Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiectul de reglementare
Prezenta lege stabileşte regimul juridic al străinilor care solicită o formă de protecţie în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai unei forme de protecţie în România, procedura de acordare, încetare şi anulare a unei forme de protecţie în România, precum şi procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
ART. 2
Definirea termenilor
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) forma de protecţie - orice formă de protecţie acordată de statul român, şi anume: statutul de refugiat, protecţia subsidiară, protecţia temporară sau protecţia umanitara temporară;
b) solicitant sau solicitant de azil - cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat voinţa de a obţine o formă de protecţie în România, atât timp cat cererea sa nu a fost soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă;
c) străin - cetăţeanul străin sau apatridul;
d) cerere pentru acordarea unei forme de protecţie sau cerere de azil - solicitarea facuta de un cetăţean străin sau de un apatrid în scopul obţinerii protecţiei din partea statului român;
e) ţara de origine - ţara al carei cetăţean este, în cazul cetăţeanului străin, sau, dacă acesta deţine mai multe cetăţenii, fiecare ţara al carei cetăţean este, iar în cazul apatrizilor, ţara sau ţările în care aceştia îşi au reşedinţa obişnuită;
f) procedura de azil - totalitatea actelor şi formalităţilor îndeplinite, precum şi a activităţilor desfăşurate de autorităţile competente, în vederea recunoaşterii statutului de refugiat sau, după caz, a acordării protecţiei subsidiare;
g) statut de refugiat - forma de protecţie recunoscută de statul român cetăţeanului străin sau apatridului care îndeplineşte condiţiile prevăzute în Convenţia privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, denumita în continuare Convenţia de la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991 pentru aderarea României la Convenţia privind statutul refugiatilor, precum şi la Protocolul privind statutul refugiatilor;
h) protecţie subsidiară - forma de protecţie acordată de statul român cetăţeanului străin sau apatridului pentru alte motive decât cele prevăzute în Convenţia de la Geneva;
i) protecţie temporară - procedura cu caracter excepţional menita să asigure, în cazul unui flux masiv sau al unui flux masiv iminent de persoane strămutate din tari terţe care nu se pot întoarce în ţara de origine, protecţie imediata şi temporară unor astfel de persoane, în special dacă exista şi riscul ca sistemul de azil sa nu poată procesa acest flux fără efecte adverse pentru funcţionarea sa eficienta, în interesul persoanelor în cauza şi al altor persoane care au nevoie de protecţie;
j) membri de familie - în măsura în care, la data depunerii cererii de către solicitantul principal, familia exista în ţara de origine, următorii membri de familie ai beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare:
(i) soţul sau, după caz, sotia beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare;
(îi) copiii minori ai beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare, aflaţi în întreţinerea acestuia, cu condiţia ca aceştia să fie necăsătoriţi, indiferent dacă sunt din căsătorie ori din afară acesteia sau adoptati potrivit legislaţiei naţionale a tarii de origine;
k) minor neînsoţit - minorul, cetăţean străin sau apatrid, care a ajuns în România neînsoţit de părinţi sau de un reprezentant legal ori care nu se afla în îngrijirea unei alte persoane, potrivit legii, precum şi minorul care este lăsat neînsoţit după ce a intrat pe teritoriul României;
l) persoane strămutate - cetăţeni ai ţărilor terţe sau apatrizi care au fost nevoiti să îşi părăsească ţările ori regiunile de origine sau au fost evacuati, în special ca răspuns al apelului organizaţiilor internaţionale, şi care nu se pot întoarce în condiţii de siguranţă datorită situaţiei care persista în acea ţara, care se pot încadra în domeniul de aplicare a art. 1 lit. A din Convenţia de la Geneva sau a altor instrumente naţionale ori internaţionale pe care România este obligată să le respecte, prin care se acordă protecţie internationala, în special:
(i) persoane care au părăsit zone de conflict armat sau de violenta generalizata;
(îi) persoane expuse riscurilor majore sau care au fost victime ale incalcarilor sistematice ori generalizate ale drepturilor lor;
m) flux masiv - sosirea în Uniunea Europeană a unui număr mare de persoane strămutate care vin dintr-o ţara sau dintr-o zona geografică specifică, indiferent dacă sosirea lor în Uniunea Europeană a fost spontana ori ajutata;
n) zona de tranzit - suprafaţa situata la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinată stationarii persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, a mijloacelor de transport şi a bunurilor, până la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat. În cazul aeroporturilor internaţionale, prin zona de tranzit se înţelege suprafaţa situata între punctul de îmbarcare/ debarcare şi locurile destinate efectuării controlului pentru trecerea frontierei;
o) centru de cazare - orice spaţiu folosit pentru cazarea colectivă a solicitanţilor de azil.
ART. 3
Oficiul Naţional pentru Refugiati
(1) Autoritatea centrala responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul azilului, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi este Oficiul Naţional pentru Refugiati din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, care:
a) are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti;
b) beneficiază de alocaţii bugetare din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, directorul sau având calitatea de ordonator de credite;
c) poate utiliza, în condiţiile legii, fonduri băneşti sau bunuri materiale provenite din donaţii şi sponsorizări ori obţinute în baza unor acorduri interne sau internaţionale;
d) are în componenta structuri centrale şi teritoriale;
e) poate încheia acorduri cu instituţii similare din străinătate, precum şi cu organizaţii internaţionale, în condiţiile legii.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei legi se pot înfiinţa, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiati, centre regionale de proceduri şi cazare a solicitanţilor de azil şi a celor cărora le-a fost acordată o formă de protecţie în România.
(3) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de înfiinţarea, funcţionarea şi întreţinerea centrelor prevăzute la alin. (2) se suporta din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în funcţie de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu aceasta destinaţie de la bugetul de stat.
(4) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati, este responsabil de contribuţia voluntara a României la bugetul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR).
(5) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati, poate propune preluarea de către România a unor refugiati aflaţi pe teritoriul altor state, care au fost recunoscuţi potrivit Convenţiei de la Geneva. Numărul şi condiţiile de preluare a acestor persoane se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste persoane vor avea aceleaşi drepturi şi obligaţii în România ca şi refugiatii recunoscuţi de statul român.
CAP. II
Principii şi garanţii procedurale
ART. 4
Accesul la procedura de azil
Autorităţile competente asigura accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontiera, din momentul manifestării de voinţa, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte ca acesta solicita protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de prezenta lege.
ART. 5
Nediscriminarea
Dispoziţiile prezentei legi se aplică fără discriminare, indiferent de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenţa la o categorie defavorizată, de situaţia materială, de statutul la naştere ori de statutul dobândit sau de orice alta distincţie.
ART. 6
Nereturnarea
(1) Împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontiera ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
(2) Persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară este protejata împotriva expulzării, extrădării ori returnarii în ţara de origine sau în orice stat în care viaţa ori libertatea sa ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supusă la torturi, tratamente inumane ori degradante.
(3) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (2) şi fără a afecta, în mod automat, forma de protecţie de care beneficiază, persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României, dacă:
a) exista motive temeinice ca persoana în cauza să fie considerată un pericol la adresa securităţii statului român; sau
b) persoana în cauza, fiind condamnata pentru o infracţiune grava printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România.
(4) În sensul prezentei legi, prin infracţiune grava se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al carei maxim special este de peste 5 ani.
ART. 7
Unitatea familiei
Autorităţile române asigura respectarea principiului unităţii familiei, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
ART. 8
Interesul superior al copilului
În aplicarea prevederilor prezentei legi, toate deciziile cu privire la minori se iau cu respectarea interesului superior al copilului.
ART. 9
Perioada acordării unei forme de protecţie
Statutul de refugiat şi protecţia subsidiară se acordă pe o perioadă nedeterminată. Protecţia umanitara temporară se acordă pe o perioadă determinata, care nu poate depăşi 2 ani.
ART. 10
Confidenţialitatea
Toate datele şi informaţiile referitoare la cererea de azil sunt confidenţiale. Obligaţia privind respectarea confidenţialităţii revine tuturor autorităţilor, organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul azilului sau unor terţe persoane implicate în procedura de azil ori care, accidental, intră în posesia unor astfel de date.
ART. 11
Cauze care inlatura caracterul penal al faptei
Autorităţile române nu vor aplica sancţiuni penale pentru motivul intrării sau şederii lor ilegale solicitanţilor de azil care intra ori se afla fără autorizaţie pe teritoriul României.
ART. 12
Rolul activ
Autorităţile competente cu soluţionarea cererilor de azil pot investiga, din oficiu, orice împrejurări de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă aceste împrejurări nu au fost invocate sau menţionate în cererea de azil sau în plângere.
ART. 13
Examinarea cererii de azil
(1) Hotărârea privind soluţionarea cererii de azil este luată după o examinare corespunzătoare a situaţiei solicitantului de către funcţionarii anume desemnaţi, calificaţi în problematica azilului. Aceasta presupune:
a) examinarea individuală a fiecărei cereri de azil şi luarea unei hotărâri în mod obiectiv şi impartial; şi
b) consultarea informaţiilor din ţara de origine, obţinute din surse diferite, necesare pentru evaluarea situaţiei personale a solicitantului de azil.
(2) Orice cerere de azil este analizata individual şi succesiv din perspectiva statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia situaţiei de declansare a procedurii de acordare a protecţiei umanitare temporare.
ART. 14
Hotărârea luată cu privire la cererile de azil
(1) Hotărârea prin care se soluţionează cererea de azil se redactează şi va cuprinde, în mod obligatoriu, situaţia în fapt şi în drept, precum şi informaţii privind calea de atac de care beneficiază, termenul de depunere a plângerii, precum şi organul la care se depune plângerea împotriva unei hotărâri de respingere.
(2) În cazul cererilor de azil depuse de un reprezentant legal în numele mai multor persoane şi care au la baza aceleaşi motive invocate pentru acordarea unei forme de protecţie, cererile se vor conexă, urmând a se pronunţa o singura hotărâre în cauza.
ART. 15
Prezumţia de buna-credinţa
Atunci când o parte din motive sau toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sunt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acordă prezumţia de buna-credinţa, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil;
b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
c) declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
d) solicitantul a depus cererea de azil cat mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate;
e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
ART. 16
Garanţii privind minorii neinsotiti solicitanţi de azil
(1) Cererea de azil a unui minor neînsoţit se analizează cu prioritate.
(2) Oficiul Naţional pentru Refugiati ia măsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care să îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoţit pe parcursul procedurii de azil.
(3) Nu este necesară numirea unui reprezentant legal pentru solicitantul de azil minor neînsoţit în situaţia în care acesta urmează sa implineasca vârsta majoratului în termen de 15 zile de la depunerea cererii de azil.
(4) Oficiul Naţional pentru Refugiati informează reprezentantul legal şi solicitantul de azil minor neînsoţit, într-o limbă pe care acesta din urma o cunoaşte, cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize medicale pentru determinarea vârstei. Aceasta informare trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinari şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale.
CAP. III
Drepturi şi obligaţii
SECŢIUNEA 1
Drepturile şi obligaţiile solicitanţilor de azil
ART. 17
Drepturi
(1) Pe durata procedurii de azil strainul care solicită acordarea unei forme de protecţie are următoarele drepturi:
a) dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil, cu excepţia situaţiei în care cererea de azil a fost respinsă în urma soluţionării acesteia în procedura accelerata sau în procedura la frontiera, caz în care strainul trebuie să părăsească statul român de îndată ce procedura de azil a fost finalizată. În cazul procedurii de determinare a statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil, dreptul de a rămâne pe teritoriul României încetează de la data la care a fost comunicată hotărârea de respingere a accesului la procedura de azil, emisă de Oficiul Naţional pentru Refugiati;
b) dreptul de a fi asistat de un avocat în orice faza a procedurii de azil;
c) dreptul de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret în orice faza a procedurii de azil;
d) dreptul de a contacta şi a fi asistat de un funcţionar al Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR) în orice faza a procedurii de azil;
e) dreptul de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, române sau străine, în orice faza a procedurii de azil;
f) dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaşte sau pe care se presupune în mod rezonabil ca o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de azil;
g) dreptul la protecţia datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa;
h) dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită periodic de Oficiul Naţional pentru Refugiati. În lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menţionată identitatea declarata. Un astfel de document nu se va elibera:
(i) străinilor care au solicitat azil într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, atât timp cat nu li s-a acordat accesul la teritoriu printr-o hotărâre a Oficiului Naţional pentru Refugiati;
(îi) străinilor aflaţi în custodie publică pentru motive de securitate naţionala şi ordine publică, care solicită azil, atât timp cat această măsură este menţinută;
i) dreptul de a participa la activităţi de adaptare culturală;
j) dreptul de a beneficia, la cerere, de asistenţa necesară pentru întreţinere, în situaţia în care nu dispune de mijloacele materiale necesare, sumele acordate pentru hrana, cazare şi alte cheltuieli fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului şi asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
k) dreptul de a fi cazat în centrele de primire şi cazare, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiati, până la încetarea dreptului de a rămâne pe teritoriul României, pentru solicitantul de azil care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere;
l) dreptul solicitanţilor de azil cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condiţiilor de cazare şi asistenţa în centrele de cazare;
m) dreptul de a primi gratuit asistenţa medicală primara şi spitaliceasca de urgenta, precum şi asistenţa medicală şi tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viaţa în pericol iminent;
n) dreptul solicitanţilor de azil cu nevoi speciale de a primi asistenţa medicală adecvată;
o) dreptul de a primi acces la piaţa forţei de muncă în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români, după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil, dacă solicitantul de azil se mai afla în procedura de determinare a unei forme de protecţie;
p) dreptul solicitanţilor de azil minori de a avea acces la învăţământul şcolar obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni români.
(2) Dacă solicitantul de azil este cazat în centrele de primire şi cazare ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, suma prevăzută la alin. (1) lit. j) referitoare la cazare nu se acordă.
(3) Fondurile băneşti necesare pentru asigurarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. c), f), g), h), i), k), l), m) şi n) se suporta de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(4) Minorii neinsotiti beneficiază de aceeaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, minorilor români aflaţi în dificultate.
(5) Dacă solicitantul nu dispune de mijloace materiale, Oficiul Naţional pentru Refugiati îi poate stabili un loc de reşedinţa şi îi asigura asistenţa materială necesară pentru întreţinere, pe întreaga durata a procedurii de azil.
(6) Pentru motive justificate de interesul public, securitatea naţionala, ordinea, sănătatea şi morala publică, protecţia drepturilor şi libertăţilor altor persoane - chiar dacă strainul are mijloace materiale necesare pentru întreţinere - Oficiul Naţional pentru Refugiati, pe toată durata procedurii de azil, îi poate stabili un loc de reşedinţa şi poate dispune transportarea lui cu însoţitor în acel loc, la solicitarea autorităţilor competente.
(7) Procedura de azil prevăzută la alin. (1) se finalizează, cu excepţia cererilor soluţionate în procedura accelerata sau în procedura la frontiera când procedura de azil se finalizează de îndată, în termen de 7 zile de la momentul comunicării deciziei de închidere a dosarului, de la data comunicării hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati prin care s-a acordat statut de refugiat, de la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului ori de la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs.
ART. 18
Accesul la educaţie al solicitanţilor de azil minori
(1) În vederea facilitării accesului la sistemul de învăţământ românesc, solicitanţii de azil minori beneficiază, în mod gratuit, pe durata unui an şcolar, de un curs pregatitor în vederea înscrierii în sistemul naţional de învăţământ.
(2) Cursul pregatitor prevăzut la alin. (1) este organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Oficiul Naţional pentru Refugiati.
(3) Solicitantul de azil minor este înscris în cursul pregatitor în termen de 3 luni de la data depunerii cererii de azil.
(4) La finalul cursului de iniţiere în limba română, o comisie de evaluare, ale carei componenta şi funcţionare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, apreciază nivelul de cunoaştere a limbii române şi stabileşte înscrierea minorilor care au dobândit o formă de protecţie în România în anul de studiu corespunzător.
ART. 19
Obligaţii
Pe durata procedurii de azil strainul care solicită acordarea unei forme de protecţie are următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum şi de a se supune fotografierii şi amprentarii. Amprentarea nu este efectuată în cazul străinilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
b) obligaţia de a prezenta autorităţilor competente informaţii complete şi reale cu privire la persoana şi la cererea sa de azil;
c) obligaţia de a depune toate documentele pe care le are la dispoziţie şi care au relevanta cu privire la situaţia sa personală;
d) obligaţia de a preda documentul pentru trecerea frontierei de stat, urmând sa primească documentul prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. h);
e) obligaţia de a urmări stadiul procedurii şi de a informa autorităţile competente cu privire la orice schimbare de reşedinţa;
f) obligaţia de a răspunde la solicitarile organelor cu atribuţii în domeniul azilului;
g) obligaţia de a nu părăsi localitatea de reşedinţa fără autorizarea Oficiului Naţional pentru Refugiati. Autorizaţia va fi emisă de Oficiul Naţional pentru Refugiati în urma unei analize individuale, obiective şi impartiale, iar în cazul neautorizarii, aceasta va fi motivată;
h) obligaţia de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;
i) obligaţia de a respecta legile statului român, precum şi măsurile dispuse de organele române competente în materie de azil;
j) obligaţia de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil, în cazul în care solicitantul nu a obţinut forma de protecţie solicitată, cu excepţia situaţiei în care cererea de azil a fost respinsă ca evident nefondata în urma soluţionării acesteia în procedura accelerata, caz în care strainul trebuie să părăsească teritoriul statului român de îndată ce procedura de azil a fost finalizată.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor unei forme de protecţie
ART. 20
Drepturile beneficiarilor unei forme de protecţie
(1) Recunoaşterea statutului de refugiat sau acordarea protecţiei subsidiare conferă beneficiarului următoarele drepturi:
a) sa rămână pe teritoriul României şi să obţină documentele corespunzătoare pentru dovedirea identităţii şi pentru trecerea frontierei de stat;
b) să îşi aleagă locul de reşedinţa şi sa circule liber, în condiţiile stabilite de lege pentru străini;
c) să fie angajat de persoane fizice sau juridice, sa exercite activităţi nesalarizate, sa exercite profesiuni libere şi să efectueze acte juridice, să efectueze acte şi fapte de comerţ, inclusiv activităţi economice în mod independent, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români;
d) să îşi transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte tari, în vederea reinstalarii;
e) sa beneficieze de tratamentul cel mai favorabil prevăzut de lege pentru cetăţenii străini în ceea ce priveşte dobândirea proprietăţilor mobiliare şi imobiliare;
f) sa beneficieze de protecţia proprietăţii intelectuale, în condiţiile stabilite de lege;
g) sa beneficieze de asigurări sociale, de măsuri de asistenţa socială şi asigurări sociale de sănătate, în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români;
h) să aibă acces la toate formele de învăţământ, în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români;
i) sa beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetăţenilor români în ceea ce priveşte libertatea de a practica propria religie şi de instruire religioasă a copiilor săi;
j) sa beneficieze de dreptul la protecţia datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cazul sau;
k) sa beneficieze de dreptul la asociere în ceea ce priveşte asociaţiile cu scop apolitic şi nelucrativ şi sindicatele profesionale, în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români;
l) să aibă acces liber la instanţele de judecată şi la asistenţa administrativă;
m) sa primească, la cerere, în limitele disponibilităţilor financiare ale statului, un ajutor rambursabil, stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe ţara, pentru o perioadă de maximum 6 luni, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenta necesare. Pentru motive bine întemeiate, acest ajutor poate fi prelungit pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni;
n) sa participe, la cerere, la programele de integrare şi să fie cazat în centrele Oficiului Naţional pentru Refugiati, în condiţiile stabilite de lege;
o) să îşi stabilească domiciliul legal în România, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al străinilor;
p) să poată beneficia, la cerere, de asistenţa în vederea repatrierii voluntare.
(2) Minorii neinsotiti beneficiază de aceeaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, minorilor români aflaţi în dificultate.
(3) Persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecţia subsidiară devine beneficiar al formei de protecţie de la data emiterii sau, după caz, a pronunţării hotărârii prin care s-a finalizat procedura de azil.
(4) Persoana căreia i s-a acordat o formă de protecţie va beneficia de drepturile prevăzute la alin. (1) în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati prin care s-a acordat statutul de refugiat, a expirării termenului de depunere a plângerii împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati prin care s-a acordat protecţie subsidiară sau, după caz, a pronunţării hotărârii instanţei prin care s-a finalizat procedura de azil.
(5) Fondurile băneşti necesare în vederea acordării ajutorului rambursabil prevăzut la alin. (1) lit. m) sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(6) Documentele de identitate prevăzute la alin. (1) lit. a) se eliberează pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii în cazul persoanelor cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat, respectiv pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii pentru persoanele cărora li s-a acordat protecţie subsidiară. Documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) lit. a) se eliberează beneficiarilor statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii. În cazul beneficiarilor unei forme de protecţie cărora li se aplică prevederile art. 6 alin. (3), legitimatia de şedere temporară nu va fi eliberata sau valabilitatea acesteia va inceta ori, după caz, nu va fi prelungită.
ART. 21
Obligaţiile beneficiarilor unei forme de protecţie
(1) Beneficiarul unei forme de protecţie are următoarele obligaţii:
a) să respecte Constituţia României, legile şi celelalte acte normative emise de autorităţile române;
b) să aibă o conduita corecta şi civilizata, să respecte măsurile stabilite de organele române competente în materie de refugiati şi sa răspundă la solicitarile acestora;
c) să respecte regulamentele de ordine interioară din centrele Oficiului Naţional pentru Refugiati, dacă este cazat într-un asemenea centru;
d) sa evite provocarea oricăror stări conflictuale sau incidente cu populaţia ori comiterea unor fapte ce pot intra sub incidenţa legii penale;
e) să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(2) Persoana care a dobândit o formă de protecţie are obligaţia sa ramburseze ajutorul primit potrivit art. 20 alin. (1) lit. m), dacă a realizat venituri care permit acest lucru, fără a fi afectată întreţinerea sa şi a familiei sale. Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
CAP. IV
Forme de protecţie
ART. 22
Forme de protecţie
În condiţiile prezentei legi, străinilor:
a) li se recunoaşte statutul de refugiat; sau
b) li se acordă protecţie subsidiară; sau
c) li se acordă protecţie temporară, respectiv protecţie umanitara temporară.
ART. 23
Statutul de refugiat
(1) Statutul de refugiat se recunoaşte, la cerere, cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasa, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţa la un anumit grup social, se afla în afară tarii de origine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei tari, precum şi persoanei fără cetăţenie care, fiind în afară tarii în care îşi avea reşedinţa obişnuită datorită aceloraşi motive menţionate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reintoarca.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul străinilor care beneficiază de protecţie sau de asistenţa din partea unui organism ori a unei instituţii a Naţiunilor Unite, alta decât Inaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR). Atunci când aceasta protecţie sau asistenţa a încetat pentru un motiv oarecare, fără ca situaţia acestor persoane sa fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, aceste persoane vor beneficia de prevederile prezentei legi.
ART. 24
Recunoaşterea statutului de refugiat membrilor de familie
(1) Statutul de refugiat se acordă, la cerere, şi membrilor de familie prevăzuţi la art. 2 lit. j), care se afla pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situaţiile enumerate la art. 25.
(2) În cazul soţului sau, respectiv, al sotiei, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 23 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.
(3) În situaţia în care membrul de familie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, la alin. (2), cererea de azil a acestuia va fi analizata din perspectiva prevederilor art. 23 şi 26.
ART. 25
Cauzele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat
(1) Statutul de refugiat nu se recunoaşte cetăţenilor străini şi apatrizilor cu privire la care exista motive serioase să se creadă ca:
a) au comis o infracţiune contra păcii şi omenirii, o crima de război ori o alta infracţiune definită conform tratatelor internaţionale relevante la care România este parte sau altui document internaţional pe care România este obligată sa îl respecte;
b) au comis o infracţiune grava de drept comun în afară României, înainte de a fi admişi pe teritoriul statului român;
c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor asa cum sunt ele enunţate în preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite;
d) au instigat sau au fost complici la săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a)-c).
(2) De asemenea, statutul de refugiat nu se recunoaşte cetăţenilor străini şi apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârşirea de acte de terorism, asa cum sunt acestea definite în instrumentele internaţionale la care România este parte.
ART. 26
Protecţia subsidiară
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care exista motive temeinice să se creadă ca, în cazul returnarii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei tari.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă.
ART. 27
Acordarea protecţiei subsidiare membrilor de familie
(1) Protecţia subsidiară se acordă, la cerere, şi membrilor de familie prevăzuţi la art. 2 lit. j), care se afla pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situaţiile enumerate la art. 28.
(2) În cazul soţului sau, respectiv, al sotiei, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a acordat protecţie subsidiară în temeiul art. 26 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.
(3) În situaţia în care membrul de familie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, la alin. (2), cererea de azil a acestuia va fi analizata din perspectiva prevederilor art. 23 şi 26.
ART. 28
Cauzele de excludere de la acordarea protecţiei subsidiare
(1) Protecţia subsidiară nu se acordă cetăţenilor străini şi apatrizilor atunci când exista motive serioase să se creadă ca aceştia:
a) au comis o infracţiune contra păcii şi omenirii, o crima de război ori o alta infracţiune definită conform tratatelor internaţionale relevante la care România este parte sau altor documente internaţionale pe care România este obligată să le respecte;
b) au comis o infracţiune grava de drept comun înainte de intrarea pe teritoriul României;
c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor asa cum sunt ele enunţate în preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite;
d) constituie un pericol la adresa ordinii publice şi siguranţei naţionale ale României;
e) au instigat sau au fost complici la săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a)-d).
(2) De asemenea, protecţia subsidiară nu se acordă cetăţenilor străini şi apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârşirea de acte de terorism, asa cum sunt acestea definite în instrumentele internaţionale la care România este parte.
ART. 29
Protecţia umanitara temporară
În perioade de conflicte armate în care România nu este angajata, se poate acorda protecţie umanitara temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.
ART. 30
Procedura de acordare a protecţiei umanitare temporare
(1) În situaţiile prevăzute la art. 29, până la stabilirea măsurilor şi perioadei pentru care se acordă protecţie, Oficiul Naţional pentru Refugiati poate decide suspendarea procedurii de azil pentru persoanele care provin din zona de conflict şi urmează sa beneficieze de protecţie umanitara temporară.
(2) Până la stabilirea măsurilor şi perioadei pentru care se acordă protecţie umanitara temporară, persoana care provine din zona de conflict are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19.
(3) Protecţia umanitara temporară se acordă prin hotărâre a Guvernului, elaborata de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, în situaţia în care se constata sau exista informaţii ca din zona de conflict urmează să fie înregistrat un aflux masiv şi spontan de persoane care au nevoie de protecţie.
(4) Prin persoana care are nevoie de protecţie se înţelege orice persoană care face parte din populaţia civilă şi care şi-a părăsit ţara de origine ca urmare a unui conflict armat şi nu se poate întoarce în condiţii de siguranţă şi demnitate în ţara de origine.
(5) Prin aflux masiv şi spontan de persoane care au nevoie de protecţie se înţelege deplasarea către teritoriul României a unui număr semnificativ de persoane care depăşeşte capacitatea Oficiului Naţional pentru Refugiati de soluţionare a cererilor individuale, în condiţiile şi în termenele prevăzute de prezenta lege.
(6) Protecţia umanitara temporară se acordă pe o perioadă determinata, care nu poate depăşi 2 ani.
(7) Persoanele care beneficiază de protecţie umanitara temporară pot depune, în mod individual, o cerere de azil numai după încetarea acestei forme de protecţie.
ART. 31
Drepturile beneficiarilor protecţiei umanitare temporare
(1) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 30 alin. (3) se stabilesc măsurile şi perioada pentru care se acordă protecţia umanitara temporară, precum şi sursa de finanţare a cheltuielilor determinate de asigurarea protecţiei temporare.
(2) Tratamentul acordat, prin hotărâre a Guvernului, persoanelor care se bucura de protecţie umanitara temporară nu poate fi mai puţin favorabil decât cel asigurat pentru recunoaşterea următoarelor drepturi:
a) de a fi informate, într-o limbă pe care se presupune ca o înţeleg, cu privire la drepturile pe care le au pe perioada în care beneficiază de protecţie umanitara temporară;
b) de a fi angajate de persoane fizice sau juridice, de a exercita activităţi nesalarizate, profesiuni liberale şi de a efectua activităţi economice în mod independent, în condiţiile reglementărilor legale privind regimul juridic al străinilor în România;
c) de a avea acces la cazare corespunzătoare sau, dacă este necesar, de a primi mijloace materiale pentru obţinerea acesteia;
d) dreptul la asistenţa necesară pentru întreţinere, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
e) de a primi gratuit asistenţa medicală primara şi spitaliceasca de urgenta, precum şi asistenţa medicală şi tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viaţa în pericol iminent;
f) dreptul persoanelor cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condiţiilor de cazare şi asistenţa în spaţiile de cazare stabilite prin hotărâre a Guvernului;
g) dreptul minorilor care se bucura de protecţie temporară de a avea acces la învăţământul şcolar obligatoriu, în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni români.
ART. 32
Menţinerea unităţii familiei în cazul beneficiarilor protecţiei umanitare temporare
(1) Protecţia umanitara temporară se acordă, la cerere, şi membrilor de familie ai beneficiarilor acestei forme de protecţie, prevăzuţi la art. 2 lit. j), în cazul în care aceştia se afla pe teritoriul României.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care membrii de familie se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 33.
ART. 33
Cauze de excludere de la acordarea protecţiei umanitare temporare
Cetăţenii străini şi apatrizii care se afla în situaţiile prevăzute la art. 28 vor fi excluşi de la acordarea protecţiei umanitare temporare.
CAP. V
Procedura de azil
SECŢIUNEA 1
Procedura ordinară
ART. 34
Declanşarea procedurii de azil
(1) O persoana este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voinţa, exprimată, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte ca aceasta solicita protecţia statului român.
(2) Din momentul manifestării de voinţa, exprimată în condiţiile prevăzute la alin. (1), solicitantul de azil beneficiază de drepturile şi are obligaţiile prevăzute la art. 17-19.
ART. 35
Competenţa primirii cererilor de azil
Autorităţile competente sa primească o cerere de azil sunt următoarele:
a) Oficiul Naţional pentru Refugiati şi formaţiunile sale teritoriale;
b) structurile Poliţiei de Frontiera Române;
c) structurile Autorităţii pentru Străini;
d) structurile Poliţiei Române;
e) structurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei.
ART. 36
Momentul depunerii cererii de azil
(1) Cererea de azil se depune de îndată ce:
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul României;
c) au survenit evenimente în ţara de origine a solicitantului, care îl determina sa ceara protecţie pentru strainul cu drept de şedere în România.
(2) Cererile de azil depuse în afară teritoriului României nu sunt admise.
(3) Autorităţile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv ca a fost depusa tardiv.
ART. 37
Cererea de azil
(1) Cererea de azil este individuală şi se înaintează personal de către solicitant sau, după caz, de curator ori de reprezentantul legal.
(2) Cererea de azil se completează în limba română sau într-o limbă pe care solicitantul o cunoaşte.
(3) Cererile de azil colective nu sunt acceptate.
ART. 38
Cererea de azil înaintată la structurile teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor
(1) În cazul în care cererea de azil este depusa la organele teritoriale ale structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, prevăzute la art. 35, solicitantul este informat cu privire la faptul ca trebuie să se prezinte la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau, după caz, la o structura teritorială a acestuia.
(2) Dacă cererea de azil a fost depusa la un organ teritorial al Poliţiei de Frontiera Române dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul care a primit accesul la teritoriu printr-o hotărâre a Oficiului Naţional pentru Refugiati este informat cu privire la faptul ca trebuie să se prezinte la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau, după caz, la o structura teritorială a acestuia.
(3) Solicitantul de azil suporta cheltuielile ocazionate de transportul la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau, după caz, la o structura teritorială a acestuia. În măsura în care solicitantul nu dispune de suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de transport, această sumă va fi suportată de Oficiul Naţional pentru Refugiati.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (1) şi (2), pentru motive justificate de interesul public, siguranţa naţionala, ordinea publică, protecţia sănătăţii şi moralităţii publice, protecţia drepturilor şi libertăţilor altor persoane, Oficiul Naţional pentru Refugiati asigura transportarea solicitantului de azil la una dintre formaţiunile sale teritoriale.
(5) Cererile de azil depuse într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, la Autoritatea pentru Străini şi cele depuse la organele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei sunt înregistrate în registre speciale.
ART. 39
Înaintarea cererii de azil de către un minor
(1) În cazul strainului minor, interesele acestuia sunt aparate de către reprezentantul sau legal.
(2) Strainul minor depune cererea de azil prin reprezentantul legal, iar în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea de azil poate fi depusa personal.
(3) În cazul strainului minor neînsoţit care şi-a manifestat voinţa de a obţine azil, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, acesta va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmând ca cererea de azil să fie depusa la momentul numirii reprezentantului legal.
(4) În cazul în care strainul minor neînsoţit şi-a manifestat voinţa de a obţine azil, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, altele decât Oficiul Naţional pentru Refugiati, organul teritorial al structurii specializate a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau Ministerului Justiţiei, care a fost sesizat, va informa de îndată Oficiul Naţional pentru Refugiati, care asigura transportul solicitantului la structura competenţa sa analizeze cererea de azil.
ART. 40
Numirea reprezentantului legal
(1) După înregistrarea strainului minor neînsoţit ca solicitant de azil, Oficiul Naţional pentru Refugiati va sesiza de îndată autoritatea competentă pentru protecţia copilului în a carei raza teritorială este situat centrul de cazare unde urmează să fie depusa cererea de azil, în scopul declanşării procedurii de numire a unui reprezentant legal.
(2) În cazul solicitantului de azil minor neînsoţit, procedura de azil este suspendată până la numirea unui reprezentant legal. Pe perioada suspendării procedurii de azil minorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 17 şi 18.
ART. 41
Stabilirea vârstei solicitantului de azil minor
(1) În situaţia în care solicitantul de azil declara ca este minor şi nu exista dubii serioase cu privire la minoritatea sa, acesta va fi considerat minor.
(2) În situaţia în care minorul neînsoţit nu poate să îşi probeze vârsta şi exista dubii serioase cu privire la minoritatea sa, Oficiul Naţional pentru Refugiati solicita efectuarea unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei solicitantului, cu consimţământul prealabil, în scris, al minorului şi al reprezentantului sau legal.
(3) În cazul în care solicitantul de azil şi/sau reprezentantul legal refuza efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vârstei şi nu sunt aduse dovezi concludente cu privire la vârsta sa, acesta va fi considerat major.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3) se va considera ca persoana în cauza a împlinit vârsta de 18 ani la data depunerii cererii de azil.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care la baza refuzului efectuării expertizei medico-legale de stabilire a vârstei stau motive întemeiate, constatate în urma evaluării de către un psiholog din cadrul Oficiului Naţional pentru Refugiati.
ART. 42
Numirea curatorului
(1) În situaţia în care exista dubii serioase cu privire la discernamantul solicitantului de azil major, personalul specializat din cadrul Oficiului Naţional pentru Refugiati solicita efectuarea unei expertize medico-legale în acest sens.
(2) În cazul în care prin expertiza medico-legală se constata lipsa de discernământ a solicitantului de azil, funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), responsabil de caz, solicita numirea unui curator, în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
(3) Procedura de soluţionare a cererii de azil este suspendată până la numirea unui curator. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecţie, solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 17 şi 18.
(4) Cererea solicitantului de azil lipsit de discernământ este depusa de curator, după numirea acestuia.
(5) Atunci când efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat este posibila, curatorul îl va informa pe solicitantul de azil cu privire la scopul şi posibilele consecinţe ale interviului personal şi va întreprinde demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului în vederea sustinerii interviului.
ART. 43
Chestionar
După înregistrarea cererii de azil la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau la formaţiunile sale teritoriale, solicitantul va completa un chestionar în scopul stabilirii datelor personale ale acestuia şi ale membrilor săi de familie, a rutei parcurse din ţara de origine până în România, a datelor referitoare la eventuale cereri de azil depuse în alte state terţe ori într-un stat membru al Uniunii Europene, precum şi a documentelor de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
ART. 44
Amprentarea solicitanţilor de azil
(1) Odată cu depunerea cererii de azil Oficiul Naţional pentru Refugiati sau celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 35 vor preleva amprentele tuturor solicitanţilor de azil care, potrivit declaraţiilor acestora, au împlinit vârsta de 14 ani, urmând ca aceste date să fie transmise şi stocate pe suport hârtie în cartoteca Oficiului Naţional pentru Refugiati şi în format electronic în baza de date naţionala AFIS (Sistemul automatizat de comparare a amprentelor).
(2) Transmiterea şi prelevarea amprentelor solicitanţilor de azil se fac cu respectarea prevederilor referitoare la principiul confidenţialităţii şi protecţiei datelor cu caracter personal, urmând ca persoana în cauza să fie informată în scris referitor la acest fapt.
(3) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, amprentele prelevate în condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt transmise şi stocate şi în baza de date europeană EURODAC (Sistemul european de identificare automată a amprentelor).
ART. 45
Interviul pentru determinarea unei forme de protecţie
(1) Interviul pentru determinarea unei forme de protecţie consta într-o audiere a solicitantului de azil de către un funcţionar al Oficiului Naţional pentru Refugiati, anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2).
(2) Intervievarea solicitanţilor de azil nu este obligatorie în următoarele situaţii:
a) Oficiul Naţional pentru Refugiati poate lua o hotărâre favorabilă în baza probelor existente la dosar;
b) atunci când se constată că solicitantul de azil se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 42. În aceasta situaţie se vor întreprinde eforturi suplimentare pentru a se obţine cat mai multe date necesare soluţionării cauzei.
(3) Interviul este consemnat în scris şi urmează sa clarifice aspectele necesare pentru analizarea cererii de azil, după cum urmează: datele de identificare a solicitantului, numele funcţionarului anume desemnat care efectuează interviul, numele interpretului şi, după caz, al reprezentantului legal, al curatorului şi/sau al avocatului care îl asista pe solicitant, limba în care se desfăşoară interviul, motivele de azil, declaraţia solicitantului din care să reiasă ca toate datele şi informaţiile prezentate la interviu sunt reale.
(4) Acolo unde se presupune în mod rezonabil ca solicitantul de azil cunoaşte o alta limba în care este capabil sa comunice, interviul se va putea desfăşura în limba respectiva.
(5) Solicitantul de azil nu poate refuza efectuarea interviului pentru absenta avocatului. Reprogramarea interviului ca urmare a absentei avocatului este posibila o singură dată şi numai dacă exista motive întemeiate care să justifice aceasta absenta.
(6) Dacă solicitantul refuza să semneze nota de interviu, motivele refuzului sau vor fi, de asemenea, consemnate.
(7) Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedica Oficiul Naţional pentru Refugiati sa ia o hotărâre cu privire la cererea de azil.
(8) Acolo unde este necesar, funcţionarul Oficiului Naţional pentru Refugiati care se ocupa de caz poate efectua un nou interviu.
(9) În cazul în care solicitantul nu se prezintă la data fixată pentru susţinerea interviului, fără a prezenta, până la această dată, motive întemeiate pentru absenta sa, funcţionarul Oficiului Naţional pentru Refugiati responsabil de caz întocmeşte un proces-verbal de constatare.
(10) Copia notei de interviu este pusă la dispoziţie solicitantului odată cu comunicarea hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de azil.
ART. 46
Intervievarea solicitanţilor de azil cu nevoi speciale
Intervievarea solicitanţilor de azil cu nevoi speciale se efectuează de funcţionarii Oficiului Naţional pentru Refugiati specializaţi în acest sens, care vor tine cont de situaţia specială a acestor persoane.
ART. 47
Intervievarea solicitanţilor de azil minori
(1) Intervievarea solicitanţilor de azil minori se efectuează în prezenta reprezentanţilor legali ai acestora.
(2) Reprezentantul legal îl informează pe solicitantul de azil minor cu privire la scopul şi posibilele consecinţe ale interviului personal şi întreprinde demersurile necesare pentru pregătirea minorului în vederea sustinerii interviului.
(3) Intervievarea solicitanţilor de azil minori şi a solicitanţilor de azil minori neinsotiti se efectuează în toate cazurile în care acest lucru este posibil, în funcţie de dezvoltarea psihică a acestora.
(4) În efectuarea interviului cu solicitantul de azil minor se tine seama de gradul sau de dezvoltare intelectuală şi de maturitatea sa.
ART. 48
Competenţa soluţionării cererilor de azil
(1) Intervievarea, analizarea motivelor invocate şi decizia asupra cererilor de azil sunt de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiati.
(2) Aceste activităţi sunt realizate de funcţionarii Oficiului Naţional pentru Refugiati anume desemnaţi.
(3) Numirea funcţionarilor se face prin dispoziţie a directorului Oficiului Naţional pentru Refugiati.
ART. 49
Colectarea informaţiilor relevante pentru soluţionarea cererii de azil
(1) În procesul decizional, funcţionarii prevăzuţi la art. 48 alin. (2) au dreptul să solicite expertize şi sa consulte experţi.
(2) Oficiul Naţional pentru Refugiati poate solicita oricăror instituţii publice, agenţii sau organizaţii care funcţionează pe teritoriul României orice documente necesare pentru analizarea situaţiei solicitantului şi soluţionarea cererii de azil a acestuia, cu respectarea confidenţialităţii în condiţiile stabilite la art. 10. În aceste cazuri nu este necesar acordul solicitantului.
(3) Ministerul Afacerilor Externe furnizează periodic materiale de sinteza referitoare la situaţia din ţările de origine ale solicitanţilor de azil, precum şi raspunsuri la solicitarile punctuale ale Oficiului Naţional pentru Refugiati, necesare în vederea soluţionării cererilor de azil.
(4) Oficiul Naţional pentru Refugiati consulta Ministerul Afacerilor Externe în vederea stabilirii ţărilor sigure de origine şi ţărilor terţe sigure.
ART. 50
Soluţionarea cererii de azil
(1) Cererea de azil este soluţionată pe baza documentelor existente la dosarul solicitantului şi a motivelor invocate de solicitant, care sunt analizate în raport cu situaţia concretă din ţara de origine şi cu credibilitatea solicitantului.
(2) În soluţionarea cererilor de azil ale solicitanţilor de azil minori se tine seama şi de gradul lor de dezvoltare intelectuală, precum şi de maturitatea acestora.
(3) În soluţionarea cererilor de azil ale solicitanţilor de azil majori lipsiţi de discernământ, declaraţiile acestora sunt apreciate cu luarea în considerare a gradului în care le este afectat discernamantul.
(4) În cazurile prevăzute la art. 45 alin. (2) şi (9), cererea de azil este soluţionată pe baza elementelor existente la dosar.
ART. 51
Renunţarea la cererea de azil în etapa administrativă
(1) În situaţia în care solicitantul de azil renunţa în mod expres la cererea sa în etapa administrativă, acesta este informat cu privire la consecinţele actului de renunţare.
(2) În situaţia menţionată la alin. (1), funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) emite o decizie de închidere a dosarului.
(3) Decizia de închidere a dosarului se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directa de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiati sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţa declarata a acestuia.
(4) Decizia de închidere a dosarului prevăzută la alin. (2) nu este supusă căilor de atac.
(5) Solicitantul are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19 până la expirarea termenului de 7 zile de la data comunicării deciziei de închidere a dosarului.
(6) În cazul în care solicitantul renunţa la cererea de azil în etapa administrativă, acesta are obligaţia de a părăsi teritoriul României la expirarea perioadei de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul în care solicitantul are un drept de şedere reglementat potrivit legislaţiei privind regimul juridic al străinilor.
ART. 52
Termenul de soluţionare a cererii de azil
(1) Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) efectuează interviul, analizează motivele invocate de solicitant şi se pronunţa asupra cererii de azil a solicitantului în termen de 30 de zile de la preluarea cazului.
(2) Dacă soluţionarea cererii de azil necesita o documentare suplimentară, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte cu cel mult 30 de zile.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) se suspenda pe perioada procedurii de determinare a statului membru responsabil cu analizarea unei cereri de azil sau, după caz, pe perioada procedurii tarii terţe sigure.
(4) În cazul solicitanţilor de azil minori neinsotiti, termenul prevăzut la alin. (1) se suspenda până la numirea reprezentantului legal.
ART. 53
Hotărârea de soluţionare a cererii de azil
(1) Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) emite o hotărâre prin care:
a) recunoaşte statutul de refugiat; sau
b) acorda protecţia subsidiară; sau
c) respinge cererea de azil.
(2) Hotărârea de acordare a protecţiei subsidiare cuprinde şi motivele neacordarii statutului de refugiat.
(3) Hotărârea de respingere a cererii de azil cuprinde motivele corespunzătoare pentru fiecare forma de protecţie prevăzută la art. 23 şi 24, art. 26 sau 27, precum şi menţiunea cu privire la obligaţia de a părăsi teritoriul României. Strainul are obligaţia de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la momentul finalizarii procedurii de azil, cu excepţia cazului în care cererea de azil a fost respinsă ca evident nefondata în urma soluţionării acesteia în cadrul procedurilor accelerate, caz în care strainul este obligat sa părăsească teritoriul statului român de îndată ce s-a finalizat procedura de azil.
ART. 54
Comunicarea hotărârii de soluţionare a cererii de azil
(1) Admiterea sau respingerea cererii de azil se face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directa de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiati sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţa declarata a acestuia.
(2) În situaţia în care solicitantul a fost evacuat dintr-un centru de cazare aflat în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiati şi nu a comunicat noua reşedinţa, hotărârea se considera a fi comunicată de la data la care se constata, printr-un proces-verbal întocmit de funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), ca strainul nu se mai afla la ultima reşedinţa declarata.
(3) Motivele de acordare a unei forme de protecţie nu se comunică.
ART. 55
Termenul de depunere a plângerii
(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. b) şi c) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai afla la ultima reşedinţa declarata.
(2) În cazul în care plângerea a fost depusa în termenul prevăzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării plângerii.
ART. 56
Depunerea plângerii
(1) Plângerea motivată se depune numai la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau, după caz, la structura teritorială a acestuia care a emis hotărârea de respingere a cererii de azil şi va fi însoţită de copia de pe hotărârea de respingere a cererii de azil, motivele plângerii şi înscrisurile sau orice alte elemente pe care îşi sprijină plângerea. Plângerea se înaintează de îndată instanţei competente.
(2) În cazul minorului, plângerea se depune de către reprezentantul sau legal. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate depune plângerea în nume propriu.
(3) În cazul strainului lipsit de discernământ, plângerea se depune de curator.
ART. 57
Conţinutul plângerii
(1) Plângerea trebuie să cuprindă:
a) numele şi reşedinţa petentului, denumirea şi sediul structurii competente care a soluţionat cererea de azil în procedura administrativă;
b) obiectul cererii;
c) prezentarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază plângerea;
d) indicarea dovezilor pe care se sprijină plângerea;
e) semnatura.
(2) Când dovada se face prin înscrisuri, se va alătură la plângere o copie pentru pârât şi o copie pentru instanţa. Copiile vor fi certificate de petent ca sunt conforme cu originalul.
ART. 58
Confidenţialitatea în procedura în instanţa
(1) În etapa judecătorească de soluţionare a cererilor de azil, dezbaterile au loc în şedinţa secreta.
(2) În etapa judecătorească, procedura de azil se desfăşoară cu respectarea principiului confidenţialităţii.
ART. 59
Exerciţiul drepturilor procedurale
Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apărător.
ART. 60
Părţile
În înţelesul prezentei legi, părţile sunt:
a) Oficiul Naţional pentru Refugiati;
b) solicitantul de azil a cărui cerere de azil a fost respinsă total sau în parte.
ART. 61
Întâmpinarea
Întâmpinarea va cuprinde:
1. excepţiile de procedura pe care intimatul le ridica la plângerea formulată de petent;
2. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale plângerii;
3. dovezile cu care se apara împotriva fiecărui capăt al plângerii. Când va cere dovada cu martori, intimatul va arata numele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa acestora;
4. semnatura.
ART. 62
Înfăţişări şi dezbateri
(1) Cauzele având ca obiect cereri de azil se judeca cu precădere faţă de celelalte cauze civile, într-un termen de 30 de zile.
(2) Instanţa va putea acorda un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată.
ART. 63
Audierea
Instanţa poate dispune audierea solicitantului de azil atunci când apreciază ca aceasta este utila soluţionării cauzei.
ART. 64
Soluţionarea plângerii
(1) Plângerea se soluţionează de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(2) Instanţa soluţionează plângerea în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
(3) Instanţa va motiva hotărârea luată în termen de 5 zile de la pronunţare.
ART. 65
Cheltuielile de judecată
Plângerea, precum şi celelalte acte de procedura privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru şi nu vor putea fi solicitate cheltuieli de judecată.
ART. 66
Termenul de depunere a recursului
(1) Împotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiati poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
(2) În cazul minorului, recursul se declara de către reprezentantul sau legal. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate declara recurs în nume propriu.
(3) În cazul strainului lipsit de discernământ, recursul se declara de curator.
(4) În cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării recursului.
(5) Termenul de motivare a recursului este de 10 zile de la data comunicării sentinţei.
ART. 67
Soluţionarea recursului
Recursul se judeca în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cărui circumscripţie se afla judecătoria a carei hotărâre este atacată.
ART. 68
Renunţarea la judecata
(1) Petentul poate să renunţe oricând la judecata fie verbal în şedinţa, fie prin cerere scrisă.
(2) Renunţarea se constata de instanţa printr-o hotărâre cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţarea ei.
ART. 69
Exercitarea căilor de atac în afară termenului legal
(1) În cazul depunerii plângerii, respectiv a recursului în afară termenului legal, solicitantul poate cere suspendarea executării dispoziţiei de parasire a teritoriului României. Cererea de suspendare se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia de către instanţa de judecată competenţa, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.
(2) Până la momentul soluţionării cererii de suspendare a executării dispoziţiei de parasire a teritoriului României, strainul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului român.
(3) În cazul în care instanţa admite cererea de suspendare a executării dispoziţiei de parasire a teritoriului României, efectul suspensiv se acordă până în momentul pronunţării asupra cererii de repunere în termen.
(4) Strainul va beneficia de toate drepturile prevăzute la art. 17 şi 18 din momentul admiterii cererii de repunere în termen.
ART. 70
Dispoziţia de parasire a teritoriului României
(1) Atunci când în urma finalizarii procedurii de azil strainul nu a obţinut o formă de protecţie, Autoritatea pentru Străini, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (3), respectiv ale art. 51 alin. (6), emite şi pune în aplicare dispoziţia de parasire a teritoriului României.
(2) În sensul alin. (1), procedura de azil se finalizează în termen de 7 zile de la momentul comunicării deciziei de închidere a dosarului, de la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului ori de la data pronunţării hotărârii de respingere de către instanţa de recurs.
(3) În cazul în care, din motive obiective, strainul nu poate părăsi teritoriul României în termenul prevăzut la art. 53 alin. (3) sau, după caz, la art. 51 alin. (6), autorităţile competente îi acorda acestuia permisiunea de a rămâne pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de reglementările legale privind regimul străinilor în România.
SECŢIUNEA a 2-a
Reunificarea familiei
ART. 71
Reunificarea familiei
(1) Persoana căreia i s-a recunoscut o formă de protecţie în condiţiile art. 23 şi 26 poate depune cerere de azil pentru membrii familiei sale prevăzuţi la art. 2 lit. j), dacă aceştia nu se afla pe teritoriul României.
(2) Aceste cereri se depun la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau la structurile teritoriale ale acestuia.
(3) În cazul în care funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) apreciază ca a fost facuta dovada legăturii de rudenie de către beneficiarul formei de protecţie sau, după caz, a încheierii căsătoriei anterior intrării pe teritoriul României, va solicita Ministerului Afacerilor Externe acordarea vizei şi eliberarea titlului de călătorie pentru membrii de familie prevăzuţi la alin. (1).
(4) După intrarea pe teritoriul României a membrilor de familie, în cazul în care exista acordul acestora cu privire la cererea de azil, soluţionarea cererii va fi facuta potrivit prevederilor prezentei legi.
ART. 72
Reunificarea familiei în cazul minorilor neinsotiti
(1) Reunificarea familială în cazul minorilor neinsotiti care beneficiază de o formă de protecţie se face în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Oficiul Naţional pentru Refugiati va declansa procedura de reunificare a familiei din oficiu. Atunci când procedura de reunificare a familiei este declansata din oficiu, se cere acordul reprezentantului legal sau, după caz, şi al minorului neînsoţit. În toate cazurile se va tine cont de opinia minorului neînsoţit şi i se va acorda importanţa cuvenită.
(3) În cazul în care a fost depistata familia minorului neînsoţit, funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) analizează posibilitatea şi condiţiile de realizare a reunificarii şi emite o hotărâre motivată în acest sens.
(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă căilor de atac în condiţiile art. 58-69.
ART. 73
Depistarea familiei în cazul solicitanţilor de azil minori neinsotiti
(1) Oficiul Naţional pentru Refugiati ia măsuri cat mai curând posibil pentru depistarea familiei solicitanţilor de azil minori neinsotiti.
(2) Opinia solicitantului de azil minor neînsoţit cu privire la depistarea familiei sale este luată în considerare şi i se acordă importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a acestuia.
ART. 74
Reunificarea familiei în cazul beneficiarilor protecţiei umanitare temporare
(1) Persoanele care beneficiază de protecţie umanitara temporară pot solicita reunificarea familiei pentru membrii de familie prevăzuţi la art. 2 lit. j), dacă aceştia nu se afla pe teritoriul României.
(2) Cererea de reunificare familială este soluţionată de funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), care emite o hotărâre motivată în acest sens.
(3) Hotărârea prevăzută la alin. (2) este supusă căilor de atac în condiţiile art. 58-69.
(4) Reunificarea familiei în cazul minorilor neinsotiti care beneficiază de protecţie umanitara temporară se realizează în condiţiile prevăzute la art. 72.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedura accelerata
ART. 75
Cererile de azil care fac obiectul procedurii accelerate
(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile de azil evident nefondate;
b) cererile de azil ale persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenţa lor la o anumită grupare, prezintă un pericol pentru siguranţa naţionala ori pentru ordinea publică în România;
c) cererile de azil ale persoanelor care provin dintr-o ţara sigura de origine.
(2) Cererile de azil ale minorilor neinsotiti nu pot fi soluţionate în procedura accelerata.
ART. 76
Cererile de azil evident nefondate
(1) Cererea de azil este considerată evident nefondata dacă se constata:
a) lipsa de fundament al invocarii unei temeri de persecutie sau a expunerii la un risc serios în ţara de origine, în condiţiile art. 23 alin. (1) sau ale art. 26;
b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credinţa, la procedura de azil.
(2) Lipsa de fundament al invocarii unei temeri de persecutie sau a expunerii la un risc serios în ţara de origine exista în următoarele cazuri:
a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie în sensul art. 23 alin. (1) sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26;
b) solicitantul nu oferă date sau informaţii în sensul că ar fi expus unei temeri de persecutie sau unui risc serios ori relatarile sale nu conţin detalii circumstantiale sau personale;
c) cererea de azil este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata faţă de situaţia din ţara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută şi de Inaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR).
(3) Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea abuzivă la procedura de azil exista în toate cazurile în care solicitantul, fără a oferi o explicaţie plauzibila, se afla în una dintre următoarele situaţii:
a) a depus cererea de azil sub o identitate falsa sau a prezentat documente false ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b) după depunerea cererii de azil, în mod deliberat a prezentat elemente false în legătură cu aceasta;
c) cu rea-credinţa a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrăinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-şi stabili o identitate falsa în scopul solicitării şi acordării statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna soluţionarea cererii sale;
d) în mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere de azil în una sau în mai multe tari, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsa;
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat cu scopul evident de a împiedica punerea iminenta în executare a unei măsuri dispuse de autorităţile competente, de scoatere din ţara, de extrădare sau de expulzare, deşi anterior dispunerii unei astfel de măsuri a avut posibilitatea să depună o asemenea cerere;
f) a încălcat în mod flagrant obligaţiile prevăzute la art. 19;
g) a depus cererea de azil după ce anterior, în urma unei examinari care conţine garanţiile procedurale adecvate şi în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Geneva, i s-a respins o astfel de cerere într-o ţara terta sigura.
(4) Motivele enumerate la alin. (1), precum şi cererile de azil prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. b) şi c) nu pot sa prevaleze temerii bine întemeiate de persecutie conform art. 23 alin. (1) sau expunerii la un risc serios în sensul art. 26.
ART. 77
Tari sigure de origine
(1) Sunt considerate tari sigure de origine statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pe baza următoarelor criterii:
a) numărul cererilor de azil formulate de cetăţenii tarii respective şi coeficienţii de acordare a unei forme de protecţie;
b) situaţia respectării drepturilor fundamentale ale omului;
c) funcţionarea principiilor democratice, a pluralismului politic şi a alegerilor libere, precum şi existenta unor instituţii democratice functionale care să asigure garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
d) existenta unor factori de stabilitate.
(2) Pot fi luate în considerare şi alte criterii de evaluare decât cele prevăzute la alin. (1).
(3) Cererea de azil a strainului care provine dintr-o ţara sigura de origine este respinsă ca evident nefondata, cu excepţia cazului în care situaţia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arata existenta unei temeri bine întemeiate de persecutie în sensul art. 23 alin. (1). În acest caz solicitantul primeşte accesul la procedura originara.
ART. 78
Momentul declanşării procedurii accelerate
Procedura accelerata poate fi declansata în cursul procedurii ordinare la data la care funcţionarul anume desemnat constata existenta uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 75.
ART. 79
Soluţionarea cererilor de azil care fac obiectul procedurii accelerate
Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), după efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate în susţinerea cererii de azil, se pronunţa în termen de 3 zile de la declanşarea procedurii accelerate.
ART. 80
Cai de atac
(1) În cazul în care a fost pronunţată o hotărâre de respingere a cererii de azil ca evident nefondata, termenul de depunere a plângerii este de doua zile de la comunicare. În cazul în care plângerea este depusa în termenul legal, solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării plângerii.
(2) Plângerea este de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
ART. 81
Hotărârea instanţei de judecată
(1) Instanţa de judecată soluţionează plângerea în termen de 10 zile şi pronunţa o hotărâre motivată, prin care:
a) admite plângerea şi retine cauza spre soluţionare în procedura ordinară;
b) menţine hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati.
(2) Hotărârea instanţei prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă.
(3) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, se aplică dispoziţiile art. 70.
SECŢIUNEA a 4-a
Procedura la frontiera
ART. 82
Depunerea unei cereri de azil în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat
Cererea de azil depusa la organele teritoriale ale Poliţiei de Frontiera Române dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este înaintată de îndată structurii competente a Oficiului Naţional pentru Refugiati, care o analizează şi pronunţa o hotărâre în termen de 3 zile de la primire.
ART. 83
Soluţionarea cererilor de azil depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat
(1) Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), după efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea unei forme de protecţie, în raport cu datele privind situaţia din ţara de origine, hotărăşte:
a) acordarea unei forme de protecţie şi a accesului la teritoriu; sau
b) acordarea accesului la teritoriu şi la procedura ordinară de azil, dacă cererea de azil nu poate fi respinsă pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 76 alin. (1); sau
c) respingerea cererii de azil ca evident nefondata.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), cererea de azil va fi analizata potrivit dispoziţiilor prezentei legi care reglementează procedura ordinară.
ART. 84
Solicitanţii de azil minori neinsotiti
(1) Cererile de azil depuse de minorii neinsotiti nu fac obiectul procedurii la frontiera.
(2) Solicitanţii de azil minori neinsotiti primesc accesul la teritoriu şi la procedura ordinară.
ART. 85
Cai de atac
(1) Împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil strainul poate depune o plângere în termen de doua zile de la comunicare.
(2) Plângerea se depune la structura Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea, care o înaintează de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială se afla.
ART. 86
Hotărârea instanţei de judecată
(1) Instanţa de judecată soluţionează plângerea în termen de 5 zile şi pronunţa o hotărâre motivată, prin care:
a) admite plângerea, acorda accesul la teritoriu şi retine cauza pentru soluţionare în procedura ordinară; sau
b) menţine hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati.
(2) Hotărârea instanţei prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă.
(3) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontiera Române va lua măsuri în vederea returnarii strainului.
ART. 87
Cazarea solicitanţilor de azil în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat
(1) Strainul care solicită o formă de protecţie în România rămâne în zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea frontierei de stat până la primirea hotărârii de aprobare a intrării în România sau, după caz, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a cererii de azil, dar nu mai mult de 20 de zile de la intrarea în zona de tranzit.
(2) Solicitantul de azil poate fi cazat în centre speciale de primire şi cazare aflate în apropierea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi având regimul juridic al zonei de tranzit.
(3) Solicitantul de azil cazat în centrele prevăzute la alin. (2) beneficiază gratuit de masa în natura, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(4) Persoanelor prevăzute la alin. (3) nu li se aplică dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. j) referitoare la sumele cuvenite pentru masa.
(5) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dacă cererea de azil nu este soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă, strainului i se permite intrarea în ţara.
(6) Pe perioada în care se afla în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul de azil are dreptul la asistenţa juridico-socială şi la ajutoare umanitare din partea organizaţiilor neguvernamentale cu atribuţii în materie de refugiati, precum şi din partea reprezentantei din România a Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR) şi, de asemenea, are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19, cu excepţia celor care intră în contradictie cu prevederile acestei proceduri.
SECŢIUNEA a 5-a
Procedura de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil
ART. 88
Condiţiile de depunere a cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil
(1) Cererea de acordare a accesului la o noua procedura de azil poate fi depusa numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să fie depusa personal, persoana să se afle pe teritoriul României; şi
b) sa fi fost finalizată procedura anterioară de soluţionare a cererii de azil sau, după caz, a cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil, fără ca strainul sa fi obţinut o formă de protecţie, ori sa fi fost finalizată procedura de anulare sau de încetare în urma căreia forma de protecţie a fost anulată ori a încetat.
Procedura de azil anterioară se finalizează la data comunicării deciziei de închidere a dosarului, la expirarea termenului legal de depunere a plângerii împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati, la expirarea termenului de depunere a recursului sau, după caz, la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de recurs.
(2) Accesul la o noua procedura de azil se acordă dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele condiţii:
a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare sau după soluţionarea cererii anterioare printr-o hotărâre irevocabilă ori, după caz, printr-o decizie de închidere a dosarului, solicitantul invoca elemente noi care nu au putut fi prezentate din motive neimputabile acestuia, cu condiţia ca aceste elemente sa nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor până la data depunerii cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil;
b) de la data finalizarii procedurii de azil anterioare, în sensul alin. (1) lit. b), au survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de natura a avea consecinţe grave pentru solicitant.
(3) Depunerea personală a cererii nu va fi obligatorie în cazul străinilor care sunt luati în custodie publică de Autoritatea pentru Străini şi de structurile sale teritoriale, se afla în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate.
(4) Cererile de acordare a accesului la o noua procedura de azil, aparţinând străinilor aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (3), vor fi transmise de îndată Oficiului Naţional pentru Refugiati de către organele în custodia sau, după caz, în arestul ori în detenţia cărora aceştia se afla.
ART. 89
Acordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României
(1) În cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 88 alin. (1), strainul are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică atunci când din documentele de la dosar rezultă ca depunerea cererii este facuta în mod abuziv, pentru a împiedica scoaterea strainului de pe teritoriul României.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2) se va emite de îndată o hotărâre prin care se justifica neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României. Aceasta hotărâre se comunică direct strainului care a fost informat cu privire la data la care trebuie să se prezinte la sediul Oficiului Naţional pentru Refugiati. În cazul în care strainul nu se prezintă la data stabilită şi nici nu prezintă motive care să justifice absenta sa, funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) încheie un proces-verbal de constatare, care face dovada comunicării.
(4) Împotriva hotărârii prevăzute la alin. (3) se poate face plângere în termen de doua zile de la comunicare.
(5) Plângerea este de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(6) Hotărârea instanţei prevăzute la alin. (5) este irevocabilă.
ART. 90
Analizarea cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil
Soluţionarea cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil, depusa în condiţiile art. 88, este de competenţa funcţionarului prevăzut la art. 48 alin. (2).
ART. 91
Hotărârea de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil
(1) Hotărârea se pronunţa în termen de 5 zile de la data înregistrării cererii, în baza cererii motivate, a documentaţiei prezentate de străin şi în raport cu elementele existente la dosarul personal al acestuia. Hotărârea se comunică în scris, personal sau la adresa indicată în cererea de acordare a accesului la o noua procedura de azil.
(2) Funcţionarul prevăzut la art. 90 emite o hotărâre prin care:
a) acorda accesul la o noua procedura de azil; sau
b) respinge cererea ca inadmisibila.
(3) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 88 alin. (1), Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa strainul, în scris, cu privire la posibilităţile legale pe care le are la dispoziţie pentru depunerea cererii de acordare a accesului la o noua procedura de azil.
ART. 92
Efectele hotărârii de acordare a accesului la o noua procedura de azil
În cazul în care strainul primeşte accesul la o noua procedura de azil, acesta are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19.
ART. 93
Cai de atac
(1) Împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibila cererea de acordare a accesului la o noua procedura de azil se poate face plângere în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Plângerea este de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(3) Exercitarea caii de atac împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati nu atrage şi acordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României.
(4) În cazul depunerii plângerii, strainul poate cere sa i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluţionează în regim de urgenta de către instanţa de judecată competenţa, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.
(5) Strainul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României până la pronunţarea instanţei asupra cererii prevăzute la alin. (4).
(6) Permisiunea de a rămâne pe teritoriul României se acordă până la momentul pronunţării instanţei asupra plângerii.
ART. 94
Soluţionarea plângerii
(1) Instanţa soluţionează plângerea, fără audierea strainului, în termen de 30 de zile, şi pronunţa o hotărâre motivată, prin care:
a) respinge plângerea; sau
b) admite plângerea, acorda accesul la o noua procedura de azil şi dispune ca structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea sa analizeze cererea în procedura ordinară.
(2) Hotărârea instanţei prevăzută la alin. (1) este irevocabilă.
SECŢIUNEA a 6-a
Procedura tarii terţe sigure
ART. 95
Declanşarea procedurii
(1) În cazul în care strainul a tranzitat anterior o ţara terta sigura şi i s-a oferit deja protecţia în acea ţara sau a avut ocazia, la frontiera ori pe teritoriul acesteia, sa contacteze autorităţile pentru a obţine protecţie, Oficiul Naţional pentru Refugiati poate decide retrimiterea strainului în ţara respectiva, fără analizarea pe fond a cererii sale.
(2) Oficiul Naţional pentru Refugiati poate analiza cererea depusa de străin chiar dacă acesta se afla în situaţia prevăzută la alin. (1), cu acordul expres al solicitantului.
(3) Dacă solicitantul se afla în situaţia prevăzută la alin. (1) şi exista acceptul statului aflat pe lista cuprinzând ţările terţe sigure de a-l readmite pe solicitant pe teritoriul sau şi de a-i asigura accesul la procedura de azil, Oficiul Naţional pentru Refugiati respinge accesul la procedura de azil în România prin hotărâre motivată, pe care o comunică solicitantului, şi solicita autorităţilor române competente sa procedeze la retrimiterea solicitantului către ţara terta.
(4) După comunicarea hotărârii de respingere a accesului la procedura de azil, Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa autorităţile statului terţ cu privire la faptul ca cererea nu a fost analizata pe fond.
(5) Împotriva hotărârii solicitantul poate depune plângere în condiţiile prevăzute la art. 58-69.
(6) De la data pronunţării hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a accesului la procedura de azil şi a răspunsului statului terţ cu privire la admiterea solicitantului pe teritoriul sau, strainul are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19.
(7) În cazul în care transferul solicitantului nu s-a putut realiza, nu exista sau nu se poate obţine acceptul statului terţ de a-l readmite pe solicitant, Oficiul Naţional pentru Refugiati va acorda accesul la procedura de azil şi va analiza cererea de azil în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta lege.
(8) Până la preluarea strainului de către autorităţile din ţara terta sigura sau, după caz, până la momentul aplicării alin. (6), strainul are drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 17-19.
ART. 96
Solicitarile externe de preluare a solicitanţilor de azil în conformitate cu procedura tarii terţe sigure
În conformitate cu procedura tarii terţe sigure, Oficiul Naţional pentru Refugiati poate decide sa reprimeasca pe teritoriul sau străini, în situaţiile în care România este declarata de statul solicitant ţara terta sigura pentru aceştia.
ART. 97
Tari terţe sigure
(1) Sunt considerate tari terţe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) pe teritoriile lor viaţa sau libertatea solicitantului nu este şi nu va fi ameninţată, în sensul art. 33 din Convenţia de la Geneva;
b) pe teritoriile lor strainul nu risca să fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante;
c) în ţările respective strainului i se asigura protecţie efectivă împotriva returnarii în ţara de origine, în sensul prevederilor Convenţiei de la Geneva, precum şi în baza informărilor efectuate de Inaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR) cu privire la practica aplicării principiului nereturnarii.
(2) De la data aderării României la Uniunea Europeană, procedura tarii terţe sigure nu se mai aplica în cazul statelor membre ale Uniunii Europene ori al altor state care au convenit printr-un acord special participarea la mecanismul de determinare a statului responsabil, prevăzut la cap. VIII.
CAP. VI
Procedura încetării sau anulării formei de protecţie
ART. 98
Încetarea statutului de refugiat
(1) Statutul de refugiat recunoscut în temeiul art. 23 sau 24 încetează atunci când beneficiarul sau:
a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia tarii a carei cetăţenie o are; sau
b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar; sau
c) a dobândit o noua cetăţenie şi se bucura de protecţia statului a cărui cetăţenie a dobândit-o; sau
d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a părăsit-o ori în afară căreia a stat ca urmare a motivelor pentru care i s-a recunoscut statutul de refugiat; sau
e) nu mai poate continua sa refuze protecţia tarii a carei cetăţenie o are, datorită faptului ca împrejurările în urma cărora i s-a recunoscut statutul de refugiat au încetat sa existe, şi nu poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare;
f) fiind o persoană fără cetăţenie, este în măsura să se întoarcă în ţara în care avea reşedinţa obişnuită, nemaiexistand împrejurările în urma cărora i s-a recunoscut statutul de refugiat.
(2) Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat şi care, din motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare, refuza protecţia tarii a carei cetăţenie o are.
(3) Prevederile alin. (1) lit. f) nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat şi care, din motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare, refuza să se întoarcă în ţara în care în mod obişnuit îşi avea reşedinţa.
ART. 99
Încetarea protecţiei subsidiare
Protecţia subsidiară acordată în temeiul art. 26 sau 27 încetează atunci când împrejurările care au condus la acordarea formei subsidiare de protecţie au încetat sa existe ori s-au schimbat într-o asemenea măsura încât aceasta forma de protecţie nu mai este necesară.
ART. 100
Anularea statutului de refugiat
Statutul de refugiat se anulează în următoarele situaţii:
a) persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat a dat declaraţii false, a omis să prezinte anumite date sau s-a folosit de documente false, care au fost decisive pentru recunoaşterea formei de protecţie, şi nu exista alte motive care să conducă la menţinerea statutului de refugiat;
b) după acordarea formei de protecţie s-a descoperit ca strainul se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 25.
ART. 101
Anularea protecţiei subsidiare
Protecţia subsidiară se anulează în următoarele situaţii:
a) în cazul în care, după acordarea protecţiei subsidiare, s-a descoperit ca strainul se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 28;
b) atunci când persoana căreia i s-a acordat protecţie subsidiară a dat declaraţii false, a omis să prezinte anumite date sau s-a folosit de documente false, care au fost decisive pentru acordarea formei de protecţie, şi nu exista alte motive care să conducă la menţinerea protecţiei subsidiare.
ART. 102
Declanşarea procedurii de încetare sau de anulare
Procedura de încetare sau de anulare a formei de protecţie acordate se declanseaza de Oficiul Naţional pentru Refugiati din oficiu sau la propunerea uneia dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale ori al ordinii publice.
ART. 103
Reanalizarea situaţiei persoanelor care au primit o formă de protecţie
(1) Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2), responsabil de caz, solicita beneficiarului formei de protecţie să se prezinte la sediul Oficiului Naţional pentru Refugiati sau, după caz, la structurile sale teritoriale, în vederea efectuării interviului pentru clarificarea situaţiei acestuia. Beneficiarul formei de protecţie va fi informat şi cu privire la iniţierea procedurii de încetare sau, după caz, de anulare, precum şi cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe durata procedurii.
(2) Pe durata procedurii de încetare sau, după caz, de anulare persoana căreia i s-a acordat o formă de protecţie are dreptul:
a) de a fi asistată de un avocat în orice faza a procedurii;
b) de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret în orice faza a procedurii;
c) de a contacta şi de a fi asistată de un funcţionar al Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR) în orice faza a procedurii;
d) de a fi consiliata şi asistată de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, române sau străine, în orice faza a procedurii.
(3) Efectuarea interviului nu va fi necesară în cazul beneficiarului formei de protecţie aflat în situaţia prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. c), dacă a dobândit cetăţenia română.
(4) În situaţia în care beneficiarul formei de protecţie nu se prezintă la interviu, funcţionarul va soluţiona cazul pe baza documentelor existente la dosarul personal.
(5) Reanalizarea cazului se va realiza în procedura ordinară sau accelerata. Funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) va decide cu privire la reanalizarea cazului în procedura accelerata, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 75.
ART. 104
Hotărârea de încetare sau de anulare a unei forme de protecţie
(1) În urma analizarii elementelor existente la dosar şi, după caz, a motivelor invocate pe parcursul interviului, funcţionarul prevăzut la art. 48 alin. (2) va emite o hotărâre motivată prin care:
a) menţine forma de protecţie acordată; sau
b) constata încetarea formei de protecţie; sau
c) dispune anularea formei de protecţie.
(2) Constatarea încetării sau dispunerea anulării formei de protecţie nu produce efecte cu privire la membrii de familie ai persoanei cu privire la care a fost emisă hotărârea prevăzută la alin. (1).
(3) În funcţie de motivele care au stat la baza pronunţării hotărârii de încetare sau de anulare a formei de protecţie, funcţionarul anume desemnat prevăzut la art. 48 alin. (2) poate menţiona, după caz, obligaţia de parasire a teritoriului.
(4) Atunci când hotărârea prevăzută la alin. (3) cuprinde menţiunea cu privire la obligaţia de parasire a teritoriului României, în temeiul acesteia, Autoritatea pentru Străini va emite şi va pune în aplicare dispoziţia de parasire a teritoriului României.
ART. 105
Cai de atac
Împotriva hotărârilor prevăzute la art. 104 alin. (1) lit. b) şi c) strainul poate face plângere în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
ART. 106
Statutul persoanei în cazul încetării sau anulării formei de protecţie
(1) Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României după finalizarea procedurii de încetare sau, după caz, de anulare a formei de protecţie, persoana cu privire la care s-a constatat încetarea sau s-a dispus anularea formei de protecţie acordate se supune prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.
(2) Regimul juridic prevăzut la alin. (1) nu se va aplica persoanelor a căror forma de protecţie a încetat ca urmare a dobândirii cetateniei române.
CAP. VII
Procedura transferului de responsabilitate asupra statutului de refugiat
ART. 107
Competenţa aplicării Acordului european asupra transferului responsabilităţii cu privire la refugiati
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati, este autoritatea abilitata cu implementarea prevederilor Acordului european asupra transferului responsabilităţii cu privire la refugiati, adoptat la Strasbourg la 16 octombrie 1980, denumit în continuare Acordul european, ratificat prin Legea nr. 88/2000 pentru ratificarea Acordului european asupra transferului responsabilităţii cu privire la refugiati, adoptat la Strasbourg la 16 octombrie 1980.
ART. 108
Declanşarea procedurii
Procedura transferului de responsabilitate asupra statutului de refugiat se iniţiază de către Oficiul Naţional pentru Refugiati în următoarele situaţii:
a) din momentul sesizării sale, printr-o cerere scrisă, de către strainul sau apatridul care se afla pe teritoriul României şi al cărui statut de refugiat a fost recunoscut într-un stat semnatar al Acordului european;
b) din oficiu, din momentul în care se constata îndeplinirea condiţiilor privind preluarea responsabilităţii statutului de refugiat recunoscut în România de către un stat semnatar al Acordului european;
c) din momentul sesizării sale de către un stat semnatar al Acordului european cu privire la preluarea responsabilităţii statutului de refugiat de către România.
ART. 109
Depunerea cererii de aprobare a transferului de responsabilitate
(1) Cererea de aprobare a transferului de responsabilitate prevăzută la art. 108 lit. a) se depune personal la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau la structurile sale teritoriale, prezentându-se în scris motivele pentru aprobarea transferului de responsabilitate asupra statutului de refugiat, precum şi dovada faptului ca i-a fost recunoscut statutul de refugiat într-un stat semnatar al Acordului european.
(2) Hotărârea definitivă privind acordarea statutului de refugiat, precum şi documentul de călătorie eliberat refugiatilor în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Geneva, emise de autorităţile unui stat semnatar al Acordului european, constituie dovada recunoaşterii statutului de refugiat.
(3) În situaţia în care nu pot fi prezentate documentele prevăzute la alin. (2), vor fi efectuate verificări suplimentare.
ART. 110
Hotărârea privind transferul de responsabilitate
(1) Funcţionarul Oficiului Naţional pentru Refugiati anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2) analizează cererea în conformitate cu prevederile Acordului european şi în termen de 30 de zile de la primirea cererii hotărăşte:
a) admiterea cererii privind transferul responsabilităţii; sau
b) respingerea cererii privind transferul responsabilităţii.
(2) Împotriva hotărârii de respingere a cererii privind transferul responsabilităţii asupra statutului de refugiat strainul poate depune plângere în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
(3) În cazul admiterii cererii privind transferul responsabilităţii, Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa autorităţile statului semnatar al Acordului european ca transferul de responsabilitate asupra statutului de refugiat a avut loc.
ART. 111
Calea de atac
(1) Soluţionarea plângerii împotriva hotărârii de respingere a cererii este de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul Oficiului Naţional pentru Refugiati sau structura sa teritorială care a emis hotărârea.
(2) Instanţa prevăzută la alin. (1) analizează plângerea şi, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei pe rol, pronunţa o hotărâre motivată prin care:
a) admite plângerea şi aproba transferul responsabilităţii asupra statutului de refugiat; sau
b) respinge plângerea.
(3) Hotărârea instanţei de judecată este definitivă şi irevocabilă.
ART. 112
Efectele hotărârii privind constatarea transferului responsabilităţii
(1) În cazul admiterii cererii privind transferul responsabilităţii, strainul va avea drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 20 şi 21.
(2) În cazul respingerii cererii privind transferul responsabilităţii, strainului i se aplică în continuare dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor în România.
ART. 113
Transferul de responsabilitate în cazul refugiatilor recunoscuţi în România
(1) În situaţiile prevăzute la art. 108 lit. b), funcţionarul anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2) emite din oficiu o hotărâre prin care se constata îndeplinirea condiţiilor privind transferul de responsabilitate prevăzute de Acordul european şi încetarea responsabilităţii statului român asupra statutului de refugiat recunoscut de autorităţile române.
(2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) va fi emisă în termen de 30 de zile de la data la care se constata îndeplinirea condiţiilor privind transferul de responsabilitate către un stat semnatar al Acordului european.
(3) În termen de 20 de zile de la data emiterii hotărârii prevăzute la alin. (1), Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa autorităţile statului semnatar al Acordului european ca responsabilitatea statului român asupra statutului de refugiat a încetat.
ART. 114
Solicitarile de readmisie cu privire la refugiatii recunoscuţi în România
(1) În vederea determinării responsabilităţii României de a readmite pe teritoriul sau un refugiat recunoscut, ca urmare a solicitărilor de readmisie adresate statului român în baza prevederilor Acordului european, Oficiul Naţional pentru Refugiati va putea solicita autorităţilor statului semnatar al Acordului european care a făcut cererea de readmisie informaţii suplimentare cu privire la refugiatul pentru care s-a solicitat readmisia.
(2) În cazul în care se constată că responsabilitatea asupra statutului de refugiat revine statului român conform prevederilor Acordului european, Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa autorităţile statului solicitant ca refugiatul va fi readmis pe teritoriul României.
(3) În cazul în care se constată că responsabilitatea asupra statutului de refugiat nu revine statului român potrivit prevederilor Acordului european, Oficiul Naţional pentru Refugiati va informa autorităţile statului solicitant ca refugiatul nu va fi readmis pe teritoriul României. În acest din urmă caz Oficiul Naţional pentru Refugiati va emite o hotărâre, în conformitate cu dispoziţiile art. 108 lit. b) şi ale art. 113 alin. (1).
CAP. VIII
Procedura statului membru responsabil
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale privind statul membru responsabil
ART. 115
Preeminenta actelor direct aplicabile
(1) Începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România va aplica prevederile convenţiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse în unul dintre statele membre de un cetăţean al unei tari terţe.
(2) Începând cu aceeaşi dată, România va aplica prevederile actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, referitoare la instituirea sistemului EURODAC, pentru compararea amprentelor, în vederea implementarii eficiente a convenţiilor sau actelor menţionate la alin. (1). Competentele şi atribuţiile instituţiilor implicate în implementarea sistemului EURODAC vor fi stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 116
Accesul la procedura de azil
Unui solicitant de azil i se poate refuza accesul la procedura de azil în România dacă, în conformitate cu convenţiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, un alt stat este responsabil pentru examinarea cererii de azil.
ART. 117
Autoritatea de coordonare
Autoritatea centrala responsabilă de implementarea prevederilor convenţiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene care stabilesc criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse în unul dintre statele membre de un cetăţean al unei tari terţe şi de coordonarea activităţilor celorlalte instituţii implicate, la nivel naţional, este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii comune privind statul membru responsabil
ART. 118
Obligaţia de informare
La data depunerii cererii de azil la Oficiul Naţional pentru Refugiati sau la formaţiunile sale teritoriale, solicitantul va fi informat în scris cu privire la faptul ca informaţii despre cererea şi persoana sa, inclusiv amprentele papilare prelevate, pot face obiectul schimbului de informaţii între statele membre ale Uniunii Europene ori alte state care au convenit printr-un acord special participarea la acest mecanism, cu scopul exclusiv de a stabili statul membru responsabil cu analizarea unei cereri de azil.
ART. 119
Procedura de determinare a statului responsabil în cazul solicitanţilor de azil
(1) În cazul în care exista dovezi sau argumente circumstantiale care conduc la stabilirea responsabilităţii altui stat, în conformitate cu convenţiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, Oficiul Naţional pentru Refugiati întreprinde demersurile necesare pentru a verifica situaţia solicitanţilor de azil, după depunerea cererii de azil, dar nu mai târziu de luarea unei hotărâri în procedura de azil naţionala.
(2) Până la soluţionarea cererii de azil în vederea stabilirii statului membru responsabil printr-o hotărâre executorie, se aplică procedurile şi termenele prevăzute în convenţiile sau în actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.
ART. 120
Hotărârea de stabilire a statului responsabil
(1) Analiza solicitărilor de stabilire a statului membru responsabil revine funcţionarilor anume desemnaţi prin dispoziţie a directorului Oficiului Naţional pentru Refugiati.
(2) În urma analizei dovezilor şi a argumentelor circumstantiale aflate la dosar şi a răspunsului primit din partea statului solicitant, funcţionarii prevăzuţi la alin. (1) pot hotărî:
a) respingerea accesului la procedura de azil din România şi dispunerea transferului strainului în statul responsabil;
b) acordarea accesului la procedura de azil din România.
(3) Hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati va fi motivată, în fapt şi în drept, în conformitate cu prevederile convenţiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse de un cetăţean al unei tari terţe.
(4) Hotărârea de respingere conţine motivele pentru care este respins accesul la procedura de azil în România şi dispoziţia de transfer în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
(5) Hotărârea se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directa de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiati sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţa declarata a acestuia.
(6) Hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati este executorie.
ART. 121
Calea de atac
(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (3) se poate face plângere în termen de doua zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai afla la ultima reşedinţa declarata. Introducerea plângerii în termenul menţionat nu suspenda executarea dispoziţiei de transfer în statul membru responsabil.
(2) Plângerea se depune personal la Oficiul Naţional pentru Refugiati şi va fi însoţită de copia de pe hotărârea de respingere a accesului la procedura de azil în România.
(3) Plângerea este înaintată de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(4) Instanţa de judecată soluţionează plângerea în termen de 5 zile şi pronunţa o hotărâre motivată prin care:
a) respinge plângerea şi menţine hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati;
b) admite plângerea, anulează dispoziţia de transfer în statul responsabil şi dispune acordarea accesului la procedura de azil în România.
(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.
(6) În cazul în care prin hotărârea instanţei de judecată se admite plângerea şi se dispune acordarea accesului la procedura de azil naţionala, iar solicitantul de azil a fost deja transferat în statul membru responsabil, Oficiul Naţional pentru Refugiati va întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii solicitantului pe teritoriul României.
ART. 122
Procedura de determinare a statului membru responsabil în cazul cetăţenilor străini
(1) Organele Autorităţii pentru Străini au obligaţia de a informa în scris cetăţenii străini cu şedere ilegala, care ar fi putut depune o cerere de azil într-un alt stat, cu privire la faptul ca informaţii referitoare la cererea şi persoana acestora, inclusiv amprentele papilare luate, pot face obiectul schimbului de informaţii între statele membre ale Uniunii Europene ori alte state care au convenit printr-un acord special participarea la acest mecanism, cu scopul exclusiv de a stabili statul membru responsabil cu analizarea cererii lor de azil.
(2) Pentru a verifica dacă un străin descoperit cu şedere ilegala pe teritoriul României a depus anterior o solicitare de azil pe teritoriul altui stat membru, Autoritatea pentru Străini sau formaţiunile sale teritoriale poate sesiza structura specializată din cadrul Oficiului Naţional pentru Refugiati, în vederea întreprinderii demersurilor necesare.
(3) Sesizarea Oficiului Naţional pentru Refugiati se poate face în cazul în care, în urma verificării amprentelor papilare, cetăţeanul străin a fost identificat într-un alt stat membru ori exista dovezi sau argumente circumstantiale care conduc la stabilirea responsabilităţii altui stat, în conformitate cu convenţiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.
(4) Condiţiile pentru verificarea amprentelor papilare ale unui cetăţean străin cu privire la depunerea anterioară a unei solicitări de azil pe teritoriul unui alt stat membru sunt îndeplinite dacă:
a) strainul declara ca a depus solicitare de azil fără sa indice statul membru respectiv;
b) strainul nu solicita azil, dar se opune returnarii în ţara de origine, sustinand ca se afla în pericol; sau
c) strainul incearca sa împiedice îndepărtarea sa, refuzând sa coopereze în stabilirea identităţii sale, în special prezentând documente de identitate false sau neprezentand nici un document.
(5) În situaţia în care este sesizat în conformitate cu prevederile alin. (3), Oficiul Naţional pentru Refugiati efectuează verificările necesare în statul membru presupus responsabil de a se ocupa de respectivul străin.
(6) În urma analizei dovezilor şi a argumentelor circumstantiale aflate la dosar şi a răspunsului primit din partea statului solicitat, funcţionarii anume desemnaţi pot hotărî transferul în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil, prin hotărâre motivată.
(7) Hotărârea se comunică de îndată cetăţeanului străin, în scris, prin comunicare directa de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiati ori prin trimitere poştală la ultima reşedinţa declarata a acestuia.
(8) Hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati este executorie.
(9) În situaţia în care statul membru sesizat nu îşi recunoaşte responsabilitatea ori dovezile sau argumentele circumstantiale nu indica responsabilitatea unui alt stat, Oficiul Naţional pentru Refugiati informează în scris Autoritatea pentru Străini sau formatiunea sa teritorială, în vederea luării măsurilor legale ce se impun.
ART. 123
Calea de atac
(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 122 alin. (6) se poate face plângere în termen de doua zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că strainul nu se mai afla la ultima reşedinţa declarata. Introducerea plângerii în termenul menţionat nu suspenda executarea dispoziţiei de transfer în statul membru responsabil.
(2) Plângerea se depune la Oficiul Naţional pentru Refugiati şi va fi însoţită de copia de pe hotărârea privind dispunerea părăsirii teritoriului României în scopul transferului în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
(3) Plângerea este înaintată de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(4) Instanţa de judecată soluţionează plângerea în termen de 5 zile şi pronunţa o hotărâre motivată prin care:
a) respinge plângerea şi menţine hotărârea Oficiului Naţional pentru Refugiati;
b) admite plângerea şi anulează dispoziţia de transfer în statul membru responsabil.
(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.
(6) În cazul în care prin hotărârea instanţei de judecată se admite plângerea şi se dispune anularea dispoziţiei de transfer în statul membru responsabil, iar strainul a fost deja transferat în acel stat Oficiul Naţional pentru Refugiati va întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii strainului pe teritoriul României.
ART. 124
Solicitări adresate României
(1) În cazul solicitărilor de preluare sau de reprimire adresate României, funcţionarii anume desemnaţi din cadrul Oficiului Naţional pentru Refugiati examinează argumentele în fapt şi în drept prezentate în solicitare, din perspectiva convenţiilor sau a actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene.
(2) În vederea determinării responsabilităţii României de a prelua sau de a reprimi un străin, funcţionarii anume desemnaţi vor avea dreptul sa consulte şi sa verifice informaţiile primite de la statul membru solicitant în bazele de date ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3) În cazul în care verificările făcute indica faptul ca România este responsabilă conform cel puţin unuia dintre criteriile prevăzute în convenţiile sau în actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, funcţionarii anume desemnaţi vor emite o hotărâre prin care România îşi va accepta responsabilitatea şi va include detaliile practice privind transferul ulterior.
(4) În cazul în care solicitarea de preluare sau de reprimire nu este susţinută suficient cu dovezi şi cu argumente circumstantiale care să indice responsabilitatea României, funcţionarii anume desemnaţi vor emite o hotărâre de neacceptare a responsabilităţii de analizare a cererii de azil.
(5) Hotărârea va fi comunicată de îndată statului membru solicitant, în termenele prevăzute în convenţiile sau în actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.
ART. 125
Transferuri
(1) Transferurile persoanelor care fac obiectul procedurii prevăzute în acest capitol vor fi făcute în conformitate cu convenţiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, iar coordonarea la nivel naţional a implementarii transferurilor revine Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati.
(2) În temeiul hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a), art. 122 alin. (6) şi la art. 124 alin. (3), Oficiul Naţional pentru Refugiati pune în executare măsura transferului în şi din statul membru responsabil.
(3) Pentru transferul persoanelor în statul membru responsabil, Oficiul Naţional pentru Refugiati eliberează laissez-passer, la care fac referire convenţiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.
(4) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de transportul intern şi internaţional al persoanelor transferate, de paza şi escortarea acestora pe parcursul transportului, de eliberarea laissez-passer pentru trecerea frontierelor externe, în condiţiile prevăzute de convenţiile sau de actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, se suporta din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati, în funcţie de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu aceasta destinaţie de la bugetul de stat.
ART. 126
Mijloace electronice de transmisie - DubliNet
(1) Funcţionarii anume desemnaţi cu analiza cazurilor ce fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil vor avea dreptul sa utilizeze mijloacele electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, la care fac referire convenţiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.
(2) Autoritatea responsabilă cu procesarea datelor primite, transmiterea de date, eliberarea certificatelor de primire pentru fiecare transmitere de date şi asigurarea funcţionarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, este Oficiul Naţional pentru Refugiati.
(3) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Naţional pentru Refugiati, va suporta de la bugetul de stat sumele necesare, în vederea asigurării funcţionarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, a administrării şi întreţinerii sistemului DubliNet şi reînnoirii certificatelor digitale, pentru utilizarea semnăturii electronice de către funcţionarii anume desemnaţi şi administratorul de sistem.
SECŢIUNEA a 3-a
Drepturile şi obligaţiile persoanelor pe parcursul procedurii de stabilire a statului membru responsabil
ART. 127
Drepturile şi obligaţiile solicitanţilor de azil
Drepturile şi obligaţiile solicitanţilor de azil care fac obiectul procedurii prevăzute în convenţiile sau în actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile şi mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse într-unul dintre statele membre de un cetăţean al unei tari terţe, sunt cele prevăzute la art. 17-19.
ART. 128
Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor străini
Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor străini care fac obiectul procedurii prevăzute de convenţiile sau de actele direct aplicabile ale Uniunii Europene sunt cele prevăzute în legea privind regimul juridic al străinilor pe teritoriul României, pe tot parcursul procedurii de stabilire a statului membru responsabil, prevăzută la art. 122 şi 123.
ART. 129
Protecţia împotriva returnarii
Împotriva străinilor care fac obiectul procedurii de stabilire a statului membru responsabil nu se pot lua măsuri de expulzare sau de returnare forţată de pe teritoriul României, din momentul sesizării prevăzute la art. 122 alin. (3) şi până la comunicarea prevăzută la art. 122 alin. (9).
CAP. IX
Protecţia temporară
ART. 130
Durata protecţiei temporare
(1) Fără a se aduce atingere prevederile art. 132, durata protecţiei temporare este de un an. În cazul în care aceasta nu încetează în sensul art. 132 lit. b), protecţia temporară poate fi prelungită automat cu perioade de 6 luni, pentru maximum un an.
(2) Acolo unde motivele de protecţie temporară persista, Guvernul României, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, poate trimite Comisiei Europene o propunere adresată Consiliului Uniunii Europene de a extinde protecţia temporară până la un an.
ART. 131
Acordarea protecţiei temporare
(1) Existenta unui flux masiv de persoane strămutate este stabilită printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene.
(2) România poate propune Consiliului Uniunii Europene emiterea unei decizii prin care să se constate existenta unui flux masiv de persoane strămutate. Propunerea va cuprinde o descriere a grupurilor specifice de persoane cărora li se va aplica protecţia temporară, data la care protecţia temporară intră în vigoare şi o estimare a scalei de miscari ale persoanelor strămutate.
(3) Străinii cărora li s-a acordat protecţie temporară vor beneficia de aceasta forma de protecţie de la data prevăzută în decizia Consiliului Uniunii Europene.
(4) În situaţia în care se acordă protecţie temporară prin decizia Consiliului Uniunii Europene, Guvernul României, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, emite o hotărâre în care vor fi prevăzute condiţiile concrete de asigurare a protecţiei temporare a persoanelor strămutate pe teritoriul statului român, precum şi sursa de finanţare a cheltuielilor determinate de asigurarea protecţiei temporare.
ART. 132
Încetarea protecţiei temporare
Protecţia temporară ia sfârşit:
a) când se ajunge la limita maxima a duratei; sau
b) în orice moment, printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene, adoptată în acest sens.
ART. 133
Drepturile beneficiarilor protecţiei temporare
(1) Pe toată durata protecţiei temporare beneficiarii acestei forme de protecţie se bucura de următoarele drepturi:
a) de a li se elibera un document prin care li se acordă permisiunea de a rămâne pe teritoriul României;
b) de a fi informati, în scris, într-o limbă pe care se presupune ca o înţeleg, cu privire la prevederile referitoare la protecţia temporară;
c) de a fi angajaţi în munca de persoane fizice sau juridice, de a desfăşura activităţi independente, respectând regulile aplicabile profesiei, precum şi activităţi precum oportunitati educative pentru adulti, pregătire vocationala şi experienta practica de lucru, în condiţiile legii;
d) de a beneficia, la cerere, de asistenţa necesară pentru întreţinere, în situaţia în care nu dispun de mijloacele materiale necesare;
e) de a primi gratuit asistenţa medicală primara şi spitaliceasca de urgenta, precum şi asistenţa medicală şi tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care le pun viaţa în pericol iminent;
f) dreptul beneficiarilor protecţiei temporare cu nevoi speciale de a primi o asistenţa medicală adecvată;
g) dreptul de a avea acces la sistemul de învăţământ de stat în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români, în cazul beneficiarilor protecţiei temporare care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Sumele acordate pentru hrana, cazare, asistenţa medicală, drepturile prevăzute la alin. (1) lit. f), precum şi alte cheltuieli sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, care va fi emisă în condiţiile art. 131 alin. (4), şi asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi/sau din fondurile Uniunii Europene.
(3) Acolo unde este necesar, persoanele care urmează a fi admise pe teritoriul României în scopul protecţiei temporare vor beneficia de orice facilitate pentru obţinerea vizei necesare, inclusiv viza de tranzit. În acest sens Oficiul Naţional pentru Refugiati va solicita Ministerului Afacerilor Externe eliberarea vizei de intrare în cel mai scurt timp, datorită urgenţei situaţiei. Viza trebuie să fie gratuita sau costul ei trebuie redus la minim.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), din motive de politica a pieţei de muncă, se poate acordă prioritate cetăţenilor Uniunii Europene şi cetăţenilor statelor obligate prin Acordul privind Spaţiul Economic European şi, de asemenea, cetăţenilor statelor terţe cu şedere legală, care primesc ajutor de şomaj.
ART. 134
Înregistrarea
Oficiul Naţional pentru Refugiati înregistrează datele personale ale beneficiarilor protecţiei temporare pe teritoriul României.
ART. 135
Reunificarea familiei
(1) În sensul prezentului articol, în cazurile în care familiile erau deja formate în ţara de origine şi au fost separate datorită circumstanţelor din timpul fluxului masiv, următoarele persoane vor fi considerate membri ai familiei beneficiarului protecţiei temporare:
a) sotia/soţul;
b) minorul necasatorit al beneficiarului sau al soţului/sotiei sale, fără a face distincţie dacă este născut din căsătorie sau în afară căsătoriei ori adoptat.
(2) În cazurile în care membrii familiei separate se bucura de protecţie temporară în state membre diferite, membrii familiei vor fi reunificati, cu luarea în considerare a dorintei acestora.
(3) Atunci când unul sau unii dintre membrii de familie ai beneficiarului protecţiei temporare nu sunt încă în România, reunificarea familiei se va realiza dacă se constată că aceştia au nevoie de protecţie şi nu se afla în unul dintre cazurile prevăzute la art. 141.
(4) În vederea stabilirii statului în care va avea loc reunificarea familiei, Oficiul Naţional pentru Refugiati cooperează cu instituţiile similare din statele membre responsabile.
(5) În cazul în care reunificarea familiei se realizează în România, membrilor de familie ai beneficiarului protecţiei temporare li se eliberează documente prin care li se acordă permisiunea de a rămâne pe teritoriul României.
(6) În cazul în care reunificarea familiei nu se realizează în România, la data efectuării transferului membrilor familiei pe teritoriul statului membru în scopul reunificarii, sunt retrase documentele eliberate potrivit art. 133 alin. (1) lit. a) şi încetează obligaţiile statului român faţă de persoanele în cauza în ceea ce priveşte protecţia temporară.
(7) În vederea aplicării prevederilor prezentului articol, Oficiul Naţional pentru Refugiati poate coopera cu organizaţiile internaţionale în cauza.
(8) Oficiul Naţional pentru Refugiati, la cererea instituţiilor similare din alte state membre, furnizează informaţii referitoare la un beneficiar al protecţiei temporare, în cazul în care informaţiile sunt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului articol.
ART. 136
Minorii neinsotiti, beneficiari ai protecţiei temporare
(1) În cazul minorilor neinsotiti care se bucura de protecţie temporară, Oficiul Naţional pentru Refugiati va solicita autorităţilor competente numirea unui reprezentant legal în cel mai scurt timp.
(2) Pe perioada protecţiei temporare minorul neînsoţit poate fi cazat:
a) cu rude adulte;
b) cu o familie gazda;
c) în centre de primire cu facilităţi speciale pentru minori sau în alte forme de cazare potrivite pentru minori;
d) cu persoana care a avut grija de copil când a părăsit ţara de origine.
(3) În vederea aplicării dispoziţiilor alin. (2) este necesar acordul persoanei adulte sau al persoanelor în cauza. Opinia minorului este luată în considerare, în funcţie de vârsta şi de maturitatea acestuia.
ART. 137
Cererea de azil
(1) Beneficiarii protecţiei temporare pot depune o cerere de azil în orice moment.
(2) Examinarea oricărei cereri de azil nesolutionate înainte de expirarea duratei protecţiei temporare va fi terminată la încetarea acelei perioade.
(3) Protecţia temporară nu se acordă concomitent cu statutul de solicitant de azil în timp ce solicitarile sunt sub examinare.
(4) În cazul în care, în urma soluţionării cererii de azil, nu se acordă statutul de refugiat şi nici protecţie subsidiară unei persoane eligibile pentru acordarea protecţiei temporare, aceasta va beneficia sau, după caz, va continua sa beneficieze de protecţia temporară până la expirarea perioadei pentru care a fost acordată aceasta forma de protecţie.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 141.
ART. 138
Repatrierea voluntara
(1) Persoanele care beneficiază sau care au beneficiat de protecţie temporară şi care solicită returnarea sunt sprijinite în acest sens de autorităţile statului român. Returnarea acestor persoane se realizează în condiţii care să respecte demnitatea umană. Persoanele care solicită returnarea sunt informate cu privire la consecinţele acestei solicitări.
(2) Atât timp cat durata protecţiei temporare nu a expirat şi pe baza circumstanţelor care persista în ţara de origine, beneficiarii protecţiei temporare care şi-au exercitat dreptul la repatriere voluntara pot solicita reprimirea pe teritoriul României. În cazul în care aceste solicitări sunt admise, persoanele care sunt reprimite în România vor beneficia de protecţie temporară până la expirarea perioadei pentru care le-a fost acordată forma de protecţie.
ART. 139
Fonduri europene
În vederea aplicării măsurilor prevăzute în prezentul capitol, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiati, Ministerul Administraţiei şi Internelor sesizează Guvernul, în vederea notificării Comisiei Europene pentru atragerea finanţării de la Fondul European pentru Refugiati, în condiţiile prevăzute de actele comunitare relevante în acest sens.
ART. 140
Transferul beneficiarilor protecţiei temporare
(1) Pe durata protecţiei temporare România cooperează în vederea realizării transferului beneficiarilor protecţiei temporare în România sau în alt stat, potrivit prevederilor prezentei legi. Transferul beneficiarilor protecţiei temporare se va efectua numai în cazul în care exista consimţământul persoanelor în cauza.
(2) România comunică cererile de transfer către alte state membre şi notifica Comisia Europeană şi Inaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR).
(3) În cazul cererilor de transfer adresate României de alte state membre, statul român informează statul membru solicitant despre capacitatea de a primi astfel de transferuri.
(4) Oficiul Naţional pentru Refugiati, la cererea instituţiilor similare din alte state membre, furnizează informaţii referitoare la un beneficiar al protecţiei temporare, în cazul în care informaţiile sunt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului articol.
(5) La data efectuării transferului unui beneficiar al protecţiei temporare către un alt stat membru sunt retrase documentele eliberate potrivit art. 133 alin. (1) lit. a) şi încetează obligaţiile statului român faţă de persoanele în cauza în ceea ce priveşte protecţia temporară.
(6) În cazul în care un beneficiar al protecţiei temporare este transferat pe teritoriul României în scopul reunificarii familiei, statul român va acorda protecţie temporară persoanei în cauza.
(7) În vederea efectuării transferului prevăzut la alin. (5), Oficiul Naţional pentru Refugiati emite beneficiarului protecţiei temporare un document, în conformitate cu reglementările comunitare.
ART. 141
Cauze de excludere
(1) Un străin este exclus de la acordarea protecţiei temporare dacă:
a) exista motive serioase pentru a se considera ca:
(i) a comis o infracţiune grava împotriva păcii, o crima de război sau împotriva umanităţii, asa cum sunt definite în instrumentele internaţionale instituite pentru a reglementa astfel de infracţiuni;
(îi) a comis o infracţiune grava, alta decât cele prevăzute la pct. (i), în afară României, înainte de intrarea sa în statul român ca persoana care se bucura de protecţie temporară;
(iii) este vi novat de acte împotriva scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite;
b) exista motive temeinice pentru considerarea sa ca un pericol la securitatea României sau, fiind condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, strainul reprezintă un pericol pentru ordinea publică din România.
(2) Motivele de excludere la care se referă alin. (1) se vor baza numai pe comportamentul individual al persoanei în cauza. Hotărârile de excludere vor fi întemeiate pe principiul proportionalitatii.
ART. 142
Cai de atac
(1) Străinii care au fost excluşi de la acordarea protecţiei temporare sau a reunificarii familiei pot face plângere împotriva hotărârii de respingere emise de Oficiul Naţional pentru Refugiati.
(2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directa de către reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiati sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţa declarata a acestuia.
(3) Termenul de depunere a plângerii este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
(4) Plângerea se soluţionează de judecătoria în a carei raza teritorială se afla structura competenţa a Oficiului Naţional pentru Refugiati care a emis hotărârea.
(5) Instanţa de judecată se pronunţa printr-o hotărâre motivată în termen de 30 de zile.
(6) Hotărârea prevăzută la alin. (5) este irevocabilă.
(7) Pe durata soluţionării plângerii străinii au permisiunea de a rămâne pe teritoriul României.
CAP. X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 143
Eliberarea documentelor
Eliberarea documentelor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h), art. 20 alin. (1) lit. a) şi la art. 125 alin. (4) este de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiati.
ART. 144
Principiul statului membru responsabil
Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul cererilor de azil depuse într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul va fi informat în scris de către Poliţia de Frontiera Română, într-o limbă pe care se presupune în mod rezonabil ca o cunoaşte, cu privire la faptul ca informaţii referitoare la cererea şi persoana sa, inclusiv amprentele papilare prelevate, pot face obiectul schimbului de informaţii între statele membre ale Uniunii Europene ori alte state care au convenit printr-un acord special participarea la acest mecanism, cu scopul exclusiv de a stabili statul membru responsabil cu analizarea unei cereri de azil.
ART. 145
Statutul personal
(1) Statutul personal al strainului care a dobândit o formă de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei legi este reglementat de legea tarii de origine.
(2) Drepturile care decurg din statutul personal, dobândite anterior de strainul căruia i-a fost acordată o formă de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, sunt recunoscute de statul român, în condiţiile legii.
ART. 146
Stabilirea domiciliului în România
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Autoritatea pentru Străini, poate aproba beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare, în timpul şederii sale pe teritoriul României, în funcţie de gradul integrării sale în societate, stabilirea domiciliului în ţara, în condiţiile reglementărilor legale privind regimul străinilor în România.
ART. 147
Aplicarea legii în timp
(1) Cererilor depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi li se aplică în continuare dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, republicată.
(2) Străinilor care beneficiază de protecţie umanitara temporară la data aderării României la Uniunea Europeană li se aplică în continuare dispoziţiile art. 29-33 şi ale art. 74.
ART. 148
Înlocuirea unor denumiri
De la intrarea în vigoare a prezentei legi următorii termeni, prevăzuţi în legislaţia cu incidenţa în domeniul azilului, vor fi înlocuiţi după cum urmează:
a) cerere de acordare a statutului de refugiat cu cerere de azil;
b) solicitant al statutului de refugiat cu solicitant de azil;
c) procedura de acordare a statutului de refugiat cu procedura de azil;
d) protecţie umanitara condiţionată cu protecţie subsidiară.
ART. 149
Situaţia juridică a normei de trimitere
Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, republicată, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege.
ART. 150
Elaborarea normelor metodologice
Pentru aplicarea prezentei legi Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 151
Prevederi aplicabile de la data aderării României la Uniunea Europeană
(1) Prevederile art. 115-129 şi ale art. 130-142 vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
(2) Prevederile art. 29-33 şi ale art. 74 vor fi abrogate la data aderării României la Uniunea Europeană.
ART. 152
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, şi Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 9 martie 2005, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
*
Prezenta lege transpune:
- Directiva Consiliului 2001/55/CE privind standardele minime de protecţie temporară în eventualitatea unui flux masiv de persoane strămutate şi măsurile de promovare a balanţei de eforturi între statele membre în vederea primirii unor astfel de persoane şi suportarea consecinţelor;
– Directiva Consiliului 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 privind standardele minime pentru primirea solicitanţilor de azil;
– Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reunificarea familiei;
– Directiva Consiliului 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificare şi statutul cetăţenilor ţărilor terţe sau apatrizilor ca refugiati sau ca persoane aflate în nevoie de protecţie internationala şi conţinutul protecţiei acordate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 4 mai 2006.
Nr. 122.
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
