile de verificare, prevãzute în prezenta convenţie, în modul cel mai puţin stinjenitor cu putinta, conform cu realizarea la timp şi eficienta a obiectivelor sale. Va solicita doar informaţiile şi datele necesare pentru a-şi îndeplini responsabilitãţile ce-i sînt conferite prin convenţie. Va lua toate mãsurile de precautie pentru a proteja caracterul confidenţial al informaţiilor privind activitãţile şi instalaţiile militare şi civile ce îi sînt aduse la cunostinta în procesul aplicãrii convenţiei şi, în special, se va conformã prevederilor anexei privind confidenţialitatea.
6. În desfãşurarea activitãţilor sale de verificare, organizaţia va avea în vedere mãsuri de aplicare a progreselor din ştiinţa şi tehnologie.
7. Costurile activitãţilor organizaţiei vor fi plãtite de statele pãrţi în conformitate cu baremul de cote-pãrţi al O.N.U., ajustat, pentru a tine cont de diferenţele dintre numãrul de state membre ale O.N.U. şi cel de state membre ale organizaţiei, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5. Contribuţiile financiare ale statelor pãrţi pentru comisia pregãtitoare vor fi deduse în mod corespunzãtor din contribuţiile lor la bugetul regulat. Bugetul organizaţiei cuprinde doua capitole separate: unul referitor la cheltuielile administrative şi alte costuri şi unul referitor la costurile verificãrii.
8. Un membru al organizaţiei, care este în intirziere cu plata contribuţiei financiare la organizaţie, nu va avea drept de vot în organizaţie, dacã totalul restantelor de plata este egal cu sau mai mare decît totalul contribuţiei care îi revenea pe ultimii 2 ani. Conferinţa statelor pãrţi poate, totuşi, autoriza acest membru sa participe la vot dacã constata ca restantele sînt datorate unor circumstanţe independente de vointa sa.
B. Conferinţa statelor pãrţi
Componenta, procedura şi luarea deciziilor
9. Conferinţa statelor pãrţi (denumita în continuare conferinţa) va fi compusa din toţi membrii organizaţiei. Fiecare membru are un reprezentant la conferinţa, care poate fi însoţit de supleanţi şi consilieri.
10. Prima sesiune a conferintei este convocatã de depozitar nu mai tirziu de 30 de zile de la intrarea în vigoare a convenţiei.
11. Conferinţa tine sesiuni ordinare, care au loc anual, dacã nu se decide altfel.
12. Sesiunile extraordinare ale conferintei vor fi convocate:
a) la decizia conferintei;
b) la cererea consiliului executiv;
c) la cererea oricãrui membru sprijinit de o treime din membri; sau
d) în conformitate cu paragraful 22, în vederea examinãrii aplicãrii prezentei convenţii.
Cu excepţia cazului de la subparagraful d), o sesiune extraordinarã se va convoca nu mai tirziu de 30 de zile dupã primirea cererii de cãtre directorul general al secretariatului tehnic, dacã nu se specifica altfel în cerere.
13. Conferinţa se va întruni, de asemenea, în conferinţa de amendare, în conformitate cu art. 15 paragraful 2.
14. Sesiunile conferintei vor avea loc la sediul organizaţiei, dacã nu decide altfel conferinţa.
15. Conferinţa va adopta regulile sale de procedura. La începutul fiecãrei sesiuni ordinare ea îşi va alege preşedintele şi alţi funcţionari, dupã cum este cazul. Aceştia îşi vor exercita funcţiile pînã cînd, la urmãtoarea sesiune ordinarã, sînt aleşi un nou preşedinte şi alţi funcţionari.
16. Majoritatea membrilor organizaţiei va constitui cvorumul conferintei.
17. Fiecare membru al organizaţiei dispune de un vot în conferinţa.
18. Conferinţa va lua decizii asupra problemelor de procedura cu o majoritate simpla a membrilor prezenţi şi votanti. Deciziile asupra problemelor de fond vor fi luate, pe cît posibil, prin consens. Dacã nu se poate realiza consensul privind o problema asupra cãreia trebuie sa se decidã, preşedintele va amina votarea timp de 24 de ore şi, între timp, va depune toate eforturile pentru a facilita obţinerea consensului şi va raporta conferintei înainte de sfîrşitul acestei perioade. Dacã la capatul celor 24 de ore consensul nu este posibil, conferinţa va lua decizia cu majoritate de 2/3 din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, dacã nu se specifica altfel în prezenta convenţie. Cînd apare problema dacã o chestiune este de fond sau nu, aceasta chestiune va fi tratata ca o chestiune de fond, dacã nu se hotãrãşte altfel de cãtre conferinţa cu majoritatea necesarã pentru luarea deciziilor asupra chestiunilor de fond.
Împuterniciri şi funcţii
19. Conferinţa va fi organul principal al organizaţiei. Ea va examina orice chestiuni, probleme sau subiecte care intra în sfera prezentei convenţii, inclusiv cele legate de împuternicirile şi funcţiile consiliului executiv şi ale secretariatului tehnic. Ea poate face recomandãri şi poate lua decizii asupra oricãror chestiuni, probleme sau subiecte referitoare la convenţie, ridicate de un stat parte sau supuse atentiei sale de cãtre consiliul executiv.
20. Conferinţa va supraveghea aplicarea prezentei convenţii şi acţioneazã pentru promovarea obiectivelor şi scopurilor acesteia. Conferinţa va examina în ce mãsura convenţia este respectata. De asemenea, ea va controla activitãţile consiliului executiv şi ale secretariatului tehnic şi poate da îndrumãri, în conformitate cu convenţia, oricãruia dintre aceste organe în exercitarea funcţiilor lor.
21. Conferinţa:
a) va examina şi adopta, în sesiunile sale ordinare raportul, programul şi bugetul organizaţiei, prezentate de consiliul executiv şi va examina şi alte rapoarte;
b) va decide asupra baremului de cote-pãrţi ce revin statelor pãrţi, în conformitate cu paragraful 7;
c) va alege membrii consiliului executiv;
d) va numi directorul general al secretariatului tehnic (denumit în continuare directorul general);
e) va aproba regulile de procedura ale consiliului executiv prezentate de acesta;
f) va infiinta organele subsidiare pe care le considera necesare pentru exercitarea funcţiilor sale, în conformitate cu prezenta convenţie;
g) va înlesni cooperarea internationala în scopuri paşnice în domeniul activitãţilor chimice;
h) va examina progresele ştiinţifice şi tehnologice care ar putea afecta aplicarea prezentei convenţii şi, în acest context, va insarcina pe directorul general sa stabileascã un comitet ştiinţific consultativ pentru a-i permite, în exercitarea funcţiilor sale, sa ofere conferintei, consiliului executiv sau statelor pãrţi avize de specialitate în domeniile ştiinţei şi tehnologiei care au legatura cu prezenta convenţie. Comitetul ştiinţific consultativ va fi format din experţi independenţi, numiţi în conformitate cu criteriile adoptate de conferinţa;
i) va examina şi aproba, la prima sesiune, proiectele de acorduri, mãsuri şi linii directoare elaborate de comisia pregãtitoare;
j) va infiinta, la prima sa sesiune, fondul de contribuţii voluntare pentru asistenta, în conformitate cu art. 10;
k) va lua mãsurile necesare pentru asigurarea respectãrii prezentei convenţii şi pentru redresarea şi remedierea oricãrei situaţii care contravine prevederilor convenţiei, în conformitate cu art. 12.
22. Conferinţa tine sesiuni speciale nu mai tirziu de un an dupã expirarea unei perioade de cinci, şi respectiv, de zece ani dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la orice alt moment din acest interval asa cum s-ar putea conveni, pentru a proceda la examinarea aplicãrii convenţiei. Asemenea analize vor tine seama de orice progrese ştiinţifice şi tehnologice relevante. Dupã aceea, la intervale de cinci ani, dacã nu s-a convenit altfel, vor fi convocate sesiuni ale conferintei cu acelaşi obiectiv.
C. Consiliul executiv
Componenta, procedura şi luarea deciziilor
23. Consiliul executiv va fi alcãtuit din 41 de membri. Fiecare stat parte are dreptul, în conformitate cu principiul rotatiei, sa facã parte din consiliul executiv. Membrii consiliului executiv sînt aleşi de conferinţa pentru un mandat de 2 ani. În scopul asigurãrii functionarii efective a prezentei convenţii şi ţinînd cont, în special, de principiul unei repartiţii geografice echitabile, de importanta industriei chimice, ca şi de interesele politice şi de securitate, consiliul executiv va fi alcãtuit dupã cum urmeazã:
a) noua state pãrţi din Africa, desemnate de cãtre statele pãrţi situate în aceasta regiune. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca, din cele noua state pãrţi, trei membri vor fi, de regula, statele pãrţi cu cea mai semnificativã industrie chimica nationala în regiune, determinata prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, sa ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor trei membri;
b) noua state pãrţi din Asia, desemnate de cãtre statele pãrţi situate în aceasta regiune. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca, din cele noua state pãrţi, patru membri vor fi, de regula, statele pãrţi cu cea mai semnificativã industrie chimica nationala în regiune, determinata prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, sa ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor patru membri;
c) cinci state pãrţi din Europa de Est, desemnate de cãtre statele pãrţi situate în aceasta regiune. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca, din cele cinci state pãrţi, un membru va fi, de regula, statul parte cu cea mai semnificativã industrie chimica nationala în regiune, determinata prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, sa ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestui membru;
d) şapte state pãrţi din America Latina şi Caraibe, desemnate de cãtre statele pãrţi situate în aceasta regiune. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca, din cele şapte state pãrţi, trei membri vor fi, de regula, statele pãrţi cu cea mai semnificativã industrie chimica nationala în regiune, determinata prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, sa ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor trei membri;
e) zece state pãrţi dintre statele din Europa Occidentala şi alte state, desemnate de cãtre statele pãrţi situate în aceasta regiune. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca, din aceste zece state pãrţi, cinci membri vor fi, de regula, statele pãrţi cu cea mai semnificativã industrie chimica nationala în regiune, determinata prin date internaţionale raportate şi publicate; în plus, grupul regional va conveni, de asemenea, sa ia în considerare alţi factori regionali pentru desemnarea acestor cinci membri;
f) încã un stat parte desemnat, consecutiv, de cãtre statele pãrţi situate în regiunile Asiei, Americii Latine şi Caraibelor. Ca baza pentru aceasta desemnare se înţelege ca aceste state pãrţi vor ocupa prin rotaţie respectivul loc.
24. Pentru prima alegere a Consiliului executiv, 20 de membri vor fi aleşi pentru un mandat de 1 an, avînd în vedere proportiile numerice stabilite, conform paragrafului 23.
25. Dupã aplicarea completa a art. 4 şi 5, conferinţa poate, la solicitarea majoritãţii membrilor consiliului executiv, sa revada compozitia consiliului executiv, luind în considerare evolutiile referitoare la principiile specificate în paragraful 23, care determina compozitia sa.
26. Consiliul executiv va elabora regulile sale de procedura şi le va supune conferintei pentru aprobare.
27. Consiliul executiv alege preşedintele dintre membrii sãi.
28. Consiliul executiv se va întruni în sesiuni ordinare. Între sesiunile ordinare, se va reuni ori de cîte ori este necesar, pentru îndeplinirea împuternicirilor şi funcţiilor sale.
29. Fiecare membru al consiliului executiv va dispune de un vot. Dacã nu se specifica altfel în prezenta convenţie, consiliul executiv va lua decizii asupra problemelor de fond cu o majoritate de doua treimi dintre membrii sãi. Consiliul executiv va lua decizii în probleme de procedura cu majoritatea simpla a membrilor sãi. Cînd apare problema dacã o chestiune este de fond sau nu, aceasta chestiune se trateazã ca o chestiune de fond, dacã nu se hotãrãşte altfel de cãtre consiliul executiv, cu majoritatea necesarã pentru luarea deciziilor asupra chestiunilor de fond.
Împuterniciri şi funcţii
30. Consiliul executiv va fi organul executiv al organizaţiei. El va rãspunde în fata conferintei. Consiliul executiv îşi va exercita împuternicirile şi funcţiile care îi sînt încredinţate prin prezenta convenţie, precum şi funcţiile care îi sînt delegate de conferinţa. Pentru aceasta va acţiona în conformitate cu recomandãrile, deciziile şi directivele conferintei şi va asigura implementarea lor continua şi adecvatã.
31. Consiliul executiv va incuraja aplicarea efectivã a prezentei convenţii şi respectarea ei. Va superviza activitãţile secretariatului tehnic, va coopera cu autoritatea nationala a fiecãrui stat parte şi va facilita consultarile şi cooperarea între statele pãrţi la cererea acestora.
32. Consiliul executiv:
a) va examina şi prezenta conferintei proiectele de program şi de buget ale organizaţiei;
b) va examina şi prezenta conferintei proiectul de raport al organizaţiei cu privire la aplicarea prezentei convenţii, raportul cu privire la desfãşurarea propriilor activitãţi şi rapoartele speciale pe care le considera necesare sau care ar putea fi cerute de conferinţa;
c) va lua mãsurile necesare pentru organizarea sesiunilor conferintei, inclusiv pentru pregãtirea ordinii de zi provizorii.
33. Consiliul executiv poate cere convocarea unei sesiuni speciale a conferintei.
34. Consiliul executiv:
a) va încheia acorduri sau aranjamente cu state şi organizaţii internaţionale în numele organizaţiei, sub rezerva aprobãrii prealabile de cãtre conferinţa;
b) va încheia acorduri cu statele pãrţi în numele organizaţiei în legatura cu art. 10 şi va superviza fondul contribuţiilor voluntare menţionat în art. 10;
c) va aproba acorduri sau aranjamente în legatura cu implementarea activitãţilor de verificare, negociate de secretariatul tehnic cu statele pãrţi. 35 Consiliul executiv va examina orice problema sau orice chestiune care intra în competenta sa, care afecteazã prezenta convenţie şi aplicarea ei, inclusiv preocuparile privind respectarea şi cazurile de nerespectare şi, dacã este oportun, va informa statele pãrţi şi va supune problema sau chestiunea atentiei conferintei.
36. În examinarea dubiilor sau preocuparilor privind respectarea şi cazurile de nerespectare, inclusiv, inter alia, abuzul de drepturi prevãzute de prezenta convenţie, consiliul executiv va consulta statele pãrţi implicate şi, dacã este oportun, va cere statului parte sa ia mãsuri de redresare a situaţiei în termenul fixat. În mãsura în care considera ca acţiuni suplimentare sînt necesare, va lua, inter alia, una sau mai multe dintre urmãtoarele mãsuri:
a) va informa toate statele pãrţi asupra problemei sau chestiunii;
b) va supune atentiei conferintei problema sau chestiunea;
c) va face recomandãri conferintei privind mãsurile de redresare a situaţiei şi de asigurare a respectãrii convenţiei.
Consiliul executiv, în cazuri de gravitate deosebita şi urgenta, va supune direct problema sau chestiunea, inclusiv informaţiile şi concluziile relevante, atentiei Adunãrii generale a O.N.U. şi Consiliului de Securitate al O.N.U. În acelaşi timp, va informa toate statele pãrţi asupra acestei mãsuri.
D. Secretariatul tehnic
37. Secretariatul tehnic va sprijini conferinţa şi consiliul executiv în exercitarea funcţiilor lor. Secretariatul tehnic va aplica mãsurile de verificare prevãzute în prezenta convenţie. Va exercita şi celelalte atribuţii care îi sînt încredinţate prin convenţie, precum şi acele atribuţii ce-i sînt delegate de conferinţa şi de consiliul executiv.
38. Secretariatul tehnic:
a) va pregati şi prezenta consiliului executiv proiectele de program şi buget ale organizaţiei;
b) va pregati şi prezenta consiliului executiv proiectul raportului organizaţiei cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi orice alte asemenea rapoarte pe care le-ar putea cere conferinţa sau consiliul executiv;
c) va oferi sprijin administrativ şi tehnic conferintei, consiliului executiv şi organelor subsidiare;
d) va adresa şi primi, în numele organizaţiei, comunicãri cãtre şi de la statele pãrţi, asupra problemelor privind aplicarea prezentei convenţii;
e) va oferi asistenta tehnica şi evaluarea tehnica statelor pãrţi pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii - inclusiv evaluarea de substanţe chimice înscrise sau neînscrise în liste.
39. Secretariatul tehnic:
a) va negocia acorduri sau aranjamente cu statele pãrţi privind executarea activitãţilor de verificare, supuse spre aprobare consiliului executiv;
b) cel mai tirziu la 180 de zile dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, va coordona constituirea şi menţinerea de cãtre statele pãrţi a stocurilor permanente destinate ajutorului de urgenta şi umanitar, în conformitate cu art. 10 paragraful 7 subparagrafele b) şi c). Secretariatul tehnic poate inspecta elementele menţinute pentru a se asigura sa sînt utilizabile. Listele de elemente pentru stocare vor fi examinate şi aprobate de conferinţa, în conformitate cu paragraful 21 subparagraful i); c) va administra fondul voluntar de contribuţii prevãzut în art. 10, va compila declaraţiile fãcute de statele pãrţi şi va inregistra la cerere acordurile bilaterale încheiate între statele pãrţi sau între un stat parte şi organizaţie, pentru scopurile art. 10;
40. Secretariatul tehnic va informa consiliul executiv despre orice dificultate ivita în exercitarea funcţiilor sale, inclusiv suspiciunile, ambiguitatile sau incertitudinile privind respectarea prezentei convenţii care i-au fost aduse la cunostinta în desfãşurarea activitãţilor sale de verificare şi pe care nu este capabil sa le rezolve sau clarifice prin consultarile cu statul parte interesat.
41. Secretariatul tehnic va fi compus dintr-un director general, care va fi conducãtorul şi şeful administrativ al acestuia, inspectori şi funcţionari ştiinţifici, tehnici şi alt personal, în funcţie de necesitaţi.
42. Inspectoratul va face parte din secretariatul tehnic şi îşi va desfasura activitatea sub conducerea directorului general.
43. Directorul general va fi numit de conferinţa, la recomandarea consiliului executiv pe un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit o singura data.
44. Directorul general va rãspunde în fata conferintei şi consiliului executiv de numirea personalului şi organizarea şi funcţionarea secretariatului tehnic. Considerentul dominant în angajarea personalului şi stabilirea condiţiilor de lucru va fi necesitatea asigurãrii celor mai înalte standarde de eficienta, competenta şi integritate. Numai cetãţeni ai statelor pãrţi pot fi numiţi ca director general, inspectori sau funcţionari tehnico-administrativi. Se va acorda atenţia cuvenitã importantei recrutarii personalului pe o baza geograficã cît mai larga posibil. Recrutarea se va conduce dupã principiul conform cãruia personalul va fi menţinut la minimul necesar pentru ca secretariatul tehnic sa se poatã achitã corespunzãtor de responsabilitãţile sale.
45. Directorul general va rãspunde de organizarea şi funcţionarea comitetului ştiinţific consultativ, specificat în paragraful 21 subparagraful h). Directorul general, în consultãri cu statele pãrţi, va numi membri comitetului ştiinţific consultativ, care vor funcţiona în nume propriu. Membrii comitetului vor fi numiţi pe baza expertizei lor în domeniile ştiinţifice specifice, relevante pentru aplicarea prezentei convenţii. Directorul general poate, de asemenea, în consultare cu membrii comitetului, sa stabileascã, cu titlu temporar şi dupã necesitaţi, grupe de lucru dintre experţi ştiinţifici, pentru a furniza recomandãri în probleme specifice. În legatura cu cele de mai sus, statele pãrţi pot inainta directorului general liste de experţi.
46. În exercitarea atribuţiilor lor, directorul general, inspectorii şi ceilalţi membri ai personalului nu vor cere sau primi instrucţiuni de la nici un guvern sau de la nici o alta sursa externa organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice acţiune care le-ar putea afecta statutul lor de funcţionari internationali rãspunzãtori numai în fata conferintei şi a consiliului executiv.
47. Fiecare stat parte va respecta natura, exclusiv internationala a responsabilitãţilor directorului general, inspectorilor şi celorlalţi membri ai personalului şi nu va cauta sa-i influenteze în îndeplinirea responsabilitãţilor lor.
E. Privilegii şi imunitãţi
48. Organizaţia beneficiazã, pe teritoriul şi în oricare loc de sub jurisdicţia sau controlul unui stat parte, de competenta legalã, privilegiile şi imunitãţile care îi sînt necesare pentru a-şi exercita atribuţiile.
49. Delegaţii statelor pãrţi, împreunã cu supleanţii şi consilierii, reprezentanţii numiţi de consiliul executiv împreunã cu supleanţii şi consilierii, directorul general şi personalul organizaţiei vor beneficia de privilegiile şi imunitãţile care le sînt necesare în exercitarea independenta a atribuţiilor lor în cadrul organizaţiei.
50. Capacitatea legalã, privilegiile şi imunitãţile menţionate în prezentul articol vor fi definite în acordurile între organizaţie şi statele pãrţi, precum şi într-un acord între organizaţie şi statul unde este amplasat sediul organizaţiei. Aceste acorduri vor fi examinate şi aprobate de conferinţa în conformitate cu paragraful 21 subparagraful i).
51. În afarã celor prevãzute în paragrafele 48 şi 49, privilegiile şi imunitãţile de care se bucura directorul general şi personalul secretariatului tehnic pe timpul executãrii activitãţilor de verificare vor fi cele prevãzute în partea a 2-a secţiune B din anexa privind verificarea.
ART. 9
Consultãri, cooperare şi constatarea faptelor
1. Statele pãrţi se vor consulta şi vor coopera direct între ele sau prin intermediul organizaţiei sau prin alte proceduri internaţionale, inclusiv proceduri din cadrul Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta O.N.U., în orice problema care s-ar putea ivi în legatura cu obiectul şi scopul prezentei convenţii sau cu aplicarea prevederilor sale.
2. Fãrã a prejudicia dreptul oricãrui stat parte de a solicita o inspecţie la cerere statele pãrţi ar trebui, pe cît posibil, sa depunã, în primul rind, toate eforturile pentru a clarifica şi soluţiona, prin schimb de informaţii şi consultãri între ele, orice problema care ar putea da naştere la suspiciuni privind respectarea prezentei convenţii sau care genereazã preocupãri legate de o problema inrudita care ar putea fi consideratã ambigua. Un stat parte care primeşte o cerere de la un alt stat parte pentru clarificarea oricãrei probleme pe care statul parte solicitant o considera ca da naştere la asemenea suspiciuni sau ingrijorari va oferi statului parte solicitant, cît mai repede posibil, dar în nici un caz mai tirziu de 10 zile dupã solicitare, suficiente informaţii pentru a rãspunde suspiciunilor sau ingrijorarilor ivite şi o explicaţie despre modul în care informaţiile oferite rezolva problema. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta dreptul a doua sau mai multe state pãrţi sa convinã, prin acord reciproc, asupra unor inspecţii sau oricãror alte proceduri între ele, pentru a clarifica şi rezolva orice problema care poate provoca suspiciuni cu privire la respectarea convenţiei sau care trezeste ingrijorare cu privire la o problema inrudita ce ar putea fi consideratã ambigua. Astfel de aranjamente nu vor afecta drepturile şi obligaţiile nici unui stat parte decurgind din alte prevederi ale prezentei convenţii.
Procedura privind cererea de clarificare
3. Un stat parte va avea dreptul de a cere consiliului executiv sa ajute la clarificarea oricãrei situaţii care ar putea fi consideratã ambigua sau care trezeste preocupare în legatura cu posibila nerespectare de cãtre un alt stat parte a prezentei convenţii. Consiliul executiv va oferi informaţiile pertinente pe care le poseda fata de aceasta preocupare.
4. Un stat parte va avea dreptul sa ceara consiliului executiv sa obţinã clarificarea de la un alt stat parte asupra oricãrei situaţii care poate fi consideratã ambigua sau care trezeste o preocupare privind o posibila nerespectare a prezentei convenţii de cãtre ultimul. Într-un asemenea caz se aplica urmãtoarele prevederi:
a) consiliul executiv va înainte cererea pentru clarificare statului parte interesat prin intermediul directorului general, nu mai tirziu de 24 de ore de la primirea ei;
b) statul parte solicitat va prezenta consiliului executiv clarificarea cît mai repede posibil dar în nici un caz mai tirziu de 10 zile dupã primirea cererii;
c) consiliul executiv va lua nota de clarificãri şi le va inainta statului parte solicitant nu mai tirziu de 24 de ore de la primirea acestora;
d) dacã statul parte solicitant considera aceste clarificãri insuficiente, el are dreptul sa ceara consiliului executiv sa obţinã de la statul parte solicitat precizãri suplimentare;
e) pentru obţinerea precizãrilor suplimentare cerute în baza subparagrafului d), consiliul executiv poate cere directorului general sa stabileascã un grup de experţi din cadrul secretariatului tehnic, sau dacã un asemenea personal nu este disponibil în cadrul secretariatului tehnic, din alta parte, pentru a examina toate informaţiile şi datele disponibile, relevante pentru situaţia care a provocat preocuparea. Grupul de experţi va prezenta consiliului executiv un raport faptic cuprinzînd concluziile sale;
f) dacã statul parte solicitant considera clarificãrile obţinute conform subparagrafelor d) şi e) ca nesatisfacatoare, va avea dreptul sa ceara o sesiune specialã a consiliului executiv, la care sa poatã participa statele pãrţi implicate, care nu sînt membre ale consiliului executiv. La aceasta sesiune specialã, consiliul executiv va dezbate problema şi poate recomanda orice mãsura pe care o considera potrivita pentru soluţionarea situaţiei.
5. Un stat parte va avea, de asemenea, dreptul sa ceara consiliului executiv sa clarifice orice situaţie care a fost consideratã ambigua sau care a dat naştere la o preocupare privind posibila nerespectare a prezentei convenţii de cãtre acest stat. Consiliul executiv va rãspunde oferind sprijinul adecvat.
6. Consiliul executiv va informa statele pãrţi despre orice cerere de clarificare prevãzutã în prezentul articol.
7. Dacã suspiciunea sau preocuparea unui stat parte privind o posibila nerespectare nu a fost rezolvatã în 60 de zile dupã prezentarea cererii de clarificare cãtre consiliul executiv sau dacã acest stat considera ca suspiciunile sale justifica o examinare urgenta, poate, fãrã exercitarea drepturilor sale de solicitare a unei inspecţii la cerere, sa ceara convocarea unei sesiuni speciale a conferintei, în conformitate cu art. 8, paragraful 12 C). În aceasta sesiune specialã, conferinţa va dezbate problema şi poate recomanda orice mãsura pe care o considera adecvatã pentru soluţionarea situaţiei.
Proceduri pentru inspectiile la cerere
8. Fiecare stat parte are dreptul sa solicite o inspecţie la cerere, la fata locului, la orice instalatie sau orice amplasament de pe teritoriul sau în oricare alt loc de sub jurisdicţia sau controlul oricãrui alt stat parte cu unicul scop de a clarifica şi rezolva orice probleme privind posibila nerespectare a prevederilor prezentei convenţii, iar inspecţia sa fie efectuatã fãrã intirziere oriunde, de o echipa de inspecţie desemnatã de directorul general şi în conformitate cu anexa privind verificarea.
9. Fiecare stat parte are obligaţia sa menţinã solicitarea inspecţiei în limitele prezentei convenţii şi sa furnizeze în cererea de inspecţie toate informaţiile adecvate în baza cãrora a apãrut preocuparea privind posibila nerespectare a convenţiei, asa cum se specifica în anexa privind verificarea. Fiecare stat parte se va abţine de la cereri neintemeiate de inspecţii, avînd grija sa evite abuzurile. Inspecţia la cerere se va efectua în singurul scop al stabilirii faptelor legate de o posibila nerespectare a convenţiei.
10. În scopul verificãrii respectãrii prevederilor prezentei convenţii, fiecare stat parte va permite secretariatului tehnic sa efectueze inspecţia la cerere la fata locului în conformitate cu paragraful 8.
11. În urma solicitãrii unei inspecţii la cerere la o instalatie sau un amplasament, şi în conformitate cu procedurile prevãzute în anexa privind verificarea, statul parte inspectat va avea:
a) dreptul şi obligaţia sa facã orice efort rezonabil pentru a demonstra ca respecta prezenta convenţie şi, în acest scop, sa permitã echipei de inspecţie sa-şi îndeplineascã mandatul;
b) obligaţia sa permitã accesul la locul solicitat cu unicul scop de a se stabili faptele relevante pentru preocuparea vizind posibila nerespectare; şi
c) dreptul sa ia mãsuri de protecţie a instalaţiilor sensibile şi sa împiedice divulgarea informaţiilor şi datelor confidenţiale, care nu au legatura cu prezenta convenţie.
12. În legatura cu observatorii se vor aplica urmãtoarele:
a) statul parte solicitant poate, sub rezerva acordului cu statul parte inspectat, sa trimitã un reprezentant care poate fi de naţionalitatea statului parte solicitant sau a unui stat parte terţ pentru a observa desfãşurarea inspecţiei la cerere;
b) statul parte inspectat va garanta apoi accesul observatorului în conformitate cu anexa privind verificarea;
c) statul parte inspectat va accepta, de regula, observatorul propus, dar dacã statul parte inspectat îşi exercita dreptul de refuz, acest fapt va fi consemnat în raportul final.
13. Statul parte solicitant va prezenta solicitarea de inspecţie, pentru o inspecţie la cerere la fata locului, consiliului executiv şi, în acelaşi timp, directorului general, pentru examinare imediata.
14. Directorul general va certifica imediat ca cererea de inspecţie întruneşte cerinţele specificate în partea a 10-a paragraful 4 din anexa privind verificarea şi ajuta la nevoie statul parte solicitant pentru a-şi formula cererea în mod corespunzãtor. Dacã cererea de inspecţie satisface exigenţele, pregatirile de inspecţie la cerere vor începe.
15. Directorul general va transmite cererea de inspecţie statului parte inspectat cu cel puţin 12 ore înainte de sosirea planificata a echipei de inspecţie la punctul de intrare.
16. Dupã primirea cererii de inspecţie, consiliul executiv va lua cunostinta de acţiunile directorului general în legatura cu cererea şi va urmãri cazul, de-a lungul procedurii de inspecţie. În orice caz, dezbaterile nu vor intirzia procesul de inspecţie.
17. Consiliul executiv poate, în cel mai tirziu 12 ore de la primirea cererii de inspecţie, sa decidã cu o majoritate de trei pãtrimi a tuturor membrilor sãi impotriva desfãşurãrii inspecţiei la cerere, dacã considera cererea de inspecţie superficiala, abuzivã sau în mod clar în afarã sferei prezentei convenţii, asa cum este descrisã la paragraful 8. Nici statul parte solicitant şi nici statul parte inspectat nu vor participa la o astfel de decizie. Dacã consiliul executiv decide impotriva inspecţiei la cerere, pregatirile se vor opri, nu vor mai fi întreprinse acţiuni ulterioare privind cererea de inspecţie şi statele pãrţi implicate vor fi informate în mod corespunzãtor.
18. Directorul general va emite un mandat de inspecţie pentru desfãşurarea inspecţiei la cerere. Mandatul de inspecţie va fi cererea de inspecţie prevãzutã în paragrafele 8 şi 9, transformata în termeni operationali şi este conformã cu aceasta cerere.
19. Inspecţia la cerere se va desfasura în conformitate cu partea a 10-a din anexa privind verificarea sau, în caz de presupusa utilizare, în conformitate cu partea a 11-a din aceasta anexa. Echipa de inspecţie se ghideaza dupã principiul desfãşurãrii inspecţiei la cerere în maniera cea mai puţin intrusiva posibil şi în concordanta cu realizarea efectivã şi la timp a misiunii ei.
20. Statul parte inspectat va asista echipa de inspecţie pe toatã durata inspecţiei la cerere şi îi va usura sarcina. Dacã statul parte inspectat propune, în conformitate cu partea a 10-a, secţiunea C a anexei privind verificarea, cu titlu alternativ la un acces general şi complet, aranjamente menite a demonstra ca el respecta convenţia, va face tot ceea ce este rezonabil posibil ca, prin consultãri cu echipa de inspecţie, sa ajungã la o înţelegere asupra modalitãţilor de stabilire a faptelor în scopul de a demonstra ca el respecta convenţia.
21. Raportul final conţine faptele constatate la fel ca şi o evaluare a echipei de inspecţie privind gradul şi natura accesului şi cooperãrii care i-au fost acordate în scopul desfãşurãrii satisfãcãtoare a inspecţiei la cerere. Directorul general transmite fãrã intirziere raportul final al echipei de inspecţiei statului parte solicitant, statului parte inspectat, consiliului executiv şi tuturor celorlalte state pãrţi. Directorul general va transmite mai departe, fãrã intirziere, consiliului executiv aprecierile statului parte solicitant şi ale statului parte inspectat, la fel ca şi punctele de vedere ale altor state pãrţi, care îi pot fi transmise în acest scop şi dupã aceea furnizate tuturor statelor pãrţi.
22. Consiliul executiv, în conformitate cu împuternicirile şi funcţiile sale, examineazã raportul final al echipei de inspecţie, de îndatã ce este prezentat şi atrage atenţia pentru a determina:
a) dacã a apãrut vreo nerespectare;
b) dacã cererea nu a ieşit din cadrul convenţiei;
c) dacã s-a abuzat de dreptul de solicitare a inspecţiei la cerere.
23. Dacã consiliul executiv ajunge la concluzia, pastrindu-şi împuternicirile şi funcţiile, ca pot fi necesare acţiuni ulterioare în legatura cu paragraful 22, acesta va lua mãsurile corespunzãtoare pentru a redresa situaţia şi pentru a asigura respectarea prezentei convenţii, inclusiv va face recomandãri precise conferintei. În caz de abuz, consiliul executiv examineazã problema dacã statul parte solicitant ar trebui sa suporte în totalitate sau parţial implicatiile financiare ale inspecţiei la cerere.
24. Statul parte solicitant şi statul parte inspectat au dreptul sa participe la procedura de reexaminare. Consiliul executiv va informa statele pãrţi şi conferinţa în urmãtoarea sesiune despre rezultatul acestei proceduri.
25. Dacã consiliul executiv a fãcut recomandãri specifice conferintei, aceasta va examina posibilitatea luãrii de mãsuri în conformitate cu art. 12.
ART. 10
Asistenta şi protecţia impotriva armelor chimice
1. În scopurile prezentului articol, asistenta înseamnã coordonarea şi asigurarea statelor pãrţi a unei protecţii impotriva armelor chimice, inclusiv inter alia, urmãtoarele: echipament de detectie şi sisteme de alarma; echipament de protecţie; echipament de decontaminare şi decontaminanti; antidoturi medicale şi tratamente şi consultaţii în legatura cu oricare din aceste mãsuri de protecţie.
2. Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va fi interpretatã ca impietind dreptul fiecãrui stat parte sa desfãşoare cercetãri asupra, sa dezvolte, sa producã, sa achizitioneze, sa transfere sau sa foloseascã mijloace de protecţie impotriva armelor chimice în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie.
3. Fiecare stat parte se angajeazã sa usureze şi va avea dreptul sa participe la schimbul cel mai complet posibil de echipament, materiale şi informaţii ştiinţifice şi tehnice, în ceea ce priveşte mijloacele de protecţie impotriva armelor chimice.
4. Pentru creşterea transparenţei programelor naţionale destinate scopurilor de protecţie, fiecare stat parte furnizeazã anual secretariatului tehnic informaţii privind programul sau urmînd procedurile care vor fi examinate şi aprobate de conferinţa în conformitate cu art. 8 paragraful 21, subparagraful (i).
5. Secretariatul tehnic va infiinta, nu mai tirziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a convenţiei şi va menţine, în folosul oricãrei pãrţi solicitante, o banca de date conţinînd informaţii liber accesibile privind diferitele mijloace de protecţie impotriva armelor chimice, precum şi informaţii care ar fi furnizate de statele pãrţi.
Secretariatul tehnic, în limita resurselor disponibile pentru el şi la cererea unui stat parte, va furniza consultãri de specialitate şi va asista statul parte la identificarea modului în care programele sale de dezvoltare şi imbunatatire a capacitãţii de protecţie impotriva armelor chimice pot fi implementate.
6. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu trebuie interpretatã ca impietind dreptul statelor part de a cere şi furniza asistenta bilaterala şi de a încheia acorduri individuale cu alte state pãrţi în ceea ce priveşte asigurarea de urgenta a unei asistente.
7. Fiecare stat parte se angajeazã sa furnizeze o asistenta prin intermediul organizaţiei şi, în acest scop, sa opteze pentru luarea uneia sau mai multora dintre urmãtoarele mãsuri:
a) sa contribuie la fondul de contribuţii voluntar pentru asistenta, care va fi stabilit de conferinţa la prima sa sesiune;
b) sa încheie, pe cît posibil nu mai tirziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a convenţiei pentru el, acorduri cu organizaţia în ceea ce priveşte furnizarea unei asistente la cerere;
c) sa declare, nu mai tirziu de 180 de zile dupã ce convenţia intra în vigoare pentru el, tipul de asistenta pe care l-ar putea furniza ca rãspuns la apelul organizaţiei. Dacã un stat parte nu este capabil de a furniza asistenta indicatã în declaraţia sa, are totuşi obligaţia de a furniza asistenta în conformitate cu prezentul paragraf.
8. Fiecare stat parte are dreptul sa ceara şi, sub rezerva procedurilor din paragrafele 9, 10 şi 11, sa primeascã asistenta şi protecţie impotriva folosirii şi ameninţãrii cu folosirea armelor chimice, dacã considera ca:
a) armele chimice au fost folosite impotriva sa;
b) agenţi de lupta impotriva dezordinilor publice au fost folosiţi impotriva lui ca mijloc de rãzboi; sau
c) este amenintat prin acţiuni sau activitãţi ale oricãrui stat care sînt interzise statelor pãrţi prin art. 1.
9. Cererea bazatã pe informaţii relevante va fi transmisã directorului general, care o va transmite imediat consiliului executiv şi tuturor statelor pãrţi. Directorul general va inainta imediat cererea statelor pãrţi care s-au oferit, în conformitate cu paragraful 7 subparagrafele b) şi c) sa furnizeze ajutor de urgenta în caz de utilizare a armelor chimice sau a agenţilor de lupta impotriva dezordinilor publice ca mijloc de rãzboi sau un ajutor umanitar în caz de ameninţare grava cu folosirea armelor chimice sau a agenţilor de lupta impotriva dezordinilor publice ca mijloc de rãzboi statului parte vizat, nu mai tirziu de 12 ore dupã primirea cererii. Directorul general va iniţia, nu mai tirziu de 24 de ore dupã primirea cererii, investigaţii care sa ofere baza pentru acţiuni viitoare. El va încheia investigaţiile în 72 de ore şi va inainta un raport consiliului executiv. Dacã este necesar un timp suplimentar pentru terminarea investigatiilor, un raport interimar va fi prezentat în acelaşi termen. Termenul suplimentar cerut pentru investigaţii nu va depãşi 72 de ore. El poate fi, totodatã, prelungit prin perioade similare. La expirarea fiecãrei perioade suplimentare se prezintã rapoarte consiliului executiv. În conformitate cu cererea şi informaţiile care o însoţesc, investigaţiile vor stabili faptele relevante pentru cerere, precum şi natura şi scopul asistenţei suplimentare şi protecţiei necesare.
10. Consiliul executiv se va reuni nu mai tirziu de 24 de ore dupã ce a primit un raport de investigaţii în scopul examinãrii situaţiei şi va lua o decizie cu o majoritate simpla, în urmãtoarele 24 de ore, dacã secretariatul tehnic trebuie însãrcinat sa furnizeze o asistenta suplimentarã.
Secretariatul tehnic va transmite imediat tuturor statelor pãrţi şi organizaţiilor internaţionale relevante raporturi de investigatie şi decizia luatã de consiliul executiv. Cînd consiliul executiv decide astfel, directorul general va furniza imediat asistenta. În acest scop, directorul general poate coopera cu statul parte solicitant, alte state pãrţi sau organizaţii internaţionale relevante. Statele pãrţi vor întreprinde toate eforturile posibile pentru a furniza asistenta.
11. Dacã informaţiile disponibile în cadrul investigatiei în curs sau alte surse demne de încredere, pot da suficiente dovezi ca exista victime ale folosirii armelor chimice şi este indispensabila o acţiune imediata, directorul general va notifica tuturor statelor pãrţi şi va lua mãsuri urgente de asistenta, folosind resursele pe care conferinţa le-a pus la dispoziţia sa pentru o astfel de situaţie. Directorul general tine la curent consiliul executiv despre mãsurile luate, în conformitate cu prezentul paragraf.
ART. 11
Dezvoltarea economicã şi tehnologicã
1. Prevederile prezentei convenţii vor fi aplicate de o maniera care sa evite împiedicarea dezvoltãrii economice sau tehnologice a statelor pãrţi şi cooperarea internationala în domeniul activitãţilor chimice pentru scopuri neinterzise prin convenţie, inclusiv schimbul internaţional de informaţii ştiinţifice şi tehnice, de substanţe chimice şi echipament pentru fabricarea, prelucrarea sau folosirea substanţelor chimice în scopuri neinterzise prin convenţie.
2. Conform prevederilor prezentei convenţii şi fãrã prejudicierea principiilor şi a regulilor aplicabile ale dreptului internaţional, statele pãrţi:
a) vor avea dreptul, individual sau colectiv, sa desfãşoare cercetãri cu substanţe chimice şi sa dezvolte, sa producã, sa achizitioneze, sa detina, sa transfere şi sa foloseascã substanţe chimice;
b) se vor angaja sa faciliteze şi vor avea dreptul sa participe la schimbul cel mai complet posibil de substanţe chimice, echipament şi informaţii ştiinţifice şi tehnice, legat de dezvoltarea şi aplicarea chimiei în scopuri neinterzise prin prezenta convenţie;
c) nu vor menţine între ele nici o restrictie, inclusiv pe acelea din orice acord internaţional, incompatibile cu obligaţiile asumate prin prezenta convenţie, care ar putea restringe sau impiedica comerţul sau dezvoltarea şi promovarea cunoştinţelor ştiinţifice în domeniul chimiei pentru scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice;
d) nu vor folosi prezenta convenţie ca temei de aplicare a oricãror mãsuri, în afarã celor prevãzute sau permise de convenţie şi nici nu vor folosi alte acorduri internaţionale pentru urmãrirea unui obiectiv incompatibil cu prezenta convenţie;
e) vor acţiona pentru revizuirea reglementãrilor lor naţionale existente în domeniul comerţului cu substanţe chimice în scopul de a le face corespunzãtoare cu obiectul şi scopul prezentei convenţii.
ART. 12
Mãsuri de redresare a unei situaţii şi de asigurare a respectãrii prezentei convenţii, inclusiv sancţiuni
1. Conferinţa va lua mãsurile necesare, prevãzute în paragrafele 2, 3 şi 4 pentru asigurarea respectãrii prezentei convenţii şi pentru redresarea şi remedierea oricãrei situaţii care contravine prevederilor convenţiei. Pentru a lua mãsuri conform cu prezentul paragraf, conferinţa va lua în considerare toate informaţiile şi recomandãrile în materie prezentate de consiliul executiv.
2. În cazurile cînd un stat parte cãruia consiliul executiv i-a solicitat sa ia mãsuri de redresare a unei situaţii care ridica probleme privind respectarea, iar acest stat parte nu satisface cererea în termenul prevãzut, conferinţa poate, inter alia, la recomandarea consiliului executiv, sa restrîngã sau sa suspende drepturile şi privilegiile acestui stat parte prevãzute în prezenta convenţie, pînã ce acesta întreprinde acţiunea necesarã pentru a se conformã obligaţiilor care îi revin prin convenţie.
3. În cazurile în care prejudicii grave pentru obiectul şi scopul prezentei convenţii pot rezulta din activitãţi interzise prin convenţie, în special prin art. 1, conferinţa poate recomanda statelor pãrţi mãsuri colective în conformitate cu dreptul internaţional.
4. Dacã situaţia este deosebit de grava, conferinţa va aduce problema, inclusiv informaţiile şi concluziile relevante, în atenţia Adunãrii generale O.N.U. şi Consiliului de Securitate al O.N.U.
ART. 13
Relaţii cu alte acorduri internaţionale
Nimic din prezenta convenţie nu va fi interpretat, în nici un fel, ca limitare sau sustragere de la obligaţiile asumate de orice stat prin Protocolul privind interzicerea utilizãrii în rãzboi a gazelor asfixiante, otravitoare sau a altor gaze şi a mijloacelor bacteriologice de rãzboi, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, şi prin Convenţia privind interzicerea dezvoltãrii, producerii şi stocãrii armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea acestora, semnat la Londra, Moscova şi Washington la 10 aprilie 1972.
ART. 14
Soluţionarea diferendelor
1. Diferendele ce pot aparea privind aplicarea sau interpretarea prezentei convenţii vor fi soluţionate potrivit prevederilor pertinente ale prezentei convenţii şi în conformitate cu prevederile Cartei Naţiunilor Unite.
2. Cînd diferendul apare între doua sau mai multe state pãrţi sau între unul sau mai multe state pãrţi şi organizaţie referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile implicate se consulta împreunã în vederea rezolvarii expeditive a diferendului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic, la alegerea pãrţilor, inclusiv prin recurgerea la organele corespunzãtoare ale convenţiei şi, prin consens, prin adresarea cãtre Curtea internationala de Justiţie, în conformitate cu statutul Curţii. Statele pãrţi implicate vor tine la curent consiliul executiv asupra acţiunilor întreprinse.
3. Consiliul executiv poate contribui la soluţionarea unui diferend, prin orice mijloc pe care îl considera potrivit, inclusiv prin oferirea bunelor lui oficii, chemind statele pãrţi în diferend sa înceapã procesul de soluţionare, la alegerea lor, şi recomandind un termen limita pentru fiecare proceduri convenite.
4. Conferinţa va examina chestiuni referitoare la diferende, ridicate de statele pãrţi sau care îi sînt aduse la cunostinta de consiliul executiv. Conferinţa, dacã considera necesar, va stabili sau imputernici organe cu sarcini legate de soluţionarea diferendelor, conform cu art. 8, paragraful 21 f).
5. Conferinţa şi consiliul executiv sînt împuternicite separat, sub rezerva autorizãrii de cãtre Adunarea generalã a Naţiunilor Unite, sa ceara Curţii Internaţionale de Justiţie sa dea un aviz consultativ asupra oricãrei probleme de drept decurgind din obiectul de activitate al organizaţiei. Un acord între organizaţie şi Natiunile Unite va fi încheiat în acest scop, în conformitate cu art. 8 paragraful 34 a).
6. Prezentul articol nu va prejudicia art. 9 sau prevederile privind mãsurile de redresare a unei situaţii şi de asigurare a respectãrii prezentei convenţii, inclusiv sancţiunile.
ART. 15
Amendamente
1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Orice stat parte poate propune, de asemenea, modificãri, asa cum se specifica în paragraful 4 la anexele prezentei convenţii. Propunerile pentru amendamente vor fi supuse procedurilor din paragrafele 2 şi 3. Propunerile de modificãri, asa cum se specifica în paragraful 4, vor fi supuse procedurii din paragraful 5.
2. Textul unei propuneri de amendament va fi prezentat directorului general pentru circulaţie la toate statele pãrţi şi la depozitar. Amendamentul propus va fi analizat numai de o conferinţa de amendare. Conferinţa de amendare va fi convocatã dacã o treime sau mai mult dintre statele pãrţi notifica directorului general, nu mai tirziu de 30 de zile dupã distribuirea sa, ca sprijinã examinarea în continuare a propunerii. Conferinţa de amendare se convoacã imediat dupã o sesiune ordinarã a conferintei, afarã de cazul cînd statele pãrţi solicitante nu cer o întrunire mai devreme. În nici un caz, o conferinţa de amendare nu va avea loc la mai puţin de 60 de zile dupã distribuirea propunerii de amendare.
3. Amendamentele vor intra în vigoare pentru toate statele pãrţi la 30 de zile dupã depunerea instrumentelor de ratificare sau acceptare de cãtre toate statele pãrţi la care se referã subparagraful b) de mai jos:
a) cînd au fost adoptate de cãtre conferinţa de amendare, prin votul pozitiv al unei majoritãţi a tuturor statelor pãrţi, fãrã ca vreun stat parte sa exprime un vot negativ; şi
b) ratificate sau acceptate de toate acele state pãrţi care au exprimat voturi pozitive la conferinţa de amendare.
4. În scopul asigurãrii viabilitatii şi eficacitatii convenţiei, prevederile din anexe vor fi supuse modificãrilor, în conformitate cu paragraful 5, dacã modificãrile propuse se referã exclusiv la probleme de natura administrativã sau tehnica. Toate modificãrile aduse anexei privind substantele chimice vor fi fãcute în conformitate cu paragraful 5, secţiunile A şi C din anexa privind confidenţialitatea. Partea a 10-a din anexa privind verificarea şi acele definiţii din partea 1 a anexei privind verificarea, care se referã exclusiv la inspectiile la cerere, nu vor fi supuse modificãrilor în conformitate cu paragraful 5.
5. Modificãrile propuse prevãzute în paragraful 4 vor fi fãcute în conformitate cu urmãtoarele proceduri:
a) textul modificãrii propuse va fi transmis, împreunã cu informaţiile necesare, directorului general. Informãri suplimentare pentru evaluarea propunerii pot fi fãcute de cãtre oricare stat parte şi de directorul general. Directorul general va comunica prompt aceasta propunere şi aceste informaţii tuturor statelor pãrţi, consiliului executiv şi depozitarului;
b) nu mai tirziu de 60 de zile dupã primirea propunerii, directorul general va evalua propunerea pentru stabilirea tuturor consecinţelor posibile pentru prevederile prezentei convenţii şi aplicãrii ei şi va comunica orice asemenea informaţie tuturor statelor pãrţi şi consiliului executiv;
c) consiliul executiv va examina propunerea în lumina tuturor informaţiilor ce-i stau la dispoziţie, inclusiv dacã propunerea întruneşte cerinţele paragrafului 4. Nu mai tirziu de 90 de zile dupã primirea sa, consiliul executiv va notifica recomandarea sa, cu explicaţiile corespunzãtoare, tuturor statelor pãrţi pentru analiza. Statele pãrţi vor confirma primirea în termen de 10 zile ; d) dacã consiliul executiv recomanda tuturor statelor pãrţi sa adopte propunerea, ea va fi consideratã aprobatã, dacã nici un stat parte nu are obiecţii asupra sa, în termen de 90 de zile dupã primirea recomandarii. Dacã consiliul executiv recomanda ca propunerea sa fie respinsã, ea va fi consideratã respinsã dacã nici un stat parte nu va obiecta asupra respingerii în termen de 90 de zile dupã primirea recomandarii;
e) dacã o recomandare a consiliului executiv nu întruneşte, cu acceptarea cerutã de subparagraful d), o decizie asupra propunerii, inclusiv dacã îndeplineşte cerinţele paragrafului 4, va fi luatã ca problema de fond de cãtre conferinţa, la urmãtoarea sa sesiune;
f) directorul general va notifica tuturor statelor pãrţi şi depozitarului orice decizii luate conform prezentului paragraf;
g) modificãrile aprobate conform acestei proceduri intra în vigoare, pentru toate statele pãrţi, în 180 de zile de la data notificãrii de cãtre directorul general a aprobãrii lor, dacã nu se recomanda o alta perioada de timp de cãtre consiliul executiv sau nu se decide altfel de cãtre conferinţa.
ART. 16
Durata şi retragerea
1. Prezenta convenţie va fi cu durata nelimitatã.
2. Fiecare stat parte va avea dreptul, în exercitarea suveranitãţii sale naţionale, sa se retragã din prezenta convenţie dacã el decide ca evenimentele extraordinare, referitoare la domeniul convenţiei, au periclitat interesele sale supreme. El va notifica aceasta retragere, cu 90 de zile înainte, tuturor statelor pãrţi, consiliului executiv, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Aceasta notificare va include o declaraţie privind evenimentele extraordinare pe care le considera ca au periclitat interesele sale supreme.
3. Retragerea unui stat parte din prezenta convenţie nu va afecta, în nici un fel, datoria statelor de a continua sa se achite de obligaţiile asumate, prin orice norme de drept internaţional pertinente, în special prin Protocolul de la Geneva din 1925.
ART. 17
Statutul anexelor
Anexele*) formeazã o parte integrantã a prezentei convenţii. Orice referire la aceasta convenţie include anexele.
ART. 18
Semnarea
Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare tuturor statelor, înainte de intrarea ei în vigoare.
ART. 19
Ratificarea
Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii de cãtre statele semnatare, în conformitate cu procedurile constituţionale respective.
ART. 20
Aderarea
Orice stat care nu semneazã prezenta convenţie înainte de intrarea ei în vigoare, poate adera la ea oricind dupã aceasta.
ART. 21
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 180 de zile dupã data depunerii celui de-al 65-lea instrument de ratificare, dar în nici un caz mai devreme de 2 ani de la data deschiderii ei pentru semnare.
2. Pentru statele ale cãror instrumente de ratificare sau aderare sînt depuse ulterior intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, aceasta va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare.
ART. 22
Rezerve
Articolele prezentei convenţii nu vor fi supuse rezervelor. Anexele prezentei convenţii nu vor fi supuse rezervelor incompatibile cu obiectul şi cu scopul sau.
ART. 23
Depozitar
Secretarul general al Naţiunilor Unite este desemnat prin prezenta dispoziţie ca depozitar al convenţiei şi, inter alia:
a) va informa prompt toate statele care au semnat convenţia sau care au aderat la ea despre data fiecãrei semnãturi, data depunerii fiecãrui instrument de ratificare sau aderare şi data intrãrii în vigoare a convenţiei, şi despre primirea altor comunicãri;
b) va transmite copii certificate ale prezentei convenţii guvernelor tuturor statelor care au semnat sau care au aderat la ea; şi
c) va inregistra prezenta convenţie în conformitate cu prevederile art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite.
ART. 24
Texte autentice
Prezenta convenţie, ale carei texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt deopotrivã autentice, va fi depusa la secretarul general al Naţiunilor Unite.
Drept care, subsemnaţii, fiind în mod cuvenit autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Paris la 13 ianuarie 1993.
*) Anexele la prezenta anexa se publica ulterior.
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
