Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 12 din 19 decembrie 1980 privind intarirea autoconducerii muncitoresti si autogestiunii economico-financiare si valutare in activitatea de comert exterior si cooperare economica internationala
EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 111 din 24 decembrie 1980
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
CAP. 1
Autogestiunea economico-financiarã şi valutarã în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala
ART. 1
Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale care au sarcini de comerţ exterior sînt obligate sa asigure creşterea permanenta şi diversificarea producţiei pentru export, realizarea de produse competitive, la un înalt nivel tehnic, prin valorificarea superioarã a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, adaptarea operativã a producţiei la cerinţele pieţei externe, folosirea judicioasã a importurilor, promovarea de schimburi reciproc avantajoase şi a unor forme noi, eficiente, de comerţ exterior şi cooperarea internationala.
ART. 2
Intreaga activitate de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare şi valutare.
Pe baza acestor principii, rezultatele activitãţii de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala se reflecta în rezultatele financiare de ansamblu ale centralelor, întreprinderilor producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import şi întreprinderilor de comerţ exterior.
ART. 3
Pentru realizarea autogestiunii economico-financiare şi valutare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unitãţile producãtoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa ia mãsurile necesare ca producţia pentru export, comercializarea mãrfurilor pe pieţele externe şi acţiunile de cooperare economicã internationala sa asigure acoperirea cheltuielilor în valuta pe seama încasãrilor valutare din activitatea proprie, restituirea la termen a creditelor în valuta primite şi un aport valutar corespunzãtor, în vederea sporirii rezervelor în valuta ale statului şi creãrii de resurse valutare suplimentare pentru importuri, precum şi constituirea fondurilor destinate cointeresarii materiale a personalului muncitor care participa activ la realizarea exportului.
ART. 4
Consiliul de Miniştri rãspunde, potrivit legii, de elaborarea, în cadrul planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, a proiectului planului de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala şi exercita controlul şi îndrumarea generalã asupra activitãţii de export, import şi de cooperare economicã internationala.
Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi centralele industriale, cu participarea întreprinderilor de comerţ exterior, defalca prevederile planului de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala pe întreprinderi producãtoare sau prestatoare de servicii subordonate.
Totodatã, organele şi unitãţile economice prevãzute la alineatul precedent au obligaţia sa stabileascã sarcini de producţie distincte pentru unitãţile subfurnizoare de materiale, piese şi subansamble, care participa la fabricarea produsului finit destinat exportului.
În scopul realizãrii în exclusivitate a fondului de marfa destinat exportului, la termenele şi în condiţiile de calitate stabilite prin contracte, ministerele, celelalte organe centrale şi centralele industriale au obligaţia de a specializa pentru producţia de export fabrici, secţii sau linii de fabricaţie, inclusiv în cadrul unitãţilor subfurnizoare, de a asigura baza tehnico-materialã şi forta de munca necesare.
ART. 5
La realizarea exportului, unitãţile subfurnizoare cuprinse în plan au obligaţiile şi drepturile prevãzute de lege pentru centralele sau, dupã caz, întreprinderile care fabrica produsul finit, exclusiv raportarea livrãrilor respective la export.
Prevederile alineatului precedent se aplica şi institutelor de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, care participa la realizarea de exporturi sau executarea de lucrãri, precum şi unitãţilor producãtoare sau prestatoare de servicii în legatura cu livrãrile de mãrfuri sau prestãrile de servicii cu plata în valuta cãtre societãţile mixte de producţie şi comercializare din Republica Socialistã România sau cãtre persoane juridice şi fizice strãine.
ART. 6
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile care produc pentru export sau beneficiazã de importuri întocmesc, anual, balanţa comercialã şi planul de încasãri şi plati valutare ale activitãţii proprii de comerţ exterior şi de cooperare economicã internationala.
Balanţa comercialã a activitãţii proprii de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala se aproba odatã cu sarcinile de plan şi cuprinde:
a) exportul, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economicã internationala;
b) importul, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economicã internationala;
c) soldul balanţei comerciale.
Planul de încasãri şi plati valutare este partea integrantã a bugetului propriu de venituri şi cheltuieli şi cuprinde:
a) încasãri din export, acţiuni de cooperare economicã internationala, credite, dobinzi şi din alte activitãţi;
b) plati pentru importuri, realizarea de acţiuni de cooperare economicã internationala, restituiri de credite, dobinzi şi pentru alte activitãţi;
c) soldul planului valutar.
Excedentul valutar planificat se vãrsa ca aport minim la fondul valutar centralizat al statului, organele şi unitãţile cu sarcini de comerţ exterior avînd obligaţia de a lua mãsuri pentru sporirea acestui excedent, în vederea creşterii rezervelor valutare ale statului.
ART. 7
Importurile planificate se efectueazã numai în mãsura în care se realizeazã trimestrial încasãrile şi vãrsãmintele stabilite prin plan sau exista contracte de export care sa asigure resursele valutare necesare. În situaţia ca nu sînt asigurate aceste resurse, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au obligaţia sa redimensioneze în mod corespunzãtor volumul importurilor, în cadrul echilibrului valutar planificat.
Pentru unitãţile la care importul se face în vederea realizãrii unor produse de export de cãtre alte unitãţi, prevederile alineatului precedent se aplica în cadrul echilibrului valutar al acestor din urma unitãţi.
ART. 8
În conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, întreprinderile de comerţ exterior au obligaţia de a asigura vînzarea mãrfurilor româneşti pe pieţele externe, aprovizionarea economiei naţionale cu mãrfurile necesare din import şi realizarea acţiunilor de cooperare economicã internationala, în condiţii de eficienta economicã sporitã.
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale titulare de plan, defalca pe întreprinderi de comerţ exterior planul de export, import şi cooperare economicã internationala şi asigura luarea mãsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor stabilite.
ART. 9
Întreprinderile de comerţ exterior au sarcina de a efectua, în condiţiile prevederilor legale în vigoare, şi alte operaţiuni comerciale pe pieţele externe decît cele corespunzãtoare art. 8, în vederea realizãrii de aport valutar şi de beneficii.
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale repartizeazã întreprinderilor de comerţ exterior sarcini de aport valutar din alte operaţiuni comerciale, pe baza prevederilor din balanţa de plati externe.
ART. 10
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa desfãşoare o activitate rentabila, sa-şi acopere cheltuielile prin venituri proprii şi sa obţinã beneficiul planificat din operaţiunile de export-import şi acţiunile de cooperare economicã internationala, din care sa-şi asigure resursele necesare dezvoltãrii propriei activitãţi, constituirea celorlalte fonduri prevãzute de lege şi sa contribuie la dezvoltarea generalã a societãţii.
Întreprinderile de comerţ exterior rãspund de contractarea şi derularea la extern a întregului fond de marfa planificat la export.
Planul de export al întreprinderii de comerţ exterior se considera îndeplinit în condiţiile realizãrii fondurilor valutare din exportul mãrfurilor primite spre derulare de la unitãţile producãtoare din ţara, precum şi a aportului valutar total, constituit din aportul valutar aferent fondului de marfa planificat la export, calculat potrivit normelor legale, şi aportul valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe, stabilit potrivit art. 9 din prezenta lege.
ART. 11
Volumul total de activitate al întreprinderii de comerţ exterior se compune din:
a) operaţiunile comerciale necesare pentru realizarea planului de export şi import;
b) activitatea de cooperare în producţie şi alte forme de cooperare economicã internationala;
c) operaţiunile comerciale necesare pentru realizarea sarcinii de aport valutar;
d) activitatea desfasurata pentru realizarea în Republica Socialistã România de obiective economice pe baza de credite acordate de Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
e) vinzarile şi cumpãrãrile cu plata în valuta efectuate în relaţiile cu societãţile mixte de producţie şi comercializare din Republica Socialistã România;
f) alte operaţiuni de vînzare, cumpãrare sau prestãri de servicii cu plata în valuta, efectuate potrivit legii în relaţiile cu persoane juridice sau fizice strãine.
ART. 12
Pe baza volumului total de activitate întreprinderile de comerţ exterior elaboreazã, sub îndrumarea ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cãrora îşi desfãşoarã activitatea, bugete de venituri şi cheltuieli, exprimate în lei, care se supun avizãrii Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi Ministerului Finanţelor.
Bugetul cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii, atît în lei, cît şi cele în valuta transformate în lei, prevãzute în planul de încasãri, plati şi beneficii valutare, care face parte integrantã din buget.
La capitolul "venituri" bugetul întreprinderii de comerţ exterior cuprinde toate încasãrile din export, decontarea cãtre beneficiarii interni a mãrfurilor importate, activitatea de cooperare economicã internationala şi de prestaţii de servicii internaţionale, operaţiunile comerciale cu aport valutar, comisioane, credite şi dobinzi, precum şi din celelalte activitãţi desfãşurate.
La capitolul "cheltuieli" bugetul întreprinderii de comerţ exterior cuprinde toate plãţile pentru importuri, decontarea cãtre unitãţile producãtoare a mãrfurilor exportate, realizarea acţiunilor de cooperare economicã internationala şi prestaţiilor de servicii internaţionale, efectuarea operaţiunilor comerciale cu aport valutar, restituirea de credite şi plata dobinzilor, retribuirea personalului muncitor, efectuarea deplasarilor în strãinãtate, precum şi celelalte cheltuieli pentru realizarea întregii activitãţi.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al întreprinderii de comerţ exterior cuprinde, de asemenea, soldul dintre veniturile şi cheltuielile prevãzute în bugetele reţelei externe de comercializare şi de asistenta tehnica şi service, aprobate de organul colectiv de conducere al întreprinderii.
ART. 13
Planul de încasãri, plati şi beneficii valutare al întreprinderii de comerţ exterior cuprinde:
a) încasãrile şi plãţile în valuta rezultate din planul de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala;
b) încasãrile şi plãţile în valuta rezultate din operaţiunile comerciale pe pieţele externe efectuate pentru obţinerea de aport valutar.
La "încasãri" planul include toate categoriile de încasãri valutare ale întreprinderii din export, valorificarea superioarã a unor produse pe pieţele externe, executarea de lucrãri, acordarea de asistenta tehnica, activitatea de service, operaţiuni comerciale cu aport valutar, comisioane, dobinzi, precum şi din alte activitãţi care genereazã încasãri în valuta.
La "plati" planul include toate categoriile de plati valutare ale întreprinderii pentru importuri, cumpãrarea de mãrfuri în vederea efectuãrii de operaţiuni comerciale cu aport valutar, transporturi pe parcurs extern, participarea la tîrguri şi expoziţii internaţionale, reclama comercialã, comisioane, dobinzi, deplasãri în strãinãtate, precum şi pentru alte activitãţi care genereazã plati în valuta.
ART. 14
Consiliul de Miniştri organizeazã şi controleazã realizarea de cãtre ministere, celelalte organe centrale şi locale a sarcinilor din domeniul comerţului exterior şi cooperãrii economice internaţionale, urmãreşte îmbunãtãţirea continua a calitãţii produselor destinate exportului, precum şi ridicarea competitivitatii acestor produse pe pieţele externe, ia mãsuri pentru asigurarea echilibrului valutar stabilit prin plan şi creşterea rezervelor valutare ale statului.
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, Ministerul Finanţelor, ministerele şi celelalte organe centrale au obligaţia sa exercite controlul şi îndrumarea activitãţii economico-financiare a întreprinderilor de comerţ exterior şi unitãţilor producãtoare de mãrfuri pentru export, sa ia mãsuri pentru buna gospodãrire a mijloacelor materiale şi financiare şi creşterea eficientei economice a întregii activitãţi de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala.
ART. 15
Aprecierea activitãţii întreprinderilor de comerţ exterior se face pe baza de bilanţ, care include şi rezultatele financiare ale reţelei externe de comercializare şi de asistenta tehnica şi service.
ART. 16
Întreprinderea de comerţ exterior care nu realizeazã veniturile prevãzute în buget poate folosi, în condiţiile legii, pe o perioada de trei luni, credite cu dobinda normalã pentru asigurarea desfãşurãrii în continuare a activitãţii.
Organul colectiv de conducere al întreprinderii de comerţ exterior este obligat sa adopte şi sa punã în aplicare un program special de mãsuri, în vederea realizãrii veniturilor prevãzute în buget. Ministerul în subordinea cãruia se afla întreprinderea şi Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale sînt obligate sa analizeze lunar activitatea acesteia, luind mãsuri pentru a-şi realiza sarcinile potrivit prevederilor prezentei legi.
În cazul în care la încheierea perioadei de creditare întreprinderea nu îşi realizeazã volumul de activitate stabilit potrivit prezentei legi, organul de conducere colectivã este obligat sa redimensioneze cheltuielile şi numãrul de personal în limita veniturilor obţinute.
Creditarea cu dobinda normalã poate fi prelungitã cu cel mult trei luni, cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi Ministerului Finanţelor, numai dacã se stabileşte, împreunã cu ministerul în subordinea cãruia se afla întreprinderea, ca aceasta are perspectiva sa-şi realizeze volumul de activitate în perioada respectiva.
ART. 17
În cazul în care activitatea unei întreprinderi de comerţ exterior nu se desfãşoarã în mod corespunzãtor, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale deleagã dintre cadrele sale de specialişti un împuternicit pe lîngã conducerea întreprinderii, care asigura aplicarea mãsurilor necesare realizãrii sarcinilor ce revin acesteia potrivit prevederilor prezentei legi.
În situaţii deosebite, cînd activitatea întreprinderii continua sa fie nesatisfacatoare, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale propune instituirea regimului special de supraveghere, potrivit legii.
CAP. 2
Raporturile contractuale dintre întreprinderile de comerţ exterior şi unitãţile producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import
ART. 18
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa prospecteze sistematic pieţele externe, sa informeze unitãţile producãtoare asupra cerinţelor acestor pieţe, tendinţelor conjuncturale şi preţurilor internaţionale, sa încheie din timp contractele cu partenerii externi, în conformitate cu planul de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala.
Importurile de maşini şi utilaje se contracteazã în contrapartida cu exporturi româneşti, în principal din industria constructoare de maşini, pe baza de contracte paralele sau în cadrul unor acţiuni de cooperare în producţie, care sa asigure, concomitent cu importul, realizarea exportului.
Încheierea principalelor contracte de export şi import, îndeosebi a celor privind exportul şi importul de maşini şi utilaje complexe şi acţiuni de cooperare economicã internationala, se face cu participarea şi a reprezentanţilor unitãţilor producãtoare, precum şi, dupã caz, ai institutelor de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare.
ART. 19
Exporturile de instalaţii complexe, efectuarea de lucrãri de construcţii-montaj şi executarea altor obiective economice în strãinãtate se realizeazã prin furnizorul general sau, dupã caz, antreprenorul general, stabilit potrivit legii.
Furnizorul general, respectiv antreprenorul general, are, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sa ofere la export instalaţii complexe şi alte obiective care valorifica superior conceptia proprie, instalaţiile, utilajele şi alte produse executate în ţara;
b) sa asigure din timp, prin institutele de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã, de proiectare şi alte unitãţi de specialitate, proiectele şi celelalte documentaţii necesare participãrii la licitaţii internaţionale, precum şi îmbunãtãţirea permanenta a acestora în raport cu cerinţele partenerilor externi;
c) sa asigure încheierea contractelor de cooperare cu subfurnizorii, proiectantii şi, dupã caz, cu antreprenorul general, în stricta corelare cu contractul extern, precum şi executarea la termen şi în condiţii de calitate a tuturor obligaţiilor ce revin acestora;
d) sa asigure punerea în funcţiune a instalaţiilor contractate şi predarea la termen a obiectivelor realizate, efectuarea probelor pentru demonstrarea parametrilor proiectati, executarea eventualelor remedieri şi îndeplinirea altor obligaţii ce îi revin în perioada de garanţie, conform contractului extern, precum şi asistenta tehnica şi pregãtirea personalului partenerului strãin în condiţiile convenite cu acesta.
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi Departamentul cooperãrii economice internaţionale din cadrul acestui minister coordoneazã şi controleazã intreaga activitate de efectuare a exporturilor complexe şi rãspund, potrivit legii, de realizarea exportului de instalaţii sau obiective economice complexe şi executarea de lucrãri de construcţii şi montaj în strãinãtate, în conformitate cu prevederile de plan şi cu respectarea contractelor încheiate.
ART. 20
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa încheie contractele externe la preţuri competitive, practicate pe piata internationala, care sa asigure valorificarea superioarã a produselor de export şi o eficienta corespunzãtoare a importurilor.
ART. 21
Întreprinderile de comerţ exterior pot acţiona pe pieţele externe în calitate de comisionare ale întreprinderilor producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import, precum şi pe cont propriu, potrivit reglementãrilor în vigoare.
ART. 22
Pe baza prevederilor planului de comerţ exterior şi respectiv a contractelor externe, întreprinderile de comerţ exterior încheie cu centralele şi întreprinderile producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import contracte economice de comision, de vînzare-cumpãrare, de executãri de lucrãri sau de prestãri servicii.
Prevederile contractelor interne constituie obligaţii ferme atît pentru întreprinderile de comerţ exterior, de a asigura condiţiile externe pentru realizarea exportului şi importului, cît şi pentru unitãţile producãtoare, de a asigura fondul de marfa la nivelul contractat.
Nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractele interne atrage rãspunderea contractualã a pãrţilor, precum şi rãspunderea disciplinarã, penalã, civilã sau materialã, dupã caz, a persoanelor vinovate, potrivit legii.
ART. 23
Unitãţile contractante sînt obligate sa coreleze contractele interne cu prevederile contractelor externe privind obiectul exportului, importului sau acţiunii de cooperare economicã internationala, termenul de livrare, preţul, modalitatea de plata, ambalajul, recepţia, garanţiile, condiţiile de transport şi expediţie, modalitatea de rezolvare a reclamatiilor, penalitãţile şi despãgubirile pentru nelivrarea mãrfurilor, livrarea cu intirziere sau cu defectiuni de calitate, precum şi alte prestaţii necesare executãrii obligaţiilor asumate.
ART. 24
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa exercite controlul permanent în unitãţile producãtoare asupra punerii în producţie, executãrii în termen şi de buna calitate a mãrfurilor de export şi sa ia, împreunã cu unitãţile producãtoare, mãsuri pentru realizarea contractelor de export.
ART. 25
Unitãţile producãtoare rãspund de realizarea mãrfurilor destinate exportului la termenele şi în condiţiile de calitate prevãzute în contractele externe.
ART. 26
Indiferent dacã acţioneazã pe pieţele externe în calitate de comisionar sau pe cont propriu, întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa preia de la unitãţile producãtoare, la termenele contractuale, mãrfurile pentru care exista contracte externe.
ART. 27
Întreprinderile de comerţ exterior pot cumpara şi prelua de la unitãţile producãtoare, la preţurile pieţei internaţionale din momentul cumpãrãrii şi cu plata imediata, unele mãrfuri de conjunctura, sezoniere sau care fac obiectul tranzacţiilor la burse, precum şi unele bunuri de consum şi alte mãrfuri, pentru care nu au fost încheiate contracte externe, dar exista certitudinea exportului, în vederea vinzarii la extern pe cont propriu şi efectuãrii de operaţiuni comerciale cu aport valutar. Lista acestor produse se stabileşte de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, împreunã cu ministerele economice respective.
ART. 28
Preluarea mãrfurilor destinate exportului sau provenind din import se face pe baza de recepţie finala, efectuatã de întreprinderile de comerţ exterior prin reprezentanţi proprii sau, pe baza contractualã, prin unitãţi specializate.
Controlul calitãţii mãrfurilor la recepţia finala se efectueazã împreunã cu organele de control ale Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, iar pentru anumite produse, în special maşini şi utilaje cu un grad ridicat de complexitate, cu participarea şi a instituţiilor sau unitãţilor specializate în controlul, respectiv în exploatarea acestora.
Ministerele economice, celelalte organe centrale şi locale, care au în subordine astfel de instituţii sau unitãţi sînt obligate sa asigure, la solicitarea întreprinderilor de comerţ exterior, executarea pe baza contractualã a operaţiilor de control.
La recepţia finala nu vor fi admise la export, respectiv la import, mãrfurile care nu sînt corespunzãtoare cu prevederile contractuale. Respingerea mãrfurilor de export sau import la recepţia finala atrage rãspunderea unitãţilor producãtoare, respectiv a furnizorilor externi, potrivit clauzelor contractuale.
ART. 29
Întreprinderile de comerţ exterior împreunã cu unitãţile producãtoare sînt obligate sa ia mãsuri pentru derularea ritmica a mãrfurilor de export. De asemenea, întreprinderile de comerţ exterior rãspund de încasarea valutei la termenele stabilite în contractele externe.
ART. 30
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, celelalte organe centrale cu sarcini în domeniul transporturilor sînt obligate sa ia mãsuri pentru asigurarea mijloacelor de transport feroviare, auto, navale şi aeriene necesare realizãrii exportului şi importului, perfecţionarea proceselor tehnologice de transport şi manipulare, prin extinderea containerizarii, transcontainerizarii, paletizarii, pachetizarii şi mecanizarii operaţiilor de încãrcare-descãrcare, reducerea continua a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport.
Unitãţile de transport rãspund de integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs, precum şi de realizarea transporturilor de mãrfuri în conformitate cu contractele încheiate cu partenerii externi. Ministerele, celelalte organe centrale, unitãţile cu sarcini de comerţ exterior sînt obligate sa ia mãsuri pentru aducerea ritmica a mãrfurilor şi a navelor în porturi, în condiţiile stabilite prin contractele externe, şi împreunã cu unitãţile portuare, rãspund de reducerea continua a timpului de stationare a navelor, creşterea productivitatii muncii în activitatea portuara, asigurarea derulãrii mãrfurilor prin porturi în condiţii de operativitate şi ritmicitate, cu respectarea întocmai a programelor stabilite potrivit legii.
ART. 31
Raportarea realizãrii exportului şi importului, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economicã internationala, se face atît la întreprinderile de comerţ exterior, cît şi la unitãţile producãtoare, pe baza declaraţiei vamale sau a altor documente stabilite potrivit legii.
La produsele şi grupele de produse exprimate în plan valoric şi în unitãţi naturale, planul de export se considera îndeplinit dacã a fost realizatã sarcina valoricã, cu respectarea normelor de consum de materii prime.
Valoarea producţiei nete aferente exportului respectiv se calculeazã pornind de la cantitãţile exportate şi preţurile efective obţinute, transformate în lei la cursul de revenire stabilit pe mãrfuri sau grupe de mãrfuri. Valoarea producţiei astfel determinata este utilizata pentru eliberarea fondului de retribuire.
ART. 32
La export, unitãţile producãtoare rãspund pentru deficientele de calitate la mãrfurile livrate partenerilor externi, constatate conform prevederilor contractuale. În cazul unor reclamaţii privind mãrfurile exportate, unitãţile producãtoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa acţioneze cu promptitudine pentru soluţionarea acestora, potrivit contractului extern.
La import, întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa prevadã în contractele externe clauze precise şi ferme cu privire la calitatea mãrfurilor, garantarea bunei funcţionari, atingerea parametrilor tehnico-economici şi rãspunderea partenerilor externi. În cazul apariţiei unor deficiente la mãrfurile importate, întreprinderile de comerţ exterior şi unitãţile beneficiare sînt obligate sa determine furnizorii externi sa asigure, în condiţiile prevãzute în contracte, remedierea sau înlocuirea cu promptitudine a produselor necorespunzãtoare, precum şi plata de despãgubiri sau alta modalitate de recuperare a daunelor respective.
CAP. 3
Relaţiile financiare dintre întreprinderile de comerţ exterior şi unitãţile producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import
ART. 33
Începînd cu 1 ianuarie 1981 se introduce cursul comercial unic în activitatea de comerţ exterior.
Cursul comercial unic reflecta media cursurilor de revenire la export şi import, pe produse şi grupe de produse şi se stabileşte anual, împreunã cu acestea, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã. În vederea sporirii eficientei activitãţii de comerţ exterior şi intaririi continue a monedei naţionale, la stabilirea cursului comercial unic şi a cursului de revenire pe produse şi grupe de produse se porneşte de la necesitatea valorificãrii superioare a produselor de export pe pieţele externe, prin îmbunãtãţirea activitãţii de comercializare şi reducerea costurilor interne de producţie, a realizãrii importurilor în condiţii cît mai avantajoase, urmãrindu-se reducerea cursurilor de revenire la export şi realizarea unor cursuri corespunzãtoare la import.
De la data introducerii cursului comercial unic, planul de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala, planul de turism internaţional şi de prestaţii internaţionale, planul de încasãri şi plati valutare, planul de operaţiuni necomerciale, balanţa de plati externe, operaţiunile în valuta ale bãncilor şi alte operaţiuni în valuta, precum şi raportarea realizãrii acestora vor fi exprimate în lei, la cursul comercial unic.
ART. 34
Valuta realizatã din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala sau, dupã caz, necesarã pentru desfãşurarea acestei activitãţi se cedeazã, respectiv se primeşte de la Banca Romana de Comerţ Exterior şi este decontatã întreprinderilor de comerţ exterior la cursul de revenire stabilit anual pe mãrfuri sau grupe de mãrfuri.
În vederea urmãririi modului de asigurare a echilibrului valutar şi evidenţierii activitãţii întreprinderilor de comerţ exterior, acestea au la Banca Romana de Comerţ Exterior, pe lîngã conturi în lei, conturi de evidenta în valuta.
Pentru operaţiunile comerciale pe pieţele externe realizate în scopul obţinerii de aport valutar, ca şi pentru alte operaţiuni efectuate potrivit legii, întreprinderile de comerţ exterior pot deschide la Banca Romana de Comerţ Exterior conturi în valuta. Pentru disponibilitãţile ce li se cuvin conform legii, aflate în aceste conturi, întreprinderile de comerţ exterior primesc dobinzi în valuta.
ART. 35
Preţurile externe de export şi de import se reflecta în rezultatele economico-financiare ale unitãţilor producãtoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import.
ART. 36
La export întreprinderile de comerţ exterior deconteazã unitãţilor producãtoare contravaloarea mãrfurilor exportate, la preţul extern transformat în lei la cursul de revenire stabilit pe mãrfuri sau grupe de mãrfuri, din care deduc cota de comision sau rabat comercial, stabilitã conform normelor legale.
Decontarea mãrfurilor exportate cãtre unitãţile producãtoare se face pe mãsura încasãrii valutei de la extern, la termenele prevãzute în contractele externe. Pînã la încasarea contravalorii în lei a mãrfurilor exportate, întreprinderile producãtoare pot folosi credite în lei, cu dobinda normalã.
La exportul pe credit pe o perioada mai mare de un an, întreprinderile de comerţ exterior deconteazã unitãţilor producãtoare contravaloarea mãrfurilor exportate la livrare. Pînã la încasarea valutei de la extern întreprinderile de comerţ exterior folosesc credite în lei acordate de Banca Romana de Comerţ Exterior, în condiţiile prevãzute de normele în vigoare.
La exportul de maşini, utilaje, instalaţii complexe, precum şi la executarea de lucrãri de construcţii-montaj şi alte lucrãri în strãinãtate, cota aferentã garanţiei pentru buna funcţionare, pentru obţinerea parametrilor tehnici şi de capacitate este decontatã unitãţilor producãtoare sau executante la expirarea perioadei de garanţie sau atingerea parametrilor.
Ministerele, celelalte organe centrale, centralele, întreprinderile producatoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa ia mãsuri pentru reducerea costurilor şi modernizarea permanenta a producţiei, pentru creşterea gradului de valorificare a produselor pe pieţele externe, în scopul sporirii eficientei economice.
ART. 37
La import, întreprinderile de comerţ exterior deconteazã unitãţilor beneficiare contravaloarea mãrfurilor importate la livrare, dupã cum urmeazã:
a) produsele la care se prevãd prin plan cursuri de revenire se livreaza la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la cursul de revenire pe mãrfuri sau grupe de mãrfuri, la care se adauga taxele vamale şi cota de comision stabilitã conform normelor legale;
b) produsele la care nu se prevãd prin plan cursuri de revenire se livreaza la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la cursul comercial unic, la care se adauga taxele vamale şi cota de comision stabilitã conform normelor legale.
ART. 38
În cazul apariţiei unor fenomene conjuncturale deosebite pe pieţele externe, care conduc la importante influente negative sau pozitive fata de cursurile de revenire planificate, nedeterminate de activitatea unitãţilor producãtoare sau de comerţ exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi Ministerul Finanţelor, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale cu sarcini de comerţ exterior, prezintã spre aprobare propuneri de modificare a cursurilor de revenire respective sau cu privire la oportunitatea continuãrii efectuãrii exporturilor, respectiv importurilor, care rezulta ca sînt neeficiente.
În bugetul de stat se prevede anual un fond de regularizare a influentelor conjuncturale, care se formeazã din prelevarile rezultate din influentele favorabile ale preţurilor, din taxele vamale la import şi din alte surse.
ART. 39
Întreprinderile de comerţ exterior au dreptul sa foloseascã credite în lei şi în valuta, acordate de Banca Romana de Comerţ Exterior şi celelalte bãnci autorizate, în vederea cumpãrãrii unor mãrfuri de export de la unitãţile producãtoare, realizãrii cheltuielilor de depozitare şi consignaţie în strãinãtate, efectuãrii de operaţiuni comerciale cu aport valutar, precum şi pentru alte activitãţi.
Creditele în lei se acorda întreprinderilor de comerţ exterior pe termen scurt, conform reglementãrilor în vigoare, în cadrul volumului de credite stabilit anual potrivit legii. Creditele în valuta se acorda întreprinderilor de comerţ exterior în condiţiile pieţei internaţionale.
ART. 40
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi Ministerul Finanţelor, împreunã cu Banca Nationala şi bãncile specializate, elaboreazã norme metodologice cu privire la decontarea şi creditarea la intern a operaţiunilor de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala.
CAP. 4
Stimularea activitãţii de export a unitãţilor producãtoare şi a întreprinderilor de comerţ exterior
ART. 41
Unitãţile producãtoare au dreptul sa foloseascã, pentru necesitaţi proprii, o parte din volumul încasãrilor valutare obţinute peste prevederile din planul lor valutar, pe seama sporirii producţiei şi a exportului, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economicã internationala, în condiţiile realizãrii cursurilor de revenire planificate.
Pentru unitãţile de stat partea din încasãrile valutare suplimentare care poate fi folositã de acestea este de 80 la suta şi se repartizeazã astfel:
a) cel puţin 50 la suta pentru întreprinderea producãtoare;
b) pînã la 10 la suta la dispoziţia centralei care are în subordine unitatea producãtoare;
c) 20 la suta la dispoziţia ministerului, organului central sau local respectiv.
În cazul unitãţilor cooperatiste partea ce se acorda acestora din încasãrile valutare suplimentare este de 50 la suta, cu urmãtoarea destinaţie:
a) cel puţin 30 la suta pentru unitatea producãtoare;
b) cel mult 20 la suta la dispoziţia organului central coordonator.
ART. 42
În cazul în care produsul exportat peste prevederile de plan este realizat prin colaborare de mai multe unitãţi, din cota de valuta ce revine unitãţii care a executat produsul finit o parte se repartizeazã unitãţilor colaboratoare, în funcţie de contribuţia avutã la executarea produsului.
ART. 43
Sumele în valuta la care au dreptul unitãţile şi organele menţionate la art. 41 şi 42 vor fi prevãzute în balanţa de plati externe şi vor putea fi utilizate pentru importuri destinate dezvoltãrii producţiei de export şi introducerii de tehnologii noi sau pentru achiziţionarea de materiale, subansamble şi piese necesare, cu justificãrile şi aprobãrile prevãzute de lege.
ART. 44
Valuta cuvenitã din depãşirea planului de export se pãstreazã în conturi valutare distincte la bãnci, cu plata dobinzilor în valuta legale. Pentru contravaloarea valutei pãstrate în aceste conturi bãncile pot acora credite în lei, în limita sumei aferente la cursul de revenire mediu realizat la export de unitatea respectiva, cu plata dobinzilor curente.
ART. 45
Fondurile valutare din depãşirea planului de export, neutilizate în anul în care au fost realizate, pot fi folosite în anul urmãtor.
Dupã aceasta perioada, fondurile valutare neutilizate se vãrsa la fondul valutar centralizat al statului, iar unitãţile deţinãtoare primesc contravaloarea în lei, inclusiv a dobinzilor aferente, calculatã la cursul de revenire mediu realizat la export de unitatea respectiva.
ART. 46
Personalul muncitor din unitãţile producãtoare de mãrfuri pentru export beneficiazã de stimulente constituite din majorarea fondului de participare la beneficii, premii pentru rezultate deosebite, fonduri din valuta realizatã peste plan în vederea organizãrii de excursii colective în strãinãtate şi de alte drepturi, prevãzute de lege.
Pentru exportul realizat peste prevederile de plan, cota cuvenitã pentru majorarea fondurilor de participare la beneficii a personalului muncitor din unitãţile de stat, stabilitã prin <>Decretul Consiliului de Stat nr. 145/1979 privind stimularea prin beneficiu a producţiei pentru export, se majoreazã de la 10 la 20 la suta.
ART. 47
Personalul muncitor al întreprinderilor de comerţ exterior beneficiazã pentru rezultatele obţinute în activitatea de export, de premii ce se acorda în cursul anului pentru realizari deosebite, precum şi de premii pentru încheierea de operaţiuni de export-import şi prestãri de servicii care prezintã o eficienta valutar-financiarã ridicatã pentru economia nationala şi alte drepturi prevãzute de lege.
Pentru exportul realizat peste prevederile de plan, personalul întreprinderilor de comerţ exterior beneficiazã de premii suplimentare ce se acorda în cadrul unei cote stabilitã anual în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, din beneficiile peste plan realizate ca urmare a depãşirii sarcinii de export.
CAP. 5
Mãsuri privind obiectul de activitate şi organizarea întreprinderilor de comerţ exterior
ART. 48
Toate întreprinderile de comerţ exterior pot efectua, în afarã obiectului de activitate aprobat, exporturi de produse ale construcţiei de maşini, în cadrul operaţiunilor de contrapartida pentru importuri, precum şi exporturi de orice fel de mãrfuri româneşti, dacã se realizeazã indicatorii de eficienta planificati.
Întreprinderile de comerţ exterior pot efectua, de asemenea, potrivit art. 9, operaţiuni comerciale pe pieţele externe cu orice fel de mãrfuri şi valori strãine.
Exporturile şi operaţiunile prevãzute la alineatele precedente sînt coordonate de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale.
ART. 49
La operaţiunile comerciale privind importul unor mãrfuri şi disponibilizarea la export de mãrfuri româneşti similare, calculul eficientei economice şi al aportului valutar se face în valuta, iar la decontãrile interne se aplica acelaşi preţ în lei, atît pentru marfa importata cît şi pentru cea exportata.
ART. 50
Dimensionarea întreprinderilor de comerţ exterior şi numãrul posturilor TESA se stabilesc în funcţie de natura operaţiunilor efectuate şi produselor comercializate, prin aplicarea normativelor de structura şi personal în vigoare la volumul total de activitate, desfãşurat pe grupe de mãrfuri, prestaţii şi lucrãri şi se aproba potrivit legii.
ART. 51
În funcţie de volumul total de activitate, nomenclatorul de produse şi specificul conjunctural sau sezonier al mãrfurilor, structura organizatoricã a întreprinderilor de comerţ exterior cuprinde:
a) compartimente pentru tratative şi contractari externe, care rãspund de asigurarea portofoliului de comenzi externe pentru planul de export, import şi cooperare economicã internationala, precum şi de realizarea sarcinii de aport valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe.
Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat pe grupe de mãrfuri şi zone geografice, în funcţie de specificul produselor şi al pieţelor externe;
b) compartimente pentru urmãrirea realizãrii contractelor la intern, care rãspund de încheierea şi executarea contractelor interne cu unitãţile producãtoare de mãrfuri pentru export sau destinate acţiunilor de cooperare economicã internationala, inclusiv de asigurarea fondului de marfa contractat, precum şi de încheierea şi executarea contractelor interne cu unitãţile beneficiare de mãrfuri din import. Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat astfel încît sa cuprindã unitãţile producãtoare pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import;
c) compartimente pentru urmãrirea realizãrii contractelor în exterior, care rãspund de îndeplinirea obligaţiilor contractuale în relaţiile cu partenerii externi, soluţionarea reclamatiilor la export şi import, asigurarea service-ului, organizarea şi funcţionarea reţelei de comercializare în strãinãtate. Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat pe zone geografice;
d) alte compartimente specifice activitãţii de comerţ exterior, precum şi compartimentele comune pe economie stabilite potrivit legii.
Întreprinderile de comerţ exterior care, datoritã specificului activitãţii lor, nu pot organiza compartimente distincte prevãzute la literele a, b şi c, constituie colective de lucru pentru tratative şi contractari externe, urmãrirea realizãrii contractelor la intern şi urmãrirea realizãrii contractelor în exterior în cadrul compartimentelor organizate pe alte criterii.
ART. 52
Pentru a se asigura adaptarea corespunzãtoare a organizãrii, întreprinderile de comerţ exterior pot constitui, în cadrul structurii generale, compartimente de munca cu un numãr mai redus de personal decît cel prevãzut în normativele în vigoare, cu respectarea numãrului total de personal, precum şi a raportului aprobat potrivit legii, între numãrul personalului de conducere şi cel al personalului de execuţie.
Numãrul, nivelul, dimensionarea şi subordonarea compartimentelor se stabilesc în funcţie de specificul activitãţii fiecãrei întreprinderi de comerţ exterior şi se aproba de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale.
ART. 53
Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, ministerele şi celelalte organe centrale cu sarcini de comerţ exterior, precum şi organele de conducere colectivã ale întreprinderilor de comerţ exterior sînt obligate sa asigure stabilitatea personalului muncitor în cadrul compartimentelor, pentru a se realiza continuitatea în activitatea pe pieţele externe şi specializarea pe genuri de operaţiuni şi produse.
ART. 54
Pentru dezvoltarea activitãţii comerciale pe pieţele externe, se pot infiinta, în condiţiile legii, cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi cu avizul ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cãrora urmeazã sa-şi desfãşoare activitatea, unitãţi cu autogesiune economico-financiarã şi valutarã şi cu independenta în realizarea obiectului de activitate sau filiale ale întreprinderilor de comerţ exterior, organizate pe aceleaşi principii, specializate în efectuarea de operaţiuni comerciale pentru realizarea de aport valutar şi beneficii în valuta.
ART. 55
Sub îndrumarea ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cãrora îşi desfãşoarã activitatea şi cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, întreprinderile de comerţ exterior îşi organizeazã, în condiţiile legii, reţeaua de comercializare externa, în funcţie de eficienta economicã a operaţiunilor, legislaţia şi condiţiile locale şi de înţelegerile cu ţãrile respective.
Reţeaua de comercializare externa este alcãtuitã din filiale, sucursale, societãţi comerciale proprii sau mixte, birouri tehnico-comerciale, expoziţii permanente şi magazine de desfacere, depozite de mãrfuri şi alte forme de comercializare.
În scopul cumpãrãrii de materii prime şi alte produse direct de la producãtorii externi, atît pentru acoperirea necesarului de import al economiei naţionale, cît şi pentru efectuarea de operaţiuni comerciale cu aport valutar, întreprinderile de comerţ exterior pot organiza în cadrul reţelei de comercializare externa centre proprii sau societãţi mixte de achizitionare, în condiţiile legii.
Pentru vînzarea de produse româneşti şi achiziţionarea de mãrfuri din import, întreprinderile de comerţ exterior pot angaja agenţi comerciali, cu garanţii materiale corespunzãtoare.
ART. 56
Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa organizeze, împreunã cu unitãţile producãtoare, reţeaua externa de asistenta tehnica şi service pentru produsele exportate, alcãtuitã din depozite de piese de schimb, centre de întreţinere, ateliere de reparaţii şi altele.
ART. 57
Reţeaua externa de comercializare şi de asistenta tehnica şi service îşi desfãşoarã activitatea pe baza de autogestiune economico-financiarã şi valutarã, se organizeazã, de regula, pentru mai multe produse din aceiaşi categorie şi se încadreazã cu personal propriu sau cu agenţi locali.
ART. 58
Retribuirea personalului muncitor care îşi desfãşoarã activitatea în întreprinderile de comerţ exterior şi în cadrul reţelei externe de comercializare, asistenta tehnica şi service, inclusiv a agenţilor comerciali, se face pe baza de cote procentuale din volumul încasãrilor şi beneficiilor realizate din activitatea de comerţ exterior, în raport de rezultatele efectiv obţinute.
Criteriile de acordare a retributiei, pe baza cãrora se stabilesc cotele procentuale pe întreprinderi de comerţ exterior, se aproba prin decret al Consiliului de Stat, pe baza propunerilor Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii.
ART. 59
În cadrul cotelor procentuale pe fiecare întreprindere de comerţ exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, împreunã cu Ministerul Muncii, stabileşte indici de corectie specifici pe compartimente de munca, care sa ţinã seama de necesitatea asigurãrii cu contracte externe a planului de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala, realizãrii fondului de marfa în conformitate cu contractele externe, derulãrii ritmice a exporturilor sau importurilor, precum şi obţinerii aportului şi beneficiului valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe.
ART. 60
Directorii, directorii adjuncţi şi asimilaţii acestora din întreprinderile de comerţ exterior, indiferent de subordonate, precum şi din compartimentele de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala din unitãţile producãtoare sînt numiţi, eliberaţi din funcţie, transferati sau sancţionaţi numai cu acordul prealabil al Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale.
Participarea la beneficii, acordarea de premii şi alte stimulente prevãzute de lege personalului muncitor menţionat la alineatul precedent se fac numai cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale.
CAP. 6
Mãsuri privind activitatea unitãţilor economice romane participante la societãţile mixte de producţie şi comercializare din ţara sau din strãinãtate
ART. 61
Unitãţile economice romane participante la societãţile mixte de producţie şi comercializare din ţara sau strãinãtate sînt obligate sa acţioneze, împreunã cu partenerii externi, pentru realizarea volumului de activitate stabilit, a încasãrilor valutare şi a beneficiului prevãzut.
ART. 62
Unitãţile economice romane participante la societãţi mixte de producţie şi comercializare din ţara sau strãinãtate iau mãsuri, împreunã cu partenerii externi, pentru ca acestea sa efectueze, în afarã obiectului lor de activitate, alte operaţiuni comerciale din care rezulta aport valutar, cu respectarea legislaţiei din ţara în care îşi au sediul.
ART. 63
Analiza şi aprecierea de cãtre organele romane a activitãţii societãţilor mixte din ţara şi strãinãtate, constituite cu participarea unitãţilor economice romane, se fac pe baza rezultatelor de bilanţ.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 64
Întreprinderile de comerţ exterior au obligaţia de a lua mãsuri pentru a asigura îmbunãtãţirea continua a eficientei deplasarilor în strãinãtate în interes de serviciu.
Cheltuielile necesare efectuãrii deplasarilor în strãinãtate, ca şi alte cheltuieli valutare necesare desfãşurãrii activitãţii comerciale, se prevãd în bugetele întreprinderilor de comerţ exterior şi se recupereazã prin preţul extern al mãrfurilor exportate sau aportul valutar realizat la operaţiunile comerciale, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 65
Prevederile prezentei legi se aplica în mod corespunzãtor şi întreprinderilor de comerţ exterior care au în obiectul lor de activitate executarea de lucrãri în strãinãtate şi prestarea de servicii pentru partenerii externi, precum şi compartimentelor din unitãţile economice autorizate, potrivit legii, sa efectueze operaţii de comerţ exterior pe piata externa.
ART. 66
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, administrativã, penalã, materialã sau civilã, dupã caz, potrivit legii.
ART. 67
Prezenta lege intra în vigoare la 1 ianuarie 1981.
Pe aceeaşi data dispoziţiile contrare prezentei legi se abroga.
Aceasta lege a fost adoptatã de Marea Adunare Nationala în şedinţa din 19 decembrie 1980.
PREŞEDINTELE
MARII ADUNĂRI NAŢIONALE,
NICOLAE GIOSAN
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
