Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 123 din 30 aprilie 2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 414 din 7 mai 2024
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (6), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;"
2. La articolul 4, după litera g) se introduc trei noi litere, literele h)-j), cu următorul cuprins:
"h) înstrăinare părintească - formă a violenţei psihologice prin care unul dintre părinţi sau persoanele prevăzute la lit. c) şi d), în mod intenţionat, urmărit sau asumat şi apropriat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate, nejustificată sau disproporţionată faţă de oricare dintre părinţi;
i) părinte/persoană care înstrăinează - părintele/persoana care se face responsabil/responsabilă de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească;
j) părinte înstrăinat - părintele faţă de care copilul manifestă reţinere sau ostilitate, nejustificată sau disproporţionată."
3. La articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 5
(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi. Sesizarea sau constatarea că minorului nu îi este respectat unul sau mai multe drepturi obligă persoanele responsabile potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) să acţioneze conform competenţelor prevăzute de lege."
4. La articolul 6, litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării, înstrăinării părinteşti sau a oricărei forme de violenţă asupra copilului;"
5. La articolul 6, după litera l) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:
"m) menţinerea fraţilor împreună."
6. La articolul 17, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(3) Nicio persoană nu poate împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte."
7. La articolul 18, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
"(3^1) Atunci când stabileşte că relaţiile personale se vor realiza prin metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), instanţa de judecată:
a) stabileşte dacă sarcina de a duce şi a aduce copilul la începutul şi, respectiv, la sfârşitul perioadelor programului de relaţii personale îi revine părintelui sau persoanei în favoarea căreia se stabileşte programul de relaţii personale ori părintelui sau persoanei cu care copilul locuieşte; atunci când instanţa de judecată constată existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, sarcina revine întotdeauna părintelui care înstrăinează;
b) dispune ca programul de relaţii personale cu privire la un copil înscris la o unitate de învăţământ să se desfăşoare pentru o perioadă de până la 7 zile consecutive într-un interval de 14 zile, în toate perioadele de peste an în care copilul nu se află în vacanţele prevăzute de programa şcolară."
8. La articolul 18, alineatele (4), (5), (6), (6^1) şi (7) se modifică şi voravea următorul cuprins:
"(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a dispune consiliere, acordată de specialişti din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială sau al organismelor abilitate, atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora sau din oficiu, iar când există suspiciune de înstrăinare părintească sau orice altă formă de violenţă asupra copilului şi instanţa de judecată a fost sesizată, au obligaţia să solicite acesteia efectuarea unei expertize.
(5) În cazul în care unul dintre părinţi împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit cu celălalt părinte, ori refuză sau se opune respectării măsurilor dispuse la alin. (4), serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti, la solicitarea oricăruia dintre părinţi, vor dispune monitorizarea relaţiilor personale ale copilului pentru o durată de până la 6 luni, concomitent cu solicitarea adresată instanţei de tutelă în vederea suplinirii acordului părintelui care se opune sau, după caz, modificarea măsurilor privitoare la copil.
(6) Monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta, precum şi la înapoierea copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta. Totodată, monitorizarea obligă reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială să asiste şi în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, dacă instanţa judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentinţă executorie. Dispoziţiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. g). La finalul perioadei de monitorizare, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială au obligaţia de a întocmi un raport în acest sens.
(6^1) Cu ocazia monitorizării, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială realizează intervievarea părinţilor, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaţionează în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi g), precum şi a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.
(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, recomandă consilierea psihologică sau expertizarea, inclusiv expertiza medico-legală psihiatrică a părinţilor şi/sau a copilului, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte sau, după caz, instituirea unor masuri de protecţie a copilului."
9. La articolul 20, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 20
(1) În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, instituirea uneia sau mai multor măsuri cu caracter asigurătoriu, a unor garanţii sau aplicarea de penalităţi. Dispoziţiile tezei I se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g)."
10. La articolul 20 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) penalităţi pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului; penalitatea se poate stabili între 10% şi 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puţin de 300 lei; în cazul în care instanţa constată existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, stabilirea penalităţii este obligatorie, iar limitele minime şi maxime ale penalităţii se dublează;"
11. La articolul 36, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorităţii părinteşti a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti."
12. La articolul 39, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Serviciile şi prestaţiile de orice tip realizate de către serviciul public de asistenţă socială se pot desfăşura personal de către reprezentanţii acestuia sau, la cererea părţii interesate şi pentru motive temeinice, prin utilizarea oricăror mijloace de comunicare la distanţă."
13. La articolul 40, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, înstrăinării părinteşti, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau a separării copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.
(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială a copilului, dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului alături de oricare dintre părinţii săi nu este posibilă sau contravine interesului superior al copilului."
14. La articolul 41, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"ART. 41
(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, legăturile personale ale copilului stabilite de instanţă sau convenite de părinţi sunt afectate în mod negativ, există indicii temeinice de înstrăinare părintească, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze în termen de 24 de ore direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege."
15. La articolul 43, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:
"e) constatarea existenţei înstrăinării părinteşti."
16. La articolul 52, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi sprijinit şi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi realizare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise."
17. La articolul 89, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare, sau de abuz fizic sau mental, înstrăinare părintească, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.
(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare, înstrăinare părintească sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului."
18. La articolul 90, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 90
(1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare, înstrăinare părintească sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante."
19. Articolul 96 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 96
(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz, de neglijare, de înstrăinare părintească a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz, înstrăinare părintească sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţa publicului."
20. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 99
Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz, înstrăinare părintească sau neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, precum şi pentru prevenirea situaţiilor de înstrăinare părintească, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului."
21. La articolul 100, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, cauzată de abuz, neglijare sau înstrăinare părintească, şi nu întâmpină opoziţie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) şi ale art. 70 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, cauzată de abuz şi neglijare sau înstrăinare părintească, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art. 62-64 şi ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător."
22. La articolul 101, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 101
(1) În cadrul procesului prevăzut la art. 100 alin. (3) şi (4) se poate administra, din oficiu, ca probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la abuzul, neglijarea, înstrăinarea părintească, exploatarea şi orice formă de violenţă la care a fost supus. Declaraţia copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog."
23. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 102
În cazul în care abuzul, neglijarea, înstrăinarea părintească, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa."
24. Articolul 140 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 140
Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepţia celor prevăzute de art. 140^1 şi 140^2, sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar."
25. După articolul 140 se introduc patru noi articole, articolele 140^1-140^4, cu următorul cuprins:
"ART. 140^1
(1) Instanţa de judecată poate constata existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinţi, la cererea procurorului sau la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133.
(2) Înstrăinarea părintească creează prezumţia relativă că exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele care înstrăinează, precum şi stabilirea locuinţei copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
(3) În cazul în care locuinţa copilului este stabilită la locuinţa părintelui care înstrăinează, instanţa de judecată va dispune:
a) stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relaţii personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalităţile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) şi g);
b) consilierea psihologică a copilului şi a ambilor părinţi de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
ART. 140^2
(1) Atunci când instanţa de judecată este învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prevăzute la art. 133, termenul maxim de soluţionare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
(2) În cauzele prevăzute la alin. (1), citaţia părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
ART. 140^3
(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanţa de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) Dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.
(3) Dacă ascultarea minorului s-a desfăşurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecţiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinţi, constatarea în plan psihic a unor situaţii de abuz şi existenţa unei legături de cauzalitate între un eventual abuz şi urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
(4) Dispoziţiile art. 332 alin. (1) şi (3), art. 334 şi 337 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătoreşti. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumţii relative.
ART. 140^4
(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanţa de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330-340 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(2) Termenul maxim de finalizare şi depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile."
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ALFRED-ROBERT SIMONIS
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
SORIN-MIHAI CÎMPEANU
Bucureşti, 30 aprilie 2024.
Nr. 123.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
